Translate

luni, 2 decembrie 2019

Unitatea Militara (19)

...Aveam polite scadente, de achitat... Reusisem cumva  performanta de a intra pana si  in "dizgratiile"comandantului meu de grupa. Caporalul Achihai. Asa incat  ca ma procopsisem cu o perioada prelungita de executarea a "serviciului de planton"...in mod special - planton 2...
 Serviciul de "planton" era executat de catre un soldat " mai putin dotat si instruit - carte multa nu se cere...vorba proverbului - a carui sarcina consta in "patrularea" pe holul nesfarsit de lung ce despartea cele trei dormitoare in care executau "pogramul de somn" militarii activi ai unitatii, prin spalator, sala de mese, cu verificarea periodica a rastelului de arme si a usii de acces catre exteriorul cladirii, prin care....nu-i asa, "se putea strecura un spion al imperialistilor care prin actiuni subversive, ar fi putut afecta capacitatea de lupta a unitatii militare 01959 R - Dumbraveni"...Plantonul nu era inarmat. Singura lui posibilitate de riposta in fata unei "ostilitati criminale" era doar vigilenta si vocea "puternica" cu care trebuia sa alerteze "organele superioare"...recte, SSC-ul ( sergentul serviciu pe companie ) ...ALAAARMA ! Si mintenas intreaga companie, ca la un semn, avea sa se napusteasca asupra "invadatorilor"...SIC..  Existau conform regulamentului de ordine interioare ( celebrul ROI ) trei categorii de plantoane....."aleator" distribuite ca sarcina de serviciu, in functie de gradul de  simpatie/ antipatie al gradatului fata de un soldat, al pedepsei de ispasit...sau pur si simplu, al hazardului...daca nimeni nu avea nimic cu persoana ta...
-Planton 1 ( serviciu intre orele 21.00 - 0.00 ) ...al mai fain planton..."Stingerea" era la ora 21.30 deci, din start "furai" o jumatate de ora si pana la 0.00 mai aveai de suportat doar doua ore jumate, de plictis..
-Planton 2 ( serviciu intre orele 0.00 - 03.00 ) ...al mai nenorocit planton...Incercai disperat sa adormi, regulamentar, la ora 21.30...ceea ce era imposibil...din pricina "vorbaretilor" din dormitor...asa incat pana la ora in care "intrai de serviciu" abia daca prindeai o ora si jumatate, maxim doua ore de somn...La ora 03.00, dupa ce sfarseai programul, te mai straduiai ( asta in cazul ca nu faceai parte din categoria "nesimtitilor-fericiti" cei care au extraordinara adaptabilitate de a adormi instantaneu ) inca o jumatate de ora sa adormi, panicat la timpul extrem de scurt pana la "desteptare"...astfel incat, te mai putea "bucura" de doar doua ore de somn..
-Planton 3 ( serviciu intre orele 03.00 - 06.00 ) ...mama bunului si asta.Desteptarea era la 05.30 ( pacaleai durata de veghe cu lumatate de ora, din start ) si prindeai cel putin cinci ore de somn zdravan, pe noapte...
   Trei ore de planton ( mai cu seama in intervalul 0.00 - 03.00 ) se scurgeau groaznic de greu. Trebuia sa te afli in miscare tot timpul, sa observi tot ce se intampla in perimetrul tau, sa nu te asezi, nicaieri si mai cu seama...sa nu care cumva sa motai pe undeva. Cat era noaptea de lunga si cat erau camarazii de obositi, cineva tot iesea din cand in cand dintr-un dormitor ( macar pentru necesitati fiziologice )...In momentul acela, sarcina ta era sa te convingi ca respectivul nu are intentia de a parasi corpul unitatii militare, nu-i este rau, nu este somnambul si vrea sa "bantuie" aiurea, sau nu pune ( nu-i asa..) la cale cine stie ce marsavie...La randul sau, respectivul, avea ca indatorire de serviciu raportarea catre superiorii sai directi despre absenta plantonului de la post, in cazul in care, nu il observa....Nici un planton nu si-ar fi dorit sa fie pus intr-o asemenea situatie..mai cu seama, atunci cand sergent de serviciu SSC ( superiorul direct al plantonului pe timp de noapte ) era caporalul Margarit...
  Serviciul de garda...Durata serviciul de garda, in unitatea noastra, se desfasura asemanator celei de planton, adica pe perioade de cate trei ore, cu deosebirea ca acest serviciu  se executa non stop pe o perioada de 24 de ore.  Trei ore in post,  erau  urmate de  trei ore de veghe, in care sedeai in corpul de garda complet echipat, pentru a fi gata oricand de o interventie, apoi primeai binecuvantare a trei ore de somn, mai putin echipat si cu posibilitatea de a te descalta de bocanci...Cei mai multi, dupa cele trei ore de garda pe timpul noptii, transformau perioada de veghe intr-un somn prelungit la sase ore, cu tot disconfortul de a dormi complet echipat...Nu era o regula insa, pentru ca aceasta alegere, putea fi tolerata sau nu, de catre "comandantul garzii" - echivalentul SSC-ului, asupra militarilor din garda. Soldatii serviciului de garda, erau "cazati" exclusiv in "corpul de garda", o anexa separata a unitatii si nu mai executau nimic in afara de acest serviciu. Masa o serveau adusa de catre veselar, si pastrata la bucatarie, tot in corpul de garda, pe care sub nici o forma, nu aveau voie sa-l paraseasca...
  Unitatea noastra avea trei posturi de garda:
-Postul nr.1- Acesta avea perimetrul pe latura vestica a amplasamentului unitatii. Garda in acest post, se efectua intr-un foisor inalt de cativa metri. Soldatul respectiv avea avantajul ca era scutit de patrularea perimetrului si avea vizibilitate foarte buna atat ziua, cat mai cu seama noaptea, datorita celor doi stalpi luminati, amplasati la extremitatile laturei gardului si bineinteles pozitiei strategice...Dezavantajul sau, era ca se afla complet expus privirilor "indiscrete" fiind nevoit astfel sa se plimbe prin nacela foisorului, precum soarecele in cusca, fara posibilitatea de a se aseza sau "relaxa" cat de cat..
-Postul nr.2 - Impartea cu postul nr.3 ca sarcina, patrularea pe jumatatea de nord a laturei estice si intreaga latura mai mica, nordica a perimetrului. Acesta era cel mai detestat post. Latura nordica nu se bucura de nici "o geana de lumina"...In partea de nord a unitatii de aflau amplasate trei statii de radiolocatie. Exista deci o "biuta" ( ridicatura de teren, destul de consistenta, pe care era amplasata, pentru o mai buna receptie, o statie de radiolocatie ) si o portiune insemnata, de arbori si vegetatie pentru "mascare"...Tot in partea de nord, dar pe coltul estic, se aflau "caminele studentesti"...cum le porecleau cu naduf si resentimente ( din pricina termenului redus al serviciului militar si tratamentului preferential acordat soldatilor T.R. ) racanii complexati si  semianalfabeti. Aidoma ca si laturei nordice, cea estica era cufundata in bezna totala...
-Postului nr.3 - Ii revenea ca sarcina asigurarea pazei pe latura, sudica a obiectivului si impartea la randul sau, cealalta jumatate din latura estica... Pe latura sudica se afla depozitul de carburanti si magazia de efecte.. Intre ele, un bec chior, facea ca "dracul sa nu mai fie chiar atat de negru" pe timp de noapte....Evident, ca devenea invizibil ( tovarasul dracu' ), odata ce se apropia de "dark side of the moon " din partea estica...Oricum, insa, era mult "mai prietenos" decat varul sau mai mic...
   Ma aflam, in acel moment, intr-una din cele mai rele perioade ale vietii mele...Un amic, tinuse printr-o scrisoare "binevoitoare" sa ma informeze cum ca ...fosta...iubita e "pe cai mari" in compania noului ei prieten "Kunta Kinte"...Frecventeaza localuri de fitze si este foarte "apreciata" de catre grupul de studenti "straini" din universitate... Vestea asta facaea ca imaginatia mea sa o ia razna iar gandurile nu tocmai "ortodoxe" in legatura cu persoana ei, candva mult iubita, sa ma bantuie... Boacana facuta ma trimisese iarasi la "marginea societatii"... eram un bou, care nu reusise sa "intre" la o facultate, asemenea majoritatii colegilor de liceu, esuat intr-o rigola de zoaie urat mirositoare...Vorba Arsinelului catena, profitorul de organe, de mai tarziu..."Ma simt grasa si urata si mai am si celulita"..Dupa ce "imi facusem mana" ca planton doi, o bucata de vreme, acum venise timpul sa ma "specializez" in serviciul de garda, post doi.."ca-asa-i in tenis"...Intram si ieseam din garda, ca robotul... Pierdusem efectiv notiunea timpului. 3-3-3 si iarasi 3-3-3 cicluri repetitive fara nici o noima...Ma rupsesem de amicitii si amici...Cu "broscarul" nu mai schimbasem macar o vorba...de o vesnicie...Nu ma mai interesa nimic. Devenisem obsedat de arma mea. O iubeam fizic, ca pe o persoana draga, nepretuita. In lungile ore din noapte, o strangeam la piept dragastos si-i vorbeam ca unei iubite. Era a mea si numai a mea.. Noaptea, ma invarteam ca o cartita oarba patruland perimetrul, indiferent de conditiile meteo.. In unele nopti, luna lumina intunericul...In altele nu vedeai la jumatate de metru... Nu-mi pasa. Aveam in arma un "sector" de treizeci de cartuse, dintre care unul deja se afla, pregatit si gata "de interventie" pe teava pistolului... Aproape ca imi doream ca cineva sa "ma atace"...Sigur imi doream sa decalsez "iadul" celor treizeci de diavoli mici imporiva oricui...nu conta din ce motiv... Tragaciul armei avea doua zone ( le invatasem delimitarea bine, de la sedintele de tragere ) ...Prima zona. O apasare usoara, o impotrivire usoara si tragaciul se elibera, pret de o parere...Urma a doua zona...O alunecare lina, de cativa mm, in care nu se intampla nimic...apoi, cocosul tragaciul intampina iarasi o usoara rezistenta...ca si cum ar fi vrut sa-ti graiasca < esti sigur ca vrei sa faci asta ? > ...dupa care isi declina orice responsabilitate si proiectilul tasnea aducand cu el neantul...
  Ma jucam noaptea cu moartea...Nu mi-era deloc teama de ea..ba dimporiva. Cu cartus pe teava si cu teava armei sub barbie, apasam usor tragaciul, cautand granita celei de a treia zone..Degetul se misca pe tragaci aidoma unui "voluntar" pus sa dezamorseze o mina antitanc..Precaut, prudent...atent...Un spasm, o tuse din senin, un sughit...o sperietura cat de usoara si degetul s-ar fi contractat involuntar, un milimetru mai mult... Ajungeam la granita firava dintre viata si moarte si satisfacut de abilitatea mea, eliberam "cocosul", pentru ca numai dupa cateva minute sa o iau de la capat...Au fost cele mai "intense" nopti din viata mea...Iti multumesc "stagiule militar obligatoriu" !  Fara tine, nu as fi reusit sa traiesc experienta aceasta...
   Dar, nu-i asa, intr-o viata de om ( cat o parere ) "toate este trecaretze"...Vorba genialului meu profesor de istorie din liceu...( evident, alta poveste ) Caraman Ion...Dumnezeu sa-l aiba in paza !  Incet, incet...lucrurile au inceput sa revina la vechiul fagas... Am terminat, in sfarsit cu perioada de garda...mi-am recastigat prieteniile ce le credeam compromise si  viata a reintrat pe vechiul fagas, cu bunele si relele ei, cu mizeriile si bucuriile marunte, cu rutina ei plictisitoare si momentele de exceptie ce asteptau sa ma desfete.....