...Soldatul Ganea Sorin afost chemat, la raport, in biroul comandantului. Asa, pe nepusa masa..Toata suflarea ciclului intai, isi da cu parerea, in privinta scopului audierii sale. Nu apucam sa ne dumirim insa, cat de cat, despre ce si cum, ca respectivul isi face aparitia in pragul usii dormitorului, afisand o figura de inmormantare...Se asterne o liniste pioasa, ca la capela cimitirului "Sfanta Vineri" unde e depus un raposat cu influenta...Saracu Sorin, ce-o fi patit prapaditul dracului !?....
- Bai fraierilor !!! In seara asta plec la Galati bulangiilor !!! Bai, de maine va iau gagicile-n pula bai prostanilor, pe toate bai...una nu scapa nefututa !!! Zbiara ca nebunul fericit nevoie mare ca "ne-a tras in caramida"
Partile a caror consoarte nu sunt vizate de "ambitia sexuala"a respectivului, isi continua impasibile activitatea cotidiana...Noi astialalti. galatenii, suntem insa destul de afectati, cu toate ca ne prefacem la randul nostru, impasibili...Ete'a dracului de fraier...Nu manca cacat cand se lauda cu tac'su mare scula de bascula...Bai frate, ce inseamna sa ai noroc in viata...Asta se duce acasa...si noi ramanem la prostii, sa ne mancam zilele cu idiotii nostrii..
Pe seara, atelierul mobil ( un camoin Bucegi ce avea in locul clasicei platforme de marfa o cabina gen vagon transport persoane ) vine si-l duce pe fericitul "contaran" la gara din Suceava pentru a se imbarca in acceleratul de Galati ( o tempora, o mores...pe atunci exista un accelerat Galati-Suceava, tot asa cum era unul Galati-Timisoara, Galati-Cluj, Galati-Brasov...etc. Azi, dupa ani de "marete realizari" a mai ramas doar o "cursa de persoane" botezata pompos - interregio - care te duce pana la Bucuresti in "numai" sase ore...)
Asupra patului lui Sorin, ramas expus aidoma Bubulinei din celebrul "Zorba Grecul" sau napustit asemenea unui card de ciori flamande, toti aspirantii la inbunatatirea confortului personal - cat de cat, astfel ca in cateva minute a devenit "dotat" cu cea mai rapanoasa saltea posibila, cele mai galbejite si rupte asternuturi, cea mai rara si aspra patura cazona si cel mai infect sac de calti, poreclit perna, din intregul dormitor...
A doua zi, dupa orele pranzului, aveam sa experimentam o noua surpriza...Usa deschisa a atelierului mobil, debarca un personaj inedit, neasteptat...neanuntat. Un nou soldat, pe care caporalul Achihai il aduce in dormitorul nostru si ni-l prezinta:
- Soldati...acesta este noul vostru camarad. Va rog sa-l integrati cat mai repede in colectivul vostru...si mai cu seama sa-l faceti sa se acomodeze cat mai repede si usor...Nu se ia nimenea de el, nu-i face nimeni zile fripte...ca aveti de a face cu mine, pe urma...Executarea !!!
Il examinez curios, in timp ce caporalul vorbeste...Ciudat personaj...1.76- 1.78 inaltime, tuciuriu ( dar nu atat de negru ca boratul Margarit ) fata de indian apache ( citisem tot ce se poate citi de Karl May )..pare dat dracului si are o statura si prezenta care nu ar necesita protectia nimanui...Nu-s de ce isi bate gura degeaba caporalul...Nu prea vad pe cineva ispitit sa se ia in bete cu tipul asta...
Aflu, mai apoi, ca se numeste Broasca Nicolae, e brailean si este transferat de unde naiba, decat din...Galati...victima colaterala a lui ganea Sorin. Brusc imi devine "simpatic"...Caporalul dupa ce isi termina "numarul" dispare la treburile lui, iar "Broscoiul" se duce impasibil catre singurul pat disponibil si se instaleaza...Douazeci de perechi de ochi il urmaresc pe furis, cautand sa-i surprinda reactia de repulsie, la vederea "confortului" asigurat prin colaborare colegiala...Tipul nu pare sa aiba nici un stres. Isi scoate mantaua de iarna si o atarna in cuierul de pe perete, isi slabeste centura, se descheie la ultima copca a tunicii, aseaza regulamentar boneta pe policoara patului si se intinde cu mainile sub cap, in diagonala patului...Populatia, vadit dezamagita de reactia acestuia, considera ca nu merita ai mai acorda atentie si isi vede de ale ei.
Curand se face seara...si "executam programul de masa". In meniu, ca de sase ori pe saptamana, nelipsita "tocanita de cartofi" ...Prima luna, cat am mai avut "provizii" in valiza, am ignorat-o total...dupa aceea, de voie, de nevoie...de foame, am acceptat-o, ca pe un rau necesar... In sala de mese, noi astia, din tura a doua ( veteranii mananca primii ) ne-am incetatenit niste obiceiuri...Sucevenii stau cate patru la mesele lor, galatenii, cu toate ca sunt net iferiori ca si numar, asisderea, iar ardelenii ( doi la numar, Campeanu Cornel si Zaremba Mihai ) au si ei masa lor.. Daca e sa-i scadem pe cei ce sunt de serviciu, in garda sau asistenti prin statii ori punctul de comanda, aproape nici o masa nu are completat efectivul de patru persoane...Cu toate acestea, toti cer portie de paine pentru patru, mintind veselarul, cum ca, colegul numa' ce trebuie sa apara...( foamea face ravagii )...
In asemenea conditii de "austeritate", braileanul nu avea cum sa nu fie izolat de restul comunitatii...Intrat in sala de mese nitel mai tarziu, il observ, singur, la o masa din coltul incaperii. "Macelarul", la o masa cu Ghisman Petrica va invita zgomotos, in felul lui caracteristic sa ma alatur lor...Ezit pret de o clipa, apoi ma apropii de masa braileanului si-l interpelez:
- Pot sa stau cu tine ? ...Asta ma priveste curios, pe sub sprincene si dupa doua secunde imi raspunde :
- Poti sta unde vrei...tu hotarasti...daca esti hotarat...
Ia uite frate..Asta vorbeste in sarade...Ce-o fi de capul lui ? Se crede smecher de braila... ( in anii '70 rivalitatea intre cele doua orase aflate la departarea echivalenta unuia dintre ele, ca si suprafata in lungime atingea cote maxime... Doamne Fereste sa te declari galatean in braila, sau invers...macel iesea ) ...Ia sa-l testam...ma doare la basca...daca iese cu nasoale, il "haleste" fratii mei...Asa ca ma asez "hotarat" la masa lui, si veselarul ne rastoarna din "oval" cu un polonic slinos ratia de cartofi cu zeama lunga, stravezie...apoi ne aduce un cos cu doua sferturi de paine neagra, doi lei bucata...Unul dintre "sferturi" pare o idee mai marisor ( cativa mm ) decat celalalt... Intorc cosul cu tupeu, cu "felia mai mare" catre mine...Braileanul nu se manifesta nicicum..in schimb, dintre cele doua farfurii deformate, de aluminiu, incarcate aproximativ identic cu laturi, aplecandu-se peste ele, si-o revendica pe cea dinspre partea mea... Nu zic nimic, dar usurel, ma imping in scaun catre exteriorul mesei...asa, pentru mai mult spatiu de...actiune..
- Cum iti zice camarade ? ...Ma intreaba el, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...
- Costica...Costica Nicolae...si sunt...
- Da, stiu...din Galati tizule ...
Tiz ??? Ce plua mea e aia tiz ??? Sunt bou cu liceu...N-am auzit in viata mea expresia asta..fraiere, te-a umplut de rahat ciuraliul asta...date-n plua mea de cocosat...
Broasca parca-mi citeste gandurile ( ori, pe semne ca aveam o figura cretina ) ca ma scoate din "no mans land", zambind pentru prima oara, de cand il vazusem..
- Suntemi tizi, galatene...eu Nicolae, tu Nicolae...ce mi-e galati, ce mi-e braila, nu crezi ?
Aha, bag eu sama...Tiz inseamna ca avem nume aidoma...Avem o pula brailene...Al tau e de botez, al meu de familie...si galatiul nu se compara cu braila...da esti baiat bun, si-mi place de tine...Ii zambesc, la randul meu si ii incuviintez spusele dand din tartacuta, aprobator...
In urmatoarele zile ne imprietenim si ne descoperim o multime de "afinitati"...Aflu, din gura lui ca e nascut si crescut pana la varsta scolii in "Insula mare a brailei", ca mumasa o fost tiganca, neadevarat de frumoasa iar taica'su, lipovean, aciuat pe meleagurile astea de la ocuparea Basarabiei, de catre "fratii" rosii de la rasarit..ca stie a grai in trei limbi, romanes, rusa si romana, ca masa o murit de tanara, pe cand el era inca prunc, iar tatasu' la cativa ani dupa...dupa ce bause, in disperare cateva vagoane de "spirt medicinal" ( asta sigur nu era vrajeala...cu un kil de spirt, primeai de la lipovenii pescari pe Dunarea de atunci cateva kile de peste boieresc )...apoi, o matusa ( cu ghioc ) dintr-o mahala a brailei l-a luat de crescut... A invatat sa se bata pentru supravietuire de la noua ani si "sa dea cu brisca" de la zece...
Ascultam fascinat, ca si cand cineva mi-ar fi citit din Panait Istrati si incepusem sa cred,deja ca tipul este un impostor laudaros, ce vrea sa faca impresie..Ia stai numa un pic, gagiule, ca te prind eu cu "fofarlica" - vorba lu' bunica'miu..
- Bai Nicule, il iau eu "la sentiment"...in ce marginime a Brailei te-ai crescut tu frate ? Cumva in Brailita... ( cel mai rau famat cartier al orasului...un fel de ferentari al Bucurestiului )
- Exact tizule, ai auzit din povesti de ea, nu ???
- Ba chiar nu frate...Nasu' lu tata, e din Brailta...sade taman langa biserica...Haralamb ii zice si are doi fii...unul dintre ei...
- Esti nebun ? Unul dintre ei este Relu - boxeru'...joaca la Progresul...are nasul lipt de fata si te bate zambind....am luat-o de la el urat de tot...fraier, nu stiam cu cine ma trag de pula...
Iote' omule ca tipu-i real, nu e inchipuire...Intr-adevar, unul dintre fii nasului tatei se numea Relu.. ( Aurel in acte ) ...Cand mergeam in vizita cu ai mei in Braila, dupa ce mosii se pileau, varu' cum imi placea sa-i zic, imi spunea zambind:
- Finutule, nu vrei sa mergem la parc ? Intre doua cartiere brailene, sub podul de intrare in oras, exista o improvizatie de parc...de "distractie" cum s-ar spune azi...de super DISTRACTIE pentru acele timpuri in care fiecare cartier era controlat de catre "gasca" lui de golani... Parcul era dotat cu leagane stil "barcute de doua persoane" pentru copilasi, "barci de patru persoane" pentru oameni seriosi...cu care te puteai dadea si peste cap, un carusel rotativ, format din patru biciclete sudate intr-un cerc ( bicicleta era pe atunci, in anii '60, un echipament de lux ) si un labirint cu oglinzi, in care te rataceai pana incepeai sa bocesti si cineva mai mare, venea sa te recupereze.. Eu depasisem de mult stadiul acela...dar inca nu aveam bicicleta acasa, asa incat eram fascinat de ispita plimbarii in cerc cateva zeci de minute, gratis...Relu, verisoru' era incantat la fel de mult ca are la dispozitie o "momeala vie"- adica eu - cu care poate face rost de "parteneri de antrenament" gratiut, fara obligatii, pentru urmatorul meci.
- Hai, du-te in parc, imi spunea el, odata ajunsi in zona limitrofa..
- Eu ma duc sa-ti aduc o halvita ( era un turc batran, care vindea braga, nugale si alvite cum nu mai gaseai in toata lumea de bine ca aici )...Ma duceam, copil cuminte ce eram ( clasa a saptea, iar varul, mai mare cu cinci ani decat mine )... Nu apucam sa ma sui bine, temerar pe o bicicleta, cand se ivea momentul, ca imediat un fante, de pe margine, se ofusca instantanneu...
- Bai cacatule, iesi in pizda matii de acolo ca-ti rup capu' ...de avortat care esti... Ete frate ce tupeu la limbricu' asta sa se dea la noi in parc.. De pe margine, mai apareau vreo doi. trei, periculosi apropiindu-se amenintatori de mine... Din nefericire pentru ei, nu apucau sa ma loveasca ( oricum eram pe jumatate cufurit pe mine ) ca intra in "scena" varul.... Nu rezistau in "ring" mai mult de trei secunde...KO, fara numaratoare.. Varutu" radia de fericire...
- Finutule...esti moale...Vino o data si stai la noi macar o luna...si te invat sa te bati de o sa omori toti zmeii tai de cacat, din Galati...
Relu, afost multi ani campion la box, inregistrat cu acte in regula la "Progresul Braila" si multi ani "tartorul" Brailitei..pana ce intr-o zi a fost detronat de catre un alt "campion" mai tanar si mai "rau" decat el...Asta era doar o poveste...insa faptul ca "broscarul" o confirmase m-a convins ca tot ce debitase nu era o simpla nascocire din partea lui....
Ma inteleg de minune cu tizul meu...Intr-o dupa amiaza, dupa o ora de instructie cu AKM-ul, caporalul ne da jumatate de ora libera, pentru intretinerea armamentului...Demontam, curatam si remontam arma la urgenta...apoi Broasca isi face de lucru cu baioneta...Faina baioneta. Lama dura, zimtata la partea de sus, prasele din bachelita, teaca de otel cu niste proeminente pe ea ce poate transforma iute taisul cutitului in foarfeca de taiat sarma ghimpata...
- Tizule, ii zic, faina-i baioneta asta, si cate poti face cu ea....
In fata noastra, la cativa metri sunt cativa copaci. Fara nici un preaviz, camaradul tasneste brusc in picioare si arunca "cutitoiul" fulgerator catre unul dintre ei..Ma dumiresc abia cand il aud zbarnaind infipt in trunchiul rotunjit...
- Bai nebunule, ce-ti veni....m-ai speriat...
- ...Stai bland...Am vrut sa-ti arat ce mai poti face cu chestia asta, in afara de a desface cutii de conserve si ati curata unghiile de pamant...
Ma duc catre copac sa-i recuperez "ustensila"...E infipta zdravan, nu gluma. Ma roade invidia, deja...
- L-ai nimerit ca lumea... Norocosule !
- Norocos pe dracu tizule...Il nimeresc de cate ori vreau..pana ma plictisesc...
- Hai mai tai-o...incerc eu sa-i mai estompez reusita...Pe-un pachet de tigari ca nu reusesti de zece ori la rand...
- Sa mori tu ??? Imi raspunde el contrariat.
- Sa...
- Tu ai vrut-o...Du-te langa copac sa mi-o arunci inapoi...
Arunca de zece ori si de zece ori baioneta face aerul sa vibreze amenintator, pentru ca apoi sa se opreasca brusc, "murmurand" satisfacuta, aproape in acelasi loc, incat scoarta bietului copac dispare pur si simplu pe o raza de cativa centimetri...
- Ar trebui sa te fac de bani si sa-ti cer un pachet de "Snagov" ( opt lei pachetul, in conditiile in care solda noastra lunara era de...zece lei )...'da fiindca esti prietenul meu, imi datorezi numai un pachet de "Marasesti"...
- Esti bun, omule...Respect ! ...Crezi ca m-ai putea invata si pe mine ???
- ...Crezi ca ti-ar fi cu ceva de folos ? Sau vrei numa' asa, sa faci impresie la gagici..
Ma tin de capul lui si dupa cateva zile de "antrenament" progresele mele sunt substantiale..Mai ales, ca ma antrenez si pe furis, fara ca el sa stie. Vreau sa-l dau gata cu dexteritatea mea..Intr-o dupa amiaza mai linistita, il provoc sa mergem la copaci pentru un "concurs" amical...Ma priveste ingaduitor...si accepta. In dreptul usei de lemn a magaziei lui Agherghitoaiei se opreste brusc.
- Tizule, ai sange in tine ?
Nu prea pricep unde vrea sa bata, da' pentru ca nu sunt dispus sa cad de fraier, ma dau "cucos"
- Nici nu sti cat...Care-i spilu' ???
-Treci in dreptul usei...Arunc baioneta pe langa tine, cat de aproape sunt in stare...De trei ori...atat. Te bagi ???
Inapoi nu mai puteam da...asa ca fara sa-i raspund, ma lipesc de usa...
...Zbarrrr si prima aruncare mai ca-mi atinge umarul stang...Un fior rece imi trece pe sira spinarii...Zbarrr si a doua se duce in dreapta fetei...Simt nevoia brusc sa urinez...Zbarrr si am scapat si de data asta...lama aproape ca ma mangaie pe partea stanga a fetei...Asta a fost, imi zic usurat...
- Te-ai cam schimbat la fata, pulica, da' ai fost tare...Ma gandeam ca abandonezi din prima...Hai, randul tau acuma...
- Esti tampit ? Nici sa nu te gandesti...Vrei sa te am pe constiinta ???
- Hai, nu fi gaina...N-ai de unde sa sti ca nu poti, pana nu incerci...
-N-o fac frate...n-o fac si gata...
- Bineeee...Atunci facem altfel...Arunci cu cutitul cat de aproape poti, pe langa piciorul meu...daca nici asa nu vrei, atunci dute-n ..ula mea ca esti babalau..
Se aseaza ostentativ in fata mea si imi intinde baioneta...
...Zbarrrr si lama metalica se infinge in pamant la circa cinci milimetri de laterala bocancului sau...
- Mai cu viata tizule...mai cu viata...si mai aproape....arunci ca o curva batrana din port...
...Zbarrr si lama.... i se infinge in bombeul bocancului, apoi o vad cu incetinitorul, ca in vis, cum patrunde mai mult...si mai mult...pana ce in cele din urma se opreste. Nu-mi vine sa cred !!! Nu se poate !!! E doar o parere, un vis urat....
Broasca se apleaca calm si smulge cutitul din teaca bocancului...Are sange pe el...Mi-e rau...Apoi se descheie tacticos la siret si trage piciorul afara...Ciorapul de lana musteste de sange. Il scoate si il arunca in iarba. Lama perfida, s-a strecurat intre degetul mare si cel aratator, al piciorului...dar nu-mi pot da seama de gravitatea taieturii....Imi cere pachetul de tigari. Il dau, cu maini tremurande...Rupe mai multe tigari si face o mana zdravana de tutun, pe care o aplica peste rana sangeranda...
- Tizule, ce pula mea facem acuma cu bocancu' ala, ca-i gaurit ca dracu'
Iete ce-l framanta pe el acuma...bocancu'...
- Lasa-l dracu' de bocanc, ca-l "completam" noi ( in armata nu se fura - se completeaza...asa era o zicala pe atunci )...Hai mai bine sa anunt ofiterulde servici, sa te duca la spital...
- Taca-ti fleanca...Nu anunti pe nimeni...Fa-mi rost de un bocanc...de restul ma ocup eu, singur...Si mai ai inca de invatat pulica...Arunci cu cutitul ca o boarfa sifilitica....
I-am "completat" perechea de incaltari si am reusit ( pret de cincizeci de lei, platiti sanitarului ) sa-l "internez" la infirmerie pentru trei zile - viroza respiratorie cu temperatura - I-a facut ala o injectie cu penicilina, preventiv, si a mai "stricat" vreo doua pachete de tigari pentru "compresele cu tutun", dar la "externare" putea pasi binisor pe picior...Partea buna a lucrurilor a fost ca taman in acea perioada, caporalul Margarit se afla in concediul de odihna ( doua saptamani ) astfel incat, cu complicitatea lui Achihai, caruia ii povestisem patania nefericita, Broscoiul a fost scutit de instructia de front cateva zile bune.....
- Bai fraierilor !!! In seara asta plec la Galati bulangiilor !!! Bai, de maine va iau gagicile-n pula bai prostanilor, pe toate bai...una nu scapa nefututa !!! Zbiara ca nebunul fericit nevoie mare ca "ne-a tras in caramida"
Partile a caror consoarte nu sunt vizate de "ambitia sexuala"a respectivului, isi continua impasibile activitatea cotidiana...Noi astialalti. galatenii, suntem insa destul de afectati, cu toate ca ne prefacem la randul nostru, impasibili...Ete'a dracului de fraier...Nu manca cacat cand se lauda cu tac'su mare scula de bascula...Bai frate, ce inseamna sa ai noroc in viata...Asta se duce acasa...si noi ramanem la prostii, sa ne mancam zilele cu idiotii nostrii..
Pe seara, atelierul mobil ( un camoin Bucegi ce avea in locul clasicei platforme de marfa o cabina gen vagon transport persoane ) vine si-l duce pe fericitul "contaran" la gara din Suceava pentru a se imbarca in acceleratul de Galati ( o tempora, o mores...pe atunci exista un accelerat Galati-Suceava, tot asa cum era unul Galati-Timisoara, Galati-Cluj, Galati-Brasov...etc. Azi, dupa ani de "marete realizari" a mai ramas doar o "cursa de persoane" botezata pompos - interregio - care te duce pana la Bucuresti in "numai" sase ore...)
Asupra patului lui Sorin, ramas expus aidoma Bubulinei din celebrul "Zorba Grecul" sau napustit asemenea unui card de ciori flamande, toti aspirantii la inbunatatirea confortului personal - cat de cat, astfel ca in cateva minute a devenit "dotat" cu cea mai rapanoasa saltea posibila, cele mai galbejite si rupte asternuturi, cea mai rara si aspra patura cazona si cel mai infect sac de calti, poreclit perna, din intregul dormitor...
A doua zi, dupa orele pranzului, aveam sa experimentam o noua surpriza...Usa deschisa a atelierului mobil, debarca un personaj inedit, neasteptat...neanuntat. Un nou soldat, pe care caporalul Achihai il aduce in dormitorul nostru si ni-l prezinta:
- Soldati...acesta este noul vostru camarad. Va rog sa-l integrati cat mai repede in colectivul vostru...si mai cu seama sa-l faceti sa se acomodeze cat mai repede si usor...Nu se ia nimenea de el, nu-i face nimeni zile fripte...ca aveti de a face cu mine, pe urma...Executarea !!!
Il examinez curios, in timp ce caporalul vorbeste...Ciudat personaj...1.76- 1.78 inaltime, tuciuriu ( dar nu atat de negru ca boratul Margarit ) fata de indian apache ( citisem tot ce se poate citi de Karl May )..pare dat dracului si are o statura si prezenta care nu ar necesita protectia nimanui...Nu-s de ce isi bate gura degeaba caporalul...Nu prea vad pe cineva ispitit sa se ia in bete cu tipul asta...
Aflu, mai apoi, ca se numeste Broasca Nicolae, e brailean si este transferat de unde naiba, decat din...Galati...victima colaterala a lui ganea Sorin. Brusc imi devine "simpatic"...Caporalul dupa ce isi termina "numarul" dispare la treburile lui, iar "Broscoiul" se duce impasibil catre singurul pat disponibil si se instaleaza...Douazeci de perechi de ochi il urmaresc pe furis, cautand sa-i surprinda reactia de repulsie, la vederea "confortului" asigurat prin colaborare colegiala...Tipul nu pare sa aiba nici un stres. Isi scoate mantaua de iarna si o atarna in cuierul de pe perete, isi slabeste centura, se descheie la ultima copca a tunicii, aseaza regulamentar boneta pe policoara patului si se intinde cu mainile sub cap, in diagonala patului...Populatia, vadit dezamagita de reactia acestuia, considera ca nu merita ai mai acorda atentie si isi vede de ale ei.
Curand se face seara...si "executam programul de masa". In meniu, ca de sase ori pe saptamana, nelipsita "tocanita de cartofi" ...Prima luna, cat am mai avut "provizii" in valiza, am ignorat-o total...dupa aceea, de voie, de nevoie...de foame, am acceptat-o, ca pe un rau necesar... In sala de mese, noi astia, din tura a doua ( veteranii mananca primii ) ne-am incetatenit niste obiceiuri...Sucevenii stau cate patru la mesele lor, galatenii, cu toate ca sunt net iferiori ca si numar, asisderea, iar ardelenii ( doi la numar, Campeanu Cornel si Zaremba Mihai ) au si ei masa lor.. Daca e sa-i scadem pe cei ce sunt de serviciu, in garda sau asistenti prin statii ori punctul de comanda, aproape nici o masa nu are completat efectivul de patru persoane...Cu toate acestea, toti cer portie de paine pentru patru, mintind veselarul, cum ca, colegul numa' ce trebuie sa apara...( foamea face ravagii )...
In asemenea conditii de "austeritate", braileanul nu avea cum sa nu fie izolat de restul comunitatii...Intrat in sala de mese nitel mai tarziu, il observ, singur, la o masa din coltul incaperii. "Macelarul", la o masa cu Ghisman Petrica va invita zgomotos, in felul lui caracteristic sa ma alatur lor...Ezit pret de o clipa, apoi ma apropii de masa braileanului si-l interpelez:
- Pot sa stau cu tine ? ...Asta ma priveste curios, pe sub sprincene si dupa doua secunde imi raspunde :
- Poti sta unde vrei...tu hotarasti...daca esti hotarat...
Ia uite frate..Asta vorbeste in sarade...Ce-o fi de capul lui ? Se crede smecher de braila... ( in anii '70 rivalitatea intre cele doua orase aflate la departarea echivalenta unuia dintre ele, ca si suprafata in lungime atingea cote maxime... Doamne Fereste sa te declari galatean in braila, sau invers...macel iesea ) ...Ia sa-l testam...ma doare la basca...daca iese cu nasoale, il "haleste" fratii mei...Asa ca ma asez "hotarat" la masa lui, si veselarul ne rastoarna din "oval" cu un polonic slinos ratia de cartofi cu zeama lunga, stravezie...apoi ne aduce un cos cu doua sferturi de paine neagra, doi lei bucata...Unul dintre "sferturi" pare o idee mai marisor ( cativa mm ) decat celalalt... Intorc cosul cu tupeu, cu "felia mai mare" catre mine...Braileanul nu se manifesta nicicum..in schimb, dintre cele doua farfurii deformate, de aluminiu, incarcate aproximativ identic cu laturi, aplecandu-se peste ele, si-o revendica pe cea dinspre partea mea... Nu zic nimic, dar usurel, ma imping in scaun catre exteriorul mesei...asa, pentru mai mult spatiu de...actiune..
- Cum iti zice camarade ? ...Ma intreaba el, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...
- Costica...Costica Nicolae...si sunt...
- Da, stiu...din Galati tizule ...
Tiz ??? Ce plua mea e aia tiz ??? Sunt bou cu liceu...N-am auzit in viata mea expresia asta..fraiere, te-a umplut de rahat ciuraliul asta...date-n plua mea de cocosat...
Broasca parca-mi citeste gandurile ( ori, pe semne ca aveam o figura cretina ) ca ma scoate din "no mans land", zambind pentru prima oara, de cand il vazusem..
- Suntemi tizi, galatene...eu Nicolae, tu Nicolae...ce mi-e galati, ce mi-e braila, nu crezi ?
Aha, bag eu sama...Tiz inseamna ca avem nume aidoma...Avem o pula brailene...Al tau e de botez, al meu de familie...si galatiul nu se compara cu braila...da esti baiat bun, si-mi place de tine...Ii zambesc, la randul meu si ii incuviintez spusele dand din tartacuta, aprobator...
In urmatoarele zile ne imprietenim si ne descoperim o multime de "afinitati"...Aflu, din gura lui ca e nascut si crescut pana la varsta scolii in "Insula mare a brailei", ca mumasa o fost tiganca, neadevarat de frumoasa iar taica'su, lipovean, aciuat pe meleagurile astea de la ocuparea Basarabiei, de catre "fratii" rosii de la rasarit..ca stie a grai in trei limbi, romanes, rusa si romana, ca masa o murit de tanara, pe cand el era inca prunc, iar tatasu' la cativa ani dupa...dupa ce bause, in disperare cateva vagoane de "spirt medicinal" ( asta sigur nu era vrajeala...cu un kil de spirt, primeai de la lipovenii pescari pe Dunarea de atunci cateva kile de peste boieresc )...apoi, o matusa ( cu ghioc ) dintr-o mahala a brailei l-a luat de crescut... A invatat sa se bata pentru supravietuire de la noua ani si "sa dea cu brisca" de la zece...
Ascultam fascinat, ca si cand cineva mi-ar fi citit din Panait Istrati si incepusem sa cred,deja ca tipul este un impostor laudaros, ce vrea sa faca impresie..Ia stai numa un pic, gagiule, ca te prind eu cu "fofarlica" - vorba lu' bunica'miu..
- Bai Nicule, il iau eu "la sentiment"...in ce marginime a Brailei te-ai crescut tu frate ? Cumva in Brailita... ( cel mai rau famat cartier al orasului...un fel de ferentari al Bucurestiului )
- Exact tizule, ai auzit din povesti de ea, nu ???
- Ba chiar nu frate...Nasu' lu tata, e din Brailta...sade taman langa biserica...Haralamb ii zice si are doi fii...unul dintre ei...
- Esti nebun ? Unul dintre ei este Relu - boxeru'...joaca la Progresul...are nasul lipt de fata si te bate zambind....am luat-o de la el urat de tot...fraier, nu stiam cu cine ma trag de pula...
Iote' omule ca tipu-i real, nu e inchipuire...Intr-adevar, unul dintre fii nasului tatei se numea Relu.. ( Aurel in acte ) ...Cand mergeam in vizita cu ai mei in Braila, dupa ce mosii se pileau, varu' cum imi placea sa-i zic, imi spunea zambind:
- Finutule, nu vrei sa mergem la parc ? Intre doua cartiere brailene, sub podul de intrare in oras, exista o improvizatie de parc...de "distractie" cum s-ar spune azi...de super DISTRACTIE pentru acele timpuri in care fiecare cartier era controlat de catre "gasca" lui de golani... Parcul era dotat cu leagane stil "barcute de doua persoane" pentru copilasi, "barci de patru persoane" pentru oameni seriosi...cu care te puteai dadea si peste cap, un carusel rotativ, format din patru biciclete sudate intr-un cerc ( bicicleta era pe atunci, in anii '60, un echipament de lux ) si un labirint cu oglinzi, in care te rataceai pana incepeai sa bocesti si cineva mai mare, venea sa te recupereze.. Eu depasisem de mult stadiul acela...dar inca nu aveam bicicleta acasa, asa incat eram fascinat de ispita plimbarii in cerc cateva zeci de minute, gratis...Relu, verisoru' era incantat la fel de mult ca are la dispozitie o "momeala vie"- adica eu - cu care poate face rost de "parteneri de antrenament" gratiut, fara obligatii, pentru urmatorul meci.
- Hai, du-te in parc, imi spunea el, odata ajunsi in zona limitrofa..
- Eu ma duc sa-ti aduc o halvita ( era un turc batran, care vindea braga, nugale si alvite cum nu mai gaseai in toata lumea de bine ca aici )...Ma duceam, copil cuminte ce eram ( clasa a saptea, iar varul, mai mare cu cinci ani decat mine )... Nu apucam sa ma sui bine, temerar pe o bicicleta, cand se ivea momentul, ca imediat un fante, de pe margine, se ofusca instantanneu...
- Bai cacatule, iesi in pizda matii de acolo ca-ti rup capu' ...de avortat care esti... Ete frate ce tupeu la limbricu' asta sa se dea la noi in parc.. De pe margine, mai apareau vreo doi. trei, periculosi apropiindu-se amenintatori de mine... Din nefericire pentru ei, nu apucau sa ma loveasca ( oricum eram pe jumatate cufurit pe mine ) ca intra in "scena" varul.... Nu rezistau in "ring" mai mult de trei secunde...KO, fara numaratoare.. Varutu" radia de fericire...
- Finutule...esti moale...Vino o data si stai la noi macar o luna...si te invat sa te bati de o sa omori toti zmeii tai de cacat, din Galati...
Relu, afost multi ani campion la box, inregistrat cu acte in regula la "Progresul Braila" si multi ani "tartorul" Brailitei..pana ce intr-o zi a fost detronat de catre un alt "campion" mai tanar si mai "rau" decat el...Asta era doar o poveste...insa faptul ca "broscarul" o confirmase m-a convins ca tot ce debitase nu era o simpla nascocire din partea lui....
Ma inteleg de minune cu tizul meu...Intr-o dupa amiaza, dupa o ora de instructie cu AKM-ul, caporalul ne da jumatate de ora libera, pentru intretinerea armamentului...Demontam, curatam si remontam arma la urgenta...apoi Broasca isi face de lucru cu baioneta...Faina baioneta. Lama dura, zimtata la partea de sus, prasele din bachelita, teaca de otel cu niste proeminente pe ea ce poate transforma iute taisul cutitului in foarfeca de taiat sarma ghimpata...
- Tizule, ii zic, faina-i baioneta asta, si cate poti face cu ea....
In fata noastra, la cativa metri sunt cativa copaci. Fara nici un preaviz, camaradul tasneste brusc in picioare si arunca "cutitoiul" fulgerator catre unul dintre ei..Ma dumiresc abia cand il aud zbarnaind infipt in trunchiul rotunjit...
- Bai nebunule, ce-ti veni....m-ai speriat...
- ...Stai bland...Am vrut sa-ti arat ce mai poti face cu chestia asta, in afara de a desface cutii de conserve si ati curata unghiile de pamant...
Ma duc catre copac sa-i recuperez "ustensila"...E infipta zdravan, nu gluma. Ma roade invidia, deja...
- L-ai nimerit ca lumea... Norocosule !
- Norocos pe dracu tizule...Il nimeresc de cate ori vreau..pana ma plictisesc...
- Hai mai tai-o...incerc eu sa-i mai estompez reusita...Pe-un pachet de tigari ca nu reusesti de zece ori la rand...
- Sa mori tu ??? Imi raspunde el contrariat.
- Sa...
- Tu ai vrut-o...Du-te langa copac sa mi-o arunci inapoi...
Arunca de zece ori si de zece ori baioneta face aerul sa vibreze amenintator, pentru ca apoi sa se opreasca brusc, "murmurand" satisfacuta, aproape in acelasi loc, incat scoarta bietului copac dispare pur si simplu pe o raza de cativa centimetri...
- Ar trebui sa te fac de bani si sa-ti cer un pachet de "Snagov" ( opt lei pachetul, in conditiile in care solda noastra lunara era de...zece lei )...'da fiindca esti prietenul meu, imi datorezi numai un pachet de "Marasesti"...
- Esti bun, omule...Respect ! ...Crezi ca m-ai putea invata si pe mine ???
- ...Crezi ca ti-ar fi cu ceva de folos ? Sau vrei numa' asa, sa faci impresie la gagici..
Ma tin de capul lui si dupa cateva zile de "antrenament" progresele mele sunt substantiale..Mai ales, ca ma antrenez si pe furis, fara ca el sa stie. Vreau sa-l dau gata cu dexteritatea mea..Intr-o dupa amiaza mai linistita, il provoc sa mergem la copaci pentru un "concurs" amical...Ma priveste ingaduitor...si accepta. In dreptul usei de lemn a magaziei lui Agherghitoaiei se opreste brusc.
- Tizule, ai sange in tine ?
Nu prea pricep unde vrea sa bata, da' pentru ca nu sunt dispus sa cad de fraier, ma dau "cucos"
- Nici nu sti cat...Care-i spilu' ???
-Treci in dreptul usei...Arunc baioneta pe langa tine, cat de aproape sunt in stare...De trei ori...atat. Te bagi ???
Inapoi nu mai puteam da...asa ca fara sa-i raspund, ma lipesc de usa...
...Zbarrrr si prima aruncare mai ca-mi atinge umarul stang...Un fior rece imi trece pe sira spinarii...Zbarrr si a doua se duce in dreapta fetei...Simt nevoia brusc sa urinez...Zbarrr si am scapat si de data asta...lama aproape ca ma mangaie pe partea stanga a fetei...Asta a fost, imi zic usurat...
- Te-ai cam schimbat la fata, pulica, da' ai fost tare...Ma gandeam ca abandonezi din prima...Hai, randul tau acuma...
- Esti tampit ? Nici sa nu te gandesti...Vrei sa te am pe constiinta ???
- Hai, nu fi gaina...N-ai de unde sa sti ca nu poti, pana nu incerci...
-N-o fac frate...n-o fac si gata...
- Bineeee...Atunci facem altfel...Arunci cu cutitul cat de aproape poti, pe langa piciorul meu...daca nici asa nu vrei, atunci dute-n ..ula mea ca esti babalau..
Se aseaza ostentativ in fata mea si imi intinde baioneta...
...Zbarrrr si lama metalica se infinge in pamant la circa cinci milimetri de laterala bocancului sau...
- Mai cu viata tizule...mai cu viata...si mai aproape....arunci ca o curva batrana din port...
...Zbarrr si lama.... i se infinge in bombeul bocancului, apoi o vad cu incetinitorul, ca in vis, cum patrunde mai mult...si mai mult...pana ce in cele din urma se opreste. Nu-mi vine sa cred !!! Nu se poate !!! E doar o parere, un vis urat....
Broasca se apleaca calm si smulge cutitul din teaca bocancului...Are sange pe el...Mi-e rau...Apoi se descheie tacticos la siret si trage piciorul afara...Ciorapul de lana musteste de sange. Il scoate si il arunca in iarba. Lama perfida, s-a strecurat intre degetul mare si cel aratator, al piciorului...dar nu-mi pot da seama de gravitatea taieturii....Imi cere pachetul de tigari. Il dau, cu maini tremurande...Rupe mai multe tigari si face o mana zdravana de tutun, pe care o aplica peste rana sangeranda...
- Tizule, ce pula mea facem acuma cu bocancu' ala, ca-i gaurit ca dracu'
Iete ce-l framanta pe el acuma...bocancu'...
- Lasa-l dracu' de bocanc, ca-l "completam" noi ( in armata nu se fura - se completeaza...asa era o zicala pe atunci )...Hai mai bine sa anunt ofiterulde servici, sa te duca la spital...
- Taca-ti fleanca...Nu anunti pe nimeni...Fa-mi rost de un bocanc...de restul ma ocup eu, singur...Si mai ai inca de invatat pulica...Arunci cu cutitul ca o boarfa sifilitica....
I-am "completat" perechea de incaltari si am reusit ( pret de cincizeci de lei, platiti sanitarului ) sa-l "internez" la infirmerie pentru trei zile - viroza respiratorie cu temperatura - I-a facut ala o injectie cu penicilina, preventiv, si a mai "stricat" vreo doua pachete de tigari pentru "compresele cu tutun", dar la "externare" putea pasi binisor pe picior...Partea buna a lucrurilor a fost ca taman in acea perioada, caporalul Margarit se afla in concediul de odihna ( doua saptamani ) astfel incat, cu complicitatea lui Achihai, caruia ii povestisem patania nefericita, Broscoiul a fost scutit de instructia de front cateva zile bune.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu