Unitatea Militara (11)

...Ni se facuse o foame, de zile mari.
-Ba frate, mi se adreseaza camaradul meu...Unde naiba stam si noi sa tragem o dusca si sa bagam ceva la mat ?...Astia n-or avea si ei un parc, ceva...unde sa sadem ?
- Esti diliu ? De unde mama dracului parc, in fundul moldovei ? Ce naiba sa faca astia cu parcul, aici... Muierile stau la poarta, manaca rahat, si vade cine si unde mai trece, barbatii barfesc muierile  la carciuma iar astia mai tineri, umbla dupa rapandule...nu fac filozofie prin parcuri.
  Cum stam noi de vorba, pe o ulita laterala vin cateva perechi de femei si barbati, gatiti ca de inmormantare...Mintenas imi cade fisa.
- Bai a' lu' madam David...ti-am gasit si parcul potrivit, asa cum ti-l doreai !!!
  David Sorin casca ochii catre mine, straduindu-se sa priceapa "talcul" zicerii mele...
- Sorine !!! La cimitir adunarea !!!...Hai ca-i mama bunului acolo. Nu ne deranjeaza nimeni, liniste, verdeata, aer curat...pasarelele ciripesc, cirip, cirip ( asta apropo de un scheci al celebrului Toma Caragiu, pe care il adoram )
  Mergem in sens opus "indoliatilor" si in cincisprezece minute, nimerim cimitirul. Aruncat intr-o margine a satului, ca si groapa de gunoi destinata lucrurilor inutile, "locul de vesnica odihna" ne primeste generos in intimitatea lui, in ciuda frigului oarecum domolit, la ora aceea.. Haladuim ceva timp, pana ce reusim sa gasim un mormant mai acatarii, care sa aiba si o bancuta, in dotare... Cu o surcica, impingem dopul de pluta al sticlei de rom catre inauntru ( alta solutie nu aveam ) si-i facem safteaua....Buuuuun...Bun de tot. 38 de grade de euforie garantata... Desvirginez pachetul de Cismigiu superlong si gandurile imi zboara instantaneu catre Margareta...Astea erau tigarile ei preferate. Ce-o fi facand ea la ora asta ? ...Duminica, trecut de unu ?
- Bai, da chibrit ai ?...Imi intrerupe Sorin visarea..
- Am un cacat... Am avut, da' l-am dat tractoristului...Injur urat, de suparare ca nu stiu ce face Margareta la ora asta, ca sunt la dracu-n praznic in armata, ca am fost idiot si am uitat sa cumpar si o cutie de chibrituri...Apoi, ca si cum Dumnezeu s-ar fi gandit la neputinta mea, zaresc venind catre noi, pe cararea ( alee ar fi prea pretentios zis ) dintre morminte o batranica cernita.
- Bai Sorine...Eu am uitat bai, da' si tu... Trebuie sa-i luam si caporalului o atentie, ceva...eu stiu...El ne-a vandut pontul cu "invoirea"..
- Asa e...numa ca acuma cred ca deja a inchis la "alimentara"...ce facem ?
   Bunica ajunge in dreptul nostru si ca toate femeile cu frica lui Dumnezeu, de la tara, ne da binete. Am o revelatie..
- Sarut mana, mamaie ! Nu ai cumva un chibrit de care nu mai ai trebuinta ? Ti-l platim...
  Bunica strecoara mana dreapta printre fustele in care e infasurata si ne intinde o cutie de chibrituri aproape noua. O iau si ma scobesc, la randul meu, dupa ceva maruntis...
- Lasa maica, nu trebuie...Sunteti si voi amarati ca vai de capul vostru... Cotrobaieste nitel in traista de-o avea in mana stanga si ne intinde doi covrigi uscati, dar nesperat de mari...
- Sa fie de sufletu lu' Tachita, barbata-miu...Ca s-a prapadit saracu' in floarea varstei... Nici 75 de ani nu implinise...
- Bodaprosti mamaie ( mananc si eu rahat, ca sa ma dau mare credincios )... Mamaie, nu sti matale pe cineva care are rachiu de vanzare...aici, prin apropiere ???
  Batrana ne priveste nitel surprinsa...
- Rachiu ??? Poi numa' la magazin gasiti...Are acolosa, rachiu de vin, asa-i zice... Noi avem numa' Samahoanca...da' nu stiu daca obisnuiti...
- Sama..cum ii zice, nu e tot un fel de rachiu bunica ? Intreb eu, ca sa fiu sigur...
- Ba da mama...numa' ca e facuta din sfecla ( si inca din cea furajera...cam atat se cultiva pe acolo )...
- Treaba ei din ce-i facuta...da' are ceva grade...adica tarie, mamaie ???
- Are puiule, cum sa nu aiba...da' sa sti ca e douascinci de lei chila, daca vrei...
- Gata mamaie !  Iote, vine baiatu' asta cu matale, si-i vinzi un kil de samoanca de aia...cum ii zice.. E bine ???
- E bine maica, cum sa nu fie bine...Dumnezeu sa-i ierte pi aia dusii, dintre noi..
- Sa-i ierte mamaie, n-am nimic impotriva...
- Sorine ! Fugi repede dupa mamaia si cumpara o sticla de rachiu pentru caporal, sa scapam de o grija ...
  Bunica pleaca...Camaradul meu pleaca si el cu ea..Raman eu, sticla de rom si pachetul neinceput de halva....Era sa uit. Avem si doi "ditai covrigii", deci ne-am "rezolvat" de un pic de paine. Sunt cam tari...da' se moaie, daca-i molfai putin. Ia sa vad pe care mi-l opresc eu..
  Nu apuc sa-i "cantaresc" bine in mana, ca, langa mine se infiinteaza un caine de pripas...E slab ca vai de el si priveste catre covrigii mei, cum as privi eu acuma' de "pofticios" catre Margareta mea, daca ar fi pe aproape..
- Mars in pizda matii de aici !!! Ma ratoiesc eu la el...Cainele, batut sistematic, se vede, vara coada intre picioare, scanceste neputiincios si da sa plece, supus..
   Il privesc nepasator, dar, dintr-o data, constat ca de fapt, cainele meu, este de drept catea si dupa mameloane, in mod sigur are pui mici..
- Cutu, cutu...hai la tata ....
   Catelusa ma priveste suspicios, cu gandul la o capcana intinsa de catre un biped uman, hain..Nu uita ca mai devreme o gonisem, asa incat se opreste tematoare pe loc, invinsa doar de foamea ce o bantuia..
- Hai cut..vin la tata... Hai ca-ti dau si tie un covrig...Tot a fost de pomana..
  Stau cu mana intinsa si cu covrigul in aer, asteptand. Catelusa se apropie tematoare. Ridic cealalta mana in lateral, la vedere, sa-i inlatur suspiciunile ca as putea-o lovi cu vreun obiect ascuns.. Ezita cateva clipe, apoi isi face curaj si din viteza, insfaca din mana mea, uscatura de covrig.. In cateva secunde, "prada" dispare in stomacul lihnit. Gata.. Mi-am facut-o prietena..Se apropie de mine, biciuind aerul cu coada, voioasa nevoie mare...
- Ce-i mai catel ?  Tot ti-e foame, nu-i asa ? ...Hai, mai ca ti-l dau si pa alalalt.. De haram a fost, de haram sa fie...
  Al doilea covrig, il ia cuviincioasa direct din mana mea. Pe asta il mesteca, cu incredere, pe indelete. Desfac pachetul de halva si rup o bucatica din blocul omogen, dreptunghiular si tare, ca o caramida. Catelusa o miroase indelung, apoi hotaraste ca nu se incadreaza in categoria "comestibilelor" si ma paraseste brusc, intocmai cum aparuse...Raman eu si cu mortii mei..." Dormea intors amorul meu de plumb. Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig -. Stam singur langa mort… si era frig, si-i atarnau aripile de plumb..."   Mai iau un gat zdravan de rom...apoi inca unul... Este aproape doua.  Ce bine o fi sa te gasesti in orasul tau, alaturi de ai tai...de prieteni, parinti...gagica...la ora doua.. Cristosul mamei ei de viata !!!  Mai am armata de facut cat casa...mai apuc eu oare sa ma vad "liberat" din cocina asta ?...Inca o gura de rom si mai aprind o tigara...Foamea imi scurma maruntaiele...Unde dracu' umbla Sorin asta, de nu mai vine ?
  In sfarsit apare si camaradul. Are sub brat o sticla verzulie, probabil fosta de bere la litru, cu un dop improvizat, dintr-un cocean de porumb dezghiocat... E mandru tare de reusita lui, si-mi agita, la vedere, recipientul, de departe, mandru de isprava lui...
- Gata sefu"...s-a rezolvat. Ba inca am mai negociat cu baba si cu giner-su si am scos-o la un pol ( douazeci de lei ) cu reducere pentru militari...Hai, da o gura de rom, ca mor de sete....
   Bem ca "ghilanii" gat dupa gat..pana ce se duce mai bine de jumatate de sticla. Apoi ne punem pe halit halva...ranceda, tare si gretos de dulce...Sorin, bag seama, a uitat de covrigii babei...si asta ma scuteste de explicatii inutile. Mancam tot pachetul de halva, putin cate putin...printre inghitituri de rom... Deja incepe sa se intunece. Ma straduiesc sa deslusesc cadranul ceasului, parte din pricina intunericului...parte din pricina alcoolului...
- Bai tampitule !!! ( Evident...eu ma consideram perfect sanatos si lucid ) Tu sti cat e ceasul ??? E trecut de cinci jumate...mai e putin si se face noaptea...Baaai..O sa intarziem la apelul de sera.. Hai sa terminam ce mai e in sticla si s-o roim d'acilea ca belim pula...
   Sorin e manga... Incearca sa mai deserte ceva din continutul recipientului, in burdihan.. Nu reuseste mare lucru. Ma implic si eu, la gandul ca tocmai am cheltuit ultimii banuti de acasa si ar fi pacat sa irosesc investitia..Plecam matahaind printre mormintele ce ne fac ghidus, cu ochiul lumanarilor din troitele aprinse...Intr-un scurt moment de luciditate, probabil ultimul, identific corect ( norocul proverbial al betivanilor ) directia, pe de-a dreptul, catre unitate..
- Prietene...ste ti..te stii...mergi dupa mine... Nu ramai deloc in urna...te manca lupu' ma...Si ai grija de sticla..ca de mama ta...Te halesc daca o perzi...
   Am iesit in camp, pe intuneric deja....Parcurgem perpendicular trei brazde de tractor si luam deja daua trante... Noroc ca pamantul e inghetat bocna si nu ne murdarim prea tare...Ghinion, ca din pricina pamantului inghetat, ne lovim zdravan...Boram si matele din noi, la urmatoarea cazatura, ce ne bulverseaza stomacurile indopate cu rom si halva...
- ....lica, ai grije de ticla..fut pe mata daca o spargi..oule...Mai borasc odata si mai iau o tranta zdravana....Apoi filmul se rupe si cand devin cat de cat rational, constat ca ma aflu in dormitor, intins pe spate, in patul meu desalat, cu capul pe perna mea, toata numai cocoloase, imbracat si incaltat, cazut parca din spatiu extraterestru... Initial nu prea inteleg ce se intampla...Apoi, putin cate putin, reusesc sa pun cap la cap firul "evenimentelor".... M-am imbatat ca porcul..asta o stiu..Da' cum dracu' am ajuns aici.....si cine mai stie despre ispravile mele...ma rog, noastre... Sorin o fi ajuns si el ???
  Dintr-un colt al dormitorului se aude un sforait zdravan. Ma ridic in capul oaselor incercand sa-l identific. Corect ! Patul ala, de unde se aude "zgomotul" e al lui Sorin. Inseamna ca a ajuns si el...Slava Domnului... Dar restul ??? Unde sunt ceilalti camarazi ??? Reusesc cu greu sa identific cadranul ceasului de mana.. Aha... Este spate si ceva seara... gasca se afla la masa...de aia e asa pustiu pe aicea....
  Cobor cu greu din patul meu cocotat si ajung la fel de greu la patul tovarasului de betie..
- Lache !!! Scoala ba !!! Scoala ba, ca am futut un cal in pizda...
   Sorin sare buimac din somn si da ochii de mine...
- N-am spart sticla !!! O am in pantalon...O am si acuma !!!
   Lumina se aprinde brusc, si plutonul navaleste in dormitor "behaind" zgomotos. In fruintea lor, se afla caporalul Achihai ( Exista cu siguranta un Dumnezeu..bine ca nu e Margarit...)
- Ia uite cine s-a sculat din betie !!! Mama si tata betivanilor companiei !!!  Uitati-va la ei cat de dragalasi sunt...Nu v-ar fi rusine sa va fie.. Ca porcii ati ajuns in unitate... Si daca sunteti porci, la porci adunarea...Sa va gasesc pe amandoi, in cinci minute, cu lopetile, roaba, maturile si farasele la cotetul "studentilor"...Executaaaarea !!!
  Pana la ora unsprezece seara, spre disperarea "chiriasilor" cotetul porcilor arata precum o sala de operatie dintr-un spital municipal...Noi, in schimb, aratam ca doi "zombi" de pe alta lume. Achihai ( care nu era baiat rau ) si-a facut in cele din urma mila de noi si dupa ce ne-a trimis la spalator sa ne primenim, ne-a permis sa "trecem la odihna" asigurandu-ne ca, desi nu am merita, toata tarasenia va ramane cunoscuta doar intre peretii dormitorului...Gestul sau, m-a emotionat vizibil. Si pentru ca stiam ca Sorin pitise sticla de "Samahoanca", bine de tot, sub paturi, am zis ca e timpul sa ne manifestam si noi recunostinta, fata de "protectorul" nostru...
- Tovarasul caporal... Va multumesc si eu si colegul meu, pentru intelegera de care ati dat dovada. Nu avem nici o scuza. Am fost niste dobitoci. Meritam sa fim pedepsiti si mai rau...Da', daca imi dati voie...Nu stiu cum sa va spun, ca sa nu interpretati gresit...Noi, din comuna. am gandit sa va luam si dumneavoastra acolo...un pic de tarie autohtona....Colegu' asta al meu, numai el stie cum a reusit sa ahunga cu ea pana aici...Va rugam sa nu ne refuzati...In semn de recunostinta, fara nici o pretentie...
   Se vede treaba ca moldoveanul era in toane bune. Fie mai "ciupise" cate ceva, de la cate cineva, in "ziua asta festiva"...fie asa era dat sa se intample...incat a acceptat.
- Bine ba...Da' sa nu va intre in cap ca de acu' in colo n-am sa va mai fut, atunci cand o sa dati cu oistea-n gard...
- Nici nu se pune problema...
- Taci betivane ! Tu, alalatu' ( catre Sorin )...Du-te in dormitor, ia sticla pe sestache si vino cu ea in club ( Achihai era SSC in seara aceea )
- Tu astalaltu' vino cu mine...
    Dupa cateva minute, ne aflam toti trei in spatiul indicat.
- Ia sa vad, bai, ce marfa ati adus voi din Salcea.... De la cine ai luat-o soldat ???
- Sa traiti, sa vedeti...se balbaie Sorin...de la un om cu o baba, pe langa cimitir....
- Ai de pula voastra de mormoloci...Ati luat-o in gura, in mod sigur....Cat ai dat pe ea soldat ???
- Treizeci de lei, tovarasul caporal...umfla Sorin pretul, gandind ca astfel o sa faca impresie mai buna...
- ...N-am zis eu...Prostu-i prost...Ca nu stie...Ia uitati-va aici !
   Scoate coceanul dop din gatul sticlei si toarna cu o mana, o cantitate suficienta, in causul celeilalte palme. Lasa sticla jos, scuipa vartos in aceeasi palma, apoi cu cea libera, incepe sa frece zdravan lichidul, ca si cum s-ar spala pe maini...Privim ca doua oi tampe si nu pricepem nimic...Apoi, dupa cateva secunde, caporalul desface palmele si putem constata, cu nedumerire, ca ambele sunt acoperite cu o spuma destul de densa ???
- Ce e asta bai soldati ??? Ia sa aud de la voi...ca cica sunteti baieti de oras, cu carte frate....
- Sa traiti tovarasul caporal, percutez eu, infingaret...Raportez ca parca ar fi spuma...ceva...nu stiu cum sa-i zic...
- Clabuci soldat. Clabuci ca la baie, cand dai cu sapun la coaie nu ????
- Raportez ca da, tovarasul caporal...da' nu inteleg de ce ?
- Nu intelegi ca esti biban tampit, care se duce de capu' lui prost sa cumpere Samahoanca de la orisce bou, care-si bate joc de el, ca-l vede fraier de la o posta...
- Ba, tu ala mai slabanog, David parca. Te duci cu sticla asta si o versi in closet pe toata. Nu va puna dracu' sa mai luati vre-o gura din ea.
   Sorin ia sticla si ramane cu ea in mana, asteptand o explicatie plauzibila...
- 'te uita la mine ca boul... Marlanii astia cocliti, din Salcea, ca sa dea tarie la Samahoanca lor imputita ii pune dero, furat de la CAP in ea...d-aia face clabuci cand o freci...sa stiti si voi, boilor...Si alta data cand vreti sa cumparati trascau, intrebati si voi pe altii mai destepti...Gata, la culacare cu voi...Fuga mars...
   Dupa intamplarea aceasta, n-am mai cumparat niciodata produse alcoolice autohtone, pentru nici un superior...mai cu seama, ca unii dintre ei se descurcau de minune cu "resursele" locale... Dar deja, asta este o alta poveste...............................

Unitatea Militara (10)

... Ies pe poarta unitatii, eliberat parca dintr-un cosmar istovitor. Am in buzunar o bancnota de 100 de lei si un pachet cu ultimele cinci tigari ( BT ) ramase din proviziile aduse. Maiorul ne-a dat voie sa iesim echipati cu uniformele in care am depus juramantul, cu conditia ca a doua zi, sa le predam la magazie, aidoma celorlalti camarazi din ciclul intai... Initial am fost placut surprins de binevointa lui...mai tarziu, am aflat insa, ca aceasta era de fapt regula in armata...Iesit de pe poarta unitatii, era musai sa fi echipat "gigea" pentru ca multele perechi de ochi ( nu mai vorbesc de cele care "te vede, te aude, te intreaba " ) iscoditoare sa-si faca o impresie nemaipomenita despre cei care "satisfac serviciul militar".
   Ca sa ajungem in comuna Salcea ( apropiata unitatii noastre ) aveam doua variante. Ori parcurgeam cele cateva sute de metri de drum privat, pana la soseaua nationala, iar de aici inca vreo trei km. pana in centrul satului, fie "o taiam" pe de-a dreptul, peste fosta tarla de sfecla furajera si scuteam mai bine de jumatate de distanta... Usor de zis, da' mult mai greu de facut, din pricina araturii de toamna ce crease brazde incomod de traversat si lent de parcurs, astfel ca, dupa o surta "consfatuire" am hotarat sa iesim la sosea.
  Mergeam veseli nevoie mare si trancaneam intruna, fara ca macar o singura data, sa privim in spatele nostru, in directia gardului de sarma ghimpata si a foisorului de paza...
- Sorine, tu ai vre-un ban la tine ?  Il intreb pe amic, prevazator..
- Am Costica ! Aproape 75 de lei...Oare ne ajung ?
- Mai am si eu o suta, asa ca..in principiu suntem boieri..Putem sa ne facem de cap.
   Iesiti in soseaua asfaltata, tropaim zgomotos pe asfalt, ca sa scuturam praful de pe bocanci si pornim hotarati, catre satul ce se contureaza in departare. Nu facem mai mult de doua sute de metri si in spatele nostru se aude un motor de tractor. Ne ferim mai catre sant, spre ai face loc dar "utilajul", odata ajuns in dreptul nostru, acesta franeaza brusc, scuturand in protap, remorca atasata. Geamul lateral, dublat de o plasa metalica se deschide si un baietan, nu cu mult mai mare decat noi, ni se adreseaza jovial.
- Fratica, da'  incotro ati plecat, asa de viteji la pas ???
- Salut, baiatu ! Ma adresez eu amabil..Pana colea, aproape, in comuna....la plimbare. Ce zici, ne iei si pe noi ? Dau o tigara buna...
- Va iau fratica, cum sa nu...Am fost si eu soldat odata ( se da el, mult mai mare decat este ) hai pe partea ailalta de va urcati.
   Tranteste gospodareste geamul deschis, de ma mir cum de nu se face farame, si se intinde catre usa din stanga spre a o ne deschide...Ne strecuram destul de greu ( cu toate ca renuntasem la mantalele groase inainte de plecare ) in spatiul destul de ingust din spatele scaunului sau si asa cum ii promisesem, ii aprind o tigara pe care i-o ofer marinimos.
- Bai fratica, lasa mai, nu era nevoie....ca v-am zis ca si eu...
  Da trage un fum zdravan si-l vad ca-i face mare placere...Mai schimbam doua vorbe, trei prostii si tocmai cand conducatorul se hotarase sa porneasca motorul tractorului spre a ne vedea de drum, din pamant, din iarba verde ( cine era atent la ce se petrece in zona ) ne trezim impresurati de catre o "grupa" de tigani. Comandant de grupa, o basoldina dolofana posesoare a cateva fuste colorate, dispuse strategic una deasupra celeilalte, intolita cu un cojoc candva maro, ros si decolorat, o basma inflorata legata strans in jurul capului a carui bogata si neagra podoaba capilara, era impletita in cozi lungi, ornate cu monede galbene...Basoldina tinea in brate un puradel aschimodic, pana-ntr-un an, racit bocna (cred ) caruia mucii galbeni i se intindeau pe fata.. Langa "comandant", adjunctul, un colorat sters, la vreo patruzeci de ani, in costum si cu palarie pe cap, galben de frig ..sau foame...cine stie si in spatele lui, inca patru puradei cu varste cuprinse intre cinci si cincisprezece ani...Formatiunea, inconjurase "strategic" utilajul, facandu-i, deplasarea imposibila.
   Tractoristul nostru, se panicheaza usor si apasa repetat pe butonul claxonului, care reuseste sa scoata doar un "gajait" deplorabil ce nu intimideaza de fel formatiunea.. Nervos, baiatul deschide iarasi ( cu ceva efort ) geamul lateral si se ratoieste la ei.
- Bai !!! Ia dati-va in pula mea, deoparte...Vreti sa trec cu roatele peste voi ???
   Cioropina, care era pe deasupra si "purtatoarea de cuvant" a grupului, isi incepe tirada...
- Haoleo...mancati-as pula ta de imparat...da de ce sa dai cu roatele in noi ? Ce ti-am facut noi, mancati-as ? Nu vezi ca suntem amarati ca vai de noi... Uite, asta micu e bonlav are frezoane ( si isi intinde orasla pe capota motorului ) barbatu-miu e plin de TBC si ailalti n-au mancat de trei zile...Lasa puradelul pe motor si vine in dreptul geamului deschis.
- Hai boiarule, ia-ne si pe noi pana la Salcea, ca nu nu duci in spate..
- Unde pizda matii sa te iau fa ? Unde ? Tu nu vezi ca nu mai am loc aicisa, in cabina ??? Se ratoieste plin de naduf amicul, blestemandu-si ideea nefericita de a fi oprit in dimineata aceea..
- ia-ne la bascula boiarule, ca incapem toti si mai si ramane loc pe deasupra...
- Ba pa pizda matii de cioara... Cum sa va iau fa, in remorca ? Remorca nu e pentru persoane, e pentru marfuri...Abea m-au angajat astia la SMT ( Statiunea de masini si tractoare - aferenta unui CAP - Cooperativa Agricola de Productie )... Ma vede militia, am belit pula.. Imi ea permisul si ma da si aia afara de la SMT, asa ca mars d-acilea !!!
- Hai imparate, nu mai fi hain la inima...Cine sa te vede acilea, in campu' asta.. Nu vezi ca nu e nici naiba, duca-se pe pustie ??? Hai ca n-ai sa mori cat ne duci, oleaca pana la intrare in sat, ca acolo sarim toti.. Se roaga tiganca, insistent...
- Fa !!! V-am spus ca nu se poate ? Nu se poate si gata...Sa moara mama, daca nu trec peste voi si gata...
- Haoleo..ca negru mai esti la matze romanule... Nu vrei, nu vrei...Ia dati-va ba, la o parte sa trece asta !
   Formatiunea se disperseaza. Trupa chiar lasa impresia ca ar vrea sa-si continuie drumul, ca si mai inainte, per-pedes...Singurul, ramas pe "baricade" ( de fapt, capota motorului ) e puiul de tigan, abandonat ostentativ, dar care se pare ca se simte minunat, cocotat pe tabla calda...
  Tractoristul il priveste hipnotizat si imediat intra in panica...
- Fa tampit-o !!! Unde dreacu' pleci ?  Vino  boala si ia-ti zgaroiul de pe tractor !
   Tiganca se face ca nu aude si mai parcurge cativa pasi...
- Bagami-as pula-n gatul vostru de cioare, si bagami-as pula-n gatu' meu de bou, care m-a pus dracu' sa opresc in pizda masii....Isi da doi pumni in cap si arunca cat colo tigara arsa abia pe jumatate, pe care i-o oferisem..
- Hai fa boarha tiganeasca, ia-ti plodu' de pe tractor si urcati naibii in remorca...da sa dee dracu' daca nu stati jos, pititi, sa nu va vada niminea...
   N-apuca bine de terminat fraza, ca trupa este deja instalata in remorca. Fostul nostru prieten, porneste motorul si tractorul, hurducaindu-se la fiece denivelare, se indreapta victorios catre sat.. Dialogul intre noi, pare a se fi incheiat...Bine, in harmalaia din cabina tractorului, unde transmisia "chiuie" insuportabil ( acei dintre voi care au avut ocazia sa "calatoresca" la bordul unui tractor U 650 stiu cam cum sta situatia ) oricum ar face inutila orice tentativa de conversatie. Sarim ca niste "hopa-mitici" prin cabina, exceptand soferul, beneficiar al unui "confortabil" scaun metalic pe arcuri si incet, incet ne apropiem de intrarea in localitate. Mai sunt cateva zeci de metri pana la panoul cu denumirea comunei, cand, din spate, ne depaseste un Aro 461 cu prelata si inscriptii albe laterale cu " MILITIA".
   Tractoristul se albeste la fata. Masina militiei, mai parcurge cativa metri, apoi franeaza ostentativ in fata tractorului si din ea coboara un tovaras plutonier major, cu diagonala si baston reflectorizant.. Tractorul franeaza si el, un pic panicat facand pasagerii din bena remorcii sa se amestece intre ei...Militianul inainteaza catre tractor, aidoma lui John Wayne, legendarul pistolar al vestului salbatec, calm si hotarat sa aplice "legea"...
- Plutonier major State ! Actele la control, tovarasul conducator de utilaj !
  Conducatorul de utilaj, bietul de el, e cufurit tot...Palid la fata si cu mainile tremurande, ii inmaneaza "omului legii", documentele solicitate. " Pasarile" din remorca, sau aliniat si ele cuminti, pe marginea benei, asteptand derularea "spectacolului". Noi, cei doi "samurai", privim aidoma, curiosi, la ce va sa urmeze...
- Deci, tovarasul conducator, de unde veniti si incotro va deplasati dumneavoastra, la ora asta ???
- ..Pai..vin de la Dumbraveni si mergeam pana aici, la Salcea, la SMT..sa traiti, toarasul plutonier !
   "Toarasul " plutonier MAJOR se considera dintr-o data umilit, de asemenea abordare "degradanta" si hotarat sa-i administreze o "lectie" denigratorului...
- Asa, zi si...Ce-ai zis tu mai zurgalau...Daca tot mi-a dat statu' utilaj sa-l expoatez, si motorina s-o consum, de ce sa nu profitez eu si sa scot si un ciubuc, asa, ca sa ma duc la Leana si sa-i ofer bomboane de ciocolata si parfee...
- Da eu nu am...
- Taci si nu te pune cu mine-n gura Gogule !!!  Isi da chipiul pe ceafa si-l priveste "dominator"..
- Ba...tu nu esti a' lu' Dominteanu ???  Bai zurgalau, eu am jucat in hora cu mata' si am fost la petreceri cu tactu'...care era om bun, cinstit si harnic...da tu' vad ca te-ai facut un bisnitar... o rusine a statului nostru socialist, multilateral dezvoltat....
- Toarasul plutonier major ( se corecteaza inculpatul )...am gresit !  Va rog din suflet sa ma iertati !  Promit ca nu mai fac in viata mea, sa traiti ! ....
- Ai treminat ???  Nu ma lua tu pe mine cu milogelile.. De ertat, numa' popii iarta, ca aia,daca le dai un pol, iarta si pe Scaraoschi.. Noi nu umblam aicea, cu miticiste ( auzise el odata la un curs de termenul "misticism"...ii placuse la nebunie, dar nu il retinuse prea bine ) ... La noi, organele face constatari. Daca constatarea e buna, te duci matale in treaba care o ai..Daca constatarea e rea...atunci suporti matale rigulile ( defapt voia sa zica rigorile ) legii...si la matale, constat ca ai incalcat grav legea circulatiei pe drumurile publice, , atuncea cand ai permis calatoria pasagerilor in remorca neamenajata pentru transport persoane, a tractorului. Asa ca...permisul se retine in vederea suspendarii si....
- Toa Major, nu ma nenorociti !!!  Toa Major..daca-mi luati permisu' ma da aia afara de la SMT si ma nenorociti, toa major !!!! Va rog ca pa tata, sarcu' care nu mai este ( coma alcoolica, deces confirmat la IML )...
- Gata ! Am terminat discutia. Dai pasagerii jos si parchezi utilajul in curtea intreprinderii...executarea !!!
   Tractoristului i s-a prabusit universul in moalele capului... Isi smulge fesul de pe cap, il tranteste de asfalt si incepe a ocara tiganii...
  Fir-ar neamu' vostru' a dracu' de borati !!!  Baaaa !!!! Ce cacat v-am mancat eu voua, baaaa !!!! Vedeti bai cioare ce-am ajuns sa patesc din cauza voastra bai ??? ...
  Cade in sezut, langa roata cea mare a tractorului si incepe sa planga ca un copil, pedepsit pe nedrept, stergandu-si lacrimile cu pumnii..
  Tiganii, ca la un semn, sar din remorca si-l inconjoara pe "major".. Piranda " a batrana" incepe show-ul ...
- Haoleo !!! Baftosule, norocosule, tablagiosule, da-i omului SMT-ul inapoi, nu vezi ca plange !!!!
  Puradeii din subordine aproape ca-l imobilizeaza impingandu-se in el.. Majorul, cauta din priviri, sustinatori... Noi stam disciplinati, in cabina tractorului cu motorul oprit, evitand strategic, implicarea fata de nici una dintre parti..
- Ia mai taci bai jagardea !  Nu te baga unde nu e treaba ta...vezi ca acuma' iti fut si tie o amenda de nu te vezi...si va duc si pe toti la sectie...Incearca el, sa faca impresie... " Jagardeaua" se tine insa pe pozitie ( stie ea, ce stie ) si isi continua pledoaria apararii...
- Tablagiosule, sa moara mama ta, daca tu nu ai auzit de mine la viata ta... Io sunt mama "Sulfamida", care face si desface farmece la care plateste...Sapte sate stie de mine si ma cunoaste de puterile mele...Dai omului SMT-ul inapoi, ca te pui la mare blesteme...Sa-ti cada pula closca si sa te insele muierea cu toti vacarii satului...Sa n-ai parte de bani si sa mori in saracie...Sa te loveasca toate boalele si sa fuga toti de tine...Haoleu...daca te-oi blestema cum stiu numa eu, in sase zile, prafu' sa alege de tine, tablagiosule...
   Indarjirea  plutonierului incepe sa "se blegeasca" parca urmare a  "urarilor" proferate de catre tiganca, la adresa organului sexual din dotare. Dintre toate grozaviile auzite, cel mai tare il impresionase "activitatea" presupusa intre sotia lui si tovarasii ingrijitori de la sectorul zootehnic... Tare nu ar fi dorit ca tovarasa lui  sa aiba de a face cu "matarangile" proverbiale ale respectivilor...despre care, intre noi fie vorba, toata partea feminina a comunei, vorbea in termeni superlativi...
- Da mai taci odata, fa boala... Nu mai pot eu de prostiile tale... Doi bani nu dau pe ele..Nu mai zbiera atata !!!  ...Scoate totusi din buzunar permisul ciufulit al tractoristului, si i se adreseaza cu o voce mai impaciuitoare...
- Gogule ! Ia fate-n coace...
  Gogu, sare vesel ca un caine hamesit pe care-l ademenesti su un os pe jumatate ros...
- Ba....De mila lu' tactu' cu care am jucat la hora si a lu' mata' cu care am fost la petreceri....ia mai prapaditule de acilea....Si-i intande, nitel sovaitor actul...
- Sa traiti toarasul plutoner major....Sa va dee Dumnezeu sanatate
-...Bai, da cand oi avea si eu nevoie de o remorca de lemne, de ceva...stiu io ce...
- Toarasul Plutuner major, se poate...io si in foc sar pentru dumneavoastra...sa stiti..
- Bine bai...da jos soldatii aia si tai-o mai repede la SMT, pana nu ma razgandesc...ameninta el zglobiu...
  Coloratii au plecat in drumul lor... Mama Sulfamida a renuntat la arsenalul sau de "distrugere in masa", tractorul a plecat si el, hodorogind remorca in protap.. Am ramas doar noi si tablagiul in decor...
- Bai soldati...da voi cu ce ocazie prin comunele mele ?  Nu v-am mai vazut pna acuma la fata... Pui pariu ca sunteti ciclul intai...
- Raportez ca da, tovarasul plutonier major !
- Asa...brava mai flacau... Da ce pacatele mele cautati voi, la ora asta pe acilea ?
   Stiu in mod sigur, ca un tablagiu de militie nu are voie nici sa ne legitimeze, nici sa ne retina. Sarcina asta ii revine in mod exclusiv, politiei militare  ( PM - patrula militara- cum era denumita pe atunci ).. Sorin, parca presimtind ca am de gand sa "ma iau in gura cu "tablagiosul", imi da un cot usor, in coaste... Are dreptate...De ce sa ma complic si sa ne stricam bunatate de invoire...Hai sa joc rolul prostului si sa scap de individul asta cat mai repede...
- Raportez ca impreuna cu colegu' meu, am hotarat ca astazi, cu aprobarea comandantului, sa vizitam imprejurimile si sa admiram peisajele inconjuratoare, tovarasul plutonier major...(acum, intre noi fie vorba, din punct de vedere peisagistic, zona era "fenomenala".. Campuri nesfarsit arate, care gazduisera recolte imbelsugate de sfecla de zahar furajera pe o parte, sau porumb, pe cealalta parte... )
- Aha...asta-i bine, chiar foarte bine... Ma gandeam ca aveti chef de panarame si ca o sa-mi creati probleme...Daca sunteti linistiti si nu va luati in bete cu locuitorii mai tineri din comuna, din partea mea, faceti ce vreti....Numa ca...atentie mare... Ne face cu ochiul, complice si pleaca si el intr-ale lui...
   Ma uit la ceas....Am futut aproape jumate de zi, aiurea, cu circoteca asta. Este ora dousprezece si foamea a inceput sa ne scurme la matze... Sorin ma priveste nitel mustrator, ca si cand ar vrea sa-mi spuna..."ce-am facut prietene cu plimbarea noastra ??? "  Taci bai fraiere ii raspund eu in gand... ce e mai frumos, de-abia acum urmeaza "..
- Sorine, capul sus si urechea la comandant !  Mergem in centrul satului, unde se afla "magazinul satesc"... Luam de baut si de mancat cat cuprinde si apoi...ne facem de cap. Bai...tu realizezi ca astazi suntem liberi, bai...liberi ca pasarea cerului...atata cat mai avem pana deseara...
   Sorin s-a inveselit la gandul "destrabalarii" promise. Marim cadenta si ajungem in mijlocul comunei. Grupate strategic, aici se afla, in ordinea importantei: sectia de miiltie, primaria, caminul cultural, magazinul satesc si biserica ortodoxa... Dintre toate aceste "asezaminte" nu ne intereasza decat cel cu sigla " Magazin Satesc ".... O cocioaba de lut, cu obloane de lemn ( protectie antifrauda in anii '70 ).  Urcam doua trepte de pamant batatorit, deschidem usa si patrundem in edificiu.... Maaamaaa ce miros de "substante petroliere" ( pe vremea aceea, podelele de lem - lux desavarsit - se considerau a fi protejate prin imbibarea lor cu pacura...ucigasul cariilor de lemn si al altor insecte daunatoare - mama igienei ).. Indaratul unei tejghele, vegheaza o femeie grasa, costumata cu un halat, odata alb...
- Ce doreste tovarasii soldati ? ...Intreaba "distinsa", binevoitoare...
- Sarut mana, raspund eu precum un macho man ( Banderas nu se inventase pe vremea aceea...doar Jean Marais - si asta era cel mai tare ).. Ceva de mancare aveti pe aici ???
  "Distinsa", in spatele careia tronau doua rafturi budusite de "produse" se simte usor deranjata de stupizenia intrebarii mele...
- Ce se vede, tovarasu'...
   Ce se vede ????  Pai ce dracu se poate vedea in sandramaua asta... Cutii cu "tocana de legume" , sticle de un litru de ulei, sticle de "Spirt medicinal", "Otet din Vin", " Gaz de Lampa", pungi de zahar si orez, lumanari si fitile de lampa, hartii de muste si pastile de "Otrava pentru sobolani"...La capitolul bauturi insa...stam mult mai bine ( asta pentru ca mediul cooperatist, nu-si permite luxul de a achizitiona "spirtoase" din comertul socialist ) Astfel incat ne-am putea delecta la alegere cu : " Mastica " la jumatate de litru, "Coniac" la aceeasi masura, "Rom " la un litru, sau "Tzuica Batrana ", tot la fel de voluminoasa...
 - Sorine ! Ce naiba luam de mancare, ca eu unul nici nu vreau sa aud de tocana de legume..
- Hi, hi...se hlizeste usor camaradul meu...Tu n-ai vazut...Da pe raftul ala de mai jos sunt cateva pachete de Halva...Maaaamaaa, de cand nu am mai mancat eu hlava...si cred ca nici tu..
- Asa mai ! Brava baiat mai esti ( il laud eu ) ...ce bine ca te-am luat cu mine... Deci luam Halva, ca altceva nu este...si de baut ??? Ce zici ? Ne bagam la o sticla de rom ? Ce mare cacat este un litru impartit la doi, adica 500 de grame de "caciula" ???
- Ne bagam Costele, ma alinta amicul meu...da ne ajunge banii ??? ca ti-am zis ca eu am numa' 75 de lei...
-Stai nitel, il temperaz eu....Ne spuneti si noua tovarasa vanzatoare cat costa o sticla de rom, un  pachet de halva, unpachet de tigari si o paine ???
   Tovarasa de priveste acru' ca pe niste muste evadate din banda ei de capturat insecte si face socoteala cu creionul chimc, pe o punga goala de hartie..
- Un litru Rom Jamaica, 60 lei, un pachet halva, 15 lei, un pachet de tigari Cismigiu Super Long 12 lei...paine nu avem...87 lei plus 3 lei punga ( care punga, cine a cerut punga ??? ) 90 lei...
- Cum sa nu aveti paine ? ...protestez eu timid... pai noi ce facem fara paine ????
- Nu este problema mea, tovarasu... Painea este la cartela, pentru oamenii muncii...N-am ce va face...
   Inhit in sec, primesc punga si cei zece lei rest si parasim hamesiti si injurand "Magazinul Satesc ".....

Unitatea Militara (9)

...Peste cateva zile, in data de  01.03.1976 urmeaza sa depunem "juramantul"... Mi se "falfaie" de importanta "evenimentului", cu toate ca, pentru unii, in special pentru "veterani", aceasta zi este asteptata cu nerabdare si miros de fasole cu ciolan, desert ( clatite ) o "rara avis" in armata romana si cireasa de pe tort, sau bomboana de pe coliva, in functie de starea de spirit a fiecaruia, 50g de rom, pentru trupa, sau 250 g de coniac ovidiu, pentru "cadre"...  Masa festiva, de dupa, facea toti banii... Intre timp, s-a mai intamplat cate ceva prin "curtea unitatii"... Dupa ce lentul major Amaritei, cel direct raspunzator pentru instruirea noastra, ne-a prezentat "posturile de lupta" specifice companiei, ne-a informat ca, in curs de doua zile, trebuie sa ne stabilim preferintele pentru un loc sau altul, in care va urma sa ne definitivam "specializarea"... M-am gandit, de o mie de ori si bineinteles ca tot pentru decizia gresita am optat. In mintea mea cea "rebela", am zis ca decat sa "prestez" ca "plansetist", la un loc cu inca cel putin patru "colegi", un ofiter supraveghetor, un ofiter de instruire politica ( capitanul Bounegru, promovat de catre "partid" in  functia de maior ) si un comandant de companie ( maior Tanase )...mai bine sed eu linistit, intr-o statie mititica, asa cum era R12, in care aveam un singur camarad de serviciu, cu care ma gaseam doar la schimbul turei, un maistru militar ( Pauliuc ) pe care il vedeam doar la "programul de intretinere" al statiei, o data la cateva saptamani si un singur ofiter superior, lentul major Agherghitoaei, cu care, conform programului, ma mai "intersectam" o data la cateva ture de serviciu...De ce fac asemenea afirmatii ? O sa vedeti la timpul potrivit...
   ...Margareta... acea Margareta care imi invoca  in scrisori sfasietoarea melodie "Goodbye my love goodbye" a "dolofanului" Demis Roussos,....Margareta evolua. Era deja in sesiune ( studenta fiind ) astfel incat, cu "lacrimogenele" de rigoare, am fost informat cum ca "epistolele" sale isi vor rarii nitel cadenta, din pricina "la exemene"...Eram convins... Veteranii ne "ironizau" ( vorba celebrului Octavian Cotescu ) cu fiece ocazie, despre "virtutile" iubitelor tinere si neconsolate, ramase in "suferinta" acasa..Eram deplin constient de ce va urma sa vie, mai cu seama ca, predecesorul meu, cel din "ograda" caruia reusisem sa o sterpelesc pe sus-numita, fusese si el soldat la termen, ca si mine... incercam totusi sa sper ca "acel moment" va veni cat mai tarziu posibil... " Iubito, ma gandesc la tine, ca un borfas la ceasul uni lord/ Si se ciocnesc in carnea mea drezine si caii fac atac de cord..." Aidoma amicului lui Petrini din puscarie, era si starea mea de spirit....Sexualitatea ingradita ma facea sa turbez. Ma masturbam regulat in closetul turcesc urat mirostor, iar noptile imi erau bantuite de vise erotice, cu protagoniste din ce in ce mai "exotice"...culminand cu "fineturi sexuale" prestate de catre tzatza Nica ( om, bolnav la cap...acea batrana spalatoreasa de chiloti si izmene cufurite )..
   Daca tot o daduram pe teme sexulae... O data la cateva zile, la inceput, insesizabil ( novici fiind ) ceaiul nostru cel de toate zilele, pe care il primeam in cana de un litru si il imparteam intre noi, dimineata si sera, preazenta, in "luciul" sau o multime de "cerculete" altfel colorate decat continutul.. Noi, cei recent incorporati, eram dispusi sa motivam acest fapt, pe seama delasarii "veselarilor", cei care, vezi Doamne, nu ar fi spalat riguros recipientele... La inceput, ne-am multumit cu aceasta explicatie.. Apoi, odata cu integrarea in colectiv, "veteranii" ne-au sfatuit sa "fugim ca dracu de tamaie" de canile de ceai, astfel "infestate"... Bucatarul, la intervale regulate, era obligat sa adauge in cazanul de cei, distribuit zilnic, o cantitate precisa de "bromura de potasiu"..substanta cu dedicatie pentru hormonii nostrii tineri si nelistiti, menita a ne tempera pornirile erotice, devastatoare...In acele zile, "veteranii" refuzau categoric ceaiul, spre bucuria noastra, ocazie de a ne desfata cu portie dubla... 
    Iata insa, ca ziua "cea mare" sosise. Intai martie 1976... La ora zece, dupa raportul companiei, avea sa se desfasoare "ritualul primaverii" noastre. Din pricina asistetentei numeroase, formate din parintii celor mai apropiati ca distanta kilometrica fata de cazarma, al colonelului si suitei sale de la batalionul din Botosani, plutonierul adjutant Raileanu, ne-a ales cu grija o tinuta militara, demna de un brav soldat, dispus sa jure credinta vesnica scumpei lui patrii si iubitului conducator suprem...Eram ca "scosi din cutie" si ne miscam aidoma unor soldatei de tinichea, intorsi cu cheita..Altceva, nu stiam sa facem...Curatat weceuri, "conducere" cu T-ul pe lungile culoare, ranit la "studenti" si pregatit "ovale" intregi de leguminoase pentru mesele principale.. Nu conta. Era destul pentru a fi considerat "apt carne tun"...soldat bun de trimis pe front, pentru a tine piept, cu vitejie, hoardelor imperialiste care in "prostia" lor ar gandi ( macar ) sa ne invadeze patria..Aceasta era doctrina ce incerca sa ne-o "insurubeze" in tartacuze, capitanul Bounegru...
- Cu voi vorbesc, ficiori de razesi ai lui Stefan ! ( manca el rahat, la orele de instruire politica )..
- Imperialistii se lauda cu mercenari bine platiti, care fac si dreg...Minciuna, minciuna, manipulare... Ei nu cunosc ceea ce inseamna, dragostea de patrie, de pamantul stramosesc... Noi, urmasi ai lui Stefan cel Mare si Mihai Vitezul, altfel luptam...insufletiti de idealuri marete....
   Rahat cu perje... Suntem o adunatura de prapaditi, inarmati cu puscoace din o mie nouasute, iarna, pe care o trupa de "comando" ne-ar
 trimite "la culcare" in maxim treizeci de minute...
   Cu dobitocul asta indoctrinat, aveam sa port mai multe "discutii" una mai "amicala" decat alta si numai toleranta "la maxim" a comandantului unitatii, maior Tanase, a facut posibila "liberarea" subsemnatului, din aceeasi unitate in care fusese incoporat si nu, mult mai tarziu, dintr-un batalion disciplinar... ( Dumnezeu, odihneasca-te in pace, mosule ...)
   Caporalul Achihai, comandantul direct al grupei noastre ( baiat bun, de altfel ) ne-a vandut pontul pentru ziua festiva, ce urma sa aiba loc. Comandantul, urma sa ofere "bilete de voie" pentru 12 ore, celor ce preferau sa "se recreeze" in imprejurimi, in loc sa participe la "festivitatea ceremoniala" implicand "masa festiva" de dupa ceremonia "juramantului"...Proviziile ferecate in valizele de lemn, din depozit se sfarsisera de mult, astfel incat foamea, incepuse sa ne bantuie...Jalnica "mancarica de cartofi"...parca nu mai era chiar atat de groaznica ca in prima zi...orezul, parca nu mai continea chiar atat de multa "carne", iar fasolea....Doamne, fasolea aia, pregatita pe plita imensa, in cazanul in care ar fi incaput un porc intreg...era bestial de buna...lingeam farfuriile, usurand astfel munca veselearilor... Ca sa nu mai zic, ca petru o zi de o asemenea importanta, carnea si ciolanele, adaugate, insumau o portie regeasca...
  As minti, daca v-as spune ca toate astea nu contau si pentru mine...Contau...foamea era mare, dar si mai mare era dorul de libertate.. gandul ca pret de dousprezece ore puteam evada din cocina aceea, ma facea sa pun pe ultimul plan, celelalte "beneficii".. Spre surprinderea mea, noului meu prieten, ardeleanul Campeanu, nu-i suradea de loc ideea sa renunte la "ospatul" palnificat...Dinu Marin, nici nu incapea vorba, Visheg Jean...abia astepta...Ghisman Petrica, o, nu...asta era un "devorator" profesionist...dolofanul, Burduja...eram doar amici, mai rar, confidenti... Nasol momentul !!! Singur, nici eu nu as fi plecat din unitate, mai cu seama ca habar nu aveam de cartografia imprejurarilor....Tocmai cand socoteam ca ar trebui s ma resemnez, am gasit un "aliat" neprevazut, in persoana, palidului si timidului David Sorin, care...culmea...urma sa devina si colegul meu de statie la RL 12 ...
- Costica...mi se adreseaza viitorul coleg... Tu ce zici, oare se merita sa cer bilet de voie ??? Si daca cer, unde dracu' sa ma duc ???
   Fratele meu...providenta mi te-a trimis, gandesc eu, si-l prind sentimental pe dupa umeri...
- Bai Sorine...se vede ca nu degeaba esti Galatean ca si mine... Da-i in pula, pa' ailalti dobitoci..Daca si tu vrei asta, ma bag si eu... Ma fut in cina lor cea de taina...Om gasi noi ce sa mancam si ce sa bem, in libertate...
  Sorin ma priveste ca pe un "guru" si aproba miscand din cap...
- ...Da mergi tu la comandant sa ceri bilet de voie si pentru mine ?
- Merg Sorine...Esti un camarad de nadejde...Ma bucur ca ai aceleasi "prioritati" ca si mine...
   Fetivitatea se incheie, iar eu, singurul de altfel, ma prezint la tovarasul comandant de companie, sa revendic doua "bilete de voie" pentru dousprezece ore ( de libertate )...
- Soldat, ma chestioneaza maiorul... Pentru ce soliciti tu, si camaradul tau, bilet de voie ???
- Tovarasul maior, raportez...Dorim sa cunoastem si noi, cat de cat, zona geografica si istoricul locurilor ce ne inconjoara...
   Tovarasul maior, nu e prost si nici indoctrinat precum capitanul cu functie ( in armata, functia, doboara gradul...se zice ) de maior pupincurtist comunist, Bounegru...
- Mai copile...am fost si eu, odata, candva, ca tine.... Aveti grija... Va las sa "zbenguiti"..numa' sa nu-mi creati probleme...
- Vai de mine...Sa traiti, tovarasul maior.  Raportez ca o sa ne comportam regulamentar, sa traiti...
  Maiorul ne semneaza "biletele de voie", le ridicam si o zbugim veseli catre libertate....

  
  

Unitatea Militara (8)

...   - Desteptaaaaaaarea !!!   Hai bibanu, hai bibanu, miscare, miscare...
  Mortii matii cu desteptarea matii si care te-a mai facut ! Injur printre buze si incep a ma imbraca, pe jumatate adormit, ca un robot...Au trecut deja mai bine de doua saptamani, de cand am "aterizat" in dimensiunea asta paralela. In fiecare seara, dupa stingere, cand inchid ochii, imi apare in imagine inscriptia Dantesca, afisata pe poarta iadului : "oh voi che entrate lasciate ogni speranza"... Incerc sa ma resemnez, atat cat pot. Probabil ca as putea mai mult, dar scrisorile Margaretei imi fac varza moralul si asa subrezit.. Imi scrie zilnic, uneori chiar si de doua ori pe zi, pentru ca primesc doua scrisori cu aceeasi data a postei. E disperata, ca si mine, dealtfel si-mi jura iubire vesnica, evocand amintiri duioase, din timpurile petrecute impreuna. Unele pagini sunt usor incretite si-mi explica cum ca peste ele au picurat lacrimi fierbinti... Citindu-le, mi se umezesc si mie ochii si-mi blestem nefericitul gest, de a fi dat cu piciorul unei atat de mari iubiri. Ii scriu si eu, cand am timp, dar nu mai rar de o data la doua zile. Incerc sa o incurajez si sa-i ridic moralul naruit, mai cu seama ca tema suicidului e abordata tot mai des, in ravasele ei. Ii spun sa fie tare si sa suporte despartirea asta dureroasa, pentru ca odata terminata armata, ne vom regasi si ne vom casatorii...Partea de la urma, nu prea o cred nici eu, da' cate nu spune omul, pentru a beneficia de o partida de sex, fierbinte si salbateca..
- Afara fugaaa mars !!!
  Ne impiedecam, ametiti de paturi si ne bulucim tropaind, catre iesire... Am facut progrese mari, fata de prima zi. Acum reusim sa ne incheiem chiar si la bocanci, nu mai alergam cu vesta de "lana" pe noi ba chiar, terminam cele trei ture de cazarma in mai putin de cincisprezece minute, cu toate ca afara e tot atat de intuneric si tot aidoma de frig...Soldatului Burduja Dorian, nu i-a fost gasita o uniforma pe masura lui, generoasa, nici la batalionul din Botosani. Plutonierul Raileanu, dupa ce l-a mai injurat copios de cateva ori, i-a facut comanda, telefonic, tocmai la regiment, la Brasov.  Ca sa nu stea in haine civile, Dumitras, a adus din oras o cunostinta, croitor, care din doi pantaloni si doua vestoane, i-a incropit un soi de uniforma.. Chiar si asa, arata haios de tot, parca e un pinguin urias..Din pricina diferentelor de culoare ale "pieselor" folosite, spatele vestonului, ca si turul pantalonilor, au o culoare mult mai deschisa, decat restul echipamentului...Burduja nu le da importanta. E multumit ca poate isi afara din cazarma ( lucru interzis cat timp a fost imbracat civil ) si participa alaturi de noi, la activitatile companiei. De alergat, nu alearga alaturi de noi...din pricina vitezei de deplasare...insa, cat timp noi orbecaim in intuneric, el si-a gasit un mod mai practic pentru mentinerea conditiei fizice. Pe latura cazarmei dinspre corpul de garda, sunt stivuite cateva baterii de acumulatori uzate, folosite la transportoarele tip ATS ( autotractor senilat )..O baterie de tipul acela, are cam 50 cm lungime, 25 cm latime si vreo 50 de kg masa de plumb si electrolit in ea. Aia de le-au stivuit, s-au opintit cate doi sa le ordoneze pe trei randuri in inaltime. Burduja, insfaca una si face cu ea tractiuni pana la piept, de parca ar avea doar cinci kilograme... Il vedem tot mai rosu la fata, cu fiecare tura, cand trecem pe langa el.. Aveam sa aflam mai incolo, ca tipul era practicant de lupte greco-romane, legitimat la un club sportiv de renume, din orasul natal si respectul nostru, al tuturor ( inclusiv al celor din ciclul doi ) a fost pe masura geutatii sale...Astfel incat, comun de acord, camarazii au hotarat sa-l "boteze" Sumo ( giganticul luptator japonez ).. Burduja, nu a fost deranjat de "supranumele" atribuit, ba chiar, dimpotriva...Acuma', e adevarat ca, pe la spate, fara ca el sa ne auda ( Doamne Fereste ) il mai alintam si cu porecla de " Marele Alb "..da o faceam, tot din respect si nu din rautate...
   Instructia merge bine...Am invatat pozitiile de "depti", "pe loc repaus", " la stanga" si "la dreapta", "la stanga-mprejur" ( asta a fost nitel mai delicata, ca o figura de balet ), "culcat" si "salt inainte"... Cand caporalul nostru se mai enerveaza pe noi, reusim sa parcurgem o distanta considerabila numai prin intermediul a doua comenzi: "salt inainte" si "culcat". Singurul inconvenient este ca ne facem uniformele si asa ponosite, harcea parcea, da tarana si iarba...Dar pentru remedierea situatiei, beneficiem de programul "intretinerea echipamentului", asa ca nu-i bai...
  Ieri, am facut pentru prima data, instructie cu arma. Mai sunt cateva zile pana la festivitatea de depunere a juramantului si e musai sa invatam ca la carte si lectia asta...Avem un armament, de te doare mintea..Carabine model 1944, poreclite "dragastos" de catre generatii si generatii de soldati, "Tzapine". Asta din pricina baionetei lungi, aproape cat teava pustii, cu profil triunghiular si rabatabila..Vai de steaua ei, arma si vai de cururile noastre ce incasau cate un sut, bine executat, din partea caporalului, ori de cate ori vre-un cascat, nu nimerea umarul la comanda "pe umar arm" si pusca cadea zgomotos, pe platoul de instructie. Din pricina acestor "erori" de executare, carabinele aveau catarile dereglate si paturile inscrustate de zgarieturi, precum ridurile unei babe de 85 de ani...
   Cel mai mult m-am bucurat ca am invatat sa cantam...Nu la cor, nu la karaoke...in formatie, ca niste bravi soldati ce o sa fim in curand:
  " Am jurat cu mana, stransa pe drapel, bravi ostasi cu pieptul de otel" ...rap, rap, rap tropaiesc potcoavele de otel ale bocancilor nostri proaspat "smoliti"..." am jurat ca tara, cand ne va chema, inima si viata ne vom da"....Desigur ca da...
- Pe loc staaaai, un doi ! Mai cu viata, mai cu viata ! Parca sunteti corul bisericii papistase din Racautii din Vale...Ne cearta cu naduf Achihai..
- Bai Campene, ia fa ma baiatule, tu o cantare asa, ca la carte, sa priceapa cum sta treaba si "maicutele" astea..
  Campeanu Cornel este ardelean. Cand a aparut in unitate, ma-m uitat la el ca la a saptea minune a lumii...Bai frate. Avea pe el un "Alain Delon" ( scurta imblanita foarte sic si extrem de scumpa pe vremea aceea ) de mai mare dragul, o pereche de blugi de la mama lor si o pereche de bocanci "piele intoarsa", ce m-au facut sa crap instantaneu de invidie...Da nu asta m-a surprins...Pe cap, purta un clop Maramuresan, autentic, iar pe sub haina imblanita, o camasa traditionala, cusuta cu tot felul de gaitane si sclipiciuri, de ramasesem cu gura cascata..
  Am hotarat imediat, ca trebuie sa mi-l fac prieten, asa incat, cu prima ocazie la "vizitat valiza", l-am invitat sa-mi tina companie. Mai aveam ( la vremea aceea ) un baton de salam de Sibiu si o rotita de cascaval, din proviziile de acasa, si ascunsa bine, printre lucruri, o jumatate de sticla de coniac, la care tineam cat la mama mea si pe care nu o mai impartisem cu nimeni, pana atunci.
- Ce ai tu acolo mai ficior ? ..Ma chestioneaza el, cand deschid precaut capacul valizei..
- Ceva fineturi...pentru prietenii mei, apropiati..ii zic, si-l indemn sa guste.
  Ne asezam pe alte valize, incuiate si ne punem pe ospat. Mancam cateva felii bune ( nitel mai groase decat stas-ul ) de salam de Sibiu, cateva felii de cascaval si o dam pe dresul cu coniac...Au mai ramas in sticla, vreo doua degete..
- Hai mai, sa-l terminam si pe asta, ca sa scap de o grija, il indemn eu..
- No, stai numa' o tzara, ca nu-i asa...
  Se duce catre stiva de valize si o aduce pe a lui. Deschide capacul de placaj si desface un pachet mare, invelit intr-o hartie unsuroasa, de culoare bruna, dand la iveala o halca zdravana de sunca frumos afumata si imbietor de mirositoare, a padure proaspata si ace de brad..
- No hai si manca si de la mine ceva, c-apoi asa bag sama ca e normal, intre preteni..Scoate o "brisca" periculos de ascutita la vederea careia ma infior nitel si taie experimentat cubulete de slanina. Dintr-o punga de hartie, pescuieste o ceapa, rosie, nefiresc de lunguiata, cum nu mai vazusem pana atunci, si o despica sadic, in patru. Dintr-un recipent de plastic toarna peste ele putina sare, mare, alba si proaspata si impungand cu cutitul o bucata de sunca, mi-o ofera ca pe o ofranda..
- Hai mai ficior, ca asa ceva, bag sama ca nu vei fi mancat tu niciodata...Nu vreau sa te superi pa mine. Bun o fo si salamu tau si stiu ca e scump..da slana de asta, de Cluj, adevarata, nu cred ca ai avut tu ocazia sa intalnesti...
   "Mananc si plang"...vorba sarmanului copil din poezia lui Labis..
- Sa moara mama, Cornele, daca am mai gustat vreodata ceva mai bun ca asta..
- No, ficior...ca asta nu-i totu' ...Manca tu, numa, si dupa aceea ai videa alta minune ardeleneasca..
  Infulec lacom, si-l privesc intrebator...
- Manca ficior, manca...la urma, nu acuma...
   Terminam de mancat sunca taiata si de sub un pluovar frumos impaturit, scoate la iveala, o sticla transparenta de un litru. Gatul ii este astupat cu un dop lung, de cauciuc. O ridica in dreptul fetei mele si o intoarce de doua ori cu susul in jos si invers..O multime de bilute lichide se sparg la suprafata lichidului, dupa ce sticla repauzeza.
- Asta, ficior, este horinca de Maramures, adevarata...Ia numa' si trage un gat, da nu te lacomii ca-ti faci rau cu mana ta...Scoate dopul si mi-o intinde...Auzisem de "palinca", stiam despre ce e vorba si mai stiam ca este al naibii de tare...De "horinca" sincer nu auzisem in viata mea, da' nu puteam decat sa ma duc cu gandul, decat la o ruda mai sarmana a palincii..si probabil nitel mai "ingaduitoare" in ceea ce priveste taria exprimata in grade...Astfel incat, manat de gandul de a face o buna impresie, trag un gat zdravan, curajos si tupeist din sticla incolora...La inceput, ma invadeaza un miros ametitor de caisa parguita, amestecata cu aroma unui mar rosu si bine copt...Asta tine doar o parere, pentru ca imediat se dezlantuie iadul. Flacarile gheenei ma parjolesc instantaneu, coborand din gura, gat, spre stomac...parjolind totul pe traseul lor si facandu-mi ochii sa lacrimeze instantaneu..
- Ce facui ficior ? Ori n-am vorbit pe intelesul tau ??? ..Campeanu, rade vesel, cu sughituri..
   Trag de cateva ori aer in piept, sa potolesc vapaia si incerc sa-i dau o replica "demna"
- E buna mai, e tare buna...are gust de caise...si e chiar "tarisoara"...Numai ca vorbele, din pricina "chinului" imi ies nitel pitigaiate...
- Meri in pula, mai !  Nu te mai da mare, ca-ti curg lacrimele !  Daca ai vide ce figura de gaina oparita ai, te-ai pisa pe tine de ras...si-si sterge ochii cu dosul palmelor..
- Numa auzi la el..Cica-i tarisoara... Ba regatzene, ma facusi sa rad de era sa ma pis pa mine ma..Auzi la el...tarisoara...Asa ma, ca e numa un pic mai tare decat vinartzul tau de pravalie ???
   Ca un frate mi-a fost, baiatul asta, un an si patru luni, cat am fost apropiati de catre soarta..Dupa armata, am mai corespondat o vreme...apoi fiecare a apucat pe drumul sau si uitarea s-a asternut peste vreumurile si chipurile acelea...Totusi, din cand in cand, aiurea, in mijlocul unei nopti in care te trezesti dupa un crampei de vis ciudat, valul de ceta de deasupra mintii, se spulbera brusc si imagini pe care le credeai demult pierdute revin proaspete in fata ochilor, ca si cum au fost traite o zi inainte...
  Stia caporalul, ce stia, despre vocea ardelenului si tocmai de aia nu-i dadea pace. Aproape in fiece seara, la "stingere" cand incercam sa ne culcusim in paturile noastre metalice, desalate, urmam un ritual nostim. Dupa ce "macelarul" Dinu Marin pleca inarmat cu sapunul si periuta de dinti, catre spalator, toata grupa inceta orice alta activitate, se intindea in paturi si astepta semnalul...
   Pe timpul acela, era la mare voga, printre iubitorii de muzica Folk si nu numai, cantecul " Mielului" interpretat inconfundabil de catre Mircea Vintila..Campeanu il stia si il canta pe tot, cap coada, cu o voce putenica si clara de bariton. Il ascultam cu totii, muti de fiecare data, cu o reala placere...Seara insa, era cu totul altceva.. Campeanu, singurul aflat in picioare, din tot dormitorul, pandea iscoditor usa de intrare. Noi, toti ceilalti, asa cum v-am spus, stateam nemiscati, inveliti pana la barbie, in tacere mormantala lungiti pe paturi. Usa se deschidea, dupa o perioada mai lunga sau mai scurta...si in momentul cand Dinu Marin se ivea in prag, vocea ardeleanului bubuia cantator...
- Ciiiin te taieeee mieluleee, ciiin te taieeeee mieluleee ???
- Maaaaaacelaaaaruuuu dooooomnuleeee, maaaaacelaaaruuuu dooooomnuleeee !!!! Replicau douazeci de glasuri prelung, la unison, de se sgaltaiau ferestrele..
- Dinu Marin ( macelarul ) facea o surta criza nervoasa, de fiecare data..Roseata ii invada fata albinoasa si rotunda ca o luna plina si cu o voce ragusita si ofticata, ne ameninta, spre hazul fara margini, a tuturor:
- Sa-mi bag pula-n gatu' vostru si s-o fut pe masa, daca intr-o buna zi, n-am sa tai eu gatul la un bou din astia care rade ca prostii de mine... Lasa ca va dau eu voua "macelaru domnule"....
  Nu mai auzeam restul amenintarilor, din pricina hohotelor de ras, generale...Dinu Marin, din comuna Cuca, judetul Galati...
   Prima oara ( pentru noi ) cand a fost sacrificat un porc, in unitatea noastra, cu ocazia "juramantului" ce presupunea, dupa terminarea ceremoniei si o masa festiva, a insemnat si "debutul" lui Dinu, in "cariera" pentru care era pregatit din civilie... Doua zile inainte s-a rugat ca la "moastele cuvioasei Paraschiva" de caporalul Achihai sa intervina la plutonierul Raileanu si sa-l induplece sa-l lase pe el sa "taie" ramatoarea...La inceput plutonierul s-a opus vehement, argumentand cum ca "bibanul" nu ar avea experienta...Vrajeala. Motivul adevarat era insa altul. Din porcul sacrificat, "trupa" avea sa se "desfete" doar cu "adidasii", ceva carne de calitate inferioara, ceva grasime ( alta decat sunca ) si eventual o bucata de cap sau rat...Celelalte "parti componente", trebuiau transate meserias pentru a fi impartite in mod egal, sau mai putin egal, "cadrelor" unitatii, in pachete si pachetele ordonate, si numerotate, dupa rang si importanta. Asa incat, cateva zile bune, dupa "sacrificiu", bravii ofiteri si subofiteri ai unitatii militare 01959 R, dupa ce serveau masa de pranz ( cateva zile bune, axata pe preparate si mancaruri traditionale, de porc) treceau pe la "intendenta", unde tovarasul plutonier adjutant le inmana din frigiderul de alimente ( un dulap frigorific extrem de generos ) fiecaruia, pe rand, pachetul pentru acasa, meritat....Meritat aidoma recunostintei noastre vesnice, celor ce au servit in armata romana, pe timp de pace...imbracati gratuit de catre stat, locuind in apartamente gratuite, mancand gratuit in unitati militare in care isi omorau timpul gratuit, asteptand sa treaca orele de program, platite peste salariile amaratilor de civili,  perioada de activitate lucrata si venirea "pensioarei speciale" atat de mult meritata...asta a fost o mica paranteza, rautacioasa..o puteti ignora.
  Dinu, in cele din urma, a fost nevoit sa faca o demonstratie practica, de transare a unei bucati de carne de pe os si juramantul ca nu va divulga niciodata secrete desconspirate. Demonstratia a convins iar cele doua cutite "meseriase" dosite pana atunci, in valiza personala, au ajuns la loc de cinste, in rastelul bucatarului.  Taierea porcului, a fost de pomina. Noi nu am putut  asista, din motive lesne de inteles, dar aveam sa aflam mai tarziu, ca "spectatorii" ( in frunte cu tov. Raileanu ) au fost puternic impresionati...
  Macelarul nostru, dupa ce bietul animal a fost izolat, singur in tarcul imprejmuit, a sarit pur si simplu in spinarea porcului, bratul stang strecurat sub falca inferioasa s-a incordat si a ridicat capul pana la imobilizare si pana ce animalul sa apuce sa se panicheze si sa reactioneze furios, perfidul sau cutit subtire si lung i-a retezt beregata cu o precizie de invidiat.. Acum intelegeam rostul respingatoarelor sale cicatrici de pe antebrate... Pana sa ajunga la perfectiune, se vede treaba, ca mai avusese unele "incidente"....Dinu Marin, bun camarad si prieten......" Cin te taaaaieeee mieluleeeee" ......

Unitatea Militara (7)

...Pe la 12.45, plutonul de bibani, este aliniat pe platoul companiei. Suntem impartiti in doua grupe...una mai "prapadita" decat cealalta. O grupa, a caporalului Margarit si cealalta a lui Achihai. Soarele sta ascuns dupa un strat gros de nori. Anticipez ca tremometrul ar putea indica maxim 15 grade sub minim. Caporalii, au disparut in interiorul cazarmii, "veteranii" inca nu au iesit..Suntem doar noi, o turma de oi blege si rebegite de frig. Pe deasupra, vanticelul care bate in rafale, ne "pudreaza" cu praf, din cand in cand, bocancii labartati ca niste broscoi grasi, plini de "unsoare" neagra..Daca tot nu am ce face, incerc sa observ pe indelete imprejurimile...
  In dreapta mea ( inalt fiind, sunt impreuna cu un ardelean - Campeanu Cornel "baza" formatiunii- adica locul din care incep sa se insire in ordine descrescatoare camarazii ) observ o pancarta de tabla, fixata pe niste suporti de teava metalica. Pe ea, este zugravit un chip ca de vampir, purtand pe ochi o masca neagra tip "Zorro". Sub desen, pe trei randuri, scrise cu majuscule si vopsea rosie: " TE VEDE ! / TE AUDE !/ TE INTREABA ! "...Aha, bag seama, jigodia aia mascata, musai ca trebuie sa fie un "spion imperialist" dornic sa afle secretele vitale ale armatei romane... Ridic gatul, precum strutul si descopar si alte lozinci "mobilizatoare" raspandite pe aleile din fata cladirilor. Astea par mai ponosite, cu vopselele usor decolorate si scorojite... Cladirea cazarmii este dispusa in forma de " U " cu latura de jos, orientata catre nord. In latura aceasta, mult mai lunga decat celelalte doua, perpendiculare pe ea, se afla dispuse cele trei dormitoare, rastelul de arme si camera de serviciu, pe partea nordica a laturei, iar pe partea opusa, infirmeria, spalatorul, latrinele si in capat, "clubul". Clubul, este un spatiu vast, cam cat doua dormitoare. In interiorul sau, dispuse pe vreo opt randuri, o multime de pupitre, gen scolar, cu bancile aferente. In capat, o mica scena si o masa acoperita cu catifea rosie, pe care troneaza un televizor alb-negru, de productie autohtona. Pe langa televizor, in dotare, mai exista un magnetofon antic, pe lampi si o statie de aplificare. Statia este cuplata cu un difuzor metalic, spanzurat pe partea exterioare a unei ferestre si doua boxe, de dimensiuni medii, in interior. Clubul serveste la "culturalizarea" militarilor in termen. In el se tin lectiile teoretice, despre ceea ce presupune activitatea ostasesca. De la Regulamentul de Ordine Interioara, pana la "armele de distrugere in masa" si gazele toxice, de tip tabun/ sarin/soman.. Dupa plecarea cadrelor si sfarsitul orelor de instruire practica, pe teren, clubul isi deschide "portile" altfel, zavorate, in jurul orei 17.30. Dupa acest interval, daca "soldatul" a terminat "programul de instruire", programul de "intretinere a sectoarelor" sau orice alt program de inspiratie "creata" a caporalilor...poate accede in interiorul sau si folosii pupitrele din dotare, pentru activitatea de "scrierea corespondentei", catre cei dragi, cele dragi si alte asemenea persoane. La ora 19.00, toata suflarea ostaseasca, participa la vizionarea "telejurnalului" si afla cu mandrie patriotica, despre ultimele marete realizari ale diferitelor categorii civile...
  Celelalte doua laturi ale " U-ului" sunt astfel destinate: Latura vestica, cea dinspre poarta, birourilor comandantului, ofiterului cu propaganda politica, salii de strategie militara si nu in ultimul rand, ba chiar dimpotriva, ca spatiu, salii plansetistilor, voi explica mai incolo, ce si cum, cu ea..Latura estica, cuprindea sala de mese, bucataria, camera centralei termice, sala de baie si corpul de garda..
  In plan secund, separat de cladirea principala, magazia de efecte, munitie si alimente, "pastorita", asa cum va povesteam, de catre plutonierul adjutant Raileanu. In fata portii de acces, zavorata ( sa nu intre ala de te vede, aude si intreaba ) un foisor de lemn, cam de 6-7 m inaltime, in care isi face veacul o santinela..Gugustiucul asta, nu e singurul care ne pazeste de intrusi. Mai sunt inca trei, ce patruleaza "vitejeste" pe celelalte laturi are gardului de sarma ghimpata..Asta in shimb, e cel mai "privilegiat" pentru care are in dotare, un binoclu meserias cu care isi mai poate clatii ochiul, evident, "ruginit de armata"...
  "Observatiile" imi sunt intrerupte de catre aparitia "ciclului doi" pe platforma betonata. Se aliniaza rapid, dovada ca isi cunosc pe de rost locurile in formatie...Mai sunt doua-trei minute, pana la iesirea cadrelor si nu pot sa remarc diferente intrei noi si ei...Diferenta ca intre o turma de oi si o haita de mistreti. Mistreti bine hraniti, sanatosi si pusi pe rele...
- Atentiuneeee !!! Urla Sergentul de Serviciu pe Companie ( SSC -ul )
  Cadrele au iesit pe usa anexei si se indreapta catre formatie.
- Companieeee dreeeepti !!!
  Veteranii, formeaza instant un bloc compact, solid si parca insurubat in cimentul platformei..Noi, ceilalti, ne unduim precum un lan de grau, in bataia vantului si reusim cat de cat sa ne stabilim un precar echilibru...
- Companieeee, prezentati arm !  latra scurt SSC-ul.
  Armele "veteranilor" zvacnesc simultan si se aliniaza impecabil...Bai frate, imi zic cu invidie...cine stie, cunoaste, vorba aia...Acuma' nu prea imi place mie de indivizii astia, da chiar sunt meseriasi...
   Maiorul prezinta onorul.
- Companieeee, pe umar arm ! ...Zdrang, zdrang, rapaie armele...
- Companieeee, la picior arm ! ..mai bine de douazeci de pusti ating simultan betonul, cu partea metalica a patului..
- Companieeee, pe loc repaus !... Douazeci si ceva de picioare se misca simultan in pozitia "pe loc repaus" si alte treizeci se tariemai lent, sau mai rapid, incercand sa le imite pe cele dinaintea lor...
  Comandantul companiei ne tine logosul de bun venit ( era primul raport la care participam ), apoi ne informeaza despre ce si cum, urma sa "efectuam" noi in aceasta unitate militara. Mai multe detalii, aveam insa a le primii, de la comandantul nostru direct, locotenentul Amaritei, dupa ce servim masa, in cadrul programului de instruire....
  Ne "jucam" in mancare si astazi, cu gandul la bunatatile ce ne asteapta in valize. Noi, "veselarii", spalam iarasi in conditiile descrise, mormane de vase si incercam sa punem cat de cat in ordine sala de mese, dupa festinul pranzului....Avem noroc, insa, cu "pregatirea alimentelor"... In seara aceea, in meniul zilnic erau "macaroane cu branza", astfel incat, obiectul muncii noastre nu mai exista ca si corvoada.. Dupa pauza de jumatate de ora si informarea de inca o jumatate, ne strangem iarasi pe platou, in frig, sa facem cunostinta cu tovarasul locotenent major Amaritei, si sa ne continuam programul de instruire.
  Veteranii s-au raspandit care incotro. O parte, la odihna, pentru a prelua posturile operative, o parte, aciuati prin dormitoare pentru "intretinerea echipamentului" zice-se. Noi, dupa ce ne intalnim cu lent-majorul nostru, intram infrigurati in club, unde aflam o multime de detalii..Conform specificului unitatii noastre, scopul instruirii noastre este acela de a veghea "neobositi" asupra integritatii frontierelor noastre, astfel incat nici o aeronava INTRUSA sa nu penetreze spatiul aerian al republicii noastre socialiste. In acest scop, UM 01959 R Dumbraveni este dotata cu urmatoarele statii de radiolocatie : O statie radar P 8 ( P in rusa = R in romana ) deci, R8. O statie radar R 12, o statie radar R 35, o satatie radar de tip PRV - detectare inaltime zbor, o statie de transmisiuni ( chiar ca nu-i mai cunosc tipul - amplasata pe un autovehicol de tip "Molotov" - rusesc ) doua transportoare senilate de tip ATS un grup electrogen si asta senilat, pentru alimentare statie R35 in teatru razboi...cate si mai cate, camion, atelier mobil si tot asa.. Statiile lucreaza non stop, in regim de tura de serviciu, cate patru ore....Mai putin statia R8 care...e nitel depasita si trecuta in sistemul de "rezerva strategica" In statia R12 executa serviciul un operator, in statia R35, doi operatori, in statia PRV, doi operatori. Datele transmise de catre operatorii statiilor, sunt preluate de catre "plansetisti" si transformate in harti si trasee de zbor. In sala plansetistilor lucreaza patru militari. In statia de transmisiuni este prezent unul si cate unul la grupurile electrogene si ATS-uri....olala...te doare capul....Asta presupunea o unitate operativa. Practic, din toata gasca ce popula UM 01959 R Dumbraveni, doar noi eram alde "pierde-vara", numai buni pentru instructie, plantoane, sectoare, bucatarie si toate cele.
   Rand pe rand, ca la muzeu, lentul major ne duce incolonati sa "vizitam" toate obiectivele militare descrise. Ne cere sa la analizam cu seriozitate cerintele fiecareia si sa ne stabilim o eventuala afinitate, catre una dintre ele, urmand, ca in viitorul foarte apropiat, sa fim repartizati definitiv intr-un "loc de lupta" sau altul, in functie, atat cat se poate si de preferinte. Ne mai informeaza cum ca avem sa desfasuram o intensa perioada de instruie, astfel in vederea depunerii "juramantului militar" la data de 01.03.1976...Ne intoarcem in "club" si acolo, la caldura, dezbatem primele notiuni ale ROI (regulament ordine militara ). Aflam cu aceasta ocazie ca, in armata," Ordinul se Executa, nu se Discuta", dar si faptul ca in armata romana, violenta fizica este strict interzisa. Cel "agresat" se va prezenta la raportul companiei, din ziua imediat urmatoare, dupa ce in prealabil, va raporta incidentul superiorilor sai directi.... Arme nu o sa primim, decat dupa depunerea juramantului, dar le vom pentru instruie...
  Incheiem "programul de instruire" buimaci de cap, pe la ora 16.00 pentru pauza de tigara. Lentul se retrage in camera de serviciu pentru odihna. Noi, ne-am strns cam toti iarasi in club, sa scriem acasa si sa mai stam la "barfa"... Isi fac aparitia vreo trei veterani, abia iesiti din tura. Intra zgomotosi pe usa, si "gasca" noastra pare sa-i indemne la "ghidusii"..
- Ia uite ce avem noi acilea ? ...Se mira unul.
- Bai Cobane, nu stiai tu de unde vine mirosul ala de ..zda, care facu sa ti se scoale, bai...
   Ne uitam cam chioras la el, deloc amuzati de gluma lui stupida...
- Ce bai bibane !!! Nu te razi, ai ??? Nu despre tine e vorba in prepozitie, ai ???
   Intervine soldatul de se numea Cobanu.
- Bibani ! Atentie la mine !
  Se lasa linistea si gaturile se sucesc inspre directia lui.
- Bai, v-a invatat toarasu' lent Amaritei azi cate ceva, da' sunt sigur ca tocma ce era mai important nu v-a spus....Bai, sugacilor, voi stiti cata armata mai are veteranu' de facut ??? Care stie e cel mai destept din unitate !
  Iaca fleosc...pe cine durea la basca cat mai au astia pana la sfarsitul ciclului...
- Se vede bai ca sunteti neinstruiti... Nu-i nimica..Azi nu ati stiut, da de maine care nu stie sa dee raspunsul beleste belingheru...
  Ceilalti trei, rad zgomotos, la o asa de inspirata gluma si aproba total de acord "sanctiunea"..
- Deci.. bagati bine la bostane. Veteranu' mai are de executat decat 227 zile de armata...
   Dupa enuntarea cifrei "magice", ca apucati de streche, incep a urla toti trei la unison:
- AMR douasutedouajsapte !!! Hai liberareeeeeee !!! Hai Liberareeeee !!!
  Ne uitam ca prostii la ei. Ce dracu e aia AMR ??? ....Pe urma, in urmatoarele secunde ne cade fisa...AMR, adica, au mai ramas...
- Bibani ! Da voi nu va bucurati pentru noi ? ..intreaba soldatul
- Ia zi ba, ghebosule ( catre un biban mic de statura si usor incovoiat ) nu vrei sa te bucuri cu noi ???
- Ba da tovarasu' soldat...da nu stiam cum...
- Cum ??? Va invata tata vostru acuma, cum. La trei, toata pulimea striga " Hai liberare " asa cum am strigat mai inainte noi.
- Drepti !!! Doi, trei si....Hai Liberareeeeee !!!!
  Din toata gasca, doar jumate isi "manifesta entuziasmul"
- Bai fi-v-ar  mutrele ale dreacului de cioclii ce sunteti !!! De ce nu strigati ba !!! Va doare-n pula de veterani ??? Ai de capu' vostru...nu vreti sa stiti ce patiti...Va mai dau o sansa. Si se incrunta constipat.
- Doi, trei si....
- Hai Liberareeeeeeee !!! Urlam cu totii din toti bojocii...
   Nu apucam sa primim felicitarile "camaradului" Cobanu, ca usa sare din tzatzani iar in cadrul ei se iveste caporalul Margarit, furios, nevoie mare..
- Ce-i panarama asta aici ???  S-a umflat orezu-n voi cacaciosilor ??? Ia te uita domnule...Bibanul are doua zile de armata si deja a inceput sa tipe dupa liberare...
- Bai, da voua nu va e rusine la obraze nici un pic ??? Lasa ca va dau eu liberare de va saturati voi, acusa....Toti nataraii de aici, in trei minute, echiparea, si afara pe platou, sa facem putina instructie...
   Patru "tartori batrani" rad tinandu-se cu mainile de burta...O grupa si mai bine, injura in gand si-si blesteama zilele, la gandul celor 800 si ceva de zile ramase din armata, pentru ei...
   

  
 

Unitatea Militara (6)

...Pregatirea alimentelor.."Programul" ( pentru ca in armata romana din timpurile acelea, totul era riguros programat ) se executa de catre "veselari", in intervalul 08.30-09.30 . In functie de meniul zilei, veselarii, inarmati cu cele trebuincioase, se prezentau la tovarasul plutonier adjutant Raileanu. Mai bine zis, in anexa-magazie, unde "domnea" - "coloana vertebrala" a armatei romane, asa cum erau considerati toti bravii plutonieri majori din toate timpurile.
  Tovarasul Raileanu, era un tip corpolent, indesat, iute la manie, asa cum sta bine unui batran APV-ist  (  toti cei ce nu executau un serviciu militar obligatoriu, erau incadrati in categoria APV, adica - armata pe viata ). Tovarasul Raileanu se apropia deja de varsta de pensionare. Cu toate acestea, se tinea bine...chiar foarte bine.  Fata intinsa, par des si "canit" periodic, mustacioara smechera a'la' Clark Gable,,restul organelor, banuiesc, in perfecta stare de functionare..  Era blazat si "curvit de armata". Vazuse la viata lui ascensiuni remarcabile dar si caderi spectaculoase ale unor ofiteri cu ambitii mari, de cariera. Pe el in functia lui de adjutant, se parea ca nimeni si nimic nu il afectau. Tovarasul Raileanu se ocupa de "reinprospatarea"  tuturor "consumabilelor" din aceasta unitate militara. De la alimente si pana la agrafe de birou. El impartea cota zilnica de "calorii" dar si cota de sapun, pasta de dinti, crema de ghete, munitie pentru trageri, pixuri si creioane pentru "cadre"...tot ce se putea impartii in armata. Te strangeau bocancii, sau aveau talpa desprinsa, la tovarasul Raileanu te prezentai. In functie de "situatie", adica de cum stiai sa "misti din urechi", primeai fie o mustruluiala zdravana si o alta pereche de bocanci, aproape la fel de ponositi ca si cei la care doreai sa renunti, fie o palma prietenoasa dupa ceafa si o pereche de incaltari de la bune la foarte bune, functie de "amploarea" miscarii perifericului auricular...
  Astfel incat, veselarii, trimisi de catre bucatar, ciocaneau timid la usa biroului de intendenta.
- Asteapta !!! Tuna o voce intimidanta, dincolo de usa. Tovarasul plutonier isi "revizuia tinuta"..Adica mai pe romaneste, isi tragea pe el vestonul lepadat cat pentru un pic de "relax" lungit pe canapeaua confortabila isi refacea "coafura" si dupa ce aborda o figura de om "rupt in gura" de munca, deschidea larg usa si se posta in prag.
- Ce-i bai racani, ce vreti ?
- Toarasu' plutoner...sa traiti, ne-a trimis de la bucatarie, ca sa...
- Soldat ! Te trimit eu de urgenta in fundu pizdii matii, atat cat incapi, daca esti chior ori handicapat si nu sti sa te adresezi regulamentar, unui superior..
 Ca o paranteza, fie spus. Cel mai mare afront posibil facut unui subofiter, este sa-i gresesti gradul...Mai cu seama, in cazul plutonierilor adjutanti, care sunt de o mie de ori mai sensibili la aceasta blasfemie, fata de alti subofiteri inferiori...Ganea Sorin, cel ce se lauda a fi "ficior" de colonel, se repede sa repare eroarea.
- Sa traiti tovarasul plutonier adjutant ! Soldat Ganea, permiteti sa raportez, tovarasul plutonier adjutant ?
  Tovarasului Raileanu, muzica aceasta "ii gadila placut urechile", iar prestatia celui ce o executa i se pare foarte "civilizata", astfel incat vapaia din priviri paleste usor si ganduri mai ortodoxe iau locul celor cu tenta sexuala.
- Asa de soldat ! Brava tie !...Catre noi, ceilalti.
- Bai, luati exemplu si invatati de la copilu' asta... Mai copile..i se adreseaza el "mamos"..Tu ai mai avut frati in armata ? Vad ca esti bine instruit ?
- Raportez ca nu, tovarasul plutonier adjutant, da' tata este si el cadru militar, asa ca de la el stiu.
  Raileanu casca ochii, placut surprins.
- I-auzi mai...Unde face serviciul tatal tau si ce grad are ?
- Raportez ca la Galati, tovarasul plutonier adjutant, UM 01551 motorizate, Galati si are ca si dumneavoastra, gradul de plutonier adjutant, sa traiti !
  Omul ramane perplex, pentru cateva secunde. E clar cum ca este foarte placut impresionat...
- Tu, tiganosule ( i se adreseaza "familial" soldatului Ghisman, cel ce il "jignise" mai devreme ) vezi ca la capatul holului este o camera. Ai sa gasesti acolo o multime de saci si o stiva de cosuri de nuiele. Cauti sacii cu cartofi, unul este desfacut..Umpli doua cosuri zdravene si impreuna, trei "magari", le carati pana la bucatarie. Dupa aia, mai veniti odata inapoi si mai faceti un drum..Inteles ???
- Sa traiti, am inteles !!! Ma bag si eu in seama, dornic sa intru la randu-mi in gratiile adjutantului..
- Executarea !!! Ma concediaza subofiterul, scurt, fara sa aprecieze zelul...Soldatul asta...Ganea, isi aminteste repede, ramane aici, cu mine, sa-i predau ratia de "pate de ficat" pentru "supliment" ( la ora zece, se servea "suplimentul" - o gustare dintre mesele principale - ce insemna ca si valoare calorica, o cutie de "pate de ficat"pentru patru insi, sau o bucata de telemea taiata in patru, ori cate trei felii de salam - lucru extrem de rar - de persoana impreuna cu o jumatate dintr-un sfert de paine...inevitabil, neagra - doi lei bucata, in comertul socialist ).
  Intram in magazie, noi cei trei ignorati, incarcam cosurile si le caram precum magarii, de doua ori, in sala de mese. Bucatarul ne inmaneaza trei cutite, dupa ce este pus la curent despre absenta la apel a celui de al patrulea "veselar" si ne ureaza "spor la munca", da nu mai mult de patrus'cinci de minute...ca altminteri, "dracu ne ie"..
  Fratele meu...Nu-mi vine sa cred. Cum naiba sa cureti asa o movila de cartofi intr-un atat de putin timp.. Acasa, daca ma ruga, cine stie cum, mama, sa curat un cartof, il "maltratam" pana ce eram gonit din bucatarie..Daca, prin absurd, ma ruga sa-mi spal farfuria din care tocmai mancasem, infingeam furculita in carpa de spalat vase ( nu existau bureti de bucatarie in anii "70, nici detergenti de vase, in republica socialista ) si de la distanta de douas'cinci de centimetrii, astfel incat sa nu ma atinga macar un strop de "murdarie", incercam sa-mi indeplinesc ingrata atributiune...
- Bai bibani ! Bagati bine la cap...ne avertizase bucatarul..Nu va jucati la alimente. Daca va bateti joc de ele si nu le curatati cum trebe, portia de mancare de la masa, o sa fie mai mica. Si daca portia e mai mica, toata lumea o sa fie suparata...mai ales veteranii, care e mai flamanzi, ca e mai batrani ca voi. Si daca veteranii e suparati nu vreti sa stiti cum face...Io, numa v-am zis...treaba voastra. 
   In jurul orei 11.00  ispravim programul de dimineata, astfel incat ne putem integra in activitatile de formare si educare, specific militare. prindem o pauza de 30 de minute si ne strangem, mai toti in dormitor.
- Bai Sorine!.. Il ia Ghisman la "imprejur" pe soldatul Ganea.
- Te cacai pe tine ca tactu' e colonelu' pulii..ai da capu' tau..si cand colo, ce sa vezi, e o laba de tablagiu prapadit..
- Taci bai fraiere, nu mai deschide gura ca faci curent...I-am zis asa lu' ala,asa, ca sa-l fac sa se simta bine, bai papagalule...Acuma' am devenit "neamu" lui, blegule...Si ai tu idee cum se ajuta neamurile intre ele ?...Omu' mi-a dat o cheie de la "valize" ( incaperea in care erau depozitate efectele civile depuse in clasicele valize de lemn, ale incorporatilor - incapere in care aveam acces, doar in timpul prezentei cadrelor in unitate, adica 07.00-15.00 ) asa ca incepand din dupa-amiaza asta, prietenii mei, pot merge impreuna cu mine, la orice ora, sa se delecteze cu ce au mai bun si ascuns de ochii lacomi, in patratul ala de lemn, ca un sicriu, cu care au venit de acasa...
  Ghisman, se scarpina vadit jenat de interventia inoportuna, in cap...
- Bai...dute-n pula mea...tu nu sti de gluma ???  Si eu sunt prieten cu tine. Bai, daca noi galatenii nu ne mai ajutam intre noi... Da' acuma', pe bune. Taicatu' chiar e colonel ??? Sa mori tu ?
  Ganea nu mai are timp sa-i raspunda. Caporalul Achihai intra in dormitor si cineva striga ( cum fusesem timpuriu instruiti ) ...Atentiuneeee !!!!
- Bravo viitori soldati...Ati inceput sa faceti progresuri..( In afara de prapaditii de veselari, cealalta parte a plutonului, studiasera vreme de o ora, in acea dimineta, ROI-ul astfel incat asimilasera cat de cat, notiunile de baza...
- Urechea la mine ! La ora unu, iesim pe platou, la raportul companiei...Stie cineva ce e ala, raportul companiei...????
  Evident ca nimeni, habar nu avea...nu garantez pentru Ganea, dar el se pare ca se abtinea..
- Bai soldat..Raportu' companiei e ca cum, la tine acasa, la ora pranzului, toata familia se strange sa stee la masa... Vine tactu', vine mata' , soru-ta, verisoru', nepotu, bunica si care mai e pe acolo prin batatura... Bai si daca astia se strange la un loc, ce face ei ma ??? ..Pai ce face..va spun io, mai fleorcaiesc si ei din gura, ca ala asa, ca ala pe dincolo, ca varu trebuie sa coseasca la deal, ca nepoata trebuie musai sa mulga vaca pana seara..si tot asa, pana mamaita rastoarna mamaliga si toti se imbulzesc la masa...Isi descheie "copca" de la gatul vestonului, vadit emotionat de catre bucolica imagine creeata...
- Bai soldati..Aicisa, noi suntem ca o familie. La ora unu, la raportu' companiei o sa-l cunoasteti pe tovarasul comandant al companiei, tovarasul maior Tanase, caruia i se prezinta raportul. Celelalte cadre militare, in ordinea gradelor pot sa le enumerez: Tovarasul capitan Bercoci, tovarasul capitan Bounegru, tovarasul locotenent major Amaritei, tovarasul locotenent major Agherghitoaiei, tovarasul plutonier major Raileanu precum si tovarasii plutonieri Marginosu si Tancaba...Caporalii si fruntasii, banuiesc ca deja ati aflat cum ii chiama...A...era sa uit. Avem si doi..ma rog..angajati civili in unitate Tovarasul Dumitras, care si ocupa de instalatii, centrale si clante, gheamuri, tata cele precum si ..tzatza Nica, o fimee vadana si batrana, din Salcea, care va spala izmenilii si asternuturilii si va coase bracinarii, asa ca va rog sa fiti respectuosi si cu ei...
  Asimilam noile informatii... Tzatza Nica ??? I-auzi braul...Parca vazusem cu coada ochiului, undeva intre spatiul bucatariei si cel al centralei de incalzire ( evident, pe motorina ) o umbra de femeie, cu o varsta incerta, undeva intre 55 si 65 de ani...Dumitras...pe prostanul asta il stiu. M-a ciupit bine de tot cu cacatul ala de masina de tuns, de pe vremea lui Stefan Cel Mare.. Caporalii, "am avut onoarea" sa-i cunosc, mai sunt doi pe care nu-i stiu, dar se pare ca astia nu au de-a face cu noi... frunatsii... mi se falfaie..restul "gradelor"..sa-i vedem...
   Jumatate de ora, inainte de raportul companiei. Pentru o "buna impresie" ne-am revizuit tinuta. Am primit un borcan de 800g de nasturi desperechiati. Incepand de la cei destinati fetelor de perna, pana la cei cu destinatie manta lunga de pasla. Fiecare si-a completat "lipsurile" din dotarea echipamentului, asa cum a crezut de cuviinta.  Toata lumea coase si e concentrata. Apare caporaul Margarit, in pragul dormitorului..
- Atentiuneeee ! Zbiara disperat, cel ce-l observa primul.
  Incremenim cu acele in borta nasturilor, cu ata in gaura, sau cu dintii in ata, incercand sa o rupem...
- Continuati ! Declama impaciuitor tovarasul gradul...
- Bibani. Dupa ce terminati cu lucrul manual, inainte de a ne aduna pe platou, toata pulimea isi face bocancii cu crema... Langa rastelu' de arme, e incaperea de servici'. Acolo e cutiile de crema de ghete si periile. Nimenea nu iese pe platou, pana ce nu face bocancii...sa fim intelesi....Zambeste sarcastic si chiar nu pricep de ce...Terminam cu programul "intretinerea echipamentului" si ne bulucim catre "locul de facut bocancii"..
   Ti-ar Margaritu' matii de tigan borat !!!...Doua cutii cilindrice, de cel putin cinci litri fiecare, pline pe jumatate de o substanta amorfa, gelatinos lipicioasa, in care var o "perie de pantofi" naclaita ca in epava unui petrolier esuat si pe care comit imprudenta sa o "disipez" pe suprafata exterioara a bocancului meu si asa oropsit de soarta, cum e...Rezultatul ??? Un bocanc stroflocit si had, plin de o substanta gen, negru de fum, cleioasa si disproportional partajata, pe suprafata sa...Nu indraznesc sa apropii a doua oara, chestia ce se vroia perie, de incaltamintea mea hidoasa, asa incat, din buzunar, scot o batista apretata, de acasa si nivelez imperfectiunile grosolane, sacrificand, cu parere de rau ustensila casnica... Margaritu" matii de tigan borat..

Unitatea Militara(5)

...De departe, aceea avea sa fie una dintre cele mai nenorocite nopti, avute vreodata in vremelnica mea viata. Patul scartia la cea mai mica miscare, patura ma zgaraia, precum glaspapirul, perna insemna doar un sac cu ghemotoace de carpe grupate in bulgari tari, pe care ti-era sila sa-ti odihnesti capul. Ma gaseam brusc, intr-o lume ostila si straina de tot ce cunoscusem pana atunci. In decursul primei zile petrecute in armata, se intamplasera atatea lucruri noi, incat eram coplesit, incercand sa le inteleg. O parte dintre colegi, adormisera instantaneu ( ferice de ei ) altii, in schimb, mai cu seama sucevenii care se cunosteau intre ei, susoteau in intuneric... Unde naiba nimerisem ??? Cand dracu' aveam sa scap de aici ??? De ce-am fost bou si am respins oferta lui madam Popa ( asa se numea mama "vacii" )...Da' daca evadez? O tai, cand s-o ivi momentul si ma ascund in munti...Esti bou...afara sunt minus douazeci si cinci de grade...dai coltul in cel mult doua nopti...Daca era vara si cald mai mergea...Cand e vara si cald mergi la plaja..Am fost la plaja Brates, cu Margareta...mama ce buna e..Ce sani, ce coapse...ce fierbinte e pe inauntru..Si cate gacici bune sunt pe plaja. Ii zic asteia ca ma duc sa cumpar niste sucuri si poate le agat pe alea doua, de la dusuri. Vad ca si ele se uita la mine si parca imi fac semn. Treaba-i buna. Cred ca merg la sigur. Aia bruneta cel putin, e tare de tot. Unde dracu' sa ma duc cu ea ? Cred ca inchiriez o barca si o tai in larg. Poti sa ti-o pui si in barca si in plus costa doar zece lei ora. Mai bine o inchiriez pentru doua ore. Ne-o tragem de mai multe ori...
- Desteptaaaaaaaarea !!!!!!!!!!!!! 
   O sonerie cat o basca de pionier taraie de-ti sfredeleste creierii si un idiot zbiara din toti bojocii...Ce naiba se intampla...Cu siguranta e un cosmar...
- Desteptaaaaaaaarea !!! Bai bibani puturosi, nu se aude ???
  Idiotul bate cu o bucata de teava in paturile metalice si le zgaltaie mai ceva ca un cutremur de noua grade pe scara richter. Bibanii din paturile de sus, sar buimaci peste bibanii din paturile de jos, care incearca sa ajunga la "policioara" cu haine. Se creaza un haos ca pe Titanicul aflat in pragul scufundarii. Caporalul, intervine salvator, cu profesionalism. Ii impinge pe unii, ii imbranceste pe altii secunde bune, pana ce, ordinea se restabileste, cat de cat.
- Soldati. Va echipati cu pantalonii, bocancii si peste camasa de corp va puneti doar vesta de lana... ( vesta de lana, era de fapt o zdreanta rarita si uzata la maxim, tesuta dintr-o chestie ce semana cu o ata mai groasa si la fel de calduroasa ca si o plasa de insecte )
  Reusim cu chiu cu vai sa ne echipam si vad si eu, cine este tartorul noptii asteia, spulberate.  Exact cum ma asteptam. Caporalul Margarit....Are pe el pantalonii de uniforma ( aia, kaki si impecabili ) incinsi cu o centura impecabila, de piele maro, cu catarama de alama, lustruita precum aurul. Mai sus, pe bust, mulat ca o manusa, poarta un maieu de bumbac, stralucitor de alb si de curat, iar in picioare, are o pereche de bocanci "stoc" - adica noi nouti, parca acum cumparati de la magazinul "Modern" raionul "incaltaminte barbati"...
- Atentie la mine ! O sa executam impreuna, programul de inviorare. Programul de inviorare, se executa in fiecare dimineata si de la el nu lipseste nimeni, decat daca este pe moarte, in infirmerie, sau depus in cosciug, la "Sfanta Vineri"... Programul de inviorare, consta in alergare in ritm alert, trei ture de cazarma, combinat cu miscari ale bratelor si trunchiului. Cascati bine ochii la mine si faceti aidoma. Nu incercati sa fentati, ca beliti pula...Eu numa' v-am avertizat....  Incolonarea cate doi, in ordinea paturilor si fuga dupa mine...
  Incolonati si alergand, trecem pe langa dormitorul veteranilor, a carui usa este larg deschisa...Alta viata aici. Tipii se imbraca pe indelete, stau la taclale intre ei si rad...nimeni nu urla si nimeni nu-i zoreste...Strabatem holul lung si caporalul deschide usa de la intrare, catre afara...Ne trezim in plina noapte ( este abia inceputul lui februarie ) si in plin ger ( aproape minus 30 de grade - unde-s iernile de altadata )... Pe cer, stralucesc milioane de stele si zapada scartaie protestand, sub bocanci. Aburi grosi, ca la cai, ne ies pe guri, odata cu gafaielile de rigoare...
-Alergam grupati, in formatie, nu ca niste curve la vapor sa prinda cel mai bun client ( mai tarziu, aveam sa aflu ca si Margarit e brailean, ca si colegul din patul de sub mine )..Nu vorbiti si nu fugiti cu gura deschisa, ca broscoii, ca dupa ia va doare gatul si nu puteti canta...
  Alergam si ne impiedecam in sireturile pe care nimeni nu a mai avut ragazul sa le lege. Alergam si alunecam pe portiunile de gheata, pe care nimeni nu are timpul sa le vada. Alergam si prin cap ne trec cele mai insultatoare injuraturi la adresa caporalului, armatei, bisericii si gastilor de sfinti ce huzuresc in rai, la caldurica... Un tur, l-am dat gata. mai avem doua. Frigul parca nu mai este chiar atat de napraznic...Cum naiba supravietuieste tiganul ala de caporal numai in maieu ?...Trecem in fuga pe langa geamul luminat al bucatariei. Este intredeschis si aburi calzi, cu miros de "cazan" ne gadila papilele gustative...Margarit se intoarce cu fata catre noi, alergand cu spatele...E dat dracului omul asta, sincer...
- Rotim bratele catre inainte !  Alearga cu spatele rotindu-si simultan bratele... Am trecut si de dormitoare, astfel incat, in zona asta este intuneric bezna...Incetineste nitel ritmul pana ce ajunge pe la jumatatea coloanei..
- Rotim bratele catre inapoi !... Comanda creeaza deruta.. Ceva nu se potriveste. Rotatia bratelor catre inapoi, cu alergatul catre inainte, deruteaza creerele mai "odihnite"..Cineva, mai catre urma plutonului se impiedica si pe langa el, conform principiul dominoului, toata partea din spatele lui se imprastie prin zapada... Dumnezei, biserici, cristosi, organe genitale feminine si masculine, sunt evocate de catre toate partile implicate..Margarit, impasibil, decreteaza:
- Incepand de la clampaugul ala care s-a impiedecat, restul formatiei, mai executa inca o tura de cazarma !  Cresteti ritmul, sa-i ajungeti pe camarazii vostrii !
   Terminam cele trei ture de "inviorare" si ne bulucim catre dormitor.
- Va aliniati la capatul patului ! Asteptam sa vina si berbecii impiedecati ..
   Cateva zeci de secunde mai tarziu, behaind, apar si "impiedecatii". Caporalul le ordona si lor, alinierea.
- V-ati coit ca niste babe basinoase...Sunteti de tot rahatul. Nu-i nimic...Lucram la asta, incepand de maine. Acum va echipati, la urgenta si urmeaza sa executati "intretinerea sectoarelor" .. Am sa va repartizez pe sectoare, in functie de pozitia paturilor. Saptamana asta, va tineti minte sectorul si va tineti de el. Sectorul trebuie sa fie, dupa ce l-ati executat, luna/ bec/ si farmacie. Sergentul de serviciu pe companie le inspecteaza pe toate. Care nu este corespunzator, va fi refacut corespunzator, pana arata luna/ bec/ si farmacie. Deci, ca sa intelegi tu, mai biban puturos. Nu faci sectoru' cum trebuie si SSC-ul ( sergentul serviciu companie ) constata asta...o iei de la capat. Ma doare pe mine in pula ca a trecut timpul afectat pentru sector si ca ar trebui sa fi in sala de mese, sa bagi la matz. N-ai facut bine sectoru' mananci pula...aia mananci...asa ca sa nu traiti cu impresia ca puteti fenta...Azi este SSC Achihai...asta e mai bland, da maine sunt eu sau altu' mai sever decat mine...asa ca nu e de gluma...De saptamana viitoare, ordinea sectoarelor se schimba, da o sa vedeti atunci...
  Primele patru "paturi" primesc ca  repartitie " holul " - Holul este "nesfarsit" de lung. El trebuie spalat cu " T-ul " ( o chestie de lemn, in forma de T, avand infasurat pe el o jumatate de sac de canepa, rupta ). Sacul se clateste intr-un lighean cu apa rece ca ghiata, se stoarce manual si se infasoara pe "dispozitivul de curatat". "Operatorul", manuieste T-ul pana ce acesta incepe a lasa urme murdare ( vizibile privite fiind intr-un anumit unghi ). Atunci, celalalt "operator de curatenie" intervine si remediaza situatia, clatind sacul in lighean, storcandu-l si amplasandu-l la locul sau. Pe masura ce astia doi, avanseaza pe culoar si apa se usuca in urma lor, intra in ecuatie, ceilalti doi "operatori", care au misiunea de a lustrui si finisa partile curatate de catre primii. In acest scop, au la dispozitie o saltea veche, casata, pe care o plimba sarguincios peste partile spalate. Salteaua este desalata, imputita si grea. Tocmai de aceea este necesara interventia a doi oameni.
  Urmatoarele patru "paturi" primesc ca repartitie " grupul sanitar "..Aici, distractia este la maxim. Trebuiesc spalate bine cele douazeci de veceuri, peresti de veceuri, usi de veceuri cu urme "maro" si frecate bine cele douazeci de chiuvete, inclusiv toata suprafata de ciment, tip mozaic, aferenta salii. Curatenia se efectueaza folosind aceeasi apa rece plus cateva mani de nisip fin, depozitat intr-o lada fara capac, in care de regula "veteranii" arunca chistoacele...Nu intru in amanunte jenante, despre cum arata un "grup sanitar " cu douazeci de veceuri turcesti, folosite in jumatate de ora, de catre saizeci de oameni...
   Urmatoarele patru "paturI" primesc ca  repartitie, sala de mese...O, ce veste minunata...ati fi tentati sa spuneti...Numai ca nu prea este asa. In sectorul acesta numai ce fusesem repartizat in acea dimineata, asa incat, am sa va povestesc despre el, mai incolo...
  Urmatoarele doua "paturi" se pot considera cu " mana lui Dumnezeu" pe  cap..Asta primesc ca  repartitie, dormitorul. Maturat, spalat, aranjat. Nu este nevoie de lustruit, pericol de alunecare in caz de flotari, genuflexiuni si alte activitati sportive... Ca o paranteza spus...In tot ciclul intai, petrecut in UM 01959 R Dumbraveni, nu am avut niciodata "norocul" sa fiu repartizat pentru curatenie in acest sector.O sa va intrebati, firesc, de ce ??? Si eu o sa va raspund, firesc, cu un  vechi proverb romanesc: " Norocul si-l face omul, cu mana lui " ...In privinta asta, cei mai "norocosi" erau sucevenii, care beneficiau cam saptamanal de "bilet de voie - 12 ore " in urma caruia, se intorceau "pregatiti" de acasa, asteptati cu drag, de catre gradatii ciclului doi...si nu numai de ei..
  Si in sfarsit, ultimii, dar nu chiar cei mai ghinionisti, primesc ca repartitie "platoul" si zona aferenta. Cosuri gunoi, cosuri mucuri tigari. Platoul, era suprafata betonata din fata cancelariei, unde se tinea zilnic apelul, se comunica ordinea de zi si alte alea... Platoul trebuia maturat, cosurile golite, chistoacele stranse...Relaxare. Nici sectorul asta nu l-am deservit niciodata, rezervat fiind si el celor din categoria de mai sus....
  Multumit nevoie mare de "repartitia" primita, ma indrept, impreuna cu galateanul de sub mine, David Sorin - se numea, spre sala de mese. O gasim, relativ usor, dupa ce prima oara intram in "rastelul de arme". Cativa "veterani" ne privesc curiosi, ca pe un grup de babuini imbracati in toale militare. Nimerim sala de mese.
  O incapere nu din cale afara de mare, cam cat un dormitor, in care sunt insiruite pe doua randuri, vreo zece mese. Fiecare masa, are pe fiecare latura cate un taburet cu picioare metalice si fata de PFL, aidoma mesei. In dreptul fiecarui taburet se afla ordonat asezate, piesele de vesela. O farfurie in care se afla un castron, o furculita si o lingura in partea dreapta. In partea stanga, o cana de 250 ml, iar in mijlocul mesei, o cana mare, de un litru, cu maner pe toata lungimea ei...Toate, fara exceptie sunt din aluminiu. Nu mai vazusem asa ceva, in viata mea.. Aluminiul lor este mat, coclit usor si pe unele, observ urme alimentare. Din patru farfurii, trei prezinta deformari mecanice, iar doua dinpatru castroane, au avut parte de acelasi tratament. Nici canile nu au scapat toate neindoite...Ba unele, chiar au ramas si fara torti. Singurele care si-au pastrat cat de cat "demnitatea" sunt canile mari. de litru...la ce naiba folosesc astea, ma intreb ?   Mesele nu sunt "rasfatate" cu fete si cateva au marginile ciobite. In mozaicul de pe jos, nu mai poti distinge coloratura pietricelelor integrate din pricina unui usor strat de mazga lipicioasa, ce face ca incaperea sa prezinte un usor miros ranced..
  Pe unul dintre peretii perpendiculari fata de mese, este un geam dublu, culisant, ca de ghiseu postal..Tocmai cand incercam sa-i gasesc rostul, o fata dolofana isi face aparitia in cadrul lui.
- Asa bibani ! Dupa ce ca ati intarziat mai bine de zece minute, acuma stati ca proastele si va uitati unul la altul...La geam adunareaaa !!! Sunt fruntasul Corobana si bucatarul companiei, pana la liberare. Saptamana asta, cat sunteti de serviciu in sala de mese, cu mine aveti de a face...Acuma, hai repede la treaba, ca n-avem timp de povesti. Vesela v-am aranjat-o eu astazi, ca deja era tarziu, da din clipa asta, face parte din fisa postului la voi. Voi carati "ovalele" cu mancare, voi impartiti cosurile cu paine, voi duceti canile de ceai la mese, voi strangeti si spalati vesela murdara...Si cand terminati, sa vad bec pe jos, mesele si scaunele spalate si pe urma va apucati de curatat legume si ce va mai dau...In bucatarie interzis sa intrati. La baie va duceti numa' dupa ce mi-ati cerut voie..
   Se intoarce cateva clipe, care plita sobei uriase, pe care troneaza o oala impresionanta. Mesteca in ea cu un liguroi de un metru jumatate si revine grabit la geam.
- Langa usa, acolo bai, in spatele vostru, este un dulap metalic. In el este patrusde' castroane, patrusde' farfurii, patrusde' furculite, linguri si cani. Mai este in el, zece cani mari si in partea de jos, patru "ovale"... Din toate, doar ovalele mai este in dulap, restu e pe mese. Sa nu dea dracu sa lipseasca vreo ceva din inventar, ca platesti tu, din solda, sau mata sau tactu' de acasa, daca e mai scumpe...Tu ala, mai prajina ( despre mine era vorba )..Adu repede un oval sa disert mancarea in el si voi aialaltii, impartiti cosurile cu paine la mese si duceti ceaiul.
  Nu inteleg ce limba vorbeste. Incerc sa ma dumiresc ce vrea sa spuna..
- Bai boule, mai stai mult ca vaca acolo ??? Deschide usa la dulap si ia un oval de colo si da-l incoace...
  Deschid usa si in partea de jos a dulapului, observ niste ligheane mari, de aluminiu evident, mai drepate sau mai strambe, mai slinoase sau mai curate...
- Alea, ba...alea. Alea se cheama "ovale" bai laba trista...ai de pula voastra de bibani...
  Omul cat traieste invata...Asa imi spunea mereu, taica-meu.. Numa' ca aici trebuie sa inveti din mers si esti "incurajat" la tot pasul. O intreaga aventura se intampla zilnic in sala de mese si aveam sa o "recapitulez" toata saptamana, invatand-o la perfectie..
  Dimineata. Micul dejun. Micul dejun consta, aleatoriu, dintr-o portie de "mancarica de cartofi" ( detestam laturile astea..cartofi fierti cu zeama lunga ) sau "macaroane cu branza" ( aceeasi portie de macaroane, asezonate cu portii diferite de branza, dupa cum stia bucatarul sa o extraga din oval, unele pentru veterani si altele pentru bibani ) sau "pilaf" (cea mai groaznica varianta - orezul fie avea in el pietricele - cine statea sa aleaga o jumatate de sac- fie avea viermisori, care prin fierbere indelungata isi dublau sau triplau dimensiunea initiala ).  Felul de mancare ( dintre cele trei, prin rotatie ) pe care il primeai, era completat cu o cana de ceai ( continutul canii mari de un litru, fiind impartit la patru meseni ) indulcita cat sa ghicesti o urma de zahar si un sfert de paine neagra. Painea se taia in patru si se depozita intr-un cos de sarma la fiecare masa.
  Din oala uriasa de pe plita, bucatarul, impreuna cu ajutorul de bucatar ( de regula viitorul lui succesor ) descarcau cu niste polonice uriase, continut fierbinte, pana ce umpleau un "oval" . Ligheanul acesta era luat de catre "veselar" ( adica unul dintre bibanii de serviciu ) si dus pana la prima masa. Aici, venea bucatarul, inarmat cu un polonic de o portie si pescuia din oval ( dupa simpatii si preferinte ) un continut mai mult sau mai putin proteic, pe care il deserta in farfuria ocupantului. Repeta operatiunea, la fiecare masa si ovalul era reumplut pana ce toata lumea isi primea portia..
  Populatia statea la masa. Unii mancau civilizat..Altii mancau precum necuvantatoarele, adica: maimutze, boi, porci si alte specimene, care atunci cand se hranesc, fac mizerie in jurul lor... Unii dintre veteranii "ruginiti de armata si dornici de civilie" care se considerau a fi mai veterani si mai ruginii decat altii, isi exprimau dezacordul in ceea ce priveste calitatea mancarii servite, prin rasturnarea, pur si simplu, a farfuriei, cu tot cu continut, sub masa, si parasirea in mod ostentativ, a salii ...
   Veselarii, asistau "veseli" la dezmatul din sala de mese si asteptau ca prima serie ( cea a veteranilor ) sa termine de" executat programul de masa", care nu trebuia sa depasesca 15 minute. Ultimul servit si ultimul "mancat" parasea sala de mese.  "Armata celor patru maimute" se repezea organizat catre mesele recent eliberate. Unul aducea, din dulap, un oval gol, destinat "studentilor" ( asa erau "alintati"...cine stie de cand si din ce considerente..cei patru-cinci porci ai companiei ). Un veselar rasturna in el eventualele resturi de mancare, unul, resturile de ceai ( paine nu ramanea niciodata ) iar unul, stangea tacamurile murdare, pe care le depozita in alt oval gol. Cu mana, sau cu o bucata de cersaf rupt se stergeau la urgenta mesele golite si rapid, se completau, din dulap, cu tacamuri curate...apoi procesul cu desartatul si impartitul mancarii se producea, ca si prima data..
   Dupa ce si seria a doua "executa programul de masa" si se ducea in legea ei, pentru a mai executa un alt program, incepea "distractia" pentru "veselari". Tacamurile erau iarasi golite si depozitate. Daca ovalul studentilor devenea neincapator, era si asta suplimentat. Cat timp trupa manca, bucatarul, in oala de mancare golita, punea apa la incalzit, cam pe jumatate, dupa care oprea injectorul sobei pe motorina. Apa aceea, nu mai avea timp sa se infierbante ca lumea...dar ce rost avea. Deserta o parte intr-un oval gol si ne-o inmana prin geamul bucatariei. Spalam vesela golita, cat de cat, atat cat se putea in primul oval. Detergenti nu existau...doar o mana de soda, care se calcifia in bulgari mici. Apa din ovalul cu pricina, devenea din ce in ce mai slinoasa...Mainile celor care spalau vase in ea, deveneau din ce in ce mai pline de grasimi si umflate. Nu conta. Cantitatea de apa calda, primita de la bucatarie, se limita fix la trei ovale, asa in cat se "spalau" toate vasele intr-unul ( indiferent cat de mizerabila era spalatura ) si se clatea, cat se putea clati, in celelalte doua ovale ramase. Problema era insa alta. Dupa ce "programul de curatenie" se termina, asta insemnand si maturatul podelei, spalatul cu T-ul, alimentat "studentii" si toate celea, bucatarul venea in inspectie si verifica ca totul sa fie...inevitabil: luna/ bec/ si farmacie... Daca nu era asa, operatiunile se repetau, insa fara confortul apei calde..
  Veselarii se relaxau. De mancat mancasera printre resturi, inainte de a se apuca de curatenie, acum aveau pauza de o tigara, dupa care urma programul intitulat " pregatirea alimentelor"......