Unitatea Militara (19)

...Aveam polite scadente, de achitat... Reusisem cumva  performanta de a intra pana si  in "dizgratiile"comandantului meu de grupa. Caporalul Achihai. Asa incat  ca ma procopsisem cu o perioada prelungita de executarea a "serviciului de planton"...in mod special - planton 2...
 Serviciul de "planton" era executat de catre un soldat " mai putin dotat si instruit - carte multa nu se cere...vorba proverbului - a carui sarcina consta in "patrularea" pe holul nesfarsit de lung ce despartea cele trei dormitoare in care executau "pogramul de somn" militarii activi ai unitatii, prin spalator, sala de mese, cu verificarea periodica a rastelului de arme si a usii de acces catre exteriorul cladirii, prin care....nu-i asa, "se putea strecura un spion al imperialistilor care prin actiuni subversive, ar fi putut afecta capacitatea de lupta a unitatii militare 01959 R - Dumbraveni"...Plantonul nu era inarmat. Singura lui posibilitate de riposta in fata unei "ostilitati criminale" era doar vigilenta si vocea "puternica" cu care trebuia sa alerteze "organele superioare"...recte, SSC-ul ( sergentul serviciu pe companie ) ...ALAAARMA ! Si mintenas intreaga companie, ca la un semn, avea sa se napusteasca asupra "invadatorilor"...SIC..  Existau conform regulamentului de ordine interioare ( celebrul ROI ) trei categorii de plantoane....."aleator" distribuite ca sarcina de serviciu, in functie de gradul de  simpatie/ antipatie al gradatului fata de un soldat, al pedepsei de ispasit...sau pur si simplu, al hazardului...daca nimeni nu avea nimic cu persoana ta...
-Planton 1 ( serviciu intre orele 21.00 - 0.00 ) ...al mai fain planton..."Stingerea" era la ora 21.30 deci, din start "furai" o jumatate de ora si pana la 0.00 mai aveai de suportat doar doua ore jumate, de plictis..
-Planton 2 ( serviciu intre orele 0.00 - 03.00 ) ...al mai nenorocit planton...Incercai disperat sa adormi, regulamentar, la ora 21.30...ceea ce era imposibil...din pricina "vorbaretilor" din dormitor...asa incat pana la ora in care "intrai de serviciu" abia daca prindeai o ora si jumatate, maxim doua ore de somn...La ora 03.00, dupa ce sfarseai programul, te mai straduiai ( asta in cazul ca nu faceai parte din categoria "nesimtitilor-fericiti" cei care au extraordinara adaptabilitate de a adormi instantaneu ) inca o jumatate de ora sa adormi, panicat la timpul extrem de scurt pana la "desteptare"...astfel incat, te mai putea "bucura" de doar doua ore de somn..
-Planton 3 ( serviciu intre orele 03.00 - 06.00 ) ...mama bunului si asta.Desteptarea era la 05.30 ( pacaleai durata de veghe cu lumatate de ora, din start ) si prindeai cel putin cinci ore de somn zdravan, pe noapte...
   Trei ore de planton ( mai cu seama in intervalul 0.00 - 03.00 ) se scurgeau groaznic de greu. Trebuia sa te afli in miscare tot timpul, sa observi tot ce se intampla in perimetrul tau, sa nu te asezi, nicaieri si mai cu seama...sa nu care cumva sa motai pe undeva. Cat era noaptea de lunga si cat erau camarazii de obositi, cineva tot iesea din cand in cand dintr-un dormitor ( macar pentru necesitati fiziologice )...In momentul acela, sarcina ta era sa te convingi ca respectivul nu are intentia de a parasi corpul unitatii militare, nu-i este rau, nu este somnambul si vrea sa "bantuie" aiurea, sau nu pune ( nu-i asa..) la cale cine stie ce marsavie...La randul sau, respectivul, avea ca indatorire de serviciu raportarea catre superiorii sai directi despre absenta plantonului de la post, in cazul in care, nu il observa....Nici un planton nu si-ar fi dorit sa fie pus intr-o asemenea situatie..mai cu seama, atunci cand sergent de serviciu SSC ( superiorul direct al plantonului pe timp de noapte ) era caporalul Margarit...
  Serviciul de garda...Durata serviciul de garda, in unitatea noastra, se desfasura asemanator celei de planton, adica pe perioade de cate trei ore, cu deosebirea ca acest serviciu  se executa non stop pe o perioada de 24 de ore.  Trei ore in post,  erau  urmate de  trei ore de veghe, in care sedeai in corpul de garda complet echipat, pentru a fi gata oricand de o interventie, apoi primeai binecuvantare a trei ore de somn, mai putin echipat si cu posibilitatea de a te descalta de bocanci...Cei mai multi, dupa cele trei ore de garda pe timpul noptii, transformau perioada de veghe intr-un somn prelungit la sase ore, cu tot disconfortul de a dormi complet echipat...Nu era o regula insa, pentru ca aceasta alegere, putea fi tolerata sau nu, de catre "comandantul garzii" - echivalentul SSC-ului, asupra militarilor din garda. Soldatii serviciului de garda, erau "cazati" exclusiv in "corpul de garda", o anexa separata a unitatii si nu mai executau nimic in afara de acest serviciu. Masa o serveau adusa de catre veselar, si pastrata la bucatarie, tot in corpul de garda, pe care sub nici o forma, nu aveau voie sa-l paraseasca...
  Unitatea noastra avea trei posturi de garda:
-Postul nr.1- Acesta avea perimetrul pe latura vestica a amplasamentului unitatii. Garda in acest post, se efectua intr-un foisor inalt de cativa metri. Soldatul respectiv avea avantajul ca era scutit de patrularea perimetrului si avea vizibilitate foarte buna atat ziua, cat mai cu seama noaptea, datorita celor doi stalpi luminati, amplasati la extremitatile laturei gardului si bineinteles pozitiei strategice...Dezavantajul sau, era ca se afla complet expus privirilor "indiscrete" fiind nevoit astfel sa se plimbe prin nacela foisorului, precum soarecele in cusca, fara posibilitatea de a se aseza sau "relaxa" cat de cat..
-Postul nr.2 - Impartea cu postul nr.3 ca sarcina, patrularea pe jumatatea de nord a laturei estice si intreaga latura mai mica, nordica a perimetrului. Acesta era cel mai detestat post. Latura nordica nu se bucura de nici "o geana de lumina"...In partea de nord a unitatii de aflau amplasate trei statii de radiolocatie. Exista deci o "biuta" ( ridicatura de teren, destul de consistenta, pe care era amplasata, pentru o mai buna receptie, o statie de radiolocatie ) si o portiune insemnata, de arbori si vegetatie pentru "mascare"...Tot in partea de nord, dar pe coltul estic, se aflau "caminele studentesti"...cum le porecleau cu naduf si resentimente ( din pricina termenului redus al serviciului militar si tratamentului preferential acordat soldatilor T.R. ) racanii complexati si  semianalfabeti. Aidoma ca si laturei nordice, cea estica era cufundata in bezna totala...
-Postului nr.3 - Ii revenea ca sarcina asigurarea pazei pe latura, sudica a obiectivului si impartea la randul sau, cealalta jumatate din latura estica... Pe latura sudica se afla depozitul de carburanti si magazia de efecte.. Intre ele, un bec chior, facea ca "dracul sa nu mai fie chiar atat de negru" pe timp de noapte....Evident, ca devenea invizibil ( tovarasul dracu' ), odata ce se apropia de "dark side of the moon " din partea estica...Oricum, insa, era mult "mai prietenos" decat varul sau mai mic...
   Ma aflam, in acel moment, intr-una din cele mai rele perioade ale vietii mele...Un amic, tinuse printr-o scrisoare "binevoitoare" sa ma informeze cum ca ...fosta...iubita e "pe cai mari" in compania noului ei prieten "Kunta Kinte"...Frecventeaza localuri de fitze si este foarte "apreciata" de catre grupul de studenti "straini" din universitate... Vestea asta facaea ca imaginatia mea sa o ia razna iar gandurile nu tocmai "ortodoxe" in legatura cu persoana ei, candva mult iubita, sa ma bantuie... Boacana facuta ma trimisese iarasi la "marginea societatii"... eram un bou, care nu reusise sa "intre" la o facultate, asemenea majoritatii colegilor de liceu, esuat intr-o rigola de zoaie urat mirositoare...Vorba Arsinelului catena, profitorul de organe, de mai tarziu..."Ma simt grasa si urata si mai am si celulita"..Dupa ce "imi facusem mana" ca planton doi, o bucata de vreme, acum venise timpul sa ma "specializez" in serviciul de garda, post doi.."ca-asa-i in tenis"...Intram si ieseam din garda, ca robotul... Pierdusem efectiv notiunea timpului. 3-3-3 si iarasi 3-3-3 cicluri repetitive fara nici o noima...Ma rupsesem de amicitii si amici...Cu "broscarul" nu mai schimbasem macar o vorba...de o vesnicie...Nu ma mai interesa nimic. Devenisem obsedat de arma mea. O iubeam fizic, ca pe o persoana draga, nepretuita. In lungile ore din noapte, o strangeam la piept dragastos si-i vorbeam ca unei iubite. Era a mea si numai a mea.. Noaptea, ma invarteam ca o cartita oarba patruland perimetrul, indiferent de conditiile meteo.. In unele nopti, luna lumina intunericul...In altele nu vedeai la jumatate de metru... Nu-mi pasa. Aveam in arma un "sector" de treizeci de cartuse, dintre care unul deja se afla, pregatit si gata "de interventie" pe teava pistolului... Aproape ca imi doream ca cineva sa "ma atace"...Sigur imi doream sa decalsez "iadul" celor treizeci de diavoli mici imporiva oricui...nu conta din ce motiv... Tragaciul armei avea doua zone ( le invatasem delimitarea bine, de la sedintele de tragere ) ...Prima zona. O apasare usoara, o impotrivire usoara si tragaciul se elibera, pret de o parere...Urma a doua zona...O alunecare lina, de cativa mm, in care nu se intampla nimic...apoi, cocosul tragaciul intampina iarasi o usoara rezistenta...ca si cum ar fi vrut sa-ti graiasca < esti sigur ca vrei sa faci asta ? > ...dupa care isi declina orice responsabilitate si proiectilul tasnea aducand cu el neantul...
  Ma jucam noaptea cu moartea...Nu mi-era deloc teama de ea..ba dimporiva. Cu cartus pe teava si cu teava armei sub barbie, apasam usor tragaciul, cautand granita celei de a treia zone..Degetul se misca pe tragaci aidoma unui "voluntar" pus sa dezamorseze o mina antitanc..Precaut, prudent...atent...Un spasm, o tuse din senin, un sughit...o sperietura cat de usoara si degetul s-ar fi contractat involuntar, un milimetru mai mult... Ajungeam la granita firava dintre viata si moarte si satisfacut de abilitatea mea, eliberam "cocosul", pentru ca numai dupa cateva minute sa o iau de la capat...Au fost cele mai "intense" nopti din viata mea...Iti multumesc "stagiule militar obligatoriu" !  Fara tine, nu as fi reusit sa traiesc experienta aceasta...
   Dar, nu-i asa, intr-o viata de om ( cat o parere ) "toate este trecaretze"...Vorba genialului meu profesor de istorie din liceu...( evident, alta poveste ) Caraman Ion...Dumnezeu sa-l aiba in paza !  Incet, incet...lucrurile au inceput sa revina la vechiul fagas... Am terminat, in sfarsit cu perioada de garda...mi-am recastigat prieteniile ce le credeam compromise si  viata a reintrat pe vechiul fagas, cu bunele si relele ei, cu mizeriile si bucuriile marunte, cu rutina ei plictisitoare si momentele de exceptie ce asteptau sa ma desfete.....

Unitatea Militara (18)

...Bai tata, ce viata... Am uitat mintenas  cata  suferita am suportat  din pricina "ciorii". De aproape o saptamana,  mi-am "reperat onoarea...daca pot pentru ca sa zic.."  Sunt "scrib" cu statut special. Ma doare la basca de colegii mei, fututii ( vorba Margaritului )... Am "mesterit" deja cateva  harti, si "tatuca" nu ma mai scoate din "superlative".  La capitolul "Completare Ordin de Zi pe Unitate" am facut impresie maxima, astfel incat, aidoma unei pase ( din Vidin ) ma lafai in sala de "sedinte operative", dedicate in exclusivitate activitatilor mele... Sunt un jupan... Ma duc la masa cand vrea "muschiul" meu, la culcare cand "mi se culca"...si deja, prietenia cu broscoiul brailean imi face impresia  ca imi cam dauneaza noului meu "statut social"...Bai, da bou am mai fost...Atunci cand, din dispozitia comandantului, noi aia, vreo 7-8 cu liceul, din tot ciclul unu', am avut oportunitatea de a ne alege viitorul "post de lucru"...eu ca, coclitu'..am optat pentru "operator statie" numa' la gandul ca o sa fac armata  cat mai departe de ofiteri, subofiteri  si "alte fudulii pe moate"... Fraier mare...Ii vad pa astia.."plansetistii pulii " cum "se invart" nonsalant printre ofiterimea unitatii, si cum fac glumite si se trag de putulici, unii cu altii... Mare bou am fost...ca de obicei....Da' nu-i nimic.." Sapa frate, sapa, sapa pana dai de apa"...Eu am dat de apa deja...
   Ma iertati... Este trecut de ora 21.30.. Ieri am primit "pachet" de acasa. Pe langa cateva "bunaciuni culinare"si un carton de "Snavov", ai mei au "strecurat"...intr-un cozonac fals ( perchezitia s-o ia in...ura ) o sticla de coniac Ovidiu... Mare si indragit  poet...cu patruzeci de grade, militare, la "umbra". I-am "ascultat versurile" de unul singur, astfel incat...sincer, la aceasta ora din noapte..sunt cam ...nitel baut.  Ei si !!! Din continutul sticlei nu a mai ramas mare lucru. Ar trebui sa ma duc la culcare, dar nu prea am chef. In noaptea asta S.S.C. este boul de Margarit. Cred ca o intru in dormitor dupa ora 22.00...cand deja dorm toti. Pe unul dintre peretii camerei sta un cuier. In el, spanzurata o manta de-a comandantului si pe policioara de deasupra, se odihneste o sapca cu frunze de laur...Ma impopotonez cu ele si ma privesc in oglinda...Nu, pe bune...Chiar mi-ar sta bine ca maior...Vis a vis ( intre cele doua laturi formate de "U-ul" cladirii se afla corpul de garda si langa el, sala de baie si centrala...Hobbit-ul care bantuie in lumea asta intunecata si misterioasa are un nume...Miron.
   Soldatul Miron este o "aratare" de cca 1.65 inaltime...asta doar atunci cand incearca sa ia "pozitia de drepti"...in restul timpului, coloana vertebrala, usor incovoiata, ii mai rapeste cativa cm. din dimensiunea pe verticala...Ca si cum, statura "impozanta" nu i-ar fi fost deajuns, diavolul care a asistat la nasterea lui, in cine stie ce sopron, a hotarat sa-l mai "binecuvanteze" si cu un ten masliniu, un nas coroiat si o dictie defectuoasa...La capitolul educatie, tot meritul a fost insa a "ursitului"...care cu eforturi supraomenesti, a reusit sa treaca de ciclul primar cu o jumatate de clasa, dupa care, rapus de "surmenaj intelectual" a abandonat bancile ( si asa incomode ) ale scolii.
   Dupa perioada de instructie in vederea depunerii juramantului, Miron, si-a gasit locul mult visat, sub soare si "protectia" sub aripa Bunicului ( un veteran caruia din pricina catorva luni de "reeducare"  in batalionul disciplinar, ii  fusese prelungit stagiul militar in mod corespunzator ) in labirintul intunecos de tevi, robinete, vane si boilere in care un claustrofob ar fi inebunit, pur si simplu..Nu era cazul "hobbit-lui" Miron, care se invartea in lumea asta intunecata precum pestele in apa. "Bunicului" in sfarsit, i-a venit, intr-un tarziu, ordinul de "liberare", astfel incat Miron, s-a trezit, cu mult inainte de termenul oficial, stapan al regatului intunericului..
  N-o fi suferit el de "claustrofobie", biet Miron, in schimb era terorizat de "gradofobie" ( termen medical, inventat de subsemnatul, definind frica paralizanta fata de gradele superioare, in armata)...Margarit cunoscand "boala" sarmanului soldat, facea tot posibilul sa-i alimenteze fobia... Dormitorul bibanilor, jumatate de ora inainte de "stingere"..Caporalul, cauta din priviri o "marioneta" pentru reprezentatia de seara... Ezita pret de cateva clipe, apoi se hotaraste:
- Soldat Miron, la mine !
 Soldatul derapeaza printre sapatiile inguste dintre paturi si se prezinta in fata gradatului...
- Solndat Miron, la ord'nele dumneavoastra, sa traiti !
- Soldat Miron...incepe caporalul, deosebit de amabil...In seara asta, neavand ce face, am trecut prin sala de baie....Mai bine nu treceam, pentru ca era sa inebunesc la ce am observat, in fuga - ca daca era sa te scobesc cu "boldu", era jale - pe acolo...
- Ca...incerca Miron sa intervina...
- Taci in pizda matii, pula cu urechi ce esti !!!  Acu' eu mananc cacat...si tu stai cu gura cascata si asculti...futu-ti mortii matii de biban nenorocit...
   Miron a intrat deja jumatate de metru in cimentul pardoselii..
- Bai, scamatorule, ca ai reusit sa ma scoti din pepeni....Ce pizda matii e mizeria aia din sala de baie ???
   Miron, trage o gura de aer proaspat si incerca sa se justifice, cu vocea lui ptigaiata si defectul  grotesc de pronuntie a grupurilor de consoane ascutite, gen " che-chi, ghe-ghi " asa cum crede el de cuviinta, mai convingator ...
- Toaresu' caporal ca ci vina al io, daca golanii aistia arunca cistoacilii in ciuvete si sa cisa la dusuri...ca ci sa li fac io...toata ziulica li strang, da ei li face la loc...
- Drepti !!! Se chisa la dusuri zici ??? Tine-i de ...la Miroane si du-i la WC,sa faca unde trebuie, mortaciunea pamantului...
   Dormitorul hohoteste de ras...
- Ai noroc Miroane, ca eu sunt un om cu suflet mare...colegii tai pot sa confirme...
   Asa e...asa e...intareste grupa de "caini comunitari"...
- Bai soldat...asta e ultimu' avertisment...Daca da dracu' si o singura data mai gasesc mizerie in baie, iti dau cuvantul meu ca te fac sef de cocina la "studenti"...si ai sa ranesti la ei pana la liberare...
  Miron inghite "papara", stacojiu la fata si adanc mahnit in suflet...Dumnezeu se vede treaba ca atunci cand el a fost conceput, era in concediu de odihna...Prea si-au batut joc ursitoarele de el...Apoi, in mintea rudimentar dezvoltata a soldatului se produce un fel de "bing-bang" al neuronilor inteligenti din tartacuta sa...Gasise ca prin miracol modul de riposta, non violent, la magariile "camarazilor"...
  Prima sambata de dupa "mustruluiala", in care se executa "programul de baie" ...Cum e normal si firesc, in seria intai intra "veteranii" urmand ca in seria a doua, la randul ei impartita in doua grupe de cate zece..."bibanii". Fiecare serie are dreptul la cincisprezece minute de balaceala, cronometrate dupa ceas. Nici mai mult, nici mai putin.. Veteranii din seria intai, au terminat...Se instaleaza in sala de dusuri primul grup de zece racani...Afara inca este frig...In incapere e cald si aburul prietenos te gadila intr-un mod placut si perves in zonele intime... Zece racani se aliniaza in graba in cele zece despartituri in perete, deasupra carora, zece tevi ruginite asteapta desfatarea "agentului termic"...Apa, incepe sa curga, indecisa inca in privinta temperaturii, peste crestetele soldatilor..Cei mai isteti, prind a se sapunii la urgenta, pentru a profita cat mai mult de suvoiul cald, desfatator, ce urma sa se reverse...E minunat...Uiti de toate supararile si angoasele...Doamne....Deodata soc !!!  Un suvoi de sloiuri reci ca moartea ii loveste in tartacute..
- Centralist !!! Futu-ti....si un cor de injuraturi porcoase, cu trimitere catre anatomia intima a "doamnei" Miron, mama, originile indepartate ale fiului si diferite perversiuni sexuale la care ar trebui sa se astepte cat de curand  faptasul se aclameaza pe diferite tonalitati, la unison..
  Macelarul, cu tenul sau slab pigmentat si foarte expus la variatiile de temperatura e cel mai vehement..
- Miroane..bisericuta si cristosii matii...iti tai coaiele si ti le bag in gura, avortatule !!! Da drumu' mai repede la apa calda !!!
   Mintenas, teava ruginita cu pretentii de dus, isi schimba brusc optiunea...si un suvoi de apa oparita, se pravaleste aidoma cazanelor cu smoala topita, varsate in scufitele invadatorilor barbari ai cetatilor medievale..Urlete, zbierete, aburi de apa incinsa...Trimiteri catre partile anatomice ale "doamnei" Miron, mama...Apoi, in ultimele cinci minute ramase, ca prin minune, totul reintra in normalitate si dusul se incheie cu bine...Grupa a doua, are parte de un tratament identic, cu singura deosebire ca pentru ea, surpriza incepe cu apa oparita....
  Un "comando" ad-hoc organizat la urgenta, cauta sa prinda si sa pedepseasca "criminalul"...Fara sansa...Cotloanele centralei, tunelurile de tevi, boilerele si camarutele acestora fac "hobbit-ul" invizibil privirilor muritorilor...Nu dam cu ochii de soldatul Miron, decat dupa vreo trei zile...si atunci, deja gandurile "ucigase" au pierit...Nu se mai ia nimeni de el...Paradoxal !!! In urmatoarea sambata executam un "program de baie" ca la carte, cu apa numai buna de "balacit" ...ba chiar uitata "deschisa" mai bine de un minut peste durata obligatorie...Hobbit-ul nostru, ne invata cum ca daca vrem a trai in "armonie", trebuie musai sa-i lasam si pe altii, din alte lumi subpamantene sa traiasca.....
   ...Toata lumea sa traiasca, numai noi sa nu murim !!!  Mama ce vesel sunt...Ma doare-n pix de parasuta care m-a uitat si se "cotobaneste" cu cine stie dracu' se nimereste...Ma doare la basca ca mai am inca trei sute si ceva de zile pana la liberare...ca in principiu, ma bantuiau ganduri sinucigase, dupa ce in prealabil imi veneau fel de fel de idei de "omoruri in masa"...Pasarelele ciripesc...cirip cirip...Tomita Caragiu...' la mea...am terminat toata sticla..Ma intolesc iarasi cu mantaua si sapca maiorului...Dracu' nu ma lasa in pace.. Ia sa-l bag eu pe Miron in "lichituri"..."licituri...cum ar zice el " si sa o fac pe "doamna" Miron ( aia, incaltata cu gumari si neinbaiata de sase luni ) sa-i "toarne cositorul"...
  Ies pe furis din cladirea comandamentului...Santinela din "prepeleac" priveste catre alte zari, probabil... Trec pe langa corpul de garda si intru tiptil in spatiul "pamantului de mijloc" al hobbit-ului... Trupul mi se destinde..Sunt o uriasa umbra de maior... Imi lipseste "cravasa" si monoclul... Pasesc ferm si cu tupeu, prin obiectiv...O umbra precauta, se scurge din intuneric, catre lumina, intrigata de spectacolul ce se desfasoara... Ajung in "bataia" unui tub de neon orbitor...Miron ajunge si el, in acelasi loc, odata cu mine.. Apuca sa zareasca sapca impopotonata cu frunze de laur, si mantaua cu stea proeminenta..."Gradofobia" pune stapanire pe el instantaneu... Fuge mancand pamantul, urland din toti bojoci:
   Toaresu' Maior !!! Toaresu' Maior !!!...Ajunge in sfarsit in corpul rezervat dormitoarelor si reuseste sa tranteasca in goana lui nebuna, plantonul, alarmat de strigate, ivit  in calea lui....Acesta, retine ca ar fi vorba "in propozitie" despre tovarasul maior - comandantul unitatii - care, bineinteles s-ar afla incognito in "perimetru" pentru a testa vigilenta bravilor "aparatori ai patriei" si cu de la sine putere incepe la randul sau a striga din toti bojocii :
- Alarmaaaaaa !!!  Alarmaaaaa !!!
   Se dezlantuie iadul... Caporalii racnesc...Efectivul se buluceste sa intre in echipamentul de lupta, ofiterul de serviciu pe unitate alearga debusolat pe coridoare....
   Imi trece instantaneu si mama urmei de euforie bahica si panica cum ca "am belit plua" pune stapanire pe mine...Scot la urgenta mantaua de pe mine, ascund sapca sub ea si dispar in noapte, ca magarul...in "chilia" mea...
  Tarziu...prea tarziu...Unitatea deja incepe a se alinia pe platou...Ordinele se latra scurt si cateva minute mai tarziu, toata suflarea UM 01959 R, asteapta prezenta comandantului, care sa le certifice ori ba, reusita sau esecul exercitiului nocturn...
   Comandantul, doarme linistit la acea ora, in patul sau conjugal, fara sa banuiasca nimic din agitatia creata in numele sau....Epigonul insa...e cufurit tot...Gurile de balaur ale iadului l-au aspirat din paradisul abia castigat si l-au aruncat in cazanul negru smolit, al disperarii...
  Ofiterul de serviciu astepata un timp pe platou aparita comandantului...Pulimea tremura somnoroasa si injura in gand...Cum tovarasul comandant intarzie sa apara, O.S. isi face curaj ( incalcand fisa postului ) si se duce dupa el....Mascarada iese la iveala si impostorul este demascat...Sunt iute "arestat" in corpul de garda, unde imi petrec restul ( de cacat ) al noptii..
  A doua zi dimineata sunt chemat in fata tribunalului "inchizitiei"... Inchizitorul sef este, cum era de asteptat capitanul Bounegru.  Isi sustine pledoaria si recomanda "curtii" pedepsirea exemplara a "diversionistului care a incercat sa destabilizeze capacitatea de lupta si moralul de neclintit a militarilor unitatii 01959 R Dumbraveni"... Cele cinci zile de arest in garnizoana batalionului din Botosani se transforma in cele din urma, prin bunavointa "tatucului" in doar cinci zile de "salubrizat" sectorul zootehnic, ramura porcine, scurtarea la nivelul zero, a podoabei capilare si consemnarea timp de o luna in  unitate....
  Si uite asa, din inaltimile ozonate ale "elvetiei" cazone, aterizez pe burta, intr-un maldar de excremente porcine, la cheremul si batjocura "gradelor" macaronate si camarazilor dornici de "platit polite"....Adio mama, completare "Ordin de zi"...adio tata, "harti"...totul se intoarce la "origini"....

Unitatea Militara (17)

...Cu "iubirea vietii mele" se pare ca am terminat-o. Nu mi-a mai scris de cateva saptamani...S-o fut ! Si pe ea si pe ma-sa..Acum, ca sunt dorit ca dracu' daca ma gandesc mai bine, ma-sa chiar era buna de plua..Bou am fost eu ca nu m-am bagat pe felie...Fica-sa cordoaica, masa musai ca era la fel, mai ales ca era divortata si probabil si dorita...Vise taica...vise  Am dat in schimb ( prin maica-mea ) de un fost coleg de liceu care face armata in Mangalia, la marina si cand n-am ce face mai corespondez cu el...
   Intr-o dimineata, "curierul" ( un soldat ce duce/ aduce zilnic corespondenta in si din oras si pe langa asta mai face si unele mici cumparaturi pentru noi - tigari, etc ) ma anunta ca trebuie sa ma prezint la raport, in biroul comandantului...Bai, te pomenesti ca ma transfera si pe mine la Galati...bat eu campii, visand precum calicul la izmene noi..
  Ma prezint la usa lui, imi iau boneta in mana si bat cuviincios la usa... Sunt poftit inauntru si cand intru, observ ( cu neplacere ) ca alaturi de maior se afla si "febletea" mea, capitanul Bounegru...
- Tovarase maior sunt soldatul........m-am prezentat la ordinele dumneavoastra si incremenesc in pozitia de drepti...
- Pe loc repaos soldat...Relax...Te-am chemat aici sa discutam ceva...
   Imi framant mintea incercand sa-mi aduc aminte cu ce l-oi fi deranjat pe "latraul" unitatii, pentru ca numai din pricina lui cred ca m-a chemat "tatuca" ( cum il alintau soldatii pe comandant ) la futut, in biroul lui...
- Mai copile, mi se adreseaza maiorul parinteste...Cat mi-am aruncat si eu ochii pe corespondenta, pentru ca, nu-i asa, asta face parte din fisa postului, vreau nu vreau si se uita semnificativ la Bounegru, care privea absent pe geam...nu am putut sa nu observ ca ai un scris foarte frumos si ordonat...
   Mare cacat...uite de ce tremuram eu..
- Fruntasul care completeaza zilnic registrul raportului companiei pleaca in concediu peste doua zile. Misiunea ta va fi sa-i ti locul pana la intoarcere...Ce zici, o sa te descurci ?
- Se poate...tatuca (era sa-i zic )... toarasu' maior !  Va raportez ca o sa ma achit exemplar de sarcina, dreg eu busuiocul raspunsului prea familiar, pe care "latrau" deja il sesizase...
- Bravo, bine, foarte bine..Atunci maine dimineata, dupa micul dejun, te prezinti la fruntasul Salavastru sa te instruiasca..
- Am inteles tovarasul maior !
- In regula...atunci -si da sa spuna liber la program - dar imediat se rasgandeste... Ia stai un pic, sa-ti mai arat ceva...
  Se duce la un rastel de harti si alege de acolo pe una dintre ele. O intinde pe masa si mi se adreseaza:
- Banuiesc ca nu trebuie sa-ti spun ce este aceasta - la naiba, ai liceul, nu ?
- Raportez ca aceea este o harta, tovarasul maior...o harta militara ( era o gioarsa ponosita care reprezenta un deal, cu niste cote, sageti rosii de atac si albastre de aparare... )
- Capitanul Bounegru, devine dintr-o data foarte interesat de discutie si se baga si el in seama...
- Da de unde ai tu cunostinte despre harti, si inca si despre cele militare soldat ?
   De la nevasta-ta, imi vine sa i-o trantesc...Sa vezi acum ca iar incepe cu agentii imperialisti...
- Raportez ca elev fiind in scoala primara, am desenat o multime.
- i-auzi, se mira latrau...Cand nu aveai ce face mai desenai o harta, nu-i asa ?
   Candela matii de obosit, ce ti-as fute una peste mecla...
- Raportez ca desenam harti numai cand profesorul de geografie ne cerea sa facem asta...Si ne cerea destul de des...Cel putin o data pe luna...
- ...Interesant zice capitanul ganditor si scoate din buzunarul interior al tunicii, celebrul lui carnetel rosu... La ce scoala invatai atunci, in ce an si cum se numea acel profesor...
   Asta-i tampit de-a binelea...m-a mancat in cur sa ma dau mare...sa vezi ce ma fute la cap acuma'....
- Tovarasul capitan, hai sa fim rezonabili.... intervine maiorul si-l priveste reprobator..
- Cum doriti....da' eu tot o sa ma interesez...paza buna...
- Deci soldat, zici ca te pricepi cat de cat si la harti...Asta e si mai bine...Avem vreo duzina aici, care ar trebui restaurate, refacute...Uite, de exemplu asta de aici ( cea intinsa pe masa)...crezi ca o poti face ca noua si daca da, cam cat timp ti-ar lua ?
   Privesc cu atentie "terfeleoga"...Simpla de tot. Linii in tus, cateva umbre...cel mai dificil la asta e chenarul si legenda...in rest.. Dau sa-i raspund cu gandul sa-l "fac praf" cu destoinicia mea...dar un omulet mic si destept imi sopteste in ureche... Nu fi prost, ca tara geme...E rost de trai pe vatrai. ai grija ce rahat mananci...
- Tovarasul maior, raportez ca daca am tot ce-mi trebuie...intr-o zi...vel mult o ora doua in plus e ca noua. O fac de arata ca scoasa de la tipar.. - Ce zici frate...daca-mi pun mintea cu ea, mai mult de doua...hai trei ore si cu ochii inchisi o fac, oare nu se prinde tatuca ca-l trag in caramida ?...
- Ei...nu ma inebunii.. asta este foarte, foarte bine soldat. Maine trimit un maistru sa-ti cumpere din oras tot ce-ti trebuie...ii faci lista...si gata, te apuci de treaba, ca o sa ai oleaca de furca...
- Capitane, comunici ofiterului de servici sa se consemneze in "Ordinul de Zi " cum ca soldatul...
- Costica...adica Nicolae Costica, raportez, toarasu' maior, sar eu la atac, ca nu cumva sa se razgandesca tatuca..
- Da, asa, soldatul cu pricina, de maine este exclusiv la ordinele mele...S-a inteles ?
- Da, sa traiti tovarasul maior...si latrau mi-arunca o privire deloc duioasa...
   Bag in marsarier si parasesc incaperea cu "fesul" in mana... Imi vine sa strig aidoma de vesel ca "preafericitul" Ganea Sorin...Labarilor din ciclul doi, sa va iau curvele in pula...Politrucul insa, asa cum promisese, nu se lasa...Vine dupa mine si ma duce in club, la "interogatoriu"..La ce scoala am invatat, strada numar, numar scoala,  cum se numea profesorul de geografie "nume si pronume", de ce faceam harti, cine m-a invatat, unde lucreaza tata, mama...daca am rude in strainatate, cunostinte care au trecut granita fraudulos si inca o gramada de cacaturi...Sunt atat de bine dispus, incat in acest moment chiar imi pare simpatic...da tot nu-l iert, pentru ca insista si ma intreaba daca..
- Esti membru de partid soldat ?
- Dau din cap si fac un ntzz din bune, total neregulamentar, stiind ca o sa-l enervez..
- Da' utecist ai fost, nu-i asa ?
- ...Ntzz !
- Cum adica n-ai fost utecist !  Toti tinerii si mai ales cei din liceu sunt utecisti...nu mintii, ca pot sa verific..
- Da nu mint deloc toarasu' capitan...Nu am fost si nu sant utecist...
- Si care a fost cauza pentru care nu ai intrat in randurile tinerilor revolutionari, in randurile celor ce vor construi romania de maine...
...Nu-l mai las sa behaie, si-i tai macaroana...
- Unchiul din partea mamei...
- ...Da, ce-i cu el ? S-a opus, sa inteleg...Da tu nu aveai tata ?
-  Raportez ca da toarasu' capitan...da numa' ca unchiul asta al meu... a fost nitel camarad cu Zelea Codreanu, capitanu'...cum ii spuneau prietenii...
  Latrau se face la fata mai verde decat o legendara camasa legionara...Se ridica brusc si dispare din peisaj...Sa-ti iau muierea-n pula, capitane...ii urez eu in gand...da' pe urma regret "generozitatea mea" fata de consoarta idiotului, care probabil era la fel de "balcaza si lalaie" ca si Fefeleaga lui Agarbiceanu....
   De mintit, nu mintisem insa... Intr-adevar, fratele mai mare al mamei, din Bucuresti,  fusese "comandant de cuib" pe vremea "capitanului"...N-a participat la "rele" aidoma altor camarazi, da dupa ce bolsevicii au instalat la putere gunoaiele analfabete,comuniste...noua conducere de partid si de stat, l-a facut sa "mediteze" o buna bucata de timp ( vreo patru ani ), la greselile tineretei intr-o celula igrasioasa...Apoi, tovarasii au hotarat ca merita o sansa de reabilitare si l-au calificat in meseria ( foarte ceruta in era "hei-rup- ului" Bumbesti-Livezeni ) de sudor...Sute sau poate mii de kilometri de sudura a executat sarmanul, prin toate uzinele capitalei, oriunde o cerea partidul,  pana ce plamanii lui, ciuruiti de "silicoza" au cedat, la numai 48 de ani...Biata maica-mea, imi povestea toate acestea, soptit, ca pe o mare durere si rusine a familiei...da' eu, copchil "suparat pe viata" chiar ma mandream cu el. Mi-am "recunoscut" sincer, in clasa a saptea, in fata comandantului de pionieri "originile nesanatoase" ...si organizatia mi-a retras cravata rosie de pionier... ( Asta chiar m-a durut, pentru ca pierdeam si centura...din vinilin bej si cu catarama metalica ) Am recunoscut sincer acest "pacat" si in fata secretarului de UTC ( care ma omora cu cererea de adeziune ) din liceu...si mai tarziu...si in fata secretarului de partid, care vedea in mine un viitor "secretar de tineret, de succes )...Nu se potrivea...Citisem prea multa beletristica de calitate, numai autori, unul si unul, incat imaginatia si visurile mele nu mai puteau fi inconjurate cu sarma ghimpata si silite sa vietuiasca intr-o sala a oglinzilor mincinoasa si rosie..Dar deja toate acestea ar putea face din cu totul alta poveste...Sa nu ne indepartam de la subiect...
  Caporalul Margarit venise de o zi, din concediu...si asta-l facea foarte imprevizibil si "suparacios"... Plutonul lui, strabatuse ieri, ore intregi, in pas de defilare platoul, de instructie..Initial, noi, aialalti, din "gasca" lui Achihai, ii compatimeam cu"lacrimi de crocodil", da' cand am aflat ca "al nostru" pleaca la randul sau in concediu, si "baragladina" o sa ne preia si pe noi , lacrimile ne-au inghetat pe fata...
   "Populatia"  se afla intr-aiurea cine stie pe unde si ce faceau...Bounegru, scarbit de prestatia mea ma abandonase in "club", se apropia deja ora mesei,eram pe deplin satisfacut de noua perspectiva a vietii mele cazone, ce se prefigura...astfel incat, am intrat in dormitorul pustiu si m-am lungit pe patul meu de campanie...M-am intins relaxat pe pat si am inceput a cugeta asupra ultimelor evenimente din viata mea particulara...De atata "cugetat", bag sama ca am dat-o direct in visat...si tare bine mai era....
- Drepti, putoarea dracului !!! ...Urla o voce ce-mi strapunge creierii...
- Nu ti-e rusine gunoiule !!! Colegii tai fac instructie de front si tu stai cu pula-n sus, in dormitor...
   Sar ca ars in picioare si-i fut un cap in patul de deasupra...Margarit...lua-l-ar mama dracului de "negru" ca si tartorii iadului...
- Asa, pulica...Dormi in front cu aia-n mana...Da' ce ti-ai zis tu...Ma doare pe mine la basca de colegii mei, care sunt fututi...de caporali, care ne instruieste...de toata lumea...Noi dixcutam numa' cu comandantul...noi suntem jmecheri...
   Asa, deci...Latraul il are pe jegul asta "baiat de curte"...Eram sigur...L-a pus deja la curent cu toate...Am luat-o in gura astazi...
- Deci, tovarasul soldat...Se pare, ca de maine ai program special....nu-i asa ???
- Raportez ca cam asa e, tovarasu' caporal...( L-am ironizat frate...L-am ironizat de dracu' l-a luat, numa' ca analfabetul asta nici macar nu are habar, ca fac misto' de el )..
- Cam asa e pulicutza...numai ca pane maine mai sunt...se uita la ceas pret de douazeci-douascinci de secunde...o multime de ore, in care se poate face o multime de activitati...si-si impreuneaza sprincenee negre, semn de mare "activitate cerebrala".
- Deci, te duci si executi programul de masa. Dupa ce pleaca cadrele, te prezinti pe platou echipat complet pentru instructia de front: Manta, caciula, patura in banduliera, arma, baioneta in teaca, port incarcator cu trei sectoare, lopatica de infanterie, masca de gaze...N-am ce-ti face...Trebuie sa recuperezi orele de instruire pierdute...Dupa ce terminam, o sa-ti comunic restul programului, pana la ora zero, cand se sfarseste ziua si te incadrezi in noul tau program...Inteles !!!
- Traitl, am inteles toarasu' caporal !!!
   ...Ma rupe asta doua ore cu salturi inainte si culcaturi pe cimentul platoului...O mie de pasi de defilare, o suta de prezentari de arma, cinci  zeci de atacuri de aviatie inamica si zece inceputuri de "adaposturi individuale de aparare"...incepute si ingropate, la cateva minute...A reusit sa stoarca si ultima picatura de vlaga din mine...A murit in chinuri si ultima speranta in mai bine...Dupa ce ma aduce la stadiul de leguma lobotomizata dintr-un azil cocotat intr-un  "cuib de cuci" imi comunica cu glas miros...
- Soldat ! Ai pauza pentru intretinerea echipamentului, jumatate de ora - vreau sa vad bocanci lustruiti, uniforma impecabila ( dupa o suta de culcat-uri ), arma lustruita, lopatica lucioasa, si un zambet ca la fotograf...cand o sa te prezinti in "toaleta", dotat cu ce-ti trebuie, pentru urmatoarea activitate din program...intretinerea sectoarelor...In seara asta, ai sa te ocupi de..pana iese, luna, bec si farmacie...de sectorul WC-uri... Si ca sa nu zici ca sunt baiat rau..Iti dau un pont...Vin-o cu periuta de dinti, lama de ras, si o boneta de nisip..ca o sa ai mare nevoie de ele....
  Este trecut de 22,30...In dormitoare se "grohaie" la greu...Sunt la a cincea si ultima cabina de "cacatoare" pe care "am sarcina" sa o curat.. Buricele degetelor s-au subtiat de la atata apa cu nisip...Periuta nu mai are aproape deloc "par"...miros tot a rahat si ma simt asisderea...O usa scartie...Vine boratul, imi zic, si accelerez ritmul...
- Ce faci tizule ???  Nu te mai saturi de "dicstactie"....Bai frate, nu mai are nimeni loc de tine..pot sa ma cac in munca ta ???
  Il privesc urat, ca pe un dusman...Nu am chef de glume si nistocareli...
- Asa ba...uita-te chioras la mine, da, daca cioara aia te punea sa i-o sugi...precis ca te exeutai.
  Arunc in el, cu ura, cutia de carton, uda, plina de nisip...
- Esti prost...Da' nu prost...bou de-a binelea...Iti meriti soarta. Sa fi "tarfa" unui caldarar...
- Bai, tiz...mai dute-n pula mea, ca ma calci pe nervi...Ce pizda masii vroiai sa fac..sa sar la gatu' lu' ala'...E ciclul doi...si...e mai tare ca mine... Ma caftea daca ma puneam cu el...Asta e adevarul...tu, ce pula mea faceai, in locul meu ??? Si nu te ma caca pe tine...
-.... Ha,ha...Te-ai enervat !!!  Lasa ura sa ta coplesesca !!! Lasa ura sa te faca erou !!! ...Nici nu sti ce poate face un om daca se simte prins intr-o cursa de soareci....La cinspe ani, m-am batut cu unul de douazeci, care se dadea mare smardoi si l-au adunat cu targa tovarasii lui... Dupa aia, am stat ascuns o ora intr-un bordei si-am tremurat de frica...Intelegi bai frate !!!  Mi-era mie frica de mine, la cat tupeu am putut sa am, sa dau in ala cu atata disperare incat sa-l omor...Tizule ! Iti zic ca la fratele meu...Tiganii e lasi...Sunt neam de ciori care au fost generatii dupa generatii iobagi, scalvi pe plantatii la boerii romani... Eu nu subt tigan..decat pe jumatate..da' am crescut de copilas printre ei, asa ca-i cunosc ca pe buzunaru' meu... Fii rau Tizule !!! Fii tare in gura...Sari la gatului lui si daca tiganul simte ca il domini, ori se face colac, la picioarele tale, ori fuge.... Esti bou, tizule, daca a ajuns sa te futa o cioara...Imi pare rai sa ti-o zic..da esti ca si fratele meu...
  Se "rahateste"...spre stupefactia mea absoluta, intr-una din "cabinele" abia lustruite de catre mine si fara sa-mi mai acorde nici cea mai mica atentie, pleaca la culcare, in "putoarea de basini" a dormitorului de douazeci de paturi - basca doua in plus, ale caporalilor....

Unitatea Militara (16)

...Soldatul Ganea Sorin afost chemat, la raport, in biroul comandantului. Asa, pe nepusa masa..Toata suflarea ciclului intai, isi da cu parerea, in privinta scopului audierii sale. Nu apucam sa ne dumirim insa, cat de cat, despre ce si cum, ca respectivul isi face aparitia in pragul usii dormitorului, afisand o figura de inmormantare...Se asterne o liniste pioasa, ca la capela cimitirului "Sfanta Vineri" unde e depus un raposat cu influenta...Saracu Sorin, ce-o fi patit prapaditul dracului !?....
- Bai fraierilor !!! In seara asta plec la Galati bulangiilor !!! Bai, de maine va iau gagicile-n pula bai prostanilor, pe toate bai...una nu scapa nefututa !!! Zbiara ca nebunul fericit nevoie mare ca "ne-a tras in caramida"
  Partile a caror consoarte nu sunt vizate de "ambitia sexuala"a  respectivului, isi continua impasibile activitatea cotidiana...Noi astialalti. galatenii, suntem insa destul de afectati, cu toate ca ne prefacem la randul nostru, impasibili...Ete'a dracului de fraier...Nu manca cacat cand se lauda cu tac'su mare scula de bascula...Bai frate, ce inseamna sa ai noroc in viata...Asta se duce acasa...si noi ramanem la prostii, sa ne mancam zilele cu idiotii nostrii..
   Pe seara, atelierul mobil ( un camoin Bucegi ce avea in locul clasicei platforme de marfa o cabina gen vagon transport persoane ) vine si-l duce pe fericitul "contaran" la gara din Suceava pentru a se imbarca in acceleratul de Galati ( o tempora, o mores...pe atunci exista un accelerat Galati-Suceava, tot asa cum era unul Galati-Timisoara, Galati-Cluj, Galati-Brasov...etc. Azi, dupa ani de "marete realizari" a mai ramas doar o "cursa de persoane" botezata pompos - interregio - care te duce pana la Bucuresti in "numai" sase ore...)
   Asupra patului lui Sorin, ramas expus aidoma Bubulinei din celebrul "Zorba Grecul" sau napustit asemenea unui card de ciori flamande, toti aspirantii la inbunatatirea confortului personal - cat de cat, astfel ca in cateva minute a devenit "dotat" cu cea mai rapanoasa saltea posibila, cele mai galbejite si rupte asternuturi, cea mai rara si aspra patura cazona si cel mai infect sac de calti, poreclit perna, din intregul dormitor...
  A doua zi, dupa orele pranzului, aveam sa experimentam o noua surpriza...Usa deschisa a atelierului mobil, debarca un personaj inedit, neasteptat...neanuntat. Un nou soldat, pe care caporalul Achihai il aduce in dormitorul nostru si ni-l prezinta:
- Soldati...acesta este noul vostru camarad. Va rog sa-l integrati cat mai repede in colectivul vostru...si mai cu seama sa-l faceti sa se acomodeze cat mai repede si usor...Nu se ia nimenea de el, nu-i face nimeni zile fripte...ca aveti de a face cu mine, pe urma...Executarea !!!
  Il examinez curios, in timp ce caporalul vorbeste...Ciudat personaj...1.76- 1.78 inaltime, tuciuriu ( dar nu atat de negru ca boratul Margarit ) fata de indian apache ( citisem tot ce se poate citi de Karl May )..pare dat dracului si are o statura si prezenta care nu ar necesita protectia nimanui...Nu-s de ce isi bate gura degeaba caporalul...Nu prea vad pe cineva ispitit sa se ia in bete cu tipul asta...
  Aflu, mai apoi, ca se numeste Broasca Nicolae, e brailean si este transferat de unde naiba, decat din...Galati...victima colaterala a lui ganea Sorin. Brusc imi devine "simpatic"...Caporalul dupa ce isi termina "numarul" dispare la treburile lui, iar "Broscoiul" se duce impasibil catre singurul pat disponibil si se instaleaza...Douazeci de perechi de ochi il urmaresc pe furis, cautand sa-i surprinda reactia de repulsie, la vederea "confortului" asigurat prin colaborare colegiala...Tipul nu pare sa aiba nici un stres. Isi scoate mantaua de iarna si o atarna in cuierul de pe perete, isi slabeste centura, se descheie la ultima copca a tunicii, aseaza regulamentar boneta pe policoara patului si se intinde cu mainile sub cap, in diagonala patului...Populatia, vadit dezamagita de reactia acestuia, considera ca nu merita ai mai acorda atentie si isi vede de ale ei.
  Curand se face seara...si "executam programul de masa". In meniu, ca de sase ori pe saptamana, nelipsita "tocanita de cartofi" ...Prima luna, cat am mai avut "provizii" in valiza, am ignorat-o total...dupa aceea, de voie, de nevoie...de foame, am acceptat-o, ca pe un rau necesar... In sala de mese, noi astia, din tura a doua ( veteranii mananca primii ) ne-am incetatenit niste obiceiuri...Sucevenii stau cate patru la mesele lor, galatenii, cu toate ca sunt net iferiori ca si numar, asisderea, iar ardelenii ( doi la numar, Campeanu Cornel si Zaremba Mihai ) au si ei masa lor.. Daca e sa-i scadem pe cei ce sunt de serviciu, in garda sau asistenti prin statii ori punctul de comanda, aproape nici o masa nu are completat efectivul de patru persoane...Cu toate acestea, toti cer portie de paine pentru patru, mintind veselarul, cum ca, colegul numa' ce trebuie sa apara...( foamea face ravagii )...
  In asemenea conditii de "austeritate", braileanul nu avea cum sa nu fie izolat de restul comunitatii...Intrat in sala de mese nitel mai tarziu, il observ, singur, la o masa din coltul incaperii. "Macelarul", la o masa cu Ghisman Petrica va invita zgomotos, in felul lui caracteristic sa ma alatur lor...Ezit pret de o clipa, apoi ma apropii de masa braileanului si-l interpelez:
- Pot sa stau cu tine ? ...Asta ma priveste curios, pe sub sprincene si dupa doua secunde imi raspunde :
- Poti sta unde vrei...tu hotarasti...daca esti hotarat...
   Ia uite frate..Asta vorbeste in sarade...Ce-o fi de capul lui ?  Se crede smecher de braila... ( in anii '70 rivalitatea intre cele doua orase aflate la departarea echivalenta unuia dintre ele, ca si suprafata in lungime atingea cote maxime... Doamne Fereste sa te declari galatean in braila, sau invers...macel iesea ) ...Ia sa-l testam...ma doare la basca...daca iese cu nasoale, il "haleste" fratii mei...Asa ca ma asez "hotarat" la masa lui, si veselarul ne rastoarna din "oval" cu un polonic slinos ratia de cartofi cu zeama lunga, stravezie...apoi ne aduce un cos cu doua sferturi de paine neagra, doi lei bucata...Unul dintre "sferturi" pare o idee mai marisor ( cativa mm ) decat celalalt... Intorc cosul cu tupeu, cu "felia mai mare" catre mine...Braileanul nu se manifesta nicicum..in schimb, dintre cele doua farfurii deformate, de aluminiu, incarcate aproximativ identic cu laturi, aplecandu-se peste ele, si-o revendica pe cea dinspre partea mea... Nu zic nimic, dar usurel, ma imping in scaun catre exteriorul mesei...asa, pentru mai mult spatiu de...actiune..
- Cum iti zice camarade ? ...Ma intreaba el, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...
- Costica...Costica Nicolae...si sunt...
- Da, stiu...din Galati tizule ...
   Tiz ??? Ce plua mea e aia tiz ??? Sunt bou cu liceu...N-am auzit in viata mea expresia asta..fraiere, te-a umplut de rahat ciuraliul asta...date-n plua mea de cocosat...
  Broasca parca-mi citeste gandurile ( ori, pe semne ca aveam o figura cretina ) ca ma scoate din "no mans land", zambind pentru prima oara, de cand il vazusem..
- Suntemi tizi, galatene...eu Nicolae, tu Nicolae...ce mi-e galati, ce mi-e braila, nu crezi ?
    Aha, bag eu sama...Tiz inseamna ca avem nume aidoma...Avem o pula brailene...Al tau e de botez, al meu de familie...si galatiul nu se compara cu braila...da esti baiat bun, si-mi place de tine...Ii zambesc, la randul meu si ii incuviintez spusele dand din tartacuta, aprobator...
  In urmatoarele zile ne imprietenim si ne descoperim o multime de "afinitati"...Aflu, din gura lui ca e nascut si crescut pana la varsta scolii in "Insula mare a brailei", ca mumasa o fost tiganca, neadevarat de frumoasa iar taica'su, lipovean, aciuat pe meleagurile astea de la ocuparea Basarabiei, de catre "fratii" rosii de la rasarit..ca stie a grai in trei limbi, romanes, rusa si romana, ca masa o murit de tanara, pe cand el era inca prunc, iar tatasu' la cativa ani dupa...dupa ce bause, in disperare cateva vagoane de "spirt medicinal" ( asta sigur nu era vrajeala...cu un  kil de spirt, primeai de la lipovenii pescari pe Dunarea de atunci cateva kile de peste boieresc )...apoi, o matusa ( cu ghioc ) dintr-o mahala a brailei l-a luat de crescut... A invatat sa se bata pentru supravietuire de la noua ani si "sa dea cu brisca" de la zece...
  Ascultam fascinat, ca si cand cineva mi-ar fi citit din Panait Istrati si incepusem sa cred,deja ca tipul este un impostor laudaros, ce vrea sa faca impresie..Ia stai numa un pic, gagiule, ca te prind eu cu "fofarlica" - vorba lu' bunica'miu..
- Bai Nicule, il iau eu "la sentiment"...in ce marginime a Brailei te-ai crescut tu frate ?  Cumva in Brailita... ( cel mai rau famat cartier al orasului...un fel de ferentari al Bucurestiului )
- Exact tizule, ai auzit din povesti de ea, nu ???
- Ba chiar nu frate...Nasu' lu tata, e din Brailta...sade taman langa biserica...Haralamb ii zice si are doi fii...unul dintre ei...
- Esti nebun ? Unul dintre ei este Relu - boxeru'...joaca la Progresul...are nasul lipt de fata si te bate zambind....am luat-o de la el urat de tot...fraier, nu stiam cu cine ma trag de pula...
  Iote' omule ca tipu-i real, nu e inchipuire...Intr-adevar, unul dintre fii nasului tatei se numea Relu.. ( Aurel in acte ) ...Cand mergeam in vizita cu ai mei in Braila, dupa ce mosii se pileau, varu' cum imi placea sa-i zic, imi spunea zambind:
 - Finutule, nu vrei sa mergem la parc ?   Intre doua cartiere brailene, sub podul de intrare in oras,  exista o improvizatie de parc...de "distractie" cum s-ar spune azi...de super DISTRACTIE pentru acele timpuri in care fiecare cartier era controlat de catre "gasca" lui de golani... Parcul era dotat cu leagane stil "barcute de doua persoane" pentru copilasi, "barci de patru persoane" pentru oameni seriosi...cu care te puteai dadea si peste cap, un carusel rotativ, format din patru biciclete sudate intr-un cerc ( bicicleta era pe atunci, in anii '60, un echipament de lux ) si un labirint cu oglinzi, in care te rataceai pana incepeai sa bocesti si cineva mai mare, venea sa te recupereze.. Eu depasisem de mult stadiul acela...dar inca nu aveam bicicleta acasa, asa incat eram fascinat de ispita plimbarii in cerc cateva zeci de minute, gratis...Relu, verisoru' era incantat la fel de mult ca are la dispozitie o "momeala vie"- adica eu - cu care poate face rost de "parteneri de antrenament" gratiut, fara obligatii, pentru urmatorul meci.
- Hai, du-te in parc, imi spunea el, odata ajunsi in zona limitrofa..
- Eu ma duc sa-ti aduc o halvita ( era un turc batran, care vindea braga, nugale si alvite cum nu mai gaseai in toata lumea de bine ca aici )...Ma duceam, copil cuminte ce eram ( clasa a saptea, iar varul, mai mare cu cinci ani decat mine )... Nu apucam sa ma sui bine, temerar pe o bicicleta, cand se ivea momentul, ca imediat un fante, de pe margine, se ofusca instantanneu...
- Bai cacatule, iesi in pizda matii de acolo ca-ti rup capu' ...de avortat care esti... Ete frate ce tupeu la limbricu' asta sa se dea la noi in parc.. De pe margine, mai apareau vreo doi. trei, periculosi apropiindu-se amenintatori de mine... Din nefericire pentru ei, nu apucau sa ma loveasca ( oricum eram pe jumatate cufurit pe mine ) ca intra in "scena" varul.... Nu rezistau in "ring" mai mult de trei secunde...KO, fara numaratoare.. Varutu" radia de fericire...
- Finutule...esti moale...Vino o data si stai la noi macar o luna...si te invat sa te bati de o sa omori toti zmeii tai de cacat, din Galati...
   Relu, afost multi ani campion la box, inregistrat cu acte in regula la "Progresul Braila" si multi ani "tartorul" Brailitei..pana ce intr-o zi a fost detronat de catre un alt "campion" mai tanar si mai "rau" decat el...Asta era doar o poveste...insa faptul ca "broscarul" o confirmase m-a convins ca tot ce debitase nu era o simpla nascocire din partea lui....
  Ma inteleg de minune cu tizul meu...Intr-o dupa amiaza, dupa o ora de instructie cu AKM-ul, caporalul ne da jumatate de ora libera, pentru intretinerea armamentului...Demontam, curatam si remontam arma la urgenta...apoi Broasca isi face de lucru cu baioneta...Faina baioneta. Lama dura, zimtata la partea de sus, prasele din bachelita, teaca de otel cu niste proeminente pe ea ce poate transforma iute taisul cutitului in foarfeca de taiat sarma ghimpata...
- Tizule, ii zic, faina-i baioneta asta, si cate poti face cu ea....
  In fata noastra, la cativa metri sunt cativa copaci. Fara nici un preaviz, camaradul tasneste brusc in picioare si arunca "cutitoiul" fulgerator catre unul dintre ei..Ma dumiresc abia cand il aud zbarnaind infipt in trunchiul rotunjit...
- Bai nebunule, ce-ti veni....m-ai speriat...
- ...Stai bland...Am vrut sa-ti arat ce mai poti face cu chestia asta, in afara de a desface cutii de conserve si ati curata unghiile de pamant...
   Ma duc catre copac sa-i recuperez "ustensila"...E infipta zdravan, nu gluma. Ma roade invidia, deja...
- L-ai nimerit ca lumea... Norocosule !
- Norocos pe dracu tizule...Il nimeresc de cate ori vreau..pana ma plictisesc...
- Hai mai tai-o...incerc eu sa-i mai estompez reusita...Pe-un pachet de tigari ca nu reusesti de zece ori la rand...
- Sa mori tu ??? Imi raspunde el contrariat.
- Sa...
- Tu ai vrut-o...Du-te langa copac sa mi-o arunci inapoi...
  Arunca de zece ori si de zece ori baioneta face aerul sa vibreze amenintator, pentru ca apoi sa se opreasca brusc, "murmurand" satisfacuta, aproape in acelasi loc, incat scoarta bietului copac dispare pur si simplu pe o raza de cativa centimetri...
- Ar trebui sa te fac de bani si sa-ti cer un pachet de "Snagov" ( opt lei pachetul, in conditiile in care solda noastra lunara era de...zece lei )...'da fiindca esti prietenul meu, imi datorezi numai un pachet de "Marasesti"...
 - Esti bun, omule...Respect ! ...Crezi ca m-ai putea invata si pe mine ???
- ...Crezi ca ti-ar fi cu ceva de folos ?  Sau vrei numa' asa, sa faci impresie la gagici..
  Ma tin de capul lui si dupa cateva zile de "antrenament" progresele mele sunt substantiale..Mai ales, ca ma antrenez si pe furis, fara ca el sa stie. Vreau sa-l dau gata cu dexteritatea mea..Intr-o dupa amiaza mai linistita, il provoc sa mergem la copaci pentru un "concurs" amical...Ma priveste ingaduitor...si accepta. In dreptul usei de lemn a magaziei lui Agherghitoaiei se opreste brusc.
- Tizule, ai sange in tine ?
 Nu prea pricep unde vrea sa bata, da' pentru ca nu sunt dispus sa cad de fraier, ma dau "cucos"
- Nici nu sti cat...Care-i spilu' ???
-Treci in dreptul usei...Arunc baioneta pe langa tine, cat de aproape sunt in stare...De trei ori...atat. Te bagi ???
  Inapoi nu mai puteam da...asa ca fara sa-i raspund, ma lipesc de usa...
...Zbarrrr si prima aruncare mai ca-mi atinge umarul stang...Un fior rece imi trece pe sira spinarii...Zbarrr si a doua se duce in dreapta fetei...Simt nevoia brusc sa urinez...Zbarrr si am scapat si de data asta...lama aproape ca ma mangaie pe partea stanga a fetei...Asta a fost, imi zic usurat...
- Te-ai cam schimbat la fata, pulica, da' ai fost tare...Ma gandeam ca abandonezi din prima...Hai, randul tau acuma...
- Esti tampit ?  Nici sa nu te gandesti...Vrei sa te am pe constiinta ???
- Hai, nu fi gaina...N-ai de unde sa sti ca nu poti, pana nu incerci...
-N-o fac frate...n-o fac si gata...
- Bineeee...Atunci facem altfel...Arunci cu cutitul cat de aproape poti, pe langa piciorul meu...daca nici asa nu vrei, atunci dute-n ..ula mea ca esti babalau..
  Se aseaza ostentativ in fata mea si imi intinde baioneta...
...Zbarrrr si lama metalica se infinge in pamant la circa cinci milimetri de laterala bocancului sau...
- Mai cu viata tizule...mai cu viata...si mai aproape....arunci ca o curva batrana din port...
...Zbarrr si lama.... i se infinge in bombeul bocancului, apoi o vad cu incetinitorul, ca in vis, cum patrunde mai mult...si mai mult...pana ce in cele din urma se opreste.  Nu-mi vine sa cred !!! Nu se poate !!! E doar o parere, un vis urat....
  Broasca se apleaca calm si smulge cutitul din teaca bocancului...Are sange pe el...Mi-e rau...Apoi se descheie tacticos la siret si trage piciorul afara...Ciorapul de lana musteste de sange. Il scoate si il arunca in iarba. Lama perfida, s-a strecurat intre degetul mare si cel aratator, al piciorului...dar nu-mi pot da  seama de gravitatea taieturii....Imi cere pachetul de tigari. Il dau, cu maini tremurande...Rupe mai multe tigari si face o mana zdravana de tutun, pe care o aplica peste rana sangeranda...
- Tizule, ce pula mea facem acuma cu bocancu' ala, ca-i gaurit ca dracu'
  Iete ce-l framanta pe el acuma...bocancu'...
- Lasa-l dracu' de bocanc, ca-l "completam" noi ( in armata nu se fura - se completeaza...asa era o zicala pe atunci )...Hai mai bine sa anunt ofiterulde servici, sa te duca la spital...
- Taca-ti fleanca...Nu anunti pe nimeni...Fa-mi rost de un bocanc...de restul ma ocup eu, singur...Si mai ai inca de invatat pulica...Arunci cu cutitul ca o boarfa sifilitica....
  I-am "completat" perechea de incaltari si am reusit ( pret de cincizeci de lei, platiti sanitarului ) sa-l "internez" la infirmerie pentru trei zile - viroza respiratorie cu temperatura - I-a facut ala o injectie cu penicilina, preventiv, si a mai "stricat" vreo doua pachete de tigari pentru "compresele cu tutun", dar la "externare" putea pasi binisor pe picior...Partea buna a lucrurilor a fost ca taman in acea perioada, caporalul Margarit se afla in concediul de odihna ( doua saptamani ) astfel incat, cu complicitatea lui Achihai, caruia ii povestisem patania nefericita, Broscoiul a fost scutit de instructia de front cateva zile bune.....

Unitatea Militara (15)

...Margarit este baut...De fapt este iarasi baut, ca aproape de fiecare data cand OS ( ofiter de serviciu ) este unul dintre maistrii militari ai companiei. Sade lungit in patul sau impecabil, cu asternuturi albe ca zapada, patura moale si pufoasa ca o blana de pisica persana...Are pe el doar pantalonii de uniforma ( evident impecabili ) si un maieu stralucitor de alb. Paturile gradatilor sunt in capatul dinspre fereastra dormitorului, alaturate, iar intre ele se afla o noptiera metalica...Paturile noastre desalate, cu asternuturi ingalbenite de atatea spalari, cu paturi ce par a fi facute din panza de sac si perne ce seamana cu o traista plina de scame imputite, te fac sa nu doresti a le lua in seama. Ocupantii lor, trasi la indigo, dupa chipul si asemanarea mobilierului cazon...
   Margarit isi scoate centura din gaicile pantalonului, freaca usor ca si cum ar alunga un fir de praf rebel  catarama galbena ca aurul, apoi loveste cu cureaua usor in geamul de deasupra capului...Zumzetul bibanetului ce il credea adormit ( in sfarsit ) inceteaza brusc si urechile se ciulesc...Urmeaza show-ul, dupa cum se pare...
  Privirile usor incetosate ale caporalului se fixeaza aleatoriu, pe o victima...
- Biban....ce-i asta ?  Bibanul vizat incremeneste, incercand sa desluseasca cimilitura...
- Ce sa fie toarasu' caporal, daca-mi permiteti ?
- Sa fie la  pizda matii de idiot cretin....Ia mai asculta odata boule...Si loveste iarasi usurel, cu centura de piele in geam...
  Bibanul intelege in sfarsit despre ce este vorba in propozitie si se grabeste fericit sa dea raspunsul corect..
- Permiteti sa raportez, toa'rasu' caporal, ala este un geam...
- Baaa tu ai sa mori tot bou, in viata asta...ai minte cat un coi...Si bate a treia oara, deja nitel nervos in fereastra...
- E fereastra toa'rasu' caporal...
  Margarit sare ca un arc, in pozitia sezut.
- Ba, cap de lemn, normal ca e fereastra...da tu esti prea bou sa-ti dai seama ce vreau sa zic...Daca dau mai tare, sau cu catarama in cea ce se intampla prostane ???
- ...Raportez ca se sparge, toa'rasu' caporal...
- Normal ca se sparge, hai ca ai devenit mai inteligent...Da de ce se sparge ba ???
- Pentru ca e din sticla toa'rasu' caporal....
- Iete boul, ca s-a desteptat...bravo ba !  Ia sa mai aud odata raspunsul...si voi ailalti mameluci bagati la tartacutza !
- ...E din STICLA...
-Stop !!!
   Acesta era de fapt raspunsul ghicitorii...Caporalul avea nevoie de o STICLA, de continutul ei euforic...nu de geam ci de trascau, pentru confortul sau metafizic...
  Margarit era tigan.. De prin partile brailei. Avea fata tuciurie, bot de maimuta si ochii nitel bulbucati, care se bulbucau si mai tare la nervi. In schimb avea un corp atletic si bine proportionat, pus in evidenta de "tinuta" ce parea facuta pe comanda. Era constient de atuul acesta si nu pierdea nici o ocazie sa-si etaleze muschii in fata noastra, a "bibanetului" ce aratam ca o ceata de cersatori vesnic insirati la portile bisericii..
  Una dintre victimele predilecte ale caporalului, era soldatul Puitau Toader. Nu rata nici o ocazie in al umilii in fata noastra, spre deliciul lichelelor ce se considerau ca facand parte din "camarila" lui.. Ghinionul lui, insa, era ca numitul Toader, sa nu puna la inima nici o ofensa, nici o injurie, nici o umilinta...Asta ma contraria la maxim.
  Puitau Toader era un fel de Quasimodo, desprins parca din romanul lui Victor Hugo ...atat doar ca nu era cocosat...trunchiul lui inalt de peste 1.80 metri parea cioplit cu barda. era masiv, dar nu-i puteai ghici forta. Purta la bocanci marimea 46 si avea doua brate ca doua cioate ale unui copac secular, ce se terminau cu doua lopeti de maini, in care nu incapeau nici una dintre multele perechi de manusi "cu un deget" probate la intendenta companiei...Partea cea mai disproportionata si stranie a corpului sau, era insa...capul. mare cat o banita, parea conectat prin intermediul unor arculete bine ascunse cu mecanismul de actionare a membrelor superioare si inferioare.. De ce zic asta ? Pentru ca in mers, la fiecare pas, capul, parca tras de un resort invizibil, se legana in sens invers, pe lateral, cu miscarea membrului, si cu cat miscarea era mai amplificata, cu atat se amplifica si "ruliul" tartacutei...
 Era evident deci, ca pana la rezolvarea problemei cu "sticla" Margarit avea sa-si desfete auditoriul cu "maimuta" lui preferata
- Soldat Toader...la mine fuga mars !!! ...Puitau sare docil din pat si se grabeste sa se alinieze in fata caporalului...
   "Curvele" deja chicotesc ca la preludiu...
- Ba ...da cum iti zice tie,ca parca am uitat ???
- Soldat Puitzau Toader, sa traiti.  ( Toader sarmanul, avea si o oarece problema de vorbire, pronuntand mai greu anumite consoane, mai cu seama  tz-ul )
- Ce mormai acolo bai malacule ?  Vorbeste naibii mai tare !!!
- Puiitzau Toader, sa traiti !!!
- Bai, sunt eu tampit, sau surd...ca n-aud nimica...Voi ati auzit ceva ma ???
- N-am auzit nimic, latra corul de "catei"...
- Bai soldat ! Tu iti bati joc de mine ba ???  Sunt prostu' tau bai prapaditule ???
- Soooldat Puiiiiitzau Toader, sa traiti !!! Urla sarmanul, din toti bojocii, disperat...
- Aha...va sa zica se poate sa raportezi si regulamentar...Asta inseamna ca de fapt ma iei la misto' cum s-ar zice...
- La usa fuga mars !
  Puitau fuge ca un urs panda ce tocmai a coborat din pom, sa se pise  si banita i se leagana grabita..."Potaile" rad pe burta...
- Ai de pula ta...Asta-i fuga soldat ?
- Culcat !
   Soldatul se tranteste ca secerat cu coasa, oasele zdranganind invalmasite in sacul de piele...
- Taras pana la perete !
   Aidoma unei insecte ujriase si diforme, Puitau se straduie sa parcurga distanta ordonata, cu toate ca "activitate" asta intersecta mai bine de cinci randuri de paturi, suprapuse regulamentar...
  Reuseste cu destul de mult efort ( avand in vedere gabaritul sau ) si odata ajuns la capatul cursei, caporalul ii comanda:
-Drepti !
- Pas de defilare pana la mine !
   La "pasul de defilare" recunosc, spre rusinea mea, ca Puitau era de belea...Miscarea sacadata a mainilor si picioarelor faceau ca inclinatia capului sa se apropie de unghiul de nouazeci de grade, fata de trunchi...Chiar si eu radeam ca boul, la faza asta...Dormitorul era in delir...
- Pe loc stai, un, doi !!!
   Puitau incremeneste...
- Bai frate, da ce-mi vad ochii ???   Pare a se se mira caporalul ...
- Mormanul asta de rahat vrea sa fie un soldat din unitatea militara de radiolocatie a armatei romane ???  Ia priviti la el cum arata ???
  Puitau, in cursa lui subterana, curatase tot praful si toate scamele de pe sub paturi...Un "teu" cu care lustruiam cimentul podelei, era de o mie de ori mai "elegant" decat el..
  Spectatorii din "amfiteatru" aplauda satisfacuti...
- Bai, da' tu esti nesimtit de-a binelea...Cum apari tu asa in fata mea, boschetarule !!! Mars la baie de-ti curata uniforma si in zece minute te prezinti la mine la raport....
   Intre timp, de nicaieri, apare "sticla" mult dorita...Margarit o insfaca, ne ordona sa ne "bagam" in asternuturi si dispare intr-o directie necunoscuta... Ma duc la baie. Toader, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat isi curata metodic, gospodareste uniforma ponosita...Un actor ce si-a terminat replicile din piesa si mai zaboveste nitel in culise...
- Mai Toadere, ce-i in capul tau, mai baiatule ?  Il lasi pe ala sa-si bata joc de tine in halul asta ??? Fute-i dracului o "lopata" peste ochi, sa se invete minte....
- Eeeee...Ce zici tu ma omule ?  Cum sa fac asa ceva ?  E caporalul nostru...nu se face.....
   Asa este...Multe "nefacute" se mai intampla in lumea asta cu curu-n sus, in care am aterizat...Gacica m-a uitat si si-o pune c-o cioara, fumez marasesti fara filtru, beau samahoanca de sfecla puturoasa, am ajuns sa ma calce in picioare toti semianalfabetii...ba chiar, spre disperarea mea, noapte, cateodata, traiesc vise erotice cu tzatza Nica  ( femeia in varsta care ne spala izmenele cufurite )...Totusi am si realizari... Am depus juramantul, am arma mea, dreptul sa "execut" serviciul de "planton", "garda" sau operator in statie, ce-i drept, asta doar in calitate de asistent...
  Cand se nimereste sa fie de serviciu, pe tura, locotenentul Agherghitoaiei care este si seful statiei R12 e fain...Tipul nu a trecut de patruzeci de ani, e de gasca si cand suntem doar noi, in statie ne dam la barfa fara prea mult protocol militaresc.. Sunt convins in sinea mea, ca tipul ma testeaza in oarece privinta...
  Nu aveam sa ma insel...pentru ca intr-o zi, cand lent-ul era de serviciu, "cadrele" pe la casele lor si tandaleam aiurea in statie, acesta fiind oprita, in afara graficului, tipul ma anunta ca in dupa amiaza asta, pentru ca tot e oprita statia, vom efectua operatiunea de intretinere periodica...
- Ia de aici cheia asta...Langa magazia de efecte, mai este o magazie, mai mica cu piese si materiale specifice pentru noi. Da mai intai treci pe la bucatar si spune-i ca te-am trimis eu sa-ti dea cateva linguri de zahar. Ia si sticla asta. intr-un colt al incaperii ai sa vezi un bidon mare, rosu, din plastic...Desfaci capacul si cu o cana de aluminiu, care e pe birou, umpli sticla asta...cu ce-i in el..
  Il privesc usor nedumerit...
- Nu te uita la mine ca vitelul la poarta noua...E vorba de alcool industrial...Cu ce crezi tu ca se curata blocurile de comanda ale statiei ?  Cu apa si sapun ?  ...vezi ca sunt si doua pensule pe acolo, le iei si pe alea...Pe urma vii cu ele incoace...da vezi...fara sa te opresti aiurea si fara sa stai de vorba cu nimeni, ca avem o groaza de treaba...
  Ma execut. Trec pe la bucatarie si primesc un "cornet" de zahar, nimeresc magazia, o descui, intru in ea ca in pestera lui "Ali-Baba" si chiar ma minunez cate "comori" sunt "ingropate" acolo...Ce vorbesti fratica...Tranzistoare pe marimi si serii, diode, rezistente, tiristori, fludor ...ce mai...un vis. Gasesc mintenas si bidonul cu pricina. Nu-l puteam rata. Avea peste cincizeci de litri. Umplu sticla, iau pensulele si o tai...
- Bravo ! Te-ai miscat repede...Ia zi, te-a vazut careva ?
- Cine sa ma vada...gasca e in club, la televizor...
  Dintr-un dulapior incuiat, scoate de graba o spirtiera, o aprinde si pune pe ea o cana de aluminiu. Toarna din punguta bucatarului zaharul si prinde al amesteca cu o lingurita...
- Nu belii ochii asa...da sticla aia de apa, de sub masa..
Ma execut rapid, curios la experimentul de alchimie....Zaharul incins prinde a bolborosii si a se carameliza pe fundul canii. Lent-ul il mai lasa pana ce se coloreaza indeajuns, apoi domoleste "vulcanul" cu putina apa si repede ca un spiridus, completeaza pana in "buza" cana de tabla cu alcool din sticla adusa de mine...Incet, incet, lichidul capata o culoare de chihlimbar, auriu...Tot din dulapiorul cu pricina se iveste si o sticluta de esenta de rom, din care picura, cu atentie cateva picaturi in reteta...Baga degetul mic, gratios, in continut si apoi in gura. Pleoscaie profesionist si se declara multumit de reusita.
- Ia gusta soldat !  Zi-mi ce parare-ti dai ?
   Asta-i nebun, imi zic, cum dracu sa beau alcool tehnic...S-o mut pe ma-sa daca pui botul...
- Bai fraiere...te uiti ca curca-n lemne...Daca te-ai vedea ce fata ai...Ia bai prostule, ca nu te omoara. Alcoolul asta e adus de mine, personal, de la sursa sigura..N-are dram de metilen in el, nici alte cacaturi...Altii ar face moarte de om pentru el .. Si fara sa ma mai pofteasca, duce cana la gura si ia un gat zdravan..
  Pizda masii, imi zic. Ce-am avut si ce-am pierdut...Daca asta bea matrafox de asta, insemana ca stie el ce face...Intind mana dupa cana si iau si eu o gura zdravana...Bai esti nebun !!! Nu-i rau de loc...Da ce zic eu...fata de boratura aia de samahoanca cu dero, asta-i coniac Ovidiu...
- Hai ca esti baiat bun, soldat...te-am citit eu, din prima...Nu esti tartan coafat ca ailalti...Vezi numa' si se incrunta nitel...mucles, ciocu mic si nu dai nimic din casa..
- Se poate tovarasu' locotenent...ma jigniti...
- Da, asa e...mai dute-n aia mea...Mai ia o gura daca vrei si liber la program...Vezi, mai pe seara, daca uit, vi sa ma chemi la masa...
   Brava baiat...Bautor fruntas cu vasta experienta...Pana la ora mesei de seara si-a pus mintea de tot cu litrul de alcool, sau il va fi dosit, atat cat o mai fi ramas din el, in dulapior...Cert e ca am reusit destul de greu sa-l conving sa se scoale de pe bancheta pe care sforaia si sa vina la masa. Bine m-am mai inteles cu el pana m-am liberat...si multe canute de tabla am golit impreuna. Ba aveam chiar si acces la "cheita de la dulapior", cand eram in tura singur, mai tarziu...
   Ventilatie / Filament / Anod / Modulator / Putere / Amplidina /...succesiuna operatiunilor premergatoare pornirii statiei...Statie "Sovestskaya Soyuza" R 12 Enisei - a carei putere de "operare" consta in lampa ei speciala, nitel radioactiva, protejata cu o captuseala de plumb intr-un compartiment special ...Cu mine s-a purtat "cuviincios" dar pe colegul meu de tura, David Sorin, a reusit sa-l trimita de urgenta in spital "nitel" iradiat...O sa ajung odata si la momentul acesta... 

Unitatea Militara (14)

...Acum, pentru ca am depus juramantul avem dreptul la arma si cat de curand vom participa la o sedinta de "tragere" in poligonul din apropiere. Ne prezentam, inevitabil la magazia adjutantului, de unde ne intoarcem mandri nevoie mare, cu cate un puscoi mai batran ca tata, tabacit de miile de lovituri incasate si incrustat cu zeci de zgarieturi mai mult sau mai putin evidente...Aflam ca "minunile" astea sunt poreclite "tapine" din pricina baionetei in patru colturi, de o dimensiune impresionanta ( aproape cat teva pustii )... Ghioaga asta primitiva, care se pare ca ar fi participat si la primul razboi mondial, ma dezamageste teribil...Bai frate, ma mir ca nu ne-au dat astia si buzdugane...daca tot urmeaza sa ne aparam patria...
  Mai bine de o saptamana, facem instructie cu "armamentul din dotare" .... Plutonnn ! PeeeUmarArm !!!  PeeentruOnorArm !!! LaaaPiciorArm !!!...Ghioaga e greu de manuit. Pe umar arm...de multe ori se termina in...peste umar arm...si de acolo zdrang pe jos...la Picior Arm se mai nimereste si...peste picior arm...aoleu mama, destu' meu, noroc ca lemnul de esenta tare ce predomina in constructia ei, incaseaza rabdator loviturile repetate, iar patul este ramforsat cu metal, la partea inferioara.  Rabdator, mai incaseaza si "bibanul" cate un sut in cur de la gradat cand rateaza comanda racnita...Si uite asa, taras, grabis, invatam si pozitia de tragere si luarea punctului de ochire si cate si mai cate ghidusii ostasesti...
   Ziua cea mare a sosit. Imbarcati in doua camioane Bucegi, inhamati cu patura in banduliera, masca de gaze in gat, lopatica de infanterie la brau si flinta in spinare, ne impingem unii in altii, ca niste berbeci obezi fiecare manat de gandul de a obtine un grad de confort superior colegului sau.  Odata ajunsi in poligon suntem instruiti in paralel, de catre locotenentul nostru...
- Soldati, atentie la mine !  O sa primiti fiecare cate cinci cartuse de razboi, calibrul 7,62. Asta o sa se intample pe linia de tragere. Dupa ce primiti munitia o incarcati in magazia armei, sub supravegherea gradatului si luati pozitia de tragere. Nu introduceti cartus pe teava si nu trageti pana nu primiti comanda...Avand in vedere ca este prima voastra sedinta de tragere si nu aveti habar despre cum se comporta arma, primul foc o sa-l trageti in mijlocul tintei. repet inca o data. Ochiti exact mijlocul tintei si la comanda mea fix acolo va straduiti sa trimiteti glontul. Pana aici s-a inteles ???
- Sa traiti, am inteles !!! Urla douazeci de handralai...
- Asta-i bine...Continuam. Dupa ce trageti primul foc, sedinta de tragere se suspenda temporar. Plasati arma pe saculetul de nisip, apoi, fiecare se deplaseaza la capatul poligonului catre tinta in care a tras. Cum toti ati tintit in centru, cautati urma glontului...gaura facuta in carton, de cartusul vostru, si o sa aveti surpriza sa constatati ca aceasta se afla in cu totul alta parte, decat mijlocul tintei....Ba poate, unii o sa caute gaura asta pe dealul din vecinatate.....
- Ha, ha, ha hohotesc douazeci de voci sparte...
- Liniste !!! Hai sa terminam explicatia ne apuca noaptea...Deci, luam un caz izolat...Soldat Ghisman, ca esti mai aproape...Ai tintit in mijloc si gaura facuta de glont este in partea dreapta, al doilea cerc al tintei...cum iti corectezi arma in asa mod, incat a doua oara sa nu mai ratezi mijlocul tintei ???
  Soldatul Ghisman priveste incurcat pe sub sprincene si tare s-ar scarpina nitel in nas, da stie ca nu se poate tot la fel stiind ca nu stie cum sa-si "corecteze" arma...
- Raportez ca daca vad ca arma mea nu trage cum trebuie...o sa cer alta arma mai buna de la un coleg...
  Hohote in cascada, ca la filmele cu Stan si Bran pe care le vedem cateodata in club, in zilele de duminica.. Rade si locotenentul, apoi redevine serios ne cere sa facem liniste si continua..
- Nu asa soldat. Ca in razboi nimeni nu sa-ti dea arma lui si sa ramana la discretia inamicului..Atentie toata lumea la mine. Reiau. Arma soldatului Ghisman are o deviere inspre dreapta sus a tintei cu aproximativ cinci centimetri. Soldatul Ghisman va tinti in acest caz, pentru ca al doilea glont sa ajunga in mijloc, in partea stanga, jos, cu cinci centimetri sub mijlocul tintei...Ati inteles logica  ( se corecteaza usor ) cum stau lucrurile ???
- Trupa da ganditoare din tartacute incercand sa memoreze "ghidusia"
- Atat am avut de spus...Incercati sa intelegeti si sa respectati intocmai cele descrise si totul o sa fie bine...tovarasul capitan Bounegru are si el a va face cateva recomandari...
- Gasca s-a aprins...Toata lumea vorbeste cu toata lumea si fiecare vrea sa para mai destept decat este, in explicatii suplimentare.. Capitanul Bounegru se apropie si pentru ca aproape toata lumea ii ignora prezenta, racneste ca fript cu ulei:
- Atentiune !!! Ciocu mic si atentie la mine !!! ..Bai soldat, o data-ti spun, da sa-ti intre bine la scufita, pentru ca altfel puscaria te mananca...Aici se lucreaza cu munitie de razboi, nu e de joaca...Glontu' e ochiu dracului...Primesti cinci gloante de la mine, la inceputul tragerii...cand ai terminat vi la mine si-mi predai cinci tuburi de cartus goale..Bai ai priceput ??? Nici mai multe nici mai putine...Ai perdut un tub, dracu te-a luat...Il cauti in patru labe pana la ziua si cand ai cinci vi si mi le predai...Nu va jucati cu focu' ..Printre voi, poate fi un agent vandut imperialistilor. Ce spune el ? Ia sa fur eu un cartus, ca nu se prinde nimenea si pe urma, la noapte, cand toata lumea doarme il pun in pusca mea, amenint ofiterul de servici cu arma incarcata, intru in biroul comandantului si de acolo fur toate documentele secrete si in cardasie cu alti spioni odiosi predau informatiile inamicului....
  Asta-i tampit de-a binelea, imi zic...frate, are buba la cap, nu se mai face bine, fi ar comunismul al dracului de bou...ma mananca undeva si deschid fleanca:
-Tovarasul capitant, pemiteti sa raportez ?
- Raporteaza soldat, numa' sa fi pe subiect, ca altfel nu stam la sueta aici...
- Tovarasu' capitan, cum naiba sa vad eu unde sare tubul, in timp ce trag si sunt cu ochii la tinta. Urmaresc tinta sau urmaresc tubul gol, ca sa nu-l pierd ?
- Baietica...tu imi face impresia ca esti cam obraznic...nu-s de ce..Ma rog poate ma insel, da eu de regula nu ma insel niciodata..Putin ma intereseaza pe mine unde te holbezi tu...Mie imi vi cu cinci tuburi si cu asta basta...si ai grija ca te-am luat in vedere...Gata cu barfa. Caporal i-ai si du-i in formatie...
  Grasul Burduja Dorian, imi trage un ghiont in coasta si-mi sopteste amuzat..
- Tocmai ti-ai facut un prieten de nadejde pulica...te mananca taman in cur...
  Sunt constient ca trebuia sa-mi vad de treaba mea, dar tot nu pot sa pricep...Cum frate, primesti cinci cartuse amarate. Unul il irosesti sa-ti reglezi puscoiul din o mie nouasute toamna, si din patru cartuse trebuie sa devi tragator de elita...Ai de plua noastra...Armata cu cai de lemn...Si boul ala mai vrea sa-i caut prin iarba si tuburile, bagasi-ar tuburile in cur, sa si le bage...
  Sedinta de tragere se consuma fara incidente, dar si fara prea mari "realizari" ..cele mai multe gloante au starnit norisori de praf pe culmea din spatele tintelor si multe tinte au ramas "virgine" ca niste fete de la scoala de maici...Eu am nimerit tinta doar de doua ori si nu pot sa pricep in ruptul capului, unde am gresit.  Predau cele cinci tuburi goale capitanului, care nu uita sa ma "gratuleze" cu o privire "ucigatoare"...Macar in privinta asta am fost norocos..Norocos, pentru ca un "ghinionist" inevitabil a pierdut un tub nenorocit de verde, in vegetatia verde din jur si pentru asta, douazeci de patrupede patruleaza in patru labe pret de aproape jumatate de ora in cautarea lui...In final, "rebelul" este recuperat iar vinovatul isi poate preda "trusoul" complet BouluiNegru, nu fara a fi notat in carnetelul cu coperte rosii ale acestuia cu "nume si prenume" si cu avertizarea ca la a doua "abatere" de genul acesta, batalionul disciplinar il va primi in randurile lui....
  La mai putin de o saptamana dupa prima noastra intalnire cu poligonul, pe poarta unitatii, intr-o dimineata intra un camion cu remorca, escortat de un Aro al politiei miliare. pentru ca suntem in pauza, in sala de cursuri, ne bulucim ca oile catre ferestre, spre a ne dumirii despre ce si cum...Caporalul Margarit intra vijelios in incapere si ne admonesteaza, in felul sau specific, prietenos:
- Stati ca babele pe sant si mancati cacat !  Ia, repede, sase voluntari sa mearga cu mine la descarcat...si numaidecat ii numeste pe cei "sase voluntari" ...
  Cu mandrie patriotica, ma numar si eu, printre cei sase "descarcatori"...
- Bai al de pulica, atentie mare. Doi mai malaci se suie in camion, ailalti patru insfacati cate doi o lada si o duceti la magazie...Atentie mare !  Nu o trantiti, nu o scapati ca ati belit-o ba !!! sariti in aer de va ia dracu, de mameluci....
  Schimbam intre noi priviri contrariate...Asta-i tampit, ori se face ? Ce dracu o fi in lazile alea ?  Armament, sigur...ca de aia a avut si escorta camionul...Ce dreacu' te pomenesti ca o fi dinamita...mortii masii...
  Caram si transpiram... Margarit e numai gura..Zbiara si injura ca la usa cortului. Capitanul Bounegru asista si el ( cum altfel ) si pare incantat de cum este organizata si "incurajata" activitatea....Suntem numai o apa, ne tremura de efort mainile si picioarele, dar cand terminam de depozitat si ultima lada, caporalul de "felicita" in felul lui:
- Gata labarilor...Asa-i ca v-ati cacat pe voi de frica ???   Rade multumit de gluma lui, apoi se incrunta la noi de parca ne-ar fi prins uneltind cum sa-i furam butelia...
- Ba labe triste, stiti voi ce ati carat la magazie ???
- Raportam ca nu, toarasu' caporal, incearca unul sa-i faca pe plac...
- Ba.... potcoave de cai morti, aia ati carat bibanosilor...Hai rupeti randurile si uscheala de aici ca-mi respirati aeru"...
  Sase insi il injura in gand, urat, de mama, la unison... Ne mai perpelim jumatate de ora si in sfarsit, caporalul Achihai ne lumineaza...In lazile cu pricina se afla noul armament destinat unitatii noastre. Cateva zeci de AKM-uri ( de productie autohtona ) noi noute, asteapta sa fie scoase din vaselina, degresate si repartizate "aparatorilor patriei"
  Timp de cateva zile suntem plini de vaselina, pana la urechi. Am reusit sa lustruim toate armele, dupa ce in prealabil am fost si noi instruiti de catre un sergent major, trimis de la batalionul din Botosani sa ne invete cum se monteaza si demonteaza o "jucarie ucigasa" de tipul acesta, cum se intretine si cum se utilizeaza...Tipul era expert, frate...Legat la ochi, nu-i lua mai mult de patru minute sa demonteze si sa reasambleze complet o astfel de arma ....Imi primesc si eu arma mea, cu numar de serie si cod de identificare, pentru care semnez de luare in primire in registrul adjutantului...Ce pot sa zic...A fost dragoste la prima vedere...
  Apropo de dragoste... Iubirea vietii mele ( cum o alintam in epistolele pasionale expediate in primele saptamani de armata ) evolua constant in sentimente...Din pacate evolua in jos, inspre derizoriu...Daca in primele saptamani dupa despartie primeam cate o scrisoare din partea ei la cel mult doua zile, acum dupa aproape doua luni de "departare" frecventa lor se redusese drastic, iar continutul era departe de patetismul primelor epistole...Ultima, cel putin ma disperase...Imi motiva acolo cum ca nu prea mai poate sa-mi scrie atat de des cum si-ar dorii ( fudulii pe moatze, evident ) pentru ca e in sesiune si are o groaza de invatat...Tot acolo, jagardeaua ma asigura de iubirea ei nemuritoare, de modul cum se gandeste ea neincetat la mine si...ATENTIE ! ...cum ii vorbeste ea la superlativ despre persoana mea unui "tuciuriu" aciuat pe meleagurile noastre universitare, si cum se straduieste si amuza ea, in acelasi timp sa-l faca sa priceapa limba romana pe neamul lui Kunta Kinte, mancatorul de macaci...Chestia asta m-a ofticat la maxim...I-am recomandat sa-l invete cat mai recent si toate fanteziile sexuale practicate impreuna si i-am dorit "satisfactie maxima" legandu-ma cu juramant sa o "alint tandru" cu cateva scatoalce, dupa liberare...Ma dadeam si eu mare, dar in realitate eram rupt...In seara aia, am reusit sa ma imbat manga, cu samahoanca ieftina si proasta ca si starea mea de spirit...
   Prima sedinta de tragere cu noul armament din dotare, a fost insa, o adevarata revelatie...Doamne, ce diferenta !!! Arma asta ( AK 47 ) era perfecta. Usoara, fara recul aproape deloc. cu incarcare automata, perfect calibrata incat multe gloante aproape ca treceau prin aceiasi gaura, era "sfantul graal" al armelor...Singurul nemultumit era insa capitanul Bounegru...Tubul gol, aruncat automat la incarcarea urmatorului cartus, zbura cat colo, de nici nu-l mai putea observa..Nu mai vobesc, daca comutai pozitia de tragere, pe foc automat...era o adevarata tragedie. Nici dracu nu mai gasea cartusele goale..Asa incat, dupa prima tragere a  intocmit un raport stufos si temeinic argumentat , pe care l-a trimis organelor superioare de partid, solicitandu-le consiliere...Apoi, dupa mai bine de o saptamana, "organele" i-au trimis solutia salvatoare : Cinci saculeti de panza, cu bentite, care urmau sa fie "atasati" prin legare, pistolului mitraliera, pe partea evacurii munitiei trase, cu rolul de elimina probabilitatea ca elementele destabilizatoare sa creeze o eventuala diversiune...Circul lumii !!!  Numai o minte obosita si in doctrinata de comunism fanatic putea propune o asemenea dobitocie...Partea buna a lucrurilor a fost insa ca "suspensoarele" n-au rezista mai mult de o sedinta de tragere, din pricina ca fie se aprindeau de la fierbinteala cartuselor, fie erau aruncate cat colo, cand, cate un soldat "neatent" comuta pe foc automat, astfel incat ne-am intors la vechea practica a cautarilor in patru labe...Labe comuniste, triste !

Unitatea Militara (13)

...Destepaaarea !!! Biban puturos...Ma smulg cu greu dintr-un vis "fierbinte" avand drept consecinta o erectie pe masura... Pastele masii de viata... Tot in cloaca asta ma aflu..  caporalul Achihai e vesel nevoie mare. Azi iesim pe "teren" la sapat de santuri. Ma inveselesc si eu, ca boul, la gandul ca in urmatoarele saptamani o sa scap de instructia de front, cu vesnicele ei : Drepti / Va aliniati/ Laaa Staaanga/ Laaa Dreaaapta/ Laaa Staaanga-nprejurrr / La Biuta adunarea / In formatie adunaaarea / ...culcat, sculat, eructat, scuipat...pauza de fumat si inevitabilul " Da capo al fine" odata si inca o data si daca caporalul nu e multumit iarasi o data... Ma rog...cica perioada asta de "instructie de front" avea sa ne transforme in "bravi soldati cu pieptul de otel" din fata carora, hoardele imperialiste de puscasi marini americani, legionari marocani, nazisti supravietuitori ai Stalingradului, fanatici kamikaze japonezi si alte nationalitati invadatoare, aveau sa paraseasca prin fuga lasa, campul de batalie, iar noi sa ne umplem de glorie, vorba cantecului ( ostasesc ) " Hai sa-ntindem hora mare, mai pe-aici, mai pe colea / Sa se vada la hotare, ca ne-aparam patria "...Circ populatie...desene animate cu " Lolek si Bolek " ( celebre desene animate, Cehozlovace ale anilor "70 )
  Executam regulamentar programul de inviorare, de curatat latrine infundate ( oare cu ce...) de vascuit bocanci cu pasta de petrol neagra, de "servit masa" ( vesnica tocana de cartofi zemosi si ceai cu bromura ) si in final, cu speranta in suflet, ne aliniem in fata magaziei generale a tovarasului plutonier Raileanu pentru a ne lua in primire "efectele"....Suntem triati rapid, de catre gradatul nostru ( Achihai ) in grupe de catre doi sapatori-excavatoristi manuali. Prin hazardul sortii si inspiratia caporalului, fac "grupa" cu Popov Ghita ..Bun baiat...prea bun, prea ca la tzara ( stupida reclama ). Ne nimerisem nitel, pe tren, ca si colegi de "cinzeaca" in compartiment, catre "destinatia finala"...Apoi, prea multe "afinitati" nu ne apropiasera... Ma rog..Partea buna era ca respectivul se incadra in "zona geografica" a subsemnatului...Primim, la urgenta, un tarnacop ( mai tarziu aveam sa constat ca din pricina cozii "nitel fisurata" vibra ca un violoncel de firma ) un harlet harbuit si o lopata cu care ai fi putut lesne ingropa un dinozaur, sau un tanc T34...atat de generoasa era ca si dimensiuni... Dupa ce plutonul isi "revendica" in totalitate ustensilele, ne aliniem frumos, si behaind voiosi nevoie mare un cantec despre frunzulite de musetel, soldatei care dorm in post cu armamentul din dotare in "capatai" si mandrute gingase si indragostite ce-i mangaie, dupa ce au obtinut permisiunea mamelor, ne indreptam tantosi si hotarati catre " campul de lupta "
   Afara, cu toate ca e trecut de ora opt, nu sunt mai mult de minus cinci grade ( asta in conditia in care, toata noaptea, mercurul din termometru n-a reusit sa treaca de gradatia cu minus douazeci. Cineva, mai harnic decat noi, a trasat deja inceputul traseului pe care se preconiza ca avea sa se lungeasca santul. Lentul Agherghitoaiei, care e cu noi, rupe formatia si ne strangem ciotca, precum puii de gaina, in jurul lui.
- Mai baieti, uite cum sta situatia...Incepem de aici si in maxim doua saptamani musai trebuie sa ajungem cu sapatul in curtea CAP-ului, unde se afla castelul de apa...Sunteti douazeci. Zece grupe de cate doi bravi osteni. Norma de sapat pe zi este de zece metri. Santul trebuie sa aiba o latime de cincizeci de centimetri si o adancime de un metru jumate...Joaca de copil. Munciti pana la zece treizeci. Pauza de supliment un sfert de ora. Apoi reluati pana la paispe, cand ne intoarcem in unitate, ne spalam frumusel si ne prezentam la raportul companiei...Dupa asta, servitul mesei si restul programului, pe care o sa vi-l comunice gradatii... Ce vreau de la voi ?  Seriozitate si munca facuta cu simtul raspunderii, pentru ca nu ne permitem sa taraganam. Peste doua saptamani incepe campania de primavara si astia intra cu tractoarele in brazda, nu stau dupa curu' nostru sa ne astepte...Ati inteles ???
   Sa traiti, am inteles, urlam noi sub privirile biciuitoare ale gradatilor....Achihai ne striga dupa un tabel intocmit de catre cine stie, si ne conduce catre "locul de munca".. Acesta este marcat in ambele capete cu cate un tarus motat cu o carpita de culoare incerta, provenind pe semne din ramasitele unui cearsaf de pat, reformat...
- Bai Ghita, incerc eu un inceput de conversatie cu " partenerul" meu... Se vede treaba ca o sa lucram ceva timp impreuna.. Vreau sa cred ca o sa ne intelegem de minune si nu o sa avem probleme...
- Ce probleme colegu' ??? Nimeni nu o sa aibe probleme...
- Bravo mai... Eu zic sa ne zicem pe nume ( o dau eu pe sentimentalisme ) asa cum ne striga acasa parintii si prietenii...De exemplu, pe mine ma alinta ai mei cu...Puiu...Pricepi ?
- Am inteles colegu...
    Ba, asta-i cam tare de cap, imi zic eu....Da las' ca-l dau eu pe brazda...
- Pe tine cum te alinta ai tai, sau prietenii...gacicile ( si-i fac complice cu ochiul ) ???
- Pai cum adicalea ? Ghita si gata...
   Pa mata de taranoi...Bou si eu...Cine dracu sa alinte unul din aia cinci sase copchii mucosi, vesnic flamanzi si despuiati, din batatura. Am facut rahatul praf cu alintatul meu....
- Mai Ghitisor, uite ca deja imi esti tare simpatic...sa mor eu...Eu am sa-ti zic Ghitisor...Imi place mie cum suna...Ce zici ?
- Zi-mi cum vrei, da hai sa ne apucam de treaba, ca se ia caporalul de noi...
   Imi fac rapid o socoteala in minte: Sunt trei unelte...Un tarnacop, un harlet si o lopata....Bag sama, ca al de lucra cu tarnacopul este mai in avantaj....Izbesti de cateva ori, pe urma "fraierul" cu harletul trebuie sa largeasca gropa si mai trebuie si sa scoata pamantul din ea cu lopata...Gata frate, il trombonesc pa asta si ma bag la tarnacop...
  Scuip gospodareste in palme si insfac rapid unealta cu pricina, fara a-i lasa camaradului sansa de a-si exprima si el alegerea...Ghitisor, ma priveste pasnic, asteptand cuminte sa-i vina randul ...
  Ridic amenintator tarnacopul deasupra capului si il reped vijelios catre brazda de pamant inghetata.....Zbarrrrr face coada uneltei in mainile mele, dupa ce fierul loveste pamantul...Ce mama dracului se intampla ???  Bai frate, parca m-a curentat nu alta...Din instinct de conservare dau drumul dubioasei unelte si asta sare in sus si se duce cativa metri mai incolo, rostogolindu-se... Ghitisor se rastogoleste si el de atata ras...Privesc in locul in care am tintit si spre stupefactia mea, nu gasesc nici cel mai mic semn de perforare a pamantului...Cred ca am o expresie cel putin bovina, pentru ca amicul meu, continua sa rada cu lacrimi... Crap de ciuda...
- In p.... masii, exclam cu naduf. Cred ca am nimerit o piatra...
 Ghita rade in pragul lesinului....
- Hai, gata, ca m-ai facut sa mor de atata ras...da la mine tarnacopul, ca vad ca nu esti obisnuit cu el, si ia harletul si lopata...zau ca e mai usor...
  Il privesc inciudat, dar ma execut....Lasa pulica, sa vezi ce am sa rad eu de tine acum...Hai, ca abia astept... Ghitisor isi dezbraca mantaua grea si lunga, scuipa si el in palme ( asta de la mine ai furat-o ..ulica ) insfaca scurt tarnacopul si pana sa ma dumiresc eu bine loveste iute si cu efect. Nu se opreste ci continua ca un robot si bulgari de pamant impietrit sar in toate partile, in urma lui...
  Mor de ciuda, in sinea, dar nu vreau sa o arat, asa ca ma prefac prea putin interesat de progresul sau in materie de excavatie...Totusi, nu-i usor de loc nici pentru el. Broboade de sudoare in curg pe frunte si pe fata. Se opreste obosit si privim amandoi la rezultatul muncii sale....Naspa...Un metru si ceva de sol destelenit iar de aici urma sa "intervin" eu cu uneltele mele...
  Pana la pauza suplimentului de la ora zece treizeci am reusit sa croim un santulet lung de doi metri si adanc..pana la "genunchiul broastei"..maxim cincizeci de centimetrii, din cei o suta cincizeci regulamentari...Cand naiba terminam noi aia zece metri ai normei de pe ziua asta ??
  Popotarul ajunge si in dreptul nostru, cu "suplimentul".  Sa mor, nu alta...O cutie de pate de ficat si doua felii de paine, pentru amandoi...
  Pate de ficat nu am mancat in viata mea si nici nu aveam de gand sa incerc, astfel incat cedez cu generozitate partea mea "colegului de suferinta". Ghitisor, in prima faza, ma priveste neincrezator, crezand ca fac misto' de el....Insist cu oferta si atunci ma intreaba daca sunt intreg la "mansarda"... Il imbii sa "dovedeasca" cutia de unul singur si baiatul, recunoscator se grabeste sa infulece continutul inainte ca eu. cumva, sa ma razgandesc....
 ( Nefacuta asta, colegul meu o povesteste mai tarziu, in cursul zilei si altora, astfel ca in urmatoarea zi de munca, sunt "curtat" cu oferte de colaborare de catre numerosi potentiali coechipieri, mari iubitori de pate....)
   Trece si pauza de masa, trece si ziua de lucru...si inainte de a ne intoarce la unitate, locotenentul major, trage linie si face bilantul...
- V-ati miscat ca niste babe cufurite...Nici o grupa nu a reusit sa faca norma...ce-i raportez eu acuma comandantului ??? Va doare la basca, pe voi... Nu-i nimic...De maine schimbam foaia. Stam pe teren pana terminati norma...Fara masa, fara supliment...fara nimic. Cine nu munceste nu mananca...
  Urmatoarea saptamana gerul nu numai cu s-a domolit, ci dimpotriva...Fiecare zi de munca devenise un supliciu...Basici dureroase in palme, picioare degerate, "recitaluri" de tusete toata noapte in dormitor...Programul de masa decalat cu o ora intarziere, suspendarea invoirilor si consemnul in cazarma.  Mustruluiala propagandistului de partid Bounegru, se dovedeste inutila in ridicarea randamentului muncii... Inaintam ca melcii...Nu am reusit sa ajungem inca la jumatatea distantei...Ba chiar dimpotriva, as spune...Abia daca am depasit nitel sfertul. Maiorul Tanase incepe sa se impace cu ideea abandonarii proiectului, insa se loveste de indarjirea "latraului" Bounegru, care o tine langa cu "datoria fata de partid" si cu "sa luam exemplu de la bravii brigadieri ai defileului Bumbesti-Livezeni"...asta fara ca macar sa aiba la activ macar o zi petrecuta alaturi de noi in campul deschis biciuit de vant si ger...
  ...Apoi, la inceputul celei de a doua saptamani, divinitatea hotaraste ca am suferit destul, astfel ca vremea se incalzeste brusc, cu multe grade peste limita inghetului si timp de doua zile ploua intruna, intr-un ritm infernal...In santuletul nostru, apa clipoceste vesela iar pamantul "ranit" si afanat de uneltele noastre barbare, se intoarce usurel la origini, incercand sa vindece "cicatricea" brazdata inutil, pe fata lui.
  Epilog. In ziua in care ploaia a contenit, comandantul unitatii, insotit de "staff-ul"sau a iesit "pe teren" sa evalueze consecintele "calamitatii"....Campul arata nemaipomenit de bine...Brazdele uriase cu care ne luptasem erau aproape impecabil nivelate, iar santul nostru disparuse in totalitate, ca si cum nu ar fi existat niciodata...Singurul greu afectat de catre aceasta "catastrofa" a fost insa un bou, negru, insemnat cu secera si ciocanul pe greaban...animal care a suferit din greu esecul unui proiect ratat...
  la inceputul lui aprilie, un grup de cinci-sase muncitori, cu utilajele aferente au sapat in doua zile un put adanc de cateva zeci de metri, pana in panza freatica, datator de apa limpede si rece oricui, pana si in miezul verii...sau cum ar fi spus Mihai Beniuc, poetul proletcultist, al regimurilor comuniste din România..."  Sunt măr de langă drum și fără gard.
La mine-n ramuri poame roșii ard.
Drumețule, să iei fără sfială,
Că n-ai sa dai la nimeni socoteală.

Unitatea Militara (12)

...Desi am intrat bine in luna lui martie, gerul nu da semne ca are de gand sa-si bage mintile in cap.  Inca ne taie rasuflarea dimineata, cand "executam" programul de inviorare, cu toate ca noaptea nu mai este chiar atat de neagra la ora sase treizeci... Din pricina frigului mai sufera si altii, nu numai soldatii in termen...
  De sectorul operativ ( cel ce implica statiile de radiolocatie ) raspund doi ofiteri. Locotenentul major ( seful meu direct ) Agherghitoaiei, caruia ii revin statiile RL8 si RL12 si capitanul Bercoci, direct raspunzator pentru R35 si PRV ( statia ce detecteaza inaltimea ).
  Cu lt.maj. Agherghitoaiei, ne vom intalni mai des, astfel incat, ma vad obligat sa va fac cateva "destainuiri" despre tov. cpt.Bercoci... Domnia sa, banuiesc ca are la origine unul dintre bravii razesi a lui Stefan Cel mare...De ce fac aceasta afirmatie ? ...Capitanul Bercoci pare a fi fost harazit, inca de la nastere, carierei militare. O namila de om ( depasea 1.90 m  ) care impune respect. Voce tunatoare, statura impozanta...betiv, cartofor si afemeiat notoriu, asa cum erau ostenii lui Stefan si APV-istii din armata romana. In subordinea directa a capitanului, se afla doi maistri militari, raspunzatori pentru buna functionare a statiilor de radiolocatie. Maistrul (ms) Pauliuc si maistrul (ms) Cornovac.... Paulic, un tip lunecos, uns cu multe alifii, nu din cale afara de pregatit, nu din cale afara de inteligent...dar descucaret si bun de gura.. Tocmai de aceea, apreciat in mod deosebit de catre " ofiterul politic" latrau, capitan Bounegru ( si cu asta ne vom mai intalni ). Cornovac, in schimb...mic de statura, posac, deprimat si vesnic haituit, are un singur mare merit. Este sotul  al doilea, al   doamnei Matilda, o unguroaica "arzoaica" , maltratata "pe nedrept" de catre fostul - o bestie umana cu grad de maior - pe motiv de...Doamne Fereste... infidelitati conjugale.... Doamna Matilda ( fosta...nu stiu cum ) avea, prin talentul dansei de "comunicare" o multime de relatii la statul major, astfel ca dupa divort, fostul sot s-a trezit cu o repartitie de serviciu, " sus, sus, sus...la munte sus" vorba cantecului...respectiv UM 01962 Mestecanis...situata pe un pisc de munte izolat, avand in dotare o statie aproape nefunctionala si un pluton de soldati prapaditi, majoritatea mutati disciplinar...Maistrului Cornovac, flacau tomnatic, i s-au aprins calcaile dupa dansa, mai cu seama ca "distinsa" chiar parea dispusa ai acorda toata atentia... Dupa mai bine de sase luni de curte asiduua, cu "atentiile" aferente, oferite cu generozitate, domna Matilda, infrangand amarul vietii, s-a declarat dispusa in a-si reface viata, alaturi de "alesul" inimii ei.  E drept ca parintii si apropiatii domnului maistru, au incercat sa-l lamureasca in privinta deciziei...dar dragostea mistuitoare a respectivului s-a dovedit a fi mai puternica decat orice piedica... Gurile rele, cica ar povesti ca la nunta, fericita mireasa a dansat mai mult cu, colegul, prietenul si superiorul tovarasului maistru...cpt. Bercoci... Lume rea domnule..invidioasa...si barfitoare pe deasupra. Cica, cum naiba de se nimereste ca tovarasul maistru sa "servesca patria" numai in tura inversa cu tovarasul Capitan...Auzi ce prostie...de parca la Loto castigi intotdeauna. Astia habar n u aveau de calculul probabilitatilor..oameni ignoranti...ma rog.
   Casnicia tovarasului Cornovac, se derula impecabil, in ciuda spurcatei guri a lumii, aidoma relatiei sale de serviciu cu superiorul sau direct, tov. cpt Bercoci...Asta pana intr-o zi...mai precis pana in ajunul revelionului ( trecut deja)... Conform graficului de serviciu, executat chiar de catre tovarasul capitan, maistrul Cornovac urma sa-si desfasoare activitatea in noaptea de revelion si..pentru ca tovarasul maistru Pauliuc, colegul dansului, depusese o cerere de invoire ( motiv...vizita la masa, in Buzau)...in prima zi a anului ce urma... Ca o paranteza, fie spus, exact in aceeasi perioada, sotia tovarasului capitan, urma sa petreca alaturi de parinti, sarbatorile undeva printr-o zona extrem de izolata a moldovei, convinsa fiind cum ca sotului i se facuse o mare nedreptate prin consemnarea la serviciu...Ma rog, pana la urma "a la guerre comme a la guerre" ( vorba japonezului )..Cornovac, saracul, se resemnase, dar unul dintre bunii lui prieteni si admirator "dezinteresat" al Matildei, i-a facut o propunere incitanta pentru petrecere dintre ani. Cu toate ca tovarasul maistru i-a motivat cum ca nu poate accepta, din pricina graficului de lucru, "admiratorul" ( care intre noi fie spus, avea un grad mai mult decat superior, in armata ) a dat cateva telefoane, in urma carora maistrul Pauliuc a preluat fara drept de apel graficul lui Cornovac....Si uite asa, familia Cornovac a sarbatorit revelionul la Poiana-Brasov, maistrul Paulic in tura prelungita la unitatea militara, iar capitanul Bercoci...de unul singur...
   Au trecut "sarbatorile", toata lumea a intrat in normal...In normal au intrat si turele de serviciu ale lui Cornovac.... Doua ture de noapte, una de zi...Motivul ( inventat, bineinteles, complice )...maistrul Pauliuc diagnosticat cu "tulburari respiratorii" ce nu fac recomandat serviciul pe timp de noapte... Cornovac, saracul..parea resemnat, insa...O zi mai tarziu, pe motiv de "depasire a ratiei de energie electrica alocata" capitan Bercoci, decide ca alimentarea incalzirii in statia R35 pe timp de noapte sa fie oprita, simulandu-se astfel conditiile reale, de razboi, cu atat mai mult, cu cat exact in acelasi timp se derulau vaste aplicatii aeriene la Boboc ( baza aeriana in Buzau )... Bietul maistru, la iesirea din tura de noapte abia se mai putea deplasa catre centrul de comanda, din pricina picioarelor intepenite de frig...A tacut si a inghitit amarul, sperand ca situatia se va remedia in viitorul foarte apropiat...As... La intrarea in statie, la urmatoarea tura de zi, aceeasi atmosfera glaciala, de pestera inghetata. Era deja prea mult. Fata tuciurie a maistrului capatase o usoare tenta de turcoaz, din pricina ritmului alert al tensiunii arteriale, crescuta brusc... Cornovac paraseste indignat punctul de lucru si da navala intempestiv, in sala de comanda, unde comandantul unitatii, maiorul Tanase se intretinea amical cu tovarasul capitan Bercoci, la o cafeluta proaspat rasnita, aromata discret cu un strop de coniac. Un val de frig intrat odata cu deschiderea usii, face ca atmosfera patriarhala sa se destrame. Comandantul il priveste pe micutul maistru zgribulit si cu nasul rosu de frig, intrebator... Cornovac, ia pozitia de drepti si cu vocea lui, nitel pitigaiata si sugrumata de indignare, incepe sa-si spuna pasul...
- Tovarasul maior, permiteti sa raportez...Sa stiti ca eu nu sunt batatia de joc a nimanui si nu permit ca organele superioare mie sa se,ma scuzati de expresie,cace in cascheta mea...Eu, daca vreti sa ma credeti sunt dispus, daca nu gasesc intelegere la dumneavoastra sa raportez mai sus,ca asa ceva, pe cuvantul meu de militar, este inadmisibil....
  Maiorul ii asculta tirada, fara sa priceapa nimic legat despre indignarea omului...In acest timp, cpt. Bercoci, se tranteste relaxat intr-un fotoliu de protocol, isi largeste nitel stransoarea cravatei kaki si isi descheie tacticos, ultimul nastur al camasii...
- Ce-i Cornovace ??? Ai racit la oute ???  Mai puiule, asa e in armata. Austeritate... Cu inamicul ne luptam in transee in frig...in crivat...In armata nu e ca la petrecere, ca la Poiana Brasov, unde bem sampanii si ne fataim pe ringul de dans...
- Tovarasul maior...ii taie disperat Cornovac mistocareala capitanului...uitati si dumneavoastra...Va rog respectuos sa luati masuri, altfel....
- Altfel ce Cornovace, sare brusc capitanul Bercoci, vadit enervat din moliciunea fotoliului...
  Din trei pasi este deja aplecat peste "victima" sa, pe care o domina, aidoma unui Tiranozaurus Rex pregatit sa hacuiasca un vitel...Cornovac se face mic...tot mai mic... curajul il paraseste instantaneu si in incapere se face cald...dogoritor de cald...astfel incat fata i se umplede broboane de sudoare....
- Cornovaceeee, mugeste capitanul...Nu ma supara si nu te intrece cu gluma... Deja ai comis-o ! Ai parasit postul de lupta, ca o curca chioara, si in clipa asta ne aflam la discretia inamicului...
  Il priveste pe furis pe maiorul care asista nedumerit la toata scena, si-i face complice cu ochiul.
- Mars la statia ta si fa-ti datoria fata de patrie...Daca ti-e frig, Cornovace, adu-ti in pizda matii godinul ( soba metalica de forma cilindrica ) de acasa...Executaaaarea !!!!
  Maistrul iese pe usa mai repede de doua ori decat a intrat, belstemandu-si in gand ideea nefericita de a intra in "gura lupului"....
  Cateva zile mai tarziu insa, prin "diplomatia" nemaipomenita a doamnei Cornovac, cei doi, uitand neintelegerile, erau iarasi "prieteni" la catarama si in interiorul statiei R35, tovarasul maistru, servea patria numai in camasa, la o temperatura ecuatoriala....
   In acelasi timp,noi, cei ai romaniei, vorba cantecului ostasesc, urma sa avem parte de o mare surpriza...Alimentarea cu apa potabila a unitatii, se realiza dintr-un put forat la cateva sute de metri, in spatele cazarmii.. O inspectie ad-hoc, venita cu ceva vreme in urma, cu scopul evaluarii conditiilor sanitar-bacteorologic, in care ostasii unitatii isi desfasoara serviciul militar , hotarase, dupa analiza esantionului de apa potabila trimis laboratorului, cum ca aceasta ( apa adica ) este improprie consumului alimentar...Cum in armata ordinele se executa, nu se discuta, maiorul nostru a raspuns " sa traiti am inteles" urmand a gasi solutii pentru remedierea "gravei" deficiente... Solutiile s-au gasit..si ele erau in numar de doua. 1) Forarea altui put de si mai mare adancime...sau  2) Pozarea unei conducte de alimentare pana la CAP-ul din Salcea si alimentarea cu apa potabila din reteaua comunei... Bineinteles ca prima solutie era si cea mai lesnicioasa...dar, pentru ca nu-i asa intotdeauna exista si un dar, "latraul unitatii"...capitanul Bounegru s-a opus vehement, invocand pericolul major al infiltrarii spionilor imperialisti in incinta unitatii si destabilizarea capacitatii de lupta ( prin actiuni subversive ale acestora ) a armatei romane. Si uite asa, intr-o zi, la raportul companiei, am fost informati cum ca militarii ciclului intai vor urma sa execute, in folosul lor si al camarazilor lor, un sant lung de un km. si jumatate, in care vor fi pozate conducte de alimentare pentru apa potabila...
  Misiunea avea sa inceapa din urmatoare zi cu urmatorul desfasurator:
- 06.00 desteptarea  / 06.00-06.30 programul de inviorare si de intretinere al sectoarelor / 06.30-07.00 program de masa / 07.00- 07.30 raportul companiei / 07.30-08.00 pregatirea echipamentului si deplasarea catre obiectivul de executat / 08.00-10.30 executarea misiunii / 10.30-10.45 pauza pentru suplimentul alimentar ( gustarea de dimineata ) / 10.45 -12.30 continuarea executarii misiunii / 12.30-13.00 deplasarea inapoi catre unitate / ....apoi programul normal de intruire va fi reluat si executat conform dispozitiilor anterioare...adica nesfarsitele ore de "drepti"- " culcat" -"salt inainte".. orele de teorie plicticoasa din sala clubului si neaparat, smotrul istovitor, pe "sectoare"...
  Ca si "tactica de lupta", urma sa fim "inarmati" cate doi insi la un tarnacop, una bucata harlet si una bucata lopata, repartizate de la magazie, de catre tov. adjutant Raileanu...Ustensilele urma sa le primim-predam in fiecare zi, iar "atentia" catre adjutant se acorda o singura data si bine, altminteri te procopseai cu un harlet bont, un tarnacop cu coada crapata, sau o lopata ruginita.. Asta ce-i drept, nu am stiut-o din prima, dar m-am prins repede......