...De departe, aceea avea sa fie una dintre cele mai nenorocite nopti, avute vreodata in vremelnica mea viata. Patul scartia la cea mai mica miscare, patura ma zgaraia, precum glaspapirul, perna insemna doar un sac cu ghemotoace de carpe grupate in bulgari tari, pe care ti-era sila sa-ti odihnesti capul. Ma gaseam brusc, intr-o lume ostila si straina de tot ce cunoscusem pana atunci. In decursul primei zile petrecute in armata, se intamplasera atatea lucruri noi, incat eram coplesit, incercand sa le inteleg. O parte dintre colegi, adormisera instantaneu ( ferice de ei ) altii, in schimb, mai cu seama sucevenii care se cunosteau intre ei, susoteau in intuneric... Unde naiba nimerisem ??? Cand dracu' aveam sa scap de aici ??? De ce-am fost bou si am respins oferta lui madam Popa ( asa se numea mama "vacii" )...Da' daca evadez? O tai, cand s-o ivi momentul si ma ascund in munti...Esti bou...afara sunt minus douazeci si cinci de grade...dai coltul in cel mult doua nopti...Daca era vara si cald mai mergea...Cand e vara si cald mergi la plaja..Am fost la plaja Brates, cu Margareta...mama ce buna e..Ce sani, ce coapse...ce fierbinte e pe inauntru..Si cate gacici bune sunt pe plaja. Ii zic asteia ca ma duc sa cumpar niste sucuri si poate le agat pe alea doua, de la dusuri. Vad ca si ele se uita la mine si parca imi fac semn. Treaba-i buna. Cred ca merg la sigur. Aia bruneta cel putin, e tare de tot. Unde dracu' sa ma duc cu ea ? Cred ca inchiriez o barca si o tai in larg. Poti sa ti-o pui si in barca si in plus costa doar zece lei ora. Mai bine o inchiriez pentru doua ore. Ne-o tragem de mai multe ori...
- Desteptaaaaaaaarea !!!!!!!!!!!!!
O sonerie cat o basca de pionier taraie de-ti sfredeleste creierii si un idiot zbiara din toti bojocii...Ce naiba se intampla...Cu siguranta e un cosmar...
- Desteptaaaaaaaarea !!! Bai bibani puturosi, nu se aude ???
Idiotul bate cu o bucata de teava in paturile metalice si le zgaltaie mai ceva ca un cutremur de noua grade pe scara richter. Bibanii din paturile de sus, sar buimaci peste bibanii din paturile de jos, care incearca sa ajunga la "policioara" cu haine. Se creaza un haos ca pe Titanicul aflat in pragul scufundarii. Caporalul, intervine salvator, cu profesionalism. Ii impinge pe unii, ii imbranceste pe altii secunde bune, pana ce, ordinea se restabileste, cat de cat.
- Soldati. Va echipati cu pantalonii, bocancii si peste camasa de corp va puneti doar vesta de lana... ( vesta de lana, era de fapt o zdreanta rarita si uzata la maxim, tesuta dintr-o chestie ce semana cu o ata mai groasa si la fel de calduroasa ca si o plasa de insecte )
Reusim cu chiu cu vai sa ne echipam si vad si eu, cine este tartorul noptii asteia, spulberate. Exact cum ma asteptam. Caporalul Margarit....Are pe el pantalonii de uniforma ( aia, kaki si impecabili ) incinsi cu o centura impecabila, de piele maro, cu catarama de alama, lustruita precum aurul. Mai sus, pe bust, mulat ca o manusa, poarta un maieu de bumbac, stralucitor de alb si de curat, iar in picioare, are o pereche de bocanci "stoc" - adica noi nouti, parca acum cumparati de la magazinul "Modern" raionul "incaltaminte barbati"...
- Atentie la mine ! O sa executam impreuna, programul de inviorare. Programul de inviorare, se executa in fiecare dimineata si de la el nu lipseste nimeni, decat daca este pe moarte, in infirmerie, sau depus in cosciug, la "Sfanta Vineri"... Programul de inviorare, consta in alergare in ritm alert, trei ture de cazarma, combinat cu miscari ale bratelor si trunchiului. Cascati bine ochii la mine si faceti aidoma. Nu incercati sa fentati, ca beliti pula...Eu numa' v-am avertizat.... Incolonarea cate doi, in ordinea paturilor si fuga dupa mine...
Incolonati si alergand, trecem pe langa dormitorul veteranilor, a carui usa este larg deschisa...Alta viata aici. Tipii se imbraca pe indelete, stau la taclale intre ei si rad...nimeni nu urla si nimeni nu-i zoreste...Strabatem holul lung si caporalul deschide usa de la intrare, catre afara...Ne trezim in plina noapte ( este abia inceputul lui februarie ) si in plin ger ( aproape minus 30 de grade - unde-s iernile de altadata )... Pe cer, stralucesc milioane de stele si zapada scartaie protestand, sub bocanci. Aburi grosi, ca la cai, ne ies pe guri, odata cu gafaielile de rigoare...
-Alergam grupati, in formatie, nu ca niste curve la vapor sa prinda cel mai bun client ( mai tarziu, aveam sa aflu ca si Margarit e brailean, ca si colegul din patul de sub mine )..Nu vorbiti si nu fugiti cu gura deschisa, ca broscoii, ca dupa ia va doare gatul si nu puteti canta...
Alergam si ne impiedecam in sireturile pe care nimeni nu a mai avut ragazul sa le lege. Alergam si alunecam pe portiunile de gheata, pe care nimeni nu are timpul sa le vada. Alergam si prin cap ne trec cele mai insultatoare injuraturi la adresa caporalului, armatei, bisericii si gastilor de sfinti ce huzuresc in rai, la caldurica... Un tur, l-am dat gata. mai avem doua. Frigul parca nu mai este chiar atat de napraznic...Cum naiba supravietuieste tiganul ala de caporal numai in maieu ?...Trecem in fuga pe langa geamul luminat al bucatariei. Este intredeschis si aburi calzi, cu miros de "cazan" ne gadila papilele gustative...Margarit se intoarce cu fata catre noi, alergand cu spatele...E dat dracului omul asta, sincer...
- Rotim bratele catre inainte ! Alearga cu spatele rotindu-si simultan bratele... Am trecut si de dormitoare, astfel incat, in zona asta este intuneric bezna...Incetineste nitel ritmul pana ce ajunge pe la jumatatea coloanei..
- Rotim bratele catre inapoi !... Comanda creeaza deruta.. Ceva nu se potriveste. Rotatia bratelor catre inapoi, cu alergatul catre inainte, deruteaza creerele mai "odihnite"..Cineva, mai catre urma plutonului se impiedica si pe langa el, conform principiul dominoului, toata partea din spatele lui se imprastie prin zapada... Dumnezei, biserici, cristosi, organe genitale feminine si masculine, sunt evocate de catre toate partile implicate..Margarit, impasibil, decreteaza:
- Incepand de la clampaugul ala care s-a impiedecat, restul formatiei, mai executa inca o tura de cazarma ! Cresteti ritmul, sa-i ajungeti pe camarazii vostrii !
Terminam cele trei ture de "inviorare" si ne bulucim catre dormitor.
- Va aliniati la capatul patului ! Asteptam sa vina si berbecii impiedecati ..
Cateva zeci de secunde mai tarziu, behaind, apar si "impiedecatii". Caporalul le ordona si lor, alinierea.
- V-ati coit ca niste babe basinoase...Sunteti de tot rahatul. Nu-i nimic...Lucram la asta, incepand de maine. Acum va echipati, la urgenta si urmeaza sa executati "intretinerea sectoarelor" .. Am sa va repartizez pe sectoare, in functie de pozitia paturilor. Saptamana asta, va tineti minte sectorul si va tineti de el. Sectorul trebuie sa fie, dupa ce l-ati executat, luna/ bec/ si farmacie. Sergentul de serviciu pe companie le inspecteaza pe toate. Care nu este corespunzator, va fi refacut corespunzator, pana arata luna/ bec/ si farmacie. Deci, ca sa intelegi tu, mai biban puturos. Nu faci sectoru' cum trebuie si SSC-ul ( sergentul serviciu companie ) constata asta...o iei de la capat. Ma doare pe mine in pula ca a trecut timpul afectat pentru sector si ca ar trebui sa fi in sala de mese, sa bagi la matz. N-ai facut bine sectoru' mananci pula...aia mananci...asa ca sa nu traiti cu impresia ca puteti fenta...Azi este SSC Achihai...asta e mai bland, da maine sunt eu sau altu' mai sever decat mine...asa ca nu e de gluma...De saptamana viitoare, ordinea sectoarelor se schimba, da o sa vedeti atunci...
Primele patru "paturi" primesc ca repartitie " holul " - Holul este "nesfarsit" de lung. El trebuie spalat cu " T-ul " ( o chestie de lemn, in forma de T, avand infasurat pe el o jumatate de sac de canepa, rupta ). Sacul se clateste intr-un lighean cu apa rece ca ghiata, se stoarce manual si se infasoara pe "dispozitivul de curatat". "Operatorul", manuieste T-ul pana ce acesta incepe a lasa urme murdare ( vizibile privite fiind intr-un anumit unghi ). Atunci, celalalt "operator de curatenie" intervine si remediaza situatia, clatind sacul in lighean, storcandu-l si amplasandu-l la locul sau. Pe masura ce astia doi, avanseaza pe culoar si apa se usuca in urma lor, intra in ecuatie, ceilalti doi "operatori", care au misiunea de a lustrui si finisa partile curatate de catre primii. In acest scop, au la dispozitie o saltea veche, casata, pe care o plimba sarguincios peste partile spalate. Salteaua este desalata, imputita si grea. Tocmai de aceea este necesara interventia a doi oameni.
Urmatoarele patru "paturi" primesc ca repartitie " grupul sanitar "..Aici, distractia este la maxim. Trebuiesc spalate bine cele douazeci de veceuri, peresti de veceuri, usi de veceuri cu urme "maro" si frecate bine cele douazeci de chiuvete, inclusiv toata suprafata de ciment, tip mozaic, aferenta salii. Curatenia se efectueaza folosind aceeasi apa rece plus cateva mani de nisip fin, depozitat intr-o lada fara capac, in care de regula "veteranii" arunca chistoacele...Nu intru in amanunte jenante, despre cum arata un "grup sanitar " cu douazeci de veceuri turcesti, folosite in jumatate de ora, de catre saizeci de oameni...
Urmatoarele patru "paturI" primesc ca repartitie, sala de mese...O, ce veste minunata...ati fi tentati sa spuneti...Numai ca nu prea este asa. In sectorul acesta numai ce fusesem repartizat in acea dimineata, asa incat, am sa va povestesc despre el, mai incolo...
Urmatoarele doua "paturi" se pot considera cu " mana lui Dumnezeu" pe cap..Asta primesc ca repartitie, dormitorul. Maturat, spalat, aranjat. Nu este nevoie de lustruit, pericol de alunecare in caz de flotari, genuflexiuni si alte activitati sportive... Ca o paranteza spus...In tot ciclul intai, petrecut in UM 01959 R Dumbraveni, nu am avut niciodata "norocul" sa fiu repartizat pentru curatenie in acest sector.O sa va intrebati, firesc, de ce ??? Si eu o sa va raspund, firesc, cu un vechi proverb romanesc: " Norocul si-l face omul, cu mana lui " ...In privinta asta, cei mai "norocosi" erau sucevenii, care beneficiau cam saptamanal de "bilet de voie - 12 ore " in urma caruia, se intorceau "pregatiti" de acasa, asteptati cu drag, de catre gradatii ciclului doi...si nu numai de ei..
Si in sfarsit, ultimii, dar nu chiar cei mai ghinionisti, primesc ca repartitie "platoul" si zona aferenta. Cosuri gunoi, cosuri mucuri tigari. Platoul, era suprafata betonata din fata cancelariei, unde se tinea zilnic apelul, se comunica ordinea de zi si alte alea... Platoul trebuia maturat, cosurile golite, chistoacele stranse...Relaxare. Nici sectorul asta nu l-am deservit niciodata, rezervat fiind si el celor din categoria de mai sus....
Multumit nevoie mare de "repartitia" primita, ma indrept, impreuna cu galateanul de sub mine, David Sorin - se numea, spre sala de mese. O gasim, relativ usor, dupa ce prima oara intram in "rastelul de arme". Cativa "veterani" ne privesc curiosi, ca pe un grup de babuini imbracati in toale militare. Nimerim sala de mese.
O incapere nu din cale afara de mare, cam cat un dormitor, in care sunt insiruite pe doua randuri, vreo zece mese. Fiecare masa, are pe fiecare latura cate un taburet cu picioare metalice si fata de PFL, aidoma mesei. In dreptul fiecarui taburet se afla ordonat asezate, piesele de vesela. O farfurie in care se afla un castron, o furculita si o lingura in partea dreapta. In partea stanga, o cana de 250 ml, iar in mijlocul mesei, o cana mare, de un litru, cu maner pe toata lungimea ei...Toate, fara exceptie sunt din aluminiu. Nu mai vazusem asa ceva, in viata mea.. Aluminiul lor este mat, coclit usor si pe unele, observ urme alimentare. Din patru farfurii, trei prezinta deformari mecanice, iar doua dinpatru castroane, au avut parte de acelasi tratament. Nici canile nu au scapat toate neindoite...Ba unele, chiar au ramas si fara torti. Singurele care si-au pastrat cat de cat "demnitatea" sunt canile mari. de litru...la ce naiba folosesc astea, ma intreb ? Mesele nu sunt "rasfatate" cu fete si cateva au marginile ciobite. In mozaicul de pe jos, nu mai poti distinge coloratura pietricelelor integrate din pricina unui usor strat de mazga lipicioasa, ce face ca incaperea sa prezinte un usor miros ranced..
Pe unul dintre peretii perpendiculari fata de mese, este un geam dublu, culisant, ca de ghiseu postal..Tocmai cand incercam sa-i gasesc rostul, o fata dolofana isi face aparitia in cadrul lui.
- Asa bibani ! Dupa ce ca ati intarziat mai bine de zece minute, acuma stati ca proastele si va uitati unul la altul...La geam adunareaaa !!! Sunt fruntasul Corobana si bucatarul companiei, pana la liberare. Saptamana asta, cat sunteti de serviciu in sala de mese, cu mine aveti de a face...Acuma, hai repede la treaba, ca n-avem timp de povesti. Vesela v-am aranjat-o eu astazi, ca deja era tarziu, da din clipa asta, face parte din fisa postului la voi. Voi carati "ovalele" cu mancare, voi impartiti cosurile cu paine, voi duceti canile de ceai la mese, voi strangeti si spalati vesela murdara...Si cand terminati, sa vad bec pe jos, mesele si scaunele spalate si pe urma va apucati de curatat legume si ce va mai dau...In bucatarie interzis sa intrati. La baie va duceti numa' dupa ce mi-ati cerut voie..
Se intoarce cateva clipe, care plita sobei uriase, pe care troneaza o oala impresionanta. Mesteca in ea cu un liguroi de un metru jumatate si revine grabit la geam.
- Langa usa, acolo bai, in spatele vostru, este un dulap metalic. In el este patrusde' castroane, patrusde' farfurii, patrusde' furculite, linguri si cani. Mai este in el, zece cani mari si in partea de jos, patru "ovale"... Din toate, doar ovalele mai este in dulap, restu e pe mese. Sa nu dea dracu sa lipseasca vreo ceva din inventar, ca platesti tu, din solda, sau mata sau tactu' de acasa, daca e mai scumpe...Tu ala, mai prajina ( despre mine era vorba )..Adu repede un oval sa disert mancarea in el si voi aialaltii, impartiti cosurile cu paine la mese si duceti ceaiul.
Nu inteleg ce limba vorbeste. Incerc sa ma dumiresc ce vrea sa spuna..
- Bai boule, mai stai mult ca vaca acolo ??? Deschide usa la dulap si ia un oval de colo si da-l incoace...
Deschid usa si in partea de jos a dulapului, observ niste ligheane mari, de aluminiu evident, mai drepate sau mai strambe, mai slinoase sau mai curate...
- Alea, ba...alea. Alea se cheama "ovale" bai laba trista...ai de pula voastra de bibani...
Omul cat traieste invata...Asa imi spunea mereu, taica-meu.. Numa' ca aici trebuie sa inveti din mers si esti "incurajat" la tot pasul. O intreaga aventura se intampla zilnic in sala de mese si aveam sa o "recapitulez" toata saptamana, invatand-o la perfectie..
Dimineata. Micul dejun. Micul dejun consta, aleatoriu, dintr-o portie de "mancarica de cartofi" ( detestam laturile astea..cartofi fierti cu zeama lunga ) sau "macaroane cu branza" ( aceeasi portie de macaroane, asezonate cu portii diferite de branza, dupa cum stia bucatarul sa o extraga din oval, unele pentru veterani si altele pentru bibani ) sau "pilaf" (cea mai groaznica varianta - orezul fie avea in el pietricele - cine statea sa aleaga o jumatate de sac- fie avea viermisori, care prin fierbere indelungata isi dublau sau triplau dimensiunea initiala ). Felul de mancare ( dintre cele trei, prin rotatie ) pe care il primeai, era completat cu o cana de ceai ( continutul canii mari de un litru, fiind impartit la patru meseni ) indulcita cat sa ghicesti o urma de zahar si un sfert de paine neagra. Painea se taia in patru si se depozita intr-un cos de sarma la fiecare masa.
Din oala uriasa de pe plita, bucatarul, impreuna cu ajutorul de bucatar ( de regula viitorul lui succesor ) descarcau cu niste polonice uriase, continut fierbinte, pana ce umpleau un "oval" . Ligheanul acesta era luat de catre "veselar" ( adica unul dintre bibanii de serviciu ) si dus pana la prima masa. Aici, venea bucatarul, inarmat cu un polonic de o portie si pescuia din oval ( dupa simpatii si preferinte ) un continut mai mult sau mai putin proteic, pe care il deserta in farfuria ocupantului. Repeta operatiunea, la fiecare masa si ovalul era reumplut pana ce toata lumea isi primea portia..
Populatia statea la masa. Unii mancau civilizat..Altii mancau precum necuvantatoarele, adica: maimutze, boi, porci si alte specimene, care atunci cand se hranesc, fac mizerie in jurul lor... Unii dintre veteranii "ruginiti de armata si dornici de civilie" care se considerau a fi mai veterani si mai ruginii decat altii, isi exprimau dezacordul in ceea ce priveste calitatea mancarii servite, prin rasturnarea, pur si simplu, a farfuriei, cu tot cu continut, sub masa, si parasirea in mod ostentativ, a salii ...
Veselarii, asistau "veseli" la dezmatul din sala de mese si asteptau ca prima serie ( cea a veteranilor ) sa termine de" executat programul de masa", care nu trebuia sa depasesca 15 minute. Ultimul servit si ultimul "mancat" parasea sala de mese. "Armata celor patru maimute" se repezea organizat catre mesele recent eliberate. Unul aducea, din dulap, un oval gol, destinat "studentilor" ( asa erau "alintati"...cine stie de cand si din ce considerente..cei patru-cinci porci ai companiei ). Un veselar rasturna in el eventualele resturi de mancare, unul, resturile de ceai ( paine nu ramanea niciodata ) iar unul, stangea tacamurile murdare, pe care le depozita in alt oval gol. Cu mana, sau cu o bucata de cersaf rupt se stergeau la urgenta mesele golite si rapid, se completau, din dulap, cu tacamuri curate...apoi procesul cu desartatul si impartitul mancarii se producea, ca si prima data..
Dupa ce si seria a doua "executa programul de masa" si se ducea in legea ei, pentru a mai executa un alt program, incepea "distractia" pentru "veselari". Tacamurile erau iarasi golite si depozitate. Daca ovalul studentilor devenea neincapator, era si asta suplimentat. Cat timp trupa manca, bucatarul, in oala de mancare golita, punea apa la incalzit, cam pe jumatate, dupa care oprea injectorul sobei pe motorina. Apa aceea, nu mai avea timp sa se infierbante ca lumea...dar ce rost avea. Deserta o parte intr-un oval gol si ne-o inmana prin geamul bucatariei. Spalam vesela golita, cat de cat, atat cat se putea in primul oval. Detergenti nu existau...doar o mana de soda, care se calcifia in bulgari mici. Apa din ovalul cu pricina, devenea din ce in ce mai slinoasa...Mainile celor care spalau vase in ea, deveneau din ce in ce mai pline de grasimi si umflate. Nu conta. Cantitatea de apa calda, primita de la bucatarie, se limita fix la trei ovale, asa in cat se "spalau" toate vasele intr-unul ( indiferent cat de mizerabila era spalatura ) si se clatea, cat se putea clati, in celelalte doua ovale ramase. Problema era insa alta. Dupa ce "programul de curatenie" se termina, asta insemnand si maturatul podelei, spalatul cu T-ul, alimentat "studentii" si toate celea, bucatarul venea in inspectie si verifica ca totul sa fie...inevitabil: luna/ bec/ si farmacie... Daca nu era asa, operatiunile se repetau, insa fara confortul apei calde..
Veselarii se relaxau. De mancat mancasera printre resturi, inainte de a se apuca de curatenie, acum aveau pauza de o tigara, dupa care urma programul intitulat " pregatirea alimentelor"......
- Desteptaaaaaaaarea !!!!!!!!!!!!!
O sonerie cat o basca de pionier taraie de-ti sfredeleste creierii si un idiot zbiara din toti bojocii...Ce naiba se intampla...Cu siguranta e un cosmar...
- Desteptaaaaaaaarea !!! Bai bibani puturosi, nu se aude ???
Idiotul bate cu o bucata de teava in paturile metalice si le zgaltaie mai ceva ca un cutremur de noua grade pe scara richter. Bibanii din paturile de sus, sar buimaci peste bibanii din paturile de jos, care incearca sa ajunga la "policioara" cu haine. Se creaza un haos ca pe Titanicul aflat in pragul scufundarii. Caporalul, intervine salvator, cu profesionalism. Ii impinge pe unii, ii imbranceste pe altii secunde bune, pana ce, ordinea se restabileste, cat de cat.
- Soldati. Va echipati cu pantalonii, bocancii si peste camasa de corp va puneti doar vesta de lana... ( vesta de lana, era de fapt o zdreanta rarita si uzata la maxim, tesuta dintr-o chestie ce semana cu o ata mai groasa si la fel de calduroasa ca si o plasa de insecte )
Reusim cu chiu cu vai sa ne echipam si vad si eu, cine este tartorul noptii asteia, spulberate. Exact cum ma asteptam. Caporalul Margarit....Are pe el pantalonii de uniforma ( aia, kaki si impecabili ) incinsi cu o centura impecabila, de piele maro, cu catarama de alama, lustruita precum aurul. Mai sus, pe bust, mulat ca o manusa, poarta un maieu de bumbac, stralucitor de alb si de curat, iar in picioare, are o pereche de bocanci "stoc" - adica noi nouti, parca acum cumparati de la magazinul "Modern" raionul "incaltaminte barbati"...
- Atentie la mine ! O sa executam impreuna, programul de inviorare. Programul de inviorare, se executa in fiecare dimineata si de la el nu lipseste nimeni, decat daca este pe moarte, in infirmerie, sau depus in cosciug, la "Sfanta Vineri"... Programul de inviorare, consta in alergare in ritm alert, trei ture de cazarma, combinat cu miscari ale bratelor si trunchiului. Cascati bine ochii la mine si faceti aidoma. Nu incercati sa fentati, ca beliti pula...Eu numa' v-am avertizat.... Incolonarea cate doi, in ordinea paturilor si fuga dupa mine...
Incolonati si alergand, trecem pe langa dormitorul veteranilor, a carui usa este larg deschisa...Alta viata aici. Tipii se imbraca pe indelete, stau la taclale intre ei si rad...nimeni nu urla si nimeni nu-i zoreste...Strabatem holul lung si caporalul deschide usa de la intrare, catre afara...Ne trezim in plina noapte ( este abia inceputul lui februarie ) si in plin ger ( aproape minus 30 de grade - unde-s iernile de altadata )... Pe cer, stralucesc milioane de stele si zapada scartaie protestand, sub bocanci. Aburi grosi, ca la cai, ne ies pe guri, odata cu gafaielile de rigoare...
-Alergam grupati, in formatie, nu ca niste curve la vapor sa prinda cel mai bun client ( mai tarziu, aveam sa aflu ca si Margarit e brailean, ca si colegul din patul de sub mine )..Nu vorbiti si nu fugiti cu gura deschisa, ca broscoii, ca dupa ia va doare gatul si nu puteti canta...
Alergam si ne impiedecam in sireturile pe care nimeni nu a mai avut ragazul sa le lege. Alergam si alunecam pe portiunile de gheata, pe care nimeni nu are timpul sa le vada. Alergam si prin cap ne trec cele mai insultatoare injuraturi la adresa caporalului, armatei, bisericii si gastilor de sfinti ce huzuresc in rai, la caldurica... Un tur, l-am dat gata. mai avem doua. Frigul parca nu mai este chiar atat de napraznic...Cum naiba supravietuieste tiganul ala de caporal numai in maieu ?...Trecem in fuga pe langa geamul luminat al bucatariei. Este intredeschis si aburi calzi, cu miros de "cazan" ne gadila papilele gustative...Margarit se intoarce cu fata catre noi, alergand cu spatele...E dat dracului omul asta, sincer...
- Rotim bratele catre inainte ! Alearga cu spatele rotindu-si simultan bratele... Am trecut si de dormitoare, astfel incat, in zona asta este intuneric bezna...Incetineste nitel ritmul pana ce ajunge pe la jumatatea coloanei..
- Rotim bratele catre inapoi !... Comanda creeaza deruta.. Ceva nu se potriveste. Rotatia bratelor catre inapoi, cu alergatul catre inainte, deruteaza creerele mai "odihnite"..Cineva, mai catre urma plutonului se impiedica si pe langa el, conform principiul dominoului, toata partea din spatele lui se imprastie prin zapada... Dumnezei, biserici, cristosi, organe genitale feminine si masculine, sunt evocate de catre toate partile implicate..Margarit, impasibil, decreteaza:
- Incepand de la clampaugul ala care s-a impiedecat, restul formatiei, mai executa inca o tura de cazarma ! Cresteti ritmul, sa-i ajungeti pe camarazii vostrii !
Terminam cele trei ture de "inviorare" si ne bulucim catre dormitor.
- Va aliniati la capatul patului ! Asteptam sa vina si berbecii impiedecati ..
Cateva zeci de secunde mai tarziu, behaind, apar si "impiedecatii". Caporalul le ordona si lor, alinierea.
- V-ati coit ca niste babe basinoase...Sunteti de tot rahatul. Nu-i nimic...Lucram la asta, incepand de maine. Acum va echipati, la urgenta si urmeaza sa executati "intretinerea sectoarelor" .. Am sa va repartizez pe sectoare, in functie de pozitia paturilor. Saptamana asta, va tineti minte sectorul si va tineti de el. Sectorul trebuie sa fie, dupa ce l-ati executat, luna/ bec/ si farmacie. Sergentul de serviciu pe companie le inspecteaza pe toate. Care nu este corespunzator, va fi refacut corespunzator, pana arata luna/ bec/ si farmacie. Deci, ca sa intelegi tu, mai biban puturos. Nu faci sectoru' cum trebuie si SSC-ul ( sergentul serviciu companie ) constata asta...o iei de la capat. Ma doare pe mine in pula ca a trecut timpul afectat pentru sector si ca ar trebui sa fi in sala de mese, sa bagi la matz. N-ai facut bine sectoru' mananci pula...aia mananci...asa ca sa nu traiti cu impresia ca puteti fenta...Azi este SSC Achihai...asta e mai bland, da maine sunt eu sau altu' mai sever decat mine...asa ca nu e de gluma...De saptamana viitoare, ordinea sectoarelor se schimba, da o sa vedeti atunci...
Primele patru "paturi" primesc ca repartitie " holul " - Holul este "nesfarsit" de lung. El trebuie spalat cu " T-ul " ( o chestie de lemn, in forma de T, avand infasurat pe el o jumatate de sac de canepa, rupta ). Sacul se clateste intr-un lighean cu apa rece ca ghiata, se stoarce manual si se infasoara pe "dispozitivul de curatat". "Operatorul", manuieste T-ul pana ce acesta incepe a lasa urme murdare ( vizibile privite fiind intr-un anumit unghi ). Atunci, celalalt "operator de curatenie" intervine si remediaza situatia, clatind sacul in lighean, storcandu-l si amplasandu-l la locul sau. Pe masura ce astia doi, avanseaza pe culoar si apa se usuca in urma lor, intra in ecuatie, ceilalti doi "operatori", care au misiunea de a lustrui si finisa partile curatate de catre primii. In acest scop, au la dispozitie o saltea veche, casata, pe care o plimba sarguincios peste partile spalate. Salteaua este desalata, imputita si grea. Tocmai de aceea este necesara interventia a doi oameni.
Urmatoarele patru "paturi" primesc ca repartitie " grupul sanitar "..Aici, distractia este la maxim. Trebuiesc spalate bine cele douazeci de veceuri, peresti de veceuri, usi de veceuri cu urme "maro" si frecate bine cele douazeci de chiuvete, inclusiv toata suprafata de ciment, tip mozaic, aferenta salii. Curatenia se efectueaza folosind aceeasi apa rece plus cateva mani de nisip fin, depozitat intr-o lada fara capac, in care de regula "veteranii" arunca chistoacele...Nu intru in amanunte jenante, despre cum arata un "grup sanitar " cu douazeci de veceuri turcesti, folosite in jumatate de ora, de catre saizeci de oameni...
Urmatoarele patru "paturI" primesc ca repartitie, sala de mese...O, ce veste minunata...ati fi tentati sa spuneti...Numai ca nu prea este asa. In sectorul acesta numai ce fusesem repartizat in acea dimineata, asa incat, am sa va povestesc despre el, mai incolo...
Urmatoarele doua "paturi" se pot considera cu " mana lui Dumnezeu" pe cap..Asta primesc ca repartitie, dormitorul. Maturat, spalat, aranjat. Nu este nevoie de lustruit, pericol de alunecare in caz de flotari, genuflexiuni si alte activitati sportive... Ca o paranteza spus...In tot ciclul intai, petrecut in UM 01959 R Dumbraveni, nu am avut niciodata "norocul" sa fiu repartizat pentru curatenie in acest sector.O sa va intrebati, firesc, de ce ??? Si eu o sa va raspund, firesc, cu un vechi proverb romanesc: " Norocul si-l face omul, cu mana lui " ...In privinta asta, cei mai "norocosi" erau sucevenii, care beneficiau cam saptamanal de "bilet de voie - 12 ore " in urma caruia, se intorceau "pregatiti" de acasa, asteptati cu drag, de catre gradatii ciclului doi...si nu numai de ei..
Si in sfarsit, ultimii, dar nu chiar cei mai ghinionisti, primesc ca repartitie "platoul" si zona aferenta. Cosuri gunoi, cosuri mucuri tigari. Platoul, era suprafata betonata din fata cancelariei, unde se tinea zilnic apelul, se comunica ordinea de zi si alte alea... Platoul trebuia maturat, cosurile golite, chistoacele stranse...Relaxare. Nici sectorul asta nu l-am deservit niciodata, rezervat fiind si el celor din categoria de mai sus....
Multumit nevoie mare de "repartitia" primita, ma indrept, impreuna cu galateanul de sub mine, David Sorin - se numea, spre sala de mese. O gasim, relativ usor, dupa ce prima oara intram in "rastelul de arme". Cativa "veterani" ne privesc curiosi, ca pe un grup de babuini imbracati in toale militare. Nimerim sala de mese.
O incapere nu din cale afara de mare, cam cat un dormitor, in care sunt insiruite pe doua randuri, vreo zece mese. Fiecare masa, are pe fiecare latura cate un taburet cu picioare metalice si fata de PFL, aidoma mesei. In dreptul fiecarui taburet se afla ordonat asezate, piesele de vesela. O farfurie in care se afla un castron, o furculita si o lingura in partea dreapta. In partea stanga, o cana de 250 ml, iar in mijlocul mesei, o cana mare, de un litru, cu maner pe toata lungimea ei...Toate, fara exceptie sunt din aluminiu. Nu mai vazusem asa ceva, in viata mea.. Aluminiul lor este mat, coclit usor si pe unele, observ urme alimentare. Din patru farfurii, trei prezinta deformari mecanice, iar doua dinpatru castroane, au avut parte de acelasi tratament. Nici canile nu au scapat toate neindoite...Ba unele, chiar au ramas si fara torti. Singurele care si-au pastrat cat de cat "demnitatea" sunt canile mari. de litru...la ce naiba folosesc astea, ma intreb ? Mesele nu sunt "rasfatate" cu fete si cateva au marginile ciobite. In mozaicul de pe jos, nu mai poti distinge coloratura pietricelelor integrate din pricina unui usor strat de mazga lipicioasa, ce face ca incaperea sa prezinte un usor miros ranced..
Pe unul dintre peretii perpendiculari fata de mese, este un geam dublu, culisant, ca de ghiseu postal..Tocmai cand incercam sa-i gasesc rostul, o fata dolofana isi face aparitia in cadrul lui.
- Asa bibani ! Dupa ce ca ati intarziat mai bine de zece minute, acuma stati ca proastele si va uitati unul la altul...La geam adunareaaa !!! Sunt fruntasul Corobana si bucatarul companiei, pana la liberare. Saptamana asta, cat sunteti de serviciu in sala de mese, cu mine aveti de a face...Acuma, hai repede la treaba, ca n-avem timp de povesti. Vesela v-am aranjat-o eu astazi, ca deja era tarziu, da din clipa asta, face parte din fisa postului la voi. Voi carati "ovalele" cu mancare, voi impartiti cosurile cu paine, voi duceti canile de ceai la mese, voi strangeti si spalati vesela murdara...Si cand terminati, sa vad bec pe jos, mesele si scaunele spalate si pe urma va apucati de curatat legume si ce va mai dau...In bucatarie interzis sa intrati. La baie va duceti numa' dupa ce mi-ati cerut voie..
Se intoarce cateva clipe, care plita sobei uriase, pe care troneaza o oala impresionanta. Mesteca in ea cu un liguroi de un metru jumatate si revine grabit la geam.
- Langa usa, acolo bai, in spatele vostru, este un dulap metalic. In el este patrusde' castroane, patrusde' farfurii, patrusde' furculite, linguri si cani. Mai este in el, zece cani mari si in partea de jos, patru "ovale"... Din toate, doar ovalele mai este in dulap, restu e pe mese. Sa nu dea dracu sa lipseasca vreo ceva din inventar, ca platesti tu, din solda, sau mata sau tactu' de acasa, daca e mai scumpe...Tu ala, mai prajina ( despre mine era vorba )..Adu repede un oval sa disert mancarea in el si voi aialaltii, impartiti cosurile cu paine la mese si duceti ceaiul.
Nu inteleg ce limba vorbeste. Incerc sa ma dumiresc ce vrea sa spuna..
- Bai boule, mai stai mult ca vaca acolo ??? Deschide usa la dulap si ia un oval de colo si da-l incoace...
Deschid usa si in partea de jos a dulapului, observ niste ligheane mari, de aluminiu evident, mai drepate sau mai strambe, mai slinoase sau mai curate...
- Alea, ba...alea. Alea se cheama "ovale" bai laba trista...ai de pula voastra de bibani...
Omul cat traieste invata...Asa imi spunea mereu, taica-meu.. Numa' ca aici trebuie sa inveti din mers si esti "incurajat" la tot pasul. O intreaga aventura se intampla zilnic in sala de mese si aveam sa o "recapitulez" toata saptamana, invatand-o la perfectie..
Dimineata. Micul dejun. Micul dejun consta, aleatoriu, dintr-o portie de "mancarica de cartofi" ( detestam laturile astea..cartofi fierti cu zeama lunga ) sau "macaroane cu branza" ( aceeasi portie de macaroane, asezonate cu portii diferite de branza, dupa cum stia bucatarul sa o extraga din oval, unele pentru veterani si altele pentru bibani ) sau "pilaf" (cea mai groaznica varianta - orezul fie avea in el pietricele - cine statea sa aleaga o jumatate de sac- fie avea viermisori, care prin fierbere indelungata isi dublau sau triplau dimensiunea initiala ). Felul de mancare ( dintre cele trei, prin rotatie ) pe care il primeai, era completat cu o cana de ceai ( continutul canii mari de un litru, fiind impartit la patru meseni ) indulcita cat sa ghicesti o urma de zahar si un sfert de paine neagra. Painea se taia in patru si se depozita intr-un cos de sarma la fiecare masa.
Din oala uriasa de pe plita, bucatarul, impreuna cu ajutorul de bucatar ( de regula viitorul lui succesor ) descarcau cu niste polonice uriase, continut fierbinte, pana ce umpleau un "oval" . Ligheanul acesta era luat de catre "veselar" ( adica unul dintre bibanii de serviciu ) si dus pana la prima masa. Aici, venea bucatarul, inarmat cu un polonic de o portie si pescuia din oval ( dupa simpatii si preferinte ) un continut mai mult sau mai putin proteic, pe care il deserta in farfuria ocupantului. Repeta operatiunea, la fiecare masa si ovalul era reumplut pana ce toata lumea isi primea portia..
Populatia statea la masa. Unii mancau civilizat..Altii mancau precum necuvantatoarele, adica: maimutze, boi, porci si alte specimene, care atunci cand se hranesc, fac mizerie in jurul lor... Unii dintre veteranii "ruginiti de armata si dornici de civilie" care se considerau a fi mai veterani si mai ruginii decat altii, isi exprimau dezacordul in ceea ce priveste calitatea mancarii servite, prin rasturnarea, pur si simplu, a farfuriei, cu tot cu continut, sub masa, si parasirea in mod ostentativ, a salii ...
Veselarii, asistau "veseli" la dezmatul din sala de mese si asteptau ca prima serie ( cea a veteranilor ) sa termine de" executat programul de masa", care nu trebuia sa depasesca 15 minute. Ultimul servit si ultimul "mancat" parasea sala de mese. "Armata celor patru maimute" se repezea organizat catre mesele recent eliberate. Unul aducea, din dulap, un oval gol, destinat "studentilor" ( asa erau "alintati"...cine stie de cand si din ce considerente..cei patru-cinci porci ai companiei ). Un veselar rasturna in el eventualele resturi de mancare, unul, resturile de ceai ( paine nu ramanea niciodata ) iar unul, stangea tacamurile murdare, pe care le depozita in alt oval gol. Cu mana, sau cu o bucata de cersaf rupt se stergeau la urgenta mesele golite si rapid, se completau, din dulap, cu tacamuri curate...apoi procesul cu desartatul si impartitul mancarii se producea, ca si prima data..
Dupa ce si seria a doua "executa programul de masa" si se ducea in legea ei, pentru a mai executa un alt program, incepea "distractia" pentru "veselari". Tacamurile erau iarasi golite si depozitate. Daca ovalul studentilor devenea neincapator, era si asta suplimentat. Cat timp trupa manca, bucatarul, in oala de mancare golita, punea apa la incalzit, cam pe jumatate, dupa care oprea injectorul sobei pe motorina. Apa aceea, nu mai avea timp sa se infierbante ca lumea...dar ce rost avea. Deserta o parte intr-un oval gol si ne-o inmana prin geamul bucatariei. Spalam vesela golita, cat de cat, atat cat se putea in primul oval. Detergenti nu existau...doar o mana de soda, care se calcifia in bulgari mici. Apa din ovalul cu pricina, devenea din ce in ce mai slinoasa...Mainile celor care spalau vase in ea, deveneau din ce in ce mai pline de grasimi si umflate. Nu conta. Cantitatea de apa calda, primita de la bucatarie, se limita fix la trei ovale, asa in cat se "spalau" toate vasele intr-unul ( indiferent cat de mizerabila era spalatura ) si se clatea, cat se putea clati, in celelalte doua ovale ramase. Problema era insa alta. Dupa ce "programul de curatenie" se termina, asta insemnand si maturatul podelei, spalatul cu T-ul, alimentat "studentii" si toate celea, bucatarul venea in inspectie si verifica ca totul sa fie...inevitabil: luna/ bec/ si farmacie... Daca nu era asa, operatiunile se repetau, insa fara confortul apei calde..
Veselarii se relaxau. De mancat mancasera printre resturi, inainte de a se apuca de curatenie, acum aveau pauza de o tigara, dupa care urma programul intitulat " pregatirea alimentelor"......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu