...Pe la 12.45, plutonul de bibani, este aliniat pe platoul companiei. Suntem impartiti in doua grupe...una mai "prapadita" decat cealalta. O grupa, a caporalului Margarit si cealalta a lui Achihai. Soarele sta ascuns dupa un strat gros de nori. Anticipez ca tremometrul ar putea indica maxim 15 grade sub minim. Caporalii, au disparut in interiorul cazarmii, "veteranii" inca nu au iesit..Suntem doar noi, o turma de oi blege si rebegite de frig. Pe deasupra, vanticelul care bate in rafale, ne "pudreaza" cu praf, din cand in cand, bocancii labartati ca niste broscoi grasi, plini de "unsoare" neagra..Daca tot nu am ce face, incerc sa observ pe indelete imprejurimile...
In dreapta mea ( inalt fiind, sunt impreuna cu un ardelean - Campeanu Cornel "baza" formatiunii- adica locul din care incep sa se insire in ordine descrescatoare camarazii ) observ o pancarta de tabla, fixata pe niste suporti de teava metalica. Pe ea, este zugravit un chip ca de vampir, purtand pe ochi o masca neagra tip "Zorro". Sub desen, pe trei randuri, scrise cu majuscule si vopsea rosie: " TE VEDE ! / TE AUDE !/ TE INTREABA ! "...Aha, bag seama, jigodia aia mascata, musai ca trebuie sa fie un "spion imperialist" dornic sa afle secretele vitale ale armatei romane... Ridic gatul, precum strutul si descopar si alte lozinci "mobilizatoare" raspandite pe aleile din fata cladirilor. Astea par mai ponosite, cu vopselele usor decolorate si scorojite... Cladirea cazarmii este dispusa in forma de " U " cu latura de jos, orientata catre nord. In latura aceasta, mult mai lunga decat celelalte doua, perpendiculare pe ea, se afla dispuse cele trei dormitoare, rastelul de arme si camera de serviciu, pe partea nordica a laturei, iar pe partea opusa, infirmeria, spalatorul, latrinele si in capat, "clubul". Clubul, este un spatiu vast, cam cat doua dormitoare. In interiorul sau, dispuse pe vreo opt randuri, o multime de pupitre, gen scolar, cu bancile aferente. In capat, o mica scena si o masa acoperita cu catifea rosie, pe care troneaza un televizor alb-negru, de productie autohtona. Pe langa televizor, in dotare, mai exista un magnetofon antic, pe lampi si o statie de aplificare. Statia este cuplata cu un difuzor metalic, spanzurat pe partea exterioare a unei ferestre si doua boxe, de dimensiuni medii, in interior. Clubul serveste la "culturalizarea" militarilor in termen. In el se tin lectiile teoretice, despre ceea ce presupune activitatea ostasesca. De la Regulamentul de Ordine Interioara, pana la "armele de distrugere in masa" si gazele toxice, de tip tabun/ sarin/soman.. Dupa plecarea cadrelor si sfarsitul orelor de instruire practica, pe teren, clubul isi deschide "portile" altfel, zavorate, in jurul orei 17.30. Dupa acest interval, daca "soldatul" a terminat "programul de instruire", programul de "intretinere a sectoarelor" sau orice alt program de inspiratie "creata" a caporalilor...poate accede in interiorul sau si folosii pupitrele din dotare, pentru activitatea de "scrierea corespondentei", catre cei dragi, cele dragi si alte asemenea persoane. La ora 19.00, toata suflarea ostaseasca, participa la vizionarea "telejurnalului" si afla cu mandrie patriotica, despre ultimele marete realizari ale diferitelor categorii civile...
Celelalte doua laturi ale " U-ului" sunt astfel destinate: Latura vestica, cea dinspre poarta, birourilor comandantului, ofiterului cu propaganda politica, salii de strategie militara si nu in ultimul rand, ba chiar dimpotriva, ca spatiu, salii plansetistilor, voi explica mai incolo, ce si cum, cu ea..Latura estica, cuprindea sala de mese, bucataria, camera centralei termice, sala de baie si corpul de garda..
In plan secund, separat de cladirea principala, magazia de efecte, munitie si alimente, "pastorita", asa cum va povesteam, de catre plutonierul adjutant Raileanu. In fata portii de acces, zavorata ( sa nu intre ala de te vede, aude si intreaba ) un foisor de lemn, cam de 6-7 m inaltime, in care isi face veacul o santinela..Gugustiucul asta, nu e singurul care ne pazeste de intrusi. Mai sunt inca trei, ce patruleaza "vitejeste" pe celelalte laturi are gardului de sarma ghimpata..Asta in shimb, e cel mai "privilegiat" pentru care are in dotare, un binoclu meserias cu care isi mai poate clatii ochiul, evident, "ruginit de armata"...
"Observatiile" imi sunt intrerupte de catre aparitia "ciclului doi" pe platforma betonata. Se aliniaza rapid, dovada ca isi cunosc pe de rost locurile in formatie...Mai sunt doua-trei minute, pana la iesirea cadrelor si nu pot sa remarc diferente intrei noi si ei...Diferenta ca intre o turma de oi si o haita de mistreti. Mistreti bine hraniti, sanatosi si pusi pe rele...
- Atentiuneeee !!! Urla Sergentul de Serviciu pe Companie ( SSC -ul )
Cadrele au iesit pe usa anexei si se indreapta catre formatie.
- Companieeee dreeeepti !!!
Veteranii, formeaza instant un bloc compact, solid si parca insurubat in cimentul platformei..Noi, ceilalti, ne unduim precum un lan de grau, in bataia vantului si reusim cat de cat sa ne stabilim un precar echilibru...
- Companieeee, prezentati arm ! latra scurt SSC-ul.
Armele "veteranilor" zvacnesc simultan si se aliniaza impecabil...Bai frate, imi zic cu invidie...cine stie, cunoaste, vorba aia...Acuma' nu prea imi place mie de indivizii astia, da chiar sunt meseriasi...
Maiorul prezinta onorul.
- Companieeee, pe umar arm ! ...Zdrang, zdrang, rapaie armele...
- Companieeee, la picior arm ! ..mai bine de douazeci de pusti ating simultan betonul, cu partea metalica a patului..
- Companieeee, pe loc repaus !... Douazeci si ceva de picioare se misca simultan in pozitia "pe loc repaus" si alte treizeci se tariemai lent, sau mai rapid, incercand sa le imite pe cele dinaintea lor...
Comandantul companiei ne tine logosul de bun venit ( era primul raport la care participam ), apoi ne informeaza despre ce si cum, urma sa "efectuam" noi in aceasta unitate militara. Mai multe detalii, aveam insa a le primii, de la comandantul nostru direct, locotenentul Amaritei, dupa ce servim masa, in cadrul programului de instruire....
Ne "jucam" in mancare si astazi, cu gandul la bunatatile ce ne asteapta in valize. Noi, "veselarii", spalam iarasi in conditiile descrise, mormane de vase si incercam sa punem cat de cat in ordine sala de mese, dupa festinul pranzului....Avem noroc, insa, cu "pregatirea alimentelor"... In seara aceea, in meniul zilnic erau "macaroane cu branza", astfel incat, obiectul muncii noastre nu mai exista ca si corvoada.. Dupa pauza de jumatate de ora si informarea de inca o jumatate, ne strangem iarasi pe platou, in frig, sa facem cunostinta cu tovarasul locotenent major Amaritei, si sa ne continuam programul de instruire.
Veteranii s-au raspandit care incotro. O parte, la odihna, pentru a prelua posturile operative, o parte, aciuati prin dormitoare pentru "intretinerea echipamentului" zice-se. Noi, dupa ce ne intalnim cu lent-majorul nostru, intram infrigurati in club, unde aflam o multime de detalii..Conform specificului unitatii noastre, scopul instruirii noastre este acela de a veghea "neobositi" asupra integritatii frontierelor noastre, astfel incat nici o aeronava INTRUSA sa nu penetreze spatiul aerian al republicii noastre socialiste. In acest scop, UM 01959 R Dumbraveni este dotata cu urmatoarele statii de radiolocatie : O statie radar P 8 ( P in rusa = R in romana ) deci, R8. O statie radar R 12, o statie radar R 35, o satatie radar de tip PRV - detectare inaltime zbor, o statie de transmisiuni ( chiar ca nu-i mai cunosc tipul - amplasata pe un autovehicol de tip "Molotov" - rusesc ) doua transportoare senilate de tip ATS un grup electrogen si asta senilat, pentru alimentare statie R35 in teatru razboi...cate si mai cate, camion, atelier mobil si tot asa.. Statiile lucreaza non stop, in regim de tura de serviciu, cate patru ore....Mai putin statia R8 care...e nitel depasita si trecuta in sistemul de "rezerva strategica" In statia R12 executa serviciul un operator, in statia R35, doi operatori, in statia PRV, doi operatori. Datele transmise de catre operatorii statiilor, sunt preluate de catre "plansetisti" si transformate in harti si trasee de zbor. In sala plansetistilor lucreaza patru militari. In statia de transmisiuni este prezent unul si cate unul la grupurile electrogene si ATS-uri....olala...te doare capul....Asta presupunea o unitate operativa. Practic, din toata gasca ce popula UM 01959 R Dumbraveni, doar noi eram alde "pierde-vara", numai buni pentru instructie, plantoane, sectoare, bucatarie si toate cele.
Rand pe rand, ca la muzeu, lentul major ne duce incolonati sa "vizitam" toate obiectivele militare descrise. Ne cere sa la analizam cu seriozitate cerintele fiecareia si sa ne stabilim o eventuala afinitate, catre una dintre ele, urmand, ca in viitorul foarte apropiat, sa fim repartizati definitiv intr-un "loc de lupta" sau altul, in functie, atat cat se poate si de preferinte. Ne mai informeaza cum ca avem sa desfasuram o intensa perioada de instruie, astfel in vederea depunerii "juramantului militar" la data de 01.03.1976...Ne intoarcem in "club" si acolo, la caldura, dezbatem primele notiuni ale ROI (regulament ordine militara ). Aflam cu aceasta ocazie ca, in armata," Ordinul se Executa, nu se Discuta", dar si faptul ca in armata romana, violenta fizica este strict interzisa. Cel "agresat" se va prezenta la raportul companiei, din ziua imediat urmatoare, dupa ce in prealabil, va raporta incidentul superiorilor sai directi.... Arme nu o sa primim, decat dupa depunerea juramantului, dar le vom pentru instruie...
Incheiem "programul de instruire" buimaci de cap, pe la ora 16.00 pentru pauza de tigara. Lentul se retrage in camera de serviciu pentru odihna. Noi, ne-am strns cam toti iarasi in club, sa scriem acasa si sa mai stam la "barfa"... Isi fac aparitia vreo trei veterani, abia iesiti din tura. Intra zgomotosi pe usa, si "gasca" noastra pare sa-i indemne la "ghidusii"..
- Ia uite ce avem noi acilea ? ...Se mira unul.
- Bai Cobane, nu stiai tu de unde vine mirosul ala de ..zda, care facu sa ti se scoale, bai...
Ne uitam cam chioras la el, deloc amuzati de gluma lui stupida...
- Ce bai bibane !!! Nu te razi, ai ??? Nu despre tine e vorba in prepozitie, ai ???
Intervine soldatul de se numea Cobanu.
- Bibani ! Atentie la mine !
Se lasa linistea si gaturile se sucesc inspre directia lui.
- Bai, v-a invatat toarasu' lent Amaritei azi cate ceva, da' sunt sigur ca tocma ce era mai important nu v-a spus....Bai, sugacilor, voi stiti cata armata mai are veteranu' de facut ??? Care stie e cel mai destept din unitate !
Iaca fleosc...pe cine durea la basca cat mai au astia pana la sfarsitul ciclului...
- Se vede bai ca sunteti neinstruiti... Nu-i nimica..Azi nu ati stiut, da de maine care nu stie sa dee raspunsul beleste belingheru...
Ceilalti trei, rad zgomotos, la o asa de inspirata gluma si aproba total de acord "sanctiunea"..
- Deci.. bagati bine la bostane. Veteranu' mai are de executat decat 227 zile de armata...
Dupa enuntarea cifrei "magice", ca apucati de streche, incep a urla toti trei la unison:
- AMR douasutedouajsapte !!! Hai liberareeeeeee !!! Hai Liberareeeee !!!
Ne uitam ca prostii la ei. Ce dracu e aia AMR ??? ....Pe urma, in urmatoarele secunde ne cade fisa...AMR, adica, au mai ramas...
- Bibani ! Da voi nu va bucurati pentru noi ? ..intreaba soldatul
- Ia zi ba, ghebosule ( catre un biban mic de statura si usor incovoiat ) nu vrei sa te bucuri cu noi ???
- Ba da tovarasu' soldat...da nu stiam cum...
- Cum ??? Va invata tata vostru acuma, cum. La trei, toata pulimea striga " Hai liberare " asa cum am strigat mai inainte noi.
- Drepti !!! Doi, trei si....Hai Liberareeeeee !!!!
Din toata gasca, doar jumate isi "manifesta entuziasmul"
- Bai fi-v-ar mutrele ale dreacului de cioclii ce sunteti !!! De ce nu strigati ba !!! Va doare-n pula de veterani ??? Ai de capu' vostru...nu vreti sa stiti ce patiti...Va mai dau o sansa. Si se incrunta constipat.
- Doi, trei si....
- Hai Liberareeeeeeee !!! Urlam cu totii din toti bojocii...
Nu apucam sa primim felicitarile "camaradului" Cobanu, ca usa sare din tzatzani iar in cadrul ei se iveste caporalul Margarit, furios, nevoie mare..
- Ce-i panarama asta aici ??? S-a umflat orezu-n voi cacaciosilor ??? Ia te uita domnule...Bibanul are doua zile de armata si deja a inceput sa tipe dupa liberare...
- Bai, da voua nu va e rusine la obraze nici un pic ??? Lasa ca va dau eu liberare de va saturati voi, acusa....Toti nataraii de aici, in trei minute, echiparea, si afara pe platou, sa facem putina instructie...
Patru "tartori batrani" rad tinandu-se cu mainile de burta...O grupa si mai bine, injura in gand si-si blesteama zilele, la gandul celor 800 si ceva de zile ramase din armata, pentru ei...
In dreapta mea ( inalt fiind, sunt impreuna cu un ardelean - Campeanu Cornel "baza" formatiunii- adica locul din care incep sa se insire in ordine descrescatoare camarazii ) observ o pancarta de tabla, fixata pe niste suporti de teava metalica. Pe ea, este zugravit un chip ca de vampir, purtand pe ochi o masca neagra tip "Zorro". Sub desen, pe trei randuri, scrise cu majuscule si vopsea rosie: " TE VEDE ! / TE AUDE !/ TE INTREABA ! "...Aha, bag seama, jigodia aia mascata, musai ca trebuie sa fie un "spion imperialist" dornic sa afle secretele vitale ale armatei romane... Ridic gatul, precum strutul si descopar si alte lozinci "mobilizatoare" raspandite pe aleile din fata cladirilor. Astea par mai ponosite, cu vopselele usor decolorate si scorojite... Cladirea cazarmii este dispusa in forma de " U " cu latura de jos, orientata catre nord. In latura aceasta, mult mai lunga decat celelalte doua, perpendiculare pe ea, se afla dispuse cele trei dormitoare, rastelul de arme si camera de serviciu, pe partea nordica a laturei, iar pe partea opusa, infirmeria, spalatorul, latrinele si in capat, "clubul". Clubul, este un spatiu vast, cam cat doua dormitoare. In interiorul sau, dispuse pe vreo opt randuri, o multime de pupitre, gen scolar, cu bancile aferente. In capat, o mica scena si o masa acoperita cu catifea rosie, pe care troneaza un televizor alb-negru, de productie autohtona. Pe langa televizor, in dotare, mai exista un magnetofon antic, pe lampi si o statie de aplificare. Statia este cuplata cu un difuzor metalic, spanzurat pe partea exterioare a unei ferestre si doua boxe, de dimensiuni medii, in interior. Clubul serveste la "culturalizarea" militarilor in termen. In el se tin lectiile teoretice, despre ceea ce presupune activitatea ostasesca. De la Regulamentul de Ordine Interioara, pana la "armele de distrugere in masa" si gazele toxice, de tip tabun/ sarin/soman.. Dupa plecarea cadrelor si sfarsitul orelor de instruire practica, pe teren, clubul isi deschide "portile" altfel, zavorate, in jurul orei 17.30. Dupa acest interval, daca "soldatul" a terminat "programul de instruire", programul de "intretinere a sectoarelor" sau orice alt program de inspiratie "creata" a caporalilor...poate accede in interiorul sau si folosii pupitrele din dotare, pentru activitatea de "scrierea corespondentei", catre cei dragi, cele dragi si alte asemenea persoane. La ora 19.00, toata suflarea ostaseasca, participa la vizionarea "telejurnalului" si afla cu mandrie patriotica, despre ultimele marete realizari ale diferitelor categorii civile...
Celelalte doua laturi ale " U-ului" sunt astfel destinate: Latura vestica, cea dinspre poarta, birourilor comandantului, ofiterului cu propaganda politica, salii de strategie militara si nu in ultimul rand, ba chiar dimpotriva, ca spatiu, salii plansetistilor, voi explica mai incolo, ce si cum, cu ea..Latura estica, cuprindea sala de mese, bucataria, camera centralei termice, sala de baie si corpul de garda..
In plan secund, separat de cladirea principala, magazia de efecte, munitie si alimente, "pastorita", asa cum va povesteam, de catre plutonierul adjutant Raileanu. In fata portii de acces, zavorata ( sa nu intre ala de te vede, aude si intreaba ) un foisor de lemn, cam de 6-7 m inaltime, in care isi face veacul o santinela..Gugustiucul asta, nu e singurul care ne pazeste de intrusi. Mai sunt inca trei, ce patruleaza "vitejeste" pe celelalte laturi are gardului de sarma ghimpata..Asta in shimb, e cel mai "privilegiat" pentru care are in dotare, un binoclu meserias cu care isi mai poate clatii ochiul, evident, "ruginit de armata"...
"Observatiile" imi sunt intrerupte de catre aparitia "ciclului doi" pe platforma betonata. Se aliniaza rapid, dovada ca isi cunosc pe de rost locurile in formatie...Mai sunt doua-trei minute, pana la iesirea cadrelor si nu pot sa remarc diferente intrei noi si ei...Diferenta ca intre o turma de oi si o haita de mistreti. Mistreti bine hraniti, sanatosi si pusi pe rele...
- Atentiuneeee !!! Urla Sergentul de Serviciu pe Companie ( SSC -ul )
Cadrele au iesit pe usa anexei si se indreapta catre formatie.
- Companieeee dreeeepti !!!
Veteranii, formeaza instant un bloc compact, solid si parca insurubat in cimentul platformei..Noi, ceilalti, ne unduim precum un lan de grau, in bataia vantului si reusim cat de cat sa ne stabilim un precar echilibru...
- Companieeee, prezentati arm ! latra scurt SSC-ul.
Armele "veteranilor" zvacnesc simultan si se aliniaza impecabil...Bai frate, imi zic cu invidie...cine stie, cunoaste, vorba aia...Acuma' nu prea imi place mie de indivizii astia, da chiar sunt meseriasi...
Maiorul prezinta onorul.
- Companieeee, pe umar arm ! ...Zdrang, zdrang, rapaie armele...
- Companieeee, la picior arm ! ..mai bine de douazeci de pusti ating simultan betonul, cu partea metalica a patului..
- Companieeee, pe loc repaus !... Douazeci si ceva de picioare se misca simultan in pozitia "pe loc repaus" si alte treizeci se tariemai lent, sau mai rapid, incercand sa le imite pe cele dinaintea lor...
Comandantul companiei ne tine logosul de bun venit ( era primul raport la care participam ), apoi ne informeaza despre ce si cum, urma sa "efectuam" noi in aceasta unitate militara. Mai multe detalii, aveam insa a le primii, de la comandantul nostru direct, locotenentul Amaritei, dupa ce servim masa, in cadrul programului de instruire....
Ne "jucam" in mancare si astazi, cu gandul la bunatatile ce ne asteapta in valize. Noi, "veselarii", spalam iarasi in conditiile descrise, mormane de vase si incercam sa punem cat de cat in ordine sala de mese, dupa festinul pranzului....Avem noroc, insa, cu "pregatirea alimentelor"... In seara aceea, in meniul zilnic erau "macaroane cu branza", astfel incat, obiectul muncii noastre nu mai exista ca si corvoada.. Dupa pauza de jumatate de ora si informarea de inca o jumatate, ne strangem iarasi pe platou, in frig, sa facem cunostinta cu tovarasul locotenent major Amaritei, si sa ne continuam programul de instruire.
Veteranii s-au raspandit care incotro. O parte, la odihna, pentru a prelua posturile operative, o parte, aciuati prin dormitoare pentru "intretinerea echipamentului" zice-se. Noi, dupa ce ne intalnim cu lent-majorul nostru, intram infrigurati in club, unde aflam o multime de detalii..Conform specificului unitatii noastre, scopul instruirii noastre este acela de a veghea "neobositi" asupra integritatii frontierelor noastre, astfel incat nici o aeronava INTRUSA sa nu penetreze spatiul aerian al republicii noastre socialiste. In acest scop, UM 01959 R Dumbraveni este dotata cu urmatoarele statii de radiolocatie : O statie radar P 8 ( P in rusa = R in romana ) deci, R8. O statie radar R 12, o statie radar R 35, o satatie radar de tip PRV - detectare inaltime zbor, o statie de transmisiuni ( chiar ca nu-i mai cunosc tipul - amplasata pe un autovehicol de tip "Molotov" - rusesc ) doua transportoare senilate de tip ATS un grup electrogen si asta senilat, pentru alimentare statie R35 in teatru razboi...cate si mai cate, camion, atelier mobil si tot asa.. Statiile lucreaza non stop, in regim de tura de serviciu, cate patru ore....Mai putin statia R8 care...e nitel depasita si trecuta in sistemul de "rezerva strategica" In statia R12 executa serviciul un operator, in statia R35, doi operatori, in statia PRV, doi operatori. Datele transmise de catre operatorii statiilor, sunt preluate de catre "plansetisti" si transformate in harti si trasee de zbor. In sala plansetistilor lucreaza patru militari. In statia de transmisiuni este prezent unul si cate unul la grupurile electrogene si ATS-uri....olala...te doare capul....Asta presupunea o unitate operativa. Practic, din toata gasca ce popula UM 01959 R Dumbraveni, doar noi eram alde "pierde-vara", numai buni pentru instructie, plantoane, sectoare, bucatarie si toate cele.
Rand pe rand, ca la muzeu, lentul major ne duce incolonati sa "vizitam" toate obiectivele militare descrise. Ne cere sa la analizam cu seriozitate cerintele fiecareia si sa ne stabilim o eventuala afinitate, catre una dintre ele, urmand, ca in viitorul foarte apropiat, sa fim repartizati definitiv intr-un "loc de lupta" sau altul, in functie, atat cat se poate si de preferinte. Ne mai informeaza cum ca avem sa desfasuram o intensa perioada de instruie, astfel in vederea depunerii "juramantului militar" la data de 01.03.1976...Ne intoarcem in "club" si acolo, la caldura, dezbatem primele notiuni ale ROI (regulament ordine militara ). Aflam cu aceasta ocazie ca, in armata," Ordinul se Executa, nu se Discuta", dar si faptul ca in armata romana, violenta fizica este strict interzisa. Cel "agresat" se va prezenta la raportul companiei, din ziua imediat urmatoare, dupa ce in prealabil, va raporta incidentul superiorilor sai directi.... Arme nu o sa primim, decat dupa depunerea juramantului, dar le vom pentru instruie...
Incheiem "programul de instruire" buimaci de cap, pe la ora 16.00 pentru pauza de tigara. Lentul se retrage in camera de serviciu pentru odihna. Noi, ne-am strns cam toti iarasi in club, sa scriem acasa si sa mai stam la "barfa"... Isi fac aparitia vreo trei veterani, abia iesiti din tura. Intra zgomotosi pe usa, si "gasca" noastra pare sa-i indemne la "ghidusii"..
- Ia uite ce avem noi acilea ? ...Se mira unul.
- Bai Cobane, nu stiai tu de unde vine mirosul ala de ..zda, care facu sa ti se scoale, bai...
Ne uitam cam chioras la el, deloc amuzati de gluma lui stupida...
- Ce bai bibane !!! Nu te razi, ai ??? Nu despre tine e vorba in prepozitie, ai ???
Intervine soldatul de se numea Cobanu.
- Bibani ! Atentie la mine !
Se lasa linistea si gaturile se sucesc inspre directia lui.
- Bai, v-a invatat toarasu' lent Amaritei azi cate ceva, da' sunt sigur ca tocma ce era mai important nu v-a spus....Bai, sugacilor, voi stiti cata armata mai are veteranu' de facut ??? Care stie e cel mai destept din unitate !
Iaca fleosc...pe cine durea la basca cat mai au astia pana la sfarsitul ciclului...
- Se vede bai ca sunteti neinstruiti... Nu-i nimica..Azi nu ati stiut, da de maine care nu stie sa dee raspunsul beleste belingheru...
Ceilalti trei, rad zgomotos, la o asa de inspirata gluma si aproba total de acord "sanctiunea"..
- Deci.. bagati bine la bostane. Veteranu' mai are de executat decat 227 zile de armata...
Dupa enuntarea cifrei "magice", ca apucati de streche, incep a urla toti trei la unison:
- AMR douasutedouajsapte !!! Hai liberareeeeeee !!! Hai Liberareeeee !!!
Ne uitam ca prostii la ei. Ce dracu e aia AMR ??? ....Pe urma, in urmatoarele secunde ne cade fisa...AMR, adica, au mai ramas...
- Bibani ! Da voi nu va bucurati pentru noi ? ..intreaba soldatul
- Ia zi ba, ghebosule ( catre un biban mic de statura si usor incovoiat ) nu vrei sa te bucuri cu noi ???
- Ba da tovarasu' soldat...da nu stiam cum...
- Cum ??? Va invata tata vostru acuma, cum. La trei, toata pulimea striga " Hai liberare " asa cum am strigat mai inainte noi.
- Drepti !!! Doi, trei si....Hai Liberareeeeee !!!!
Din toata gasca, doar jumate isi "manifesta entuziasmul"
- Bai fi-v-ar mutrele ale dreacului de cioclii ce sunteti !!! De ce nu strigati ba !!! Va doare-n pula de veterani ??? Ai de capu' vostru...nu vreti sa stiti ce patiti...Va mai dau o sansa. Si se incrunta constipat.
- Doi, trei si....
- Hai Liberareeeeeeee !!! Urlam cu totii din toti bojocii...
Nu apucam sa primim felicitarile "camaradului" Cobanu, ca usa sare din tzatzani iar in cadrul ei se iveste caporalul Margarit, furios, nevoie mare..
- Ce-i panarama asta aici ??? S-a umflat orezu-n voi cacaciosilor ??? Ia te uita domnule...Bibanul are doua zile de armata si deja a inceput sa tipe dupa liberare...
- Bai, da voua nu va e rusine la obraze nici un pic ??? Lasa ca va dau eu liberare de va saturati voi, acusa....Toti nataraii de aici, in trei minute, echiparea, si afara pe platou, sa facem putina instructie...
Patru "tartori batrani" rad tinandu-se cu mainile de burta...O grupa si mai bine, injura in gand si-si blesteama zilele, la gandul celor 800 si ceva de zile ramase din armata, pentru ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu