...Desi am intrat bine in luna lui martie, gerul nu da semne ca are de gand sa-si bage mintile in cap. Inca ne taie rasuflarea dimineata, cand "executam" programul de inviorare, cu toate ca noaptea nu mai este chiar atat de neagra la ora sase treizeci... Din pricina frigului mai sufera si altii, nu numai soldatii in termen...
De sectorul operativ ( cel ce implica statiile de radiolocatie ) raspund doi ofiteri. Locotenentul major ( seful meu direct ) Agherghitoaiei, caruia ii revin statiile RL8 si RL12 si capitanul Bercoci, direct raspunzator pentru R35 si PRV ( statia ce detecteaza inaltimea ).
Cu lt.maj. Agherghitoaiei, ne vom intalni mai des, astfel incat, ma vad obligat sa va fac cateva "destainuiri" despre tov. cpt.Bercoci... Domnia sa, banuiesc ca are la origine unul dintre bravii razesi a lui Stefan Cel mare...De ce fac aceasta afirmatie ? ...Capitanul Bercoci pare a fi fost harazit, inca de la nastere, carierei militare. O namila de om ( depasea 1.90 m ) care impune respect. Voce tunatoare, statura impozanta...betiv, cartofor si afemeiat notoriu, asa cum erau ostenii lui Stefan si APV-istii din armata romana. In subordinea directa a capitanului, se afla doi maistri militari, raspunzatori pentru buna functionare a statiilor de radiolocatie. Maistrul (ms) Pauliuc si maistrul (ms) Cornovac.... Paulic, un tip lunecos, uns cu multe alifii, nu din cale afara de pregatit, nu din cale afara de inteligent...dar descucaret si bun de gura.. Tocmai de aceea, apreciat in mod deosebit de catre " ofiterul politic" latrau, capitan Bounegru ( si cu asta ne vom mai intalni ). Cornovac, in schimb...mic de statura, posac, deprimat si vesnic haituit, are un singur mare merit. Este sotul al doilea, al doamnei Matilda, o unguroaica "arzoaica" , maltratata "pe nedrept" de catre fostul - o bestie umana cu grad de maior - pe motiv de...Doamne Fereste... infidelitati conjugale.... Doamna Matilda ( fosta...nu stiu cum ) avea, prin talentul dansei de "comunicare" o multime de relatii la statul major, astfel ca dupa divort, fostul sot s-a trezit cu o repartitie de serviciu, " sus, sus, sus...la munte sus" vorba cantecului...respectiv UM 01962 Mestecanis...situata pe un pisc de munte izolat, avand in dotare o statie aproape nefunctionala si un pluton de soldati prapaditi, majoritatea mutati disciplinar...Maistrului Cornovac, flacau tomnatic, i s-au aprins calcaile dupa dansa, mai cu seama ca "distinsa" chiar parea dispusa ai acorda toata atentia... Dupa mai bine de sase luni de curte asiduua, cu "atentiile" aferente, oferite cu generozitate, domna Matilda, infrangand amarul vietii, s-a declarat dispusa in a-si reface viata, alaturi de "alesul" inimii ei. E drept ca parintii si apropiatii domnului maistru, au incercat sa-l lamureasca in privinta deciziei...dar dragostea mistuitoare a respectivului s-a dovedit a fi mai puternica decat orice piedica... Gurile rele, cica ar povesti ca la nunta, fericita mireasa a dansat mai mult cu, colegul, prietenul si superiorul tovarasului maistru...cpt. Bercoci... Lume rea domnule..invidioasa...si barfitoare pe deasupra. Cica, cum naiba de se nimereste ca tovarasul maistru sa "servesca patria" numai in tura inversa cu tovarasul Capitan...Auzi ce prostie...de parca la Loto castigi intotdeauna. Astia habar n u aveau de calculul probabilitatilor..oameni ignoranti...ma rog.
Casnicia tovarasului Cornovac, se derula impecabil, in ciuda spurcatei guri a lumii, aidoma relatiei sale de serviciu cu superiorul sau direct, tov. cpt Bercoci...Asta pana intr-o zi...mai precis pana in ajunul revelionului ( trecut deja)... Conform graficului de serviciu, executat chiar de catre tovarasul capitan, maistrul Cornovac urma sa-si desfasoare activitatea in noaptea de revelion si..pentru ca tovarasul maistru Pauliuc, colegul dansului, depusese o cerere de invoire ( motiv...vizita la masa, in Buzau)...in prima zi a anului ce urma... Ca o paranteza, fie spus, exact in aceeasi perioada, sotia tovarasului capitan, urma sa petreca alaturi de parinti, sarbatorile undeva printr-o zona extrem de izolata a moldovei, convinsa fiind cum ca sotului i se facuse o mare nedreptate prin consemnarea la serviciu...Ma rog, pana la urma "a la guerre comme a la guerre" ( vorba japonezului )..Cornovac, saracul, se resemnase, dar unul dintre bunii lui prieteni si admirator "dezinteresat" al Matildei, i-a facut o propunere incitanta pentru petrecere dintre ani. Cu toate ca tovarasul maistru i-a motivat cum ca nu poate accepta, din pricina graficului de lucru, "admiratorul" ( care intre noi fie spus, avea un grad mai mult decat superior, in armata ) a dat cateva telefoane, in urma carora maistrul Pauliuc a preluat fara drept de apel graficul lui Cornovac....Si uite asa, familia Cornovac a sarbatorit revelionul la Poiana-Brasov, maistrul Paulic in tura prelungita la unitatea militara, iar capitanul Bercoci...de unul singur...
Au trecut "sarbatorile", toata lumea a intrat in normal...In normal au intrat si turele de serviciu ale lui Cornovac.... Doua ture de noapte, una de zi...Motivul ( inventat, bineinteles, complice )...maistrul Pauliuc diagnosticat cu "tulburari respiratorii" ce nu fac recomandat serviciul pe timp de noapte... Cornovac, saracul..parea resemnat, insa...O zi mai tarziu, pe motiv de "depasire a ratiei de energie electrica alocata" capitan Bercoci, decide ca alimentarea incalzirii in statia R35 pe timp de noapte sa fie oprita, simulandu-se astfel conditiile reale, de razboi, cu atat mai mult, cu cat exact in acelasi timp se derulau vaste aplicatii aeriene la Boboc ( baza aeriana in Buzau )... Bietul maistru, la iesirea din tura de noapte abia se mai putea deplasa catre centrul de comanda, din pricina picioarelor intepenite de frig...A tacut si a inghitit amarul, sperand ca situatia se va remedia in viitorul foarte apropiat...As... La intrarea in statie, la urmatoarea tura de zi, aceeasi atmosfera glaciala, de pestera inghetata. Era deja prea mult. Fata tuciurie a maistrului capatase o usoare tenta de turcoaz, din pricina ritmului alert al tensiunii arteriale, crescuta brusc... Cornovac paraseste indignat punctul de lucru si da navala intempestiv, in sala de comanda, unde comandantul unitatii, maiorul Tanase se intretinea amical cu tovarasul capitan Bercoci, la o cafeluta proaspat rasnita, aromata discret cu un strop de coniac. Un val de frig intrat odata cu deschiderea usii, face ca atmosfera patriarhala sa se destrame. Comandantul il priveste pe micutul maistru zgribulit si cu nasul rosu de frig, intrebator... Cornovac, ia pozitia de drepti si cu vocea lui, nitel pitigaiata si sugrumata de indignare, incepe sa-si spuna pasul...
- Tovarasul maior, permiteti sa raportez...Sa stiti ca eu nu sunt batatia de joc a nimanui si nu permit ca organele superioare mie sa se,ma scuzati de expresie,cace in cascheta mea...Eu, daca vreti sa ma credeti sunt dispus, daca nu gasesc intelegere la dumneavoastra sa raportez mai sus,ca asa ceva, pe cuvantul meu de militar, este inadmisibil....
Maiorul ii asculta tirada, fara sa priceapa nimic legat despre indignarea omului...In acest timp, cpt. Bercoci, se tranteste relaxat intr-un fotoliu de protocol, isi largeste nitel stransoarea cravatei kaki si isi descheie tacticos, ultimul nastur al camasii...
- Ce-i Cornovace ??? Ai racit la oute ??? Mai puiule, asa e in armata. Austeritate... Cu inamicul ne luptam in transee in frig...in crivat...In armata nu e ca la petrecere, ca la Poiana Brasov, unde bem sampanii si ne fataim pe ringul de dans...
- Tovarasul maior...ii taie disperat Cornovac mistocareala capitanului...uitati si dumneavoastra...Va rog respectuos sa luati masuri, altfel....
- Altfel ce Cornovace, sare brusc capitanul Bercoci, vadit enervat din moliciunea fotoliului...
Din trei pasi este deja aplecat peste "victima" sa, pe care o domina, aidoma unui Tiranozaurus Rex pregatit sa hacuiasca un vitel...Cornovac se face mic...tot mai mic... curajul il paraseste instantaneu si in incapere se face cald...dogoritor de cald...astfel incat fata i se umplede broboane de sudoare....
- Cornovaceeee, mugeste capitanul...Nu ma supara si nu te intrece cu gluma... Deja ai comis-o ! Ai parasit postul de lupta, ca o curca chioara, si in clipa asta ne aflam la discretia inamicului...
Il priveste pe furis pe maiorul care asista nedumerit la toata scena, si-i face complice cu ochiul.
- Mars la statia ta si fa-ti datoria fata de patrie...Daca ti-e frig, Cornovace, adu-ti in pizda matii godinul ( soba metalica de forma cilindrica ) de acasa...Executaaaarea !!!!
Maistrul iese pe usa mai repede de doua ori decat a intrat, belstemandu-si in gand ideea nefericita de a intra in "gura lupului"....
Cateva zile mai tarziu insa, prin "diplomatia" nemaipomenita a doamnei Cornovac, cei doi, uitand neintelegerile, erau iarasi "prieteni" la catarama si in interiorul statiei R35, tovarasul maistru, servea patria numai in camasa, la o temperatura ecuatoriala....
In acelasi timp,noi, cei ai romaniei, vorba cantecului ostasesc, urma sa avem parte de o mare surpriza...Alimentarea cu apa potabila a unitatii, se realiza dintr-un put forat la cateva sute de metri, in spatele cazarmii.. O inspectie ad-hoc, venita cu ceva vreme in urma, cu scopul evaluarii conditiilor sanitar-bacteorologic, in care ostasii unitatii isi desfasoara serviciul militar , hotarase, dupa analiza esantionului de apa potabila trimis laboratorului, cum ca aceasta ( apa adica ) este improprie consumului alimentar...Cum in armata ordinele se executa, nu se discuta, maiorul nostru a raspuns " sa traiti am inteles" urmand a gasi solutii pentru remedierea "gravei" deficiente... Solutiile s-au gasit..si ele erau in numar de doua. 1) Forarea altui put de si mai mare adancime...sau 2) Pozarea unei conducte de alimentare pana la CAP-ul din Salcea si alimentarea cu apa potabila din reteaua comunei... Bineinteles ca prima solutie era si cea mai lesnicioasa...dar, pentru ca nu-i asa intotdeauna exista si un dar, "latraul unitatii"...capitanul Bounegru s-a opus vehement, invocand pericolul major al infiltrarii spionilor imperialisti in incinta unitatii si destabilizarea capacitatii de lupta ( prin actiuni subversive ale acestora ) a armatei romane. Si uite asa, intr-o zi, la raportul companiei, am fost informati cum ca militarii ciclului intai vor urma sa execute, in folosul lor si al camarazilor lor, un sant lung de un km. si jumatate, in care vor fi pozate conducte de alimentare pentru apa potabila...
Misiunea avea sa inceapa din urmatoare zi cu urmatorul desfasurator:
- 06.00 desteptarea / 06.00-06.30 programul de inviorare si de intretinere al sectoarelor / 06.30-07.00 program de masa / 07.00- 07.30 raportul companiei / 07.30-08.00 pregatirea echipamentului si deplasarea catre obiectivul de executat / 08.00-10.30 executarea misiunii / 10.30-10.45 pauza pentru suplimentul alimentar ( gustarea de dimineata ) / 10.45 -12.30 continuarea executarii misiunii / 12.30-13.00 deplasarea inapoi catre unitate / ....apoi programul normal de intruire va fi reluat si executat conform dispozitiilor anterioare...adica nesfarsitele ore de "drepti"- " culcat" -"salt inainte".. orele de teorie plicticoasa din sala clubului si neaparat, smotrul istovitor, pe "sectoare"...
Ca si "tactica de lupta", urma sa fim "inarmati" cate doi insi la un tarnacop, una bucata harlet si una bucata lopata, repartizate de la magazie, de catre tov. adjutant Raileanu...Ustensilele urma sa le primim-predam in fiecare zi, iar "atentia" catre adjutant se acorda o singura data si bine, altminteri te procopseai cu un harlet bont, un tarnacop cu coada crapata, sau o lopata ruginita.. Asta ce-i drept, nu am stiut-o din prima, dar m-am prins repede......
De sectorul operativ ( cel ce implica statiile de radiolocatie ) raspund doi ofiteri. Locotenentul major ( seful meu direct ) Agherghitoaiei, caruia ii revin statiile RL8 si RL12 si capitanul Bercoci, direct raspunzator pentru R35 si PRV ( statia ce detecteaza inaltimea ).
Cu lt.maj. Agherghitoaiei, ne vom intalni mai des, astfel incat, ma vad obligat sa va fac cateva "destainuiri" despre tov. cpt.Bercoci... Domnia sa, banuiesc ca are la origine unul dintre bravii razesi a lui Stefan Cel mare...De ce fac aceasta afirmatie ? ...Capitanul Bercoci pare a fi fost harazit, inca de la nastere, carierei militare. O namila de om ( depasea 1.90 m ) care impune respect. Voce tunatoare, statura impozanta...betiv, cartofor si afemeiat notoriu, asa cum erau ostenii lui Stefan si APV-istii din armata romana. In subordinea directa a capitanului, se afla doi maistri militari, raspunzatori pentru buna functionare a statiilor de radiolocatie. Maistrul (ms) Pauliuc si maistrul (ms) Cornovac.... Paulic, un tip lunecos, uns cu multe alifii, nu din cale afara de pregatit, nu din cale afara de inteligent...dar descucaret si bun de gura.. Tocmai de aceea, apreciat in mod deosebit de catre " ofiterul politic" latrau, capitan Bounegru ( si cu asta ne vom mai intalni ). Cornovac, in schimb...mic de statura, posac, deprimat si vesnic haituit, are un singur mare merit. Este sotul al doilea, al doamnei Matilda, o unguroaica "arzoaica" , maltratata "pe nedrept" de catre fostul - o bestie umana cu grad de maior - pe motiv de...Doamne Fereste... infidelitati conjugale.... Doamna Matilda ( fosta...nu stiu cum ) avea, prin talentul dansei de "comunicare" o multime de relatii la statul major, astfel ca dupa divort, fostul sot s-a trezit cu o repartitie de serviciu, " sus, sus, sus...la munte sus" vorba cantecului...respectiv UM 01962 Mestecanis...situata pe un pisc de munte izolat, avand in dotare o statie aproape nefunctionala si un pluton de soldati prapaditi, majoritatea mutati disciplinar...Maistrului Cornovac, flacau tomnatic, i s-au aprins calcaile dupa dansa, mai cu seama ca "distinsa" chiar parea dispusa ai acorda toata atentia... Dupa mai bine de sase luni de curte asiduua, cu "atentiile" aferente, oferite cu generozitate, domna Matilda, infrangand amarul vietii, s-a declarat dispusa in a-si reface viata, alaturi de "alesul" inimii ei. E drept ca parintii si apropiatii domnului maistru, au incercat sa-l lamureasca in privinta deciziei...dar dragostea mistuitoare a respectivului s-a dovedit a fi mai puternica decat orice piedica... Gurile rele, cica ar povesti ca la nunta, fericita mireasa a dansat mai mult cu, colegul, prietenul si superiorul tovarasului maistru...cpt. Bercoci... Lume rea domnule..invidioasa...si barfitoare pe deasupra. Cica, cum naiba de se nimereste ca tovarasul maistru sa "servesca patria" numai in tura inversa cu tovarasul Capitan...Auzi ce prostie...de parca la Loto castigi intotdeauna. Astia habar n u aveau de calculul probabilitatilor..oameni ignoranti...ma rog.
Casnicia tovarasului Cornovac, se derula impecabil, in ciuda spurcatei guri a lumii, aidoma relatiei sale de serviciu cu superiorul sau direct, tov. cpt Bercoci...Asta pana intr-o zi...mai precis pana in ajunul revelionului ( trecut deja)... Conform graficului de serviciu, executat chiar de catre tovarasul capitan, maistrul Cornovac urma sa-si desfasoare activitatea in noaptea de revelion si..pentru ca tovarasul maistru Pauliuc, colegul dansului, depusese o cerere de invoire ( motiv...vizita la masa, in Buzau)...in prima zi a anului ce urma... Ca o paranteza, fie spus, exact in aceeasi perioada, sotia tovarasului capitan, urma sa petreca alaturi de parinti, sarbatorile undeva printr-o zona extrem de izolata a moldovei, convinsa fiind cum ca sotului i se facuse o mare nedreptate prin consemnarea la serviciu...Ma rog, pana la urma "a la guerre comme a la guerre" ( vorba japonezului )..Cornovac, saracul, se resemnase, dar unul dintre bunii lui prieteni si admirator "dezinteresat" al Matildei, i-a facut o propunere incitanta pentru petrecere dintre ani. Cu toate ca tovarasul maistru i-a motivat cum ca nu poate accepta, din pricina graficului de lucru, "admiratorul" ( care intre noi fie spus, avea un grad mai mult decat superior, in armata ) a dat cateva telefoane, in urma carora maistrul Pauliuc a preluat fara drept de apel graficul lui Cornovac....Si uite asa, familia Cornovac a sarbatorit revelionul la Poiana-Brasov, maistrul Paulic in tura prelungita la unitatea militara, iar capitanul Bercoci...de unul singur...
Au trecut "sarbatorile", toata lumea a intrat in normal...In normal au intrat si turele de serviciu ale lui Cornovac.... Doua ture de noapte, una de zi...Motivul ( inventat, bineinteles, complice )...maistrul Pauliuc diagnosticat cu "tulburari respiratorii" ce nu fac recomandat serviciul pe timp de noapte... Cornovac, saracul..parea resemnat, insa...O zi mai tarziu, pe motiv de "depasire a ratiei de energie electrica alocata" capitan Bercoci, decide ca alimentarea incalzirii in statia R35 pe timp de noapte sa fie oprita, simulandu-se astfel conditiile reale, de razboi, cu atat mai mult, cu cat exact in acelasi timp se derulau vaste aplicatii aeriene la Boboc ( baza aeriana in Buzau )... Bietul maistru, la iesirea din tura de noapte abia se mai putea deplasa catre centrul de comanda, din pricina picioarelor intepenite de frig...A tacut si a inghitit amarul, sperand ca situatia se va remedia in viitorul foarte apropiat...As... La intrarea in statie, la urmatoarea tura de zi, aceeasi atmosfera glaciala, de pestera inghetata. Era deja prea mult. Fata tuciurie a maistrului capatase o usoare tenta de turcoaz, din pricina ritmului alert al tensiunii arteriale, crescuta brusc... Cornovac paraseste indignat punctul de lucru si da navala intempestiv, in sala de comanda, unde comandantul unitatii, maiorul Tanase se intretinea amical cu tovarasul capitan Bercoci, la o cafeluta proaspat rasnita, aromata discret cu un strop de coniac. Un val de frig intrat odata cu deschiderea usii, face ca atmosfera patriarhala sa se destrame. Comandantul il priveste pe micutul maistru zgribulit si cu nasul rosu de frig, intrebator... Cornovac, ia pozitia de drepti si cu vocea lui, nitel pitigaiata si sugrumata de indignare, incepe sa-si spuna pasul...
- Tovarasul maior, permiteti sa raportez...Sa stiti ca eu nu sunt batatia de joc a nimanui si nu permit ca organele superioare mie sa se,ma scuzati de expresie,cace in cascheta mea...Eu, daca vreti sa ma credeti sunt dispus, daca nu gasesc intelegere la dumneavoastra sa raportez mai sus,ca asa ceva, pe cuvantul meu de militar, este inadmisibil....
Maiorul ii asculta tirada, fara sa priceapa nimic legat despre indignarea omului...In acest timp, cpt. Bercoci, se tranteste relaxat intr-un fotoliu de protocol, isi largeste nitel stransoarea cravatei kaki si isi descheie tacticos, ultimul nastur al camasii...
- Ce-i Cornovace ??? Ai racit la oute ??? Mai puiule, asa e in armata. Austeritate... Cu inamicul ne luptam in transee in frig...in crivat...In armata nu e ca la petrecere, ca la Poiana Brasov, unde bem sampanii si ne fataim pe ringul de dans...
- Tovarasul maior...ii taie disperat Cornovac mistocareala capitanului...uitati si dumneavoastra...Va rog respectuos sa luati masuri, altfel....
- Altfel ce Cornovace, sare brusc capitanul Bercoci, vadit enervat din moliciunea fotoliului...
Din trei pasi este deja aplecat peste "victima" sa, pe care o domina, aidoma unui Tiranozaurus Rex pregatit sa hacuiasca un vitel...Cornovac se face mic...tot mai mic... curajul il paraseste instantaneu si in incapere se face cald...dogoritor de cald...astfel incat fata i se umplede broboane de sudoare....
- Cornovaceeee, mugeste capitanul...Nu ma supara si nu te intrece cu gluma... Deja ai comis-o ! Ai parasit postul de lupta, ca o curca chioara, si in clipa asta ne aflam la discretia inamicului...
Il priveste pe furis pe maiorul care asista nedumerit la toata scena, si-i face complice cu ochiul.
- Mars la statia ta si fa-ti datoria fata de patrie...Daca ti-e frig, Cornovace, adu-ti in pizda matii godinul ( soba metalica de forma cilindrica ) de acasa...Executaaaarea !!!!
Maistrul iese pe usa mai repede de doua ori decat a intrat, belstemandu-si in gand ideea nefericita de a intra in "gura lupului"....
Cateva zile mai tarziu insa, prin "diplomatia" nemaipomenita a doamnei Cornovac, cei doi, uitand neintelegerile, erau iarasi "prieteni" la catarama si in interiorul statiei R35, tovarasul maistru, servea patria numai in camasa, la o temperatura ecuatoriala....
In acelasi timp,noi, cei ai romaniei, vorba cantecului ostasesc, urma sa avem parte de o mare surpriza...Alimentarea cu apa potabila a unitatii, se realiza dintr-un put forat la cateva sute de metri, in spatele cazarmii.. O inspectie ad-hoc, venita cu ceva vreme in urma, cu scopul evaluarii conditiilor sanitar-bacteorologic, in care ostasii unitatii isi desfasoara serviciul militar , hotarase, dupa analiza esantionului de apa potabila trimis laboratorului, cum ca aceasta ( apa adica ) este improprie consumului alimentar...Cum in armata ordinele se executa, nu se discuta, maiorul nostru a raspuns " sa traiti am inteles" urmand a gasi solutii pentru remedierea "gravei" deficiente... Solutiile s-au gasit..si ele erau in numar de doua. 1) Forarea altui put de si mai mare adancime...sau 2) Pozarea unei conducte de alimentare pana la CAP-ul din Salcea si alimentarea cu apa potabila din reteaua comunei... Bineinteles ca prima solutie era si cea mai lesnicioasa...dar, pentru ca nu-i asa intotdeauna exista si un dar, "latraul unitatii"...capitanul Bounegru s-a opus vehement, invocand pericolul major al infiltrarii spionilor imperialisti in incinta unitatii si destabilizarea capacitatii de lupta ( prin actiuni subversive ale acestora ) a armatei romane. Si uite asa, intr-o zi, la raportul companiei, am fost informati cum ca militarii ciclului intai vor urma sa execute, in folosul lor si al camarazilor lor, un sant lung de un km. si jumatate, in care vor fi pozate conducte de alimentare pentru apa potabila...
Misiunea avea sa inceapa din urmatoare zi cu urmatorul desfasurator:
- 06.00 desteptarea / 06.00-06.30 programul de inviorare si de intretinere al sectoarelor / 06.30-07.00 program de masa / 07.00- 07.30 raportul companiei / 07.30-08.00 pregatirea echipamentului si deplasarea catre obiectivul de executat / 08.00-10.30 executarea misiunii / 10.30-10.45 pauza pentru suplimentul alimentar ( gustarea de dimineata ) / 10.45 -12.30 continuarea executarii misiunii / 12.30-13.00 deplasarea inapoi catre unitate / ....apoi programul normal de intruire va fi reluat si executat conform dispozitiilor anterioare...adica nesfarsitele ore de "drepti"- " culcat" -"salt inainte".. orele de teorie plicticoasa din sala clubului si neaparat, smotrul istovitor, pe "sectoare"...
Ca si "tactica de lupta", urma sa fim "inarmati" cate doi insi la un tarnacop, una bucata harlet si una bucata lopata, repartizate de la magazie, de catre tov. adjutant Raileanu...Ustensilele urma sa le primim-predam in fiecare zi, iar "atentia" catre adjutant se acorda o singura data si bine, altminteri te procopseai cu un harlet bont, un tarnacop cu coada crapata, sau o lopata ruginita.. Asta ce-i drept, nu am stiut-o din prima, dar m-am prins repede......
