Mecanic (41)

   Deja din 1992, sindicatele ajunsesera sa fie bagate in seama de catre mai marii combinatului. E drept ca si acestea se reformasera cat de cat. Daca la inceputuri, devenea lider de sindicat cel cu "gura cea mai mare", doi ani mai tarziu, lucrurile au incepaut sa se schimbe...
  Conducerea a realizat ca cea mai inteleapta cale de urmat pentru "concordie" si mult evoca "liniste" de care avea nevoie si Ilici Iliescu, e sa-ti "apropii" cumva pe cei ce pot stapanii masele.  Realizau ca situatia nu e prea "roza" in combinat, ca se munceste la fel de greu ca si pe timpul "odiosului", ca salariile n-au aproape nici o valoare, ca muncitorimea ( haita de caini flamanzi ) nu e chiar prea incantata de "maretele realizari" ale noului regim...Si "haita" nu dadea din loc din coada la vederea "stapanului", ba chiar unii deja maraiau.  Dar haita, ca orice forma de organizare canina este condusa de "specimenul alfa". Daca asta-i intarata cu siguranta harmalaia ce urmeaza e maxima si consecintele imprevizibile. Asa incat, mai bine ti-l faci prieten pe acesta, ii mai arunci cate un os, generos incarnat, de ros, si-l lasi sa-si faca ordine ( asa cum ii sugerezi ) in propria-i curte.
   Si uite astfel, sindicatele ( sustinute si de conducerea depoului ) au reusit sa impuna ideea cum ca mecanicii din SIDEX ( fost GSG ) care, vezi doamne, nu lucreaza in partida completa ( macanic + mecanic ajutor ) precum colegii lor de la CFR, ar fi indreptatiti sa primeasca in compensare jumatate din salariul mecanicului ajutor, lipsa.
   Dupa ceva negocieri, insotite de amenintari mai mult sau mai putin voalate, masura a fost implementata. Ne-am trezit cu o substantiala majorare salariala. ( nu jumatate de salariu, undeva mai putin decat jumatatea unui salariu de baza al unui mecanic ajutor, venit impozitat )
   Situatia devenise idilica...dar pentru ca tot ce e idilic tine putin, conducerea a realizat ca s-a cam pripit si ca situatia ar putea degenera, pentru ca imediat si personalul altor uzine ( cocsari, otelari, furnalisti ) au inceput la unison sa solicite majorari si recalculari salariale.  Inapoi insa nu mai puteau da. Asa incat, prin consultari comune, patronat -sindicat, s-a hotarat ca pentru concilierea intre "capra" si "varza" SIDEX-ul sa infiinteze un "curs de mecanici ajutori"...Toata lumea avea sa fie fericita:  Mecanicii, ca or sa aiba mecanic-ajutor, sefii ca vor devenii lectori platiti la acele cursuri si impreuna cu sindicalistii, isi vor putea angaja in combinat odraslele, nepotii sau obligatiile, iar patronatul ca poate linistii valul de nemultumiri creeat.
   La "Grupul Scolar" al combinatului, au inceput cursurile de calificare in functia de mecanic-ajutor. La inceput, timid, o clasa...apoi inca una...si inca una.
  Daca initial conditiile de inscriere erau destul de restrictive, in sensul ca se aproba inscrierea doar a celor ce veneau din meserii cat de cat inrudite, odata cu aprobarea celei de a doua clase, aceste sau relaxat, astfel incat in cea de a treia clasa pana si croitoria a devenit "meserie inrudita".  Si apoi de ce nu ? Croitorul lucreaza cu linii si ace...Linii si ace ( cum li se mai spun limbilor macazurilor ) sunt si la calea ferata...
   Pe la inceputul toamnei, cursantii au inceput stadiul de practica pe locomotiva. Logic deci, cei care primeau indemnizatia pentru mecanic -ajutor ( si nu o mai primeau decat o parte, se facuse deja o selectie a celor ce aveau dreptul la compania acestuia ) isi luau adio de la ea. Panarama, scandal...Nu-mi dai mie mecanic-ajutor, da-l altuia...Unii erau in stare sa alunge cu pietre bietul "copil" trimis de la depou, pentru asistenta... De altminteri, cum ne place noua sa ne fudulim, "Romanul este om cald si primitor. Isi da si camasa de pe el..." - Fudulii pe moatze,  propaganda de doi lei. Asa incat, ca sa nu mai fie suparare, indemnizatia suplimentara a fost anulata si toata lumea ( mai ales cei ce invidiau caprele vecinilor ) multumita....Conducere isi radea in barba.
   Sindicatele si-au unit interesele intr-o federatie comuna, ocazie cu care au primit "cadou de nunta" din partea patronatului sediul ( generos ) fostului comitet de partid pe platforma, masina de serviciu cu sofer la scara, si scoatere din productie ( pentru usurarea muncii sindicale )
   Catre sfarsitul anului si inceputul lui "93 au aparut si in Galati "cooperativele" de tip piramidal. Mady si David, Grimper si Mimi SRL erau in topul fraierilor. Fraier care cotizau intru imbogatirea fostilor militieni, procurori, activisti de partid (deveniti oameni de afaceri ) si golani aventurieri, baieti buni in orice ocazie.  Au falimentat pe rand, la cateva luni de la infiintare si nimeni nu i-a intrebat vreodata "de sanatate".  Peste 85% din deponenti au ramas cu "buza umflata". Asta nu i-a descurajat in prostia lor, sa fuga cu mic cu mare catre Clujul Caritasului lui Stoica. Pentru ca miza era la scara uriasa, statul Roman i-a ajut sa-si "rupa gatul" si de data asta. Trenuri speciale au fost puse la dispozitia celor "spalati pe creier" ce se visau milionari. Caritasul oferea, nu-i asa, o dobanda de 800 % ( de opt ori suma depusa )..."Goana dupa aur" a saracilor romaniei a luat sfarsit dupa mai putin de un an, in mocirla disperarii
  1994 a fost si mai nenorocit decat predecesorul sau. Prin vara inflatia devenise uriasa. Salariul incasat azi, a soua zi isi pierdea o treime din valoare. Manuiam deja bancnota de un milion lei. Prin vara, datorita sutelor de firme capusa ce impanzisera deja combinatul salariatii SIDEX-ului au inceput sa-si primeasca drepturile banesti cu intarziere. La inceput cateva zile, o saptamana apoi, culminand cu o perioada de neplata de doua luni de zile.
   Cocsarii, cei mai napastuiti salariati din tot combinatul au ales sa ignore "povestile" sindicalistilor cu cravata si camasa alba si s-au mobilizat la sfarsitul programului ( ora 12.00 pentru ei ) ocupand platoul din fata turnului administrativ.  La ora 14.00, cu toate incercarile disperate ale sindicatului, li s-au alaturat furnalistii si otelarii.
  Geamurile de la etajul intai al directorului general ( Dumitru Nicolae ) au zburat cat colo, in mii de tandari...Din oras deja veneau ajutoare. Politistii militieni, n-au reusit sa intre in perimetru. Multimea era din cale afara de furioasa si gata de orice. Exista pericolul ca situatia sa degenereze si "concordia" lui Ilici Iliescu sa dispara. Ba mai mult. Exista pericolul ca sindicatul sa ramana fara "obiectul muncii" ceea ce ar fi fost dezastruos pentru ei, mai cu seama acum, cand se obisnuisera deja cu luxul.  Astfel incat, au facut front comun si punandu-se pavaza l-au scos pe "mos teca" sa se adreseze multimii.  Mosul ezitant la inceput, a fost repede convins de un telefon primit de la Bucuresti, care-i cerea imperativ "sa faca totul" pentru "restabilirea unui climat tovarasesc de liniste si incredere"..
  A inceput sa se lamenteze cum ca nu este inteles. Cum ca SIDEXUL trece printr-o perioada foarte grea si cum numai datorita lui pop-ulimea care urla si se comporta necivilizat isi primeste banutii cu care pleaca acasa.   Le-a aratat obrazul nerusinatilor care au aruncat cu pietre si a facut referire la parul lui alb, garantie a seriozitatii si sinceritatii .
  Apoi, au luat cuvantul sindicalistii. S-au declarat si ei, evident, nemultumiti de intarzierile salariale, dar , in acelasi timp in total dezcord cu manifestatia violenta initiata pare-se de elemente rau voitoare, non sindicale, persoane certate cu etica si bunul simt, care nu fac cinste membrilor de sindicat...
   Revolta s-a blegit. Cei mai vehementi, scarbiti i-au huiduit si au plecat catre casele lor. Ceilalti au ramas sa-i asculte si sa creada in ei, asa cum au crezut ca se vor imbogatii depunand banii munciti cu sudoare la Caritas.
  Cert e, ca a doua zi, tot combinatul a primit salariul. Si asta a insemnat un efort urias, raportat la masa salariala, ce-si primea drepturile esalonat, pe parcursul unui intregi saptamani.  Dupa intamplarea aceasta n-au mai fost niciodata intarzieri salariale pe platforma....
   Incepand cu 1995, "cotatia titeiului la bursa subterana a explodat" Cum calea ferata intrase deja in declin ( pentru ca asa trebuia ) si transportul rutier luase o mare amploare iar pretul litrului de motorina "la locomotiva" era cotat la mai putin de jumatate fata de pretul litrului "la pompa" tot "neamul lui manivela" licita pentru un chilipir.
  " Afacera" a debutat timid la inceput. Se vindea cate un cazan, doua ( cazan = fost bidon de vopsea de 20 L curatat si dotat cu maner din fier-beton ) pe tura. Banii obtinuti ( modesti inca ) se dadeau pe gat la "Intersectie", de regula cu amicii.  In scurt timp insa, prin puterea exemplului, antrepenorii au inceput sa se inmulteasca si fenomenul a luat amploare.
    Pentru ca se lucra cu furtunuri de dimensiuni "serioase", litrometrul era demontat ( opt suruburi ) astfel incat prin spatiul liber sa se poata manevra in voie respectivul "tub flexibil"
   La final, pentru "intimidarea adversarului" sarma plutitorului litrometrului era torsionata intr-atat incat la final, dupa remontare indica acceeasi cantitate de motorina ca cea dinaitea "atacului".
   Conducerea s-a sesizat si a luat masuri de rigoare.  In pervazul locomotivei de 1250 C.P. a fost executata un orificiu simetric cu un altul in rezervorul locomotivei ( am mai povestit asta in alta pagina ). Prin ele era introdusa o sarma gradata stas, la depou care indica ( sau ar fi trebuit sa indica ) cantitatea corecta.
   Din 1996 a inceput sa-mi fie sila de meseria ce-o facusem atata amar de ani. Se vindea motorina din toate pozitiile si in toate ocaziile. "Foamea" era atat de mare incat daca cererea era de 200 L, apoi atunci 200 L era si oferta. Chit ca, asta reprezenta consumul normat al unei locomotive de 1250 C.P. pe intreaga tura de serviciu. Respectivul vindea 200 L apoi, cumva trebuia sa-si "traga in caramida" colegul ca sa-i semneze foaia, la ora schimbului.
   Si se inventasera mai multe "ghidusii"...De la golirea rezervorului de zi ( cel ce sta alimentat in permanenta ) pana la solutia finala, disperata, completarea cu apa...
  In anii 1997-1998 am stricat prietenii cu colegi cu care ma cunosteam din scoala de mecanici. Tocmai de aceea, amintirile acestor ani mi le-am stres singur "de pe hard". Afacerea devenise deja una de tip "mafiot" care implica colaborarea si impartirea castigului intre Operator R.C. impiegat de miscare, sef manevra si ultimul pe lista...cu voia dumneavoastra ( iarasi Ilici - ma obsedeaza) mecanicul de locomotiva.  De ce ??? Pentru ca:  Operatorul, retragea strategic o locomotiva din exploatare, IDM-ul o "ascundea" undeva prin statia lui si nimeni nu mai stia de ea, seful de manevra era omul de lagatura al IDM-ului si el ii executa parcursul pana unde era necesar, mecanicul ( si ajutorul, daca exista ) sustragea motorina, o cara, o desarta si daca totul se termina cu bine ( nu era prins in fapt de catre organele de control, cele de paza sau Domne Fereste de politia combinatului ) intocmea o foaie de parcurs fictiva,cu un consum adecvat, pe care IDM-ul o semna si aviza bineinteles, dupa ce primea partea sa... Daca ceva nu mergea bine, cel surprins in flagrant direct, evident purta toata raspunderea si era singurul vinovat.  Si incredibil, acceptau acest risc ......Gata, nu mai vorbesc despre asta, mi-am stricat ziua.
   In anul 1999 am fost promovat in functie, cariera mea de mecanic incheindu-se astfel definitiv.  Au fost ani frumosi, au fost ani urati...a fost o viata de om, traita zi si noapte pe "un morman de fier" pentru unii...alaturi de o mare iubire ( LDH 125-363 ) pentru mine.  O iubire ireala, reciproca, in care nu am fost dezamagit niciodata si care ma mai bantuie si acum........
   Va multumesc ca ati avut rabdarea sa ma ascultati !

Mecanic (40)

   Ma intrebam retoric. data trecuta, cum reuseau unii colegi ai mei, sa chefuiasca prelungit dupa o tura de noapte, care, sincer, pe mine ma punea la pamant ?  Si mi-am adus aminte de o patanie, a unui fost sef de tura, altminteri om serios, cu scaun la cap, dar  care a avut de patimit din pricina "anturajului" bahic...
   Tura de noapte in depoul de locomotive CFU  SIDEX  ( CSG - privatizat ). E duminica seara, toamna tarzie a anului 1992. In depou se afla doua locomotive programate pentru revizie luni dimineata si o a treia, rezerva, buna de serviciu.  Pe primele doua, doi mecanici "veterani" ce bat spre cincizeci de ani.  Oameni seriosi si astia si tot aidoma , cu scaun la cap. ...Pe a treia, un mecanic in "floarea varstei" , mai putin serios, si fara nici o piesa de mobilier cu patru picioare la mansarda.  Hai sa-l numim Emilas.    Stau toti trei la taclale cu revizorul de locomotiva ( om serios, cu......) in biroul acestuia.  Usa metalica este deschisa pentru a permite fumului de tigara generos raspandit prin incapere, evacuare.  Emilas captiveaza auditoriul de ceva vreme cu povestirea lui despre cum a ajuns sa fie "intretinut" de o "baba" de 53 de ani, in schimbul serviciilor sexuale oferite. Auditoriul se amuza copios mai cu seama cand "copilul" intra in detalii picante. Hohotele de ras se revarsa in cascade tumultoase, amplificate de spatiul vast al halei si linistea noptii.
   Nea' Micu, seful de tura lucreaza la comanda ( registrul locomotivelor si al mecanicilor ) pentru a doua zi.  Telefonista, Vasilica, aflata in subordinea sa, dupa ce s-a luptat aproape o ora cu preluarea "stocurilor de motorina" ale locomotivelor de pe teren, prin statia de emisie-receptie, se lupta acum cu somnul. Inchide cate un ochi, pe rand, sperand ca nea' Micu sa nu o observe. E venita pe tura lui doar de cateva zile si nu vrea sa-i faca o impresie proasta.
  Nea' Micu scrie la comanda nitel iritat de rasetele ce rasuna in depou, pana la el, gandind, aproape cu voce tare, la cat de bine ii era cu "fata lui", Mariana ( aidoma telefonista ) ce se ocupa singurica si benevol de sarcina asta plictisitoare:
- Mariano, Mariano...cum te-ai dus tu in concediu si cum m-ai lasat tu pe mine singurel si neajutorat pe lume...
  Vasilica, care pret de cateva secunde inchisese simultan ambii ochisori intra in panica:
- Aoleu, sa sti ca m-a vazut asta dormind...Precis ca ma injura...
  Sare de pe scaunul ei viguroasa ca o fetiscana de 16 ani si incepe sa turuie;
- Sefu' sa va mai pun un pic de cafeluta ?  E calda inca, seria a doua...sau o feliuta de prajiturica de casa, facuta de mine ?
- Nu, multumesc mai fetita...Am baut deja doua cafele si cu dulciurile nu prea le am..Bai frate, da ce panarama mai fac aia in depou...Hai, poate ma enervez sa vezi ce dau cu ei de pamant...
   Vasilica incearca sa fie concilianta, gandind cum ca atitudinea ei pozitiva o va influenta si pe cea sefului fata de persoana ei:
- Lasati-i sefu' in legea lor. Se mai amuza si ei, sa treaca noaptea.
- Ii las mai fetita, ii las, da uite ca nu ma pot concentra din pricina lor si o sa gresesc naibii comanda aita, nafura mamii ei de viata !
   Un inger prietenos ii vinde Vasilicai un pont la minut...
- Sefu' !!! Da ce ce nu faceti matale o pauza...Coborati si talica pana jos ( biroul sefului de tura se afla la etajul doi pe pasarela depoului ) si abia ce va mai dezmortiti nitel...
- Ce vorbesti frantz...Si comanda cine o scrie ?  Mama mare, soacra-mea ?
- Hai sefu' ce Dumnezeu...cate comenzi am scris eu...sa fi matale sanatos
- Ce vorbesti mai fetita, chiar te pricepi ?
   Mai bine decat dumneavoastra, era sa zica Vasilica, dar isi musca limba in ultimul moment si reuseste doar sa dea din cap de mai multe ori ,afirmativ.
- Ia uitati-va aici sefu.. Zice ea si intoarce grabita foile impresionantului registru cu cateva zeci de pagini spre inapoi.
- Uitati, aici, scrisul meu...dincoace, scrisul meu...aici iar scrisul meu...Credeti ca numai ma laud ???
   Nea' Micu se inveseleste subit. Le are si el cu vrajeala si mistourile, e baiat de baiat...
- Mai fetita, uite ca acu' ma uit mai atent la tine...si vad ca esti buna, mai, da' chiar buna...si o masoara ostentativ din cap pana in picioare...
   Vasilica roseste intens si zambeste incurcata.
- Bai...ce fata ai facut !!!  Ai crezut ca ma dau la tine ai ???  Copchil prost ce esti...Nu face nentu' Micu asa ceva mai fetita...Am copchii de varsta ta acasa mai...Ha,ha, ha...
- Hai, treci si scrie, daca nu ti-e somn, ca eu ma cobor nitel pana jos.
    Usa biroului revizorului fusese inchisa, dupa ce incaperea se mai aeresise cat de cat. Seful de tura o deschide brusc si aparent nervos, afisand o figura suparata.
- Petrica !!! Ce-i panarama asta aici !!!  A trecut directorul cu Aro pe langa depou ( soseaua era alaturata depoului ) v-a auzit behaind si cand a ajuns la uzina, m-a facut albie de porci, din pricina voastra. Maine dimineata toti patru, la sef, la nota explicativa..Ati belit  p...le prostanilor. si tu pe ale tuturor Petrica, ca esti revizor si in biroul tau erau toti...
   Anturajul impietreste, devastat...Bai frate, ghinionul dracului..Nu am facut a bine cu atata ras...Seful de tura se intoarce cu spatele la ei, furios si iese trantind usa metalica, ce face un zgomot asurzitor. Vasilica, sus, cat pe ce sa scape pixul din mana si sa cada de pe scaun...
  Trec doua secunde lungi cat o vesnicie si tocmai cand nefericitii se pregateau sa se auto compatimeasca, nea' Micu reintra in incapere hohotind:
- Mama, ce fata de muraturi aveti. V-ati c..cat pe voi prostanilor...V-a pierit rasul ai ???
    Emilas, nitel invidios ca si-a luat-o, incearca sa o dreaga.
- Nea' Micule esti de milioane bre...Eu m-am prins din prima, da fraerii astia chiar te-au crezut...
- Te-ai prins pa p..da matii Emilas, nu manca rahat.
   Si brusc simte cum ii creste tensiunea.  Ete' la el ce tupeu !!!  Las ca te invat eu minte sa-ti vezi lungul nasului, ciutane....
- Ia, mars la masina. Porneste si sa te vad la piticul de iesire din depou. Imediat te pun la dispozitie...
   Impricinatul isi da seama ca a facut-o de oaie si da sa dreaga busuiocul:
- Hai bai nea' Micule, mata chiar nu mai sti de gluma ?  Eu eram ca..at pa mine primul...pe bune....Las-o dracului de masina. E aproape trei dimineata. Cine mai munceste la ora asta...Dracu".  Stai oleaca, ma duc pana la masina si vin cu o surpriza.... Si imediat dispare, ca nu cumva seful sa riposteze.
  Ceilalti pricep ilarul situatiei si se amuza copios. Il pun la curent pe sef, la urgenta, despre "idila" lui Emilas dar seful se arata foarte neincrezator fata de toata povestea.
   Emilas, reitra in incapere, tinand in mana o sacosa de plastic...
- Bai, radeti ca p..lile, credeti ca nu v-am auzit ???  Nu mata, nea Micule, papagalii astia...Ce ziceti voi. Emilas mananca bors. Ai de p..la voastra...
- Nuuu Emilas, nu mananci bors...c..at manaci ma.  Mai dute-n p...da matii cu baba ta cu tot. Contreaza nea' Micu.  Gelatii tavaliti pe jos de ras.
- Mananc C..at, da ???  Ia uite aici nea' Micule !!! Ia sa te vad ce mai zici !!!
   Si scoate din sacosa de plastic, pe rand, tacticos, o sticla de Whisky de trei sferturi, un pachet de Marllboro sigilat, o punga de cafea solubila, o ciocolata amaruie si doua pachete de alune prajite....Aia raman masca...
- Cum e bre ?  Am venit la munca direct de la baba, nici n-am mai trecut pe acasa. Oricum Carmina ( nevasta-sa ) era la masa, in vizita...Ati vazut bai ( si se uita dispretuitor la colegi ) ca nu vorbesc prostii ???  Sau o sa spuneti acuma ca toate astea mi le-a adus Mos Craciun sau mi le-a pus nevasta-mea la pachet....
   Gasca devine brusc interesata de subiectul "baba" si jumatate de ora detaliile picante si rasul nu mai contenesc.
  Vasilica termina comanda si multumita ca sefu' e in toane bune si "departe", pune capul pe masa inclinata si atipeste usurata.
   Naratiunea se incheie in biroul revizorului. Deja este ora patru. Mult a fost, putin mai este pana la ziua.
  Lui Emilas ii vine o idee:
- Nea' Micule..Tot am venit pana aici cu sticla asta....Hai sa o desfacem si sa ne batem joc de ea...
- Desfaci pe p..da matii Emilas. Eu am mintea ta ??? Nu se bea in combinat...sau cel putin, nu in prezenta mea....Apoi, ii cam pare rau ca l-a luat prea dur si o da iarasi pe mistocareala:
- Bai Emilas si ca sa fiu sincer, ma...Nici nu prea am curaj. Stiu eu ce-o fi facut cu sticla asta baba ta, inainte sa ti-o dea ???  Vezi ce gat lung si curbat are mai ???
   Auditoriul explodeaza de ras. Vasilica se sperie a doua ora si-si schimba locul de odihna in chicineta ce tine loc de vestiar.
Emilas, nu se lasa mai prejos si i-o serveste la fileu:
- Lasa bai nea' Micule...abia mai pui si matale botu" la ceva strain...
   Vacarm de rasete. Vasilica renunta la somn si se apuca sa-si corecteze manichiura, resemnata.
  Zorii incep sa-si faca simtita prezenta. Gasca se sparge si fiecare se duce la "locul sau de munca".  Soseste si schimbul si pe la 06.40 statia de autobuz a cursei conventie "Depou .CFU - Micro 19" incepe a se anima.  Protagonistii serii, se regasesc in formatiune completa.  Emilas e in forma maxima, si face "show matinal", dovada ca recipientul cu gat curbat fusese "violat" nitel...
- Nea' Micule...stima si respect !!!  Am vorbit si cu ceilalti colegi si am stabilit sa mergem impreuna, la "una mica", in drum spre casa, daca tot nu ne-ai lasat aseara sa ne facem de cap...
- Duceti-va mai, cine nu va lasa sa mergeti.
- Bai nea' Micule, haide bre, da-o dreacului, matale esti sufletul petrecerii...Serios, am o deosebita placere sa cinstesc cu matale o suta de...ce vrei mata, nu conteaza. Hai bre, ca nu stam decat cinci minute, ce dracu', si eu am o gramada de treaba dupa-amiaza..
- Cu baba, cu baba...Se hlizeste unul
- Taci bai, ca te tai de pe lista.
   Vine autobuzul si urca toti. Cum blocurile CSG-ului erau grupate, coboara toti in aceeasi statie. Nea' Micu da se se fofileze. Emilas, ager percepe manevra si-l prinde de cot.
- Nea' Micule, nu-mi face rusinea asta...Ma faci de c..at fata de toata lumea....Hai bre, vrei sa ma pui in genunchi in fata matale.. Una mica la "Bandajatu" ( carciuma de cartier, situata langa Spitalul de Urgenta ) si plecam, boboci, acasa.  Emilas face cinste la toata lumea, sa-i traiasca baba, sa-i reziste p..la si sa dea de baut la prietenii lui adevarati.
   Cei trei "prieteni adevarati" din tura de noapte, fac cor, comun, de aprobare a inteleptei decizii.  Nea' Nicu, in minoritate evidenta, cedeaza invins...
- Hai mai, sa nu spuneti ca sunt cu nasul pe sus..Da' sa fie clar. Mai mult de un sfert de ora nu stau.. Si intra toti cinci in interiorul stabilimentului, deschis, ca orice asezamant de acest fel, ce se respecta, de la ora opt dimineata, pentru "vizitatori" ...si sase treizeci  pentru "clientii casei". Emilas, se precipita catre tejgheaua barului, de unde achizitioneaza cinci pahare curate, apoi face un apel catre cineva din culise:
- Ancuto !!! Cinci cafele, adevarate la masa mea, da repede...Asistenta e surprinsa in mod placut. Nenea Micu nu se poate abtine si declara:
- Bai Emilas, da" parca esti la tine acasa, bai nene...
- Nea' Micule, asta e !  Nu ca mananc c..at, da' sunt chiar respectat in cartierul asta. Si tine cont, ca-s venit aici doar de cativa ani...Ca pentru ai confirma spusele, in bodega intra inca doi ..."consumatori".  Dau cu ochii de masa a cinci locuri, patronata de Emilas si saluta respectuos. E clar, fara nici un dubiu. Emilas este incontestabil, sef de tura la "Bandajatu"..
   Sticla, nitel "mozolita" de Emilas in cursul diminetii isi "da drumu' " in pahare...E primul rand si se duce la urgenta. Se savureaza cafeluta si se comanda ( evident de catre Emilas ) cate cinci mititei de caciula si inca cinci sute de "Alexandrion".  Nea' Micu, schiteaza un protest formal si se arunca pofticios in farfuria de carton plina de mici, mustar si scobitori...Atmosfera devine una de "fiesta".  Alexandrionul face sa dispara pe gat, nitel, senzatia de seu de oaie a micilor, dar setea...adevarata sete, dupa mititei incepe sa se manifeste.  Sosec la urgenta cinci sticle reci de "Ursus", aduse de catre Ancuta, recompensata generos cu o palmuta peste fese de catre Emilas.  Asistenta coplesita... Emilas ( care fie spus, in paranteza, era un adevarat "alergator de cursa lunga" in materie de bautura, indiferent de ora si context ) face o demonstratie de forta.. Pentru ca nu mai avea tigari, se ridica si se duce la o masa, aleatorie, unde vede el un pachet expus.... Extrage o tigara din pachet, fara sa-i invrednicesca pe cei de la masa macar cu o privire, o aprinde, cu bricheta lor...si revine printre colegii sai.
  Pagubitii...baieti destepti, norocul lor, privesc in jur si observa inteligent, mai multe persoane, de la mai multe mese, interesate de filmul actiunii...asa ca-si termina rapid consumatia si parasec grabite localul.  Se mai comanda inca un rand de bere, ocazie cu care nea' Micu il decreteaza categoric ca fiind si ultimul.  cel putin pentru persoana sa... urmeaza negocieri aprinse, rugaminti, implorari....refuzuri. Nea' Micu e de neclintit:
- Gata !!!  Am terminat de baut si-am plecat !
  Dupa inca un rand, Emilas accepta  in sfarsit sa capituleze
- Gata nea' Micule !  Cum spune sefu" !   Mergem acasa.. Intra peste Ancuta in culisele barului plateste consumatia si apare imbujorat cateva secunde mai tarziu...
- Bai frate, femeile astea-s nebune !!!  Nu mai scap de tampita asta, acuma'...I-am promis odata ca i-o trag si nu ma mai slabeste...Cred ca baba e sarita din schema pe ziua de azi...
   Asistenta se amuza... merg toti, matahaind usor ( cum ii sade bine omului adevarat ) si ajung in gangul dintre doua blocuri ( acesta era traseul catre casa, nimic deliberat ) unde grupul de cinci se distanteaza nitel, din motive de...necesitati biologice, omenesti...
   Emilas si nea' Micu ( mai rezistenti ) in primul esalon, Petrica si ceilalti doi ( mai putin rezistenti ) in "grupa spate" ( cine n-a facut armata...sa ma ierte ).
   La intrarea in gang, din sens opus, apare un...tip.  Da sa treaca, si pentru ca nea' Micu care incerca sa-si mentina onorabil, echilibrul este ezitant...il prinde de umeri, il coordoneaza nitel catre "azimut stanga" cerandu-si scuze  si continuie mersul... Mare eroare !!!  Emilas isi simte calcata in picioare onoarea de "lider de convoi" si intervine violent :
- Bai ..ulica, ia stai nitel... Ba, da tie nu ti-e rusine un pic, asa, la obraz...Adica, cinci persoane adulte ( intre care si el ) sa se dea la o parte, ca tu, un ..ulica franaru sa treci gretos printre ele. Ai facut armata bai ..oaie ???  Cred ca da ( raspunde tot el ) ca vaz ca cu nu esti dracar...
   Ceilalti trei din spate, cu probleme la prostata, se alatura grupului, astfel incat "victima" se vede prinsa la mijloc...
- Ia asculta comanda la mine !  Se ratoieste nervos Emilas. Faci trei pasi in spate, saluti regulamentar, bati trei pasi de defilare...si pe urma, pe loc repaus..te duci in legea ta..Ai priceput ..ulica ???
  ...Ulica privind cei cinci malaci ( patru bateau suta, iar Emilas se alinta cu optzeci si ceva ) intelege ca viata nu-i oferea  alta varianta mai convenabila lui, astfel incat se conformeaza.  Se da respetuos cativa pasi inapoi, executa militareste ( semn cum ca Emilas ne se inselase ) trei pasi de defilare si dispare in umbra gangului dintre blocuri. avand intiparita in minte imaginea faciala a celui pe care incercase sa-l ajute si din pricina caruia patise "rusinea"
   La iesirea dintre blocuri, nea' Micu decreteaza euforic:
- Emilas, nu am vrut sa recunosc pana acum...da' esti demn de respect...Ce mai...gata, m-ai convins...
- lasa brea nea Micule, fiecare e respectat in domeniul lui ..Da' tot matale ramai sefu" sefilor...
   Isi strang mainile afectuos si prelungit, cu multe declaratii finale ( asa cum numai betivii stiu sa si le adreseze )...si se despart fericiti in jurul orei 12.00 a.m....la aproape sase ore dupa sfarsitul turei de serviciu.
   A doua zi, de dimineata, urma tura de zi, conform programului de 12/24.  Nea' Micu, trezit mai tarzior, cu nitel discomfort si din pricina bauturii dar mai cu seama  din pricina doamnei "sef de tura" pe apartament se straduieste sa nu piarda primul tramvai catre locul de munca, pentru a ajunge la timp, la sala de testare, primul, asa cum impunea regulamentul de ordine interioara.  Alearga prin semiintuneric si ajunge inevitabil ( pe aici era traseul ) la gangul dintre blocuri, la acesta ora, scufundat in intuneric.  Nu apuca sa patrunda bine in el, ca un  upercut si o directa devastatoare il trimit pe betonul potecii.  Ca si bonus mai incaseaza o lovitura de bocanc in figura, dupa care aude vag, de undeva de departe:
- Pe loc repaus soldat !  Liber la program...si-si pierde pentru cateva momente constiinta...
   Nu se mai intamplase pana in acea dimineata ca nea' Micu sa intarzie la sala de testare. Toata populatia era contrariata...Ce-o fi cu sefu" frate, de n-a ajuns ???   Petrica, revizor de locomotive la sectorul cald, ii preia la urgenta atributiunile de srviciu si incepe sa imparta la urgenta, foi de parcurs catre mecanicii sectoarelor .   Emilas, mai fresh si mai in forma ca niciodata, primeste si el foaia de parcurs, motiv pentru care schimba cateva vorbe cu "tovarasul de bautura" de ieri"
- Bai Petrica, sa sti ca Nea' Micu a facut-o lata de tot ieri...L-am citit eu ca mai avea chef de baut, da bulangiu, nu vroia sa recunoasca...  
   N-apuca sa-si duca fraza la sfarsit, ca in sala de testare, cu jumatate de ora intarziere, isi face aparitia seful de tura. E nervos foc si sta cu capul in pamant. Arunca in laturi scaunul de la biroul la care se repartizau foile de parcurs. Il imbranceste pe intrusul Petrica si zbiara catre cei ce stateau gura casca:
- Cine a luat foaie de parcurs afara fuga mars !!!  Unu sa nu mai prind aicea !!!
  Sala se goleste la urgenta, nimeni nu vrea sa fie ciuca de bataie a sefului nervos. Emilas, da sa o taie si el, nu fara a observa, precoce, ca nen-su Micu are buza sparta si ochiul drept usor violaceu...tardiv.   Nea' Micu se dezlantuie tumultuos :
- idiotule !!!   Te bag in fundul pi..dii matii de dobitoaca care esti. Din momentul asta te tii la o distanta de cel putin o suta de metri fata de mine. Daca-ti mai vad mecla, ti-o sparg !!!
  Emilas, precaut si intelept se conformeaza si  dispare in ceata... Dupa rusinea indurata, seful de tura,  nu a mai calcat in carciuma ani buni, iar cand a facut-o, numai cu prieteni adevarati si verificati..
Nea' Micu s-a pensionat, ca mai toata generatia sa, in timpul anilor 1999-2000... Si ca mai toti "seniorii" din generatia sa, au organizat o "petrecere de adio" dupa intrarea in posesie a deciziei de pensionare. Nea'  Micu, pentru ca a fost un sef de tura indragit si respectat de catre colegi, a avut parte de o festivitate deosebita, organizata in cele mai mici amanunte, la restaurantul  Royal ( fost "Bandajatu" ) chiar de cel mai infocat fan si amic al sau....Emilas.
    "  C'est la vie...qui e toujours parsive "   Vorba lui Fane, un amic de-al meu, plin de intelepciune, dar asta e deja alta poveste..................
        

Mecanic (39)

  Anul 1991 a fost la fel de nenorocit ca si predecesorul sau, "90. Prin grija "fermecatorului" de angajate APACA ( Nu vrem bani, nu vrem valuta, vrem ca Roman sa ne....) gigantul de la Dunare devine din intreprindere de stat, societate comerciala. Un fel de SRLeu mai "marisor". Apar primele firme "capusa" si pentru ca "vaca" este dolofana se inmultesc intr-un ritm ametitor, ajungand la apogeu prin anul 2000. Peste o mie de parazite insecte pe trupul costeliv si macinat de boli al bietei patrupede. In combinat se munceste din greu, in ritmul obisnuit. Inflatia isi face simtita prezenta. Salariul primit pe 27 ale lunii are deja valoare injumatatita in data de 12 ( cand se platea lichidarea ) a lunii urmatoare...Apar bancnote ciudate cu valori nefiresti de mari... O mie de lei ??? Zece mii de lei ???  Director general al combinatului este numit Dumitru Nicolae. Cel mai iubit fiu al poporului, pe plan local. Pastoreste CSG-ul pana in pragul falimentului ( anul 2000 ), apoi pentru ca se dovedise "extrem de competent", pastoreste si Galatiul in calitate de primar, trei mandate pana in 2012, reusind sa-l transforme din al treilea sau al patrulea oras ca marime si importanta din tara, intr-o comuna mai marisoara, uitata de timp si de guvernanti, plina de constructii urate si alandala amplasate, caini vagabonzi, aurolaci si cocalari de fitze proaste.... Urate amintiri. Evocarea lor ma intristeaza si azi.
   In 1991, dau ca asinul, cu copita, unei sanse unice oferita de viata. Dupa faza cu mineriadele, o multime de tineri se hotarasc sa-l lase pe tata Ilici cu moscovitii lui in plata domnului si sa-si caute fericirea  in alta parte. Destepti tineri. Ma batea si pe mine gandul asta, nemarturisit muierii...problema era, insa, nitel mai complicata. Fiul meu, era deja elev in clasa intaia. Nu ma puteam arunca orbeste, in necunoscut, si nici de rezerve materiale nu dispuneam. Dar, intr-o seara, ruda mea de sange ( soru-mea, ce lucra in Portul Mineralier ) imi face o vizita:
- Salut frate-miu !  Putem vorbi ceva ? Ai un pic de timp liber ?
- Am, cum sa nu. ( pe atunci nu scriam pe forumuri ) Daca-as avea si bani, la cat timp disponibil am, bine ar fi...
- Bai, uite de ce am venit. Dupa rahatul ala de mineriada ( nici ea nu era fan Ilici ) din port de la noi au plecat deja doi tipi si inca vreo trei astepata sa plece...
Stai mai usor. O intrerup eu. Cine pleaca ? Unde pleaca ? Ce treaba am eu ?
- Pai daca nu asculti...Ma lasai sa termin si aflai. Se imbufneaza ea.
- Bine, bine...Hai sa recapitulam
- Tine-ti gura. Deci. Un tip, care este presedintele republicii Sud Africane si l-a botezat mamica lui Frederik, de Klerk, dupa bunica, si-a propus o chestie. Vrea sa intareasca comunitatea alba din Johanesburg si alte orase mari ale Africii de Sud...
- Aaaaa, fac eu ca prostul...
Ce aaaa bai, ce aaaa. Tu ai idee ce ofera omul asta ? Uite aici.
  Si-mi tranteste in fata, niste hartii scoase din poseta. Ma uit ele ca vitelul la poarta noua, cu telecomanda si camera video. Sunt scrise in engleza, limba pe care o inteleg in proportie de ( hai sa fiu indulgent ) 5%.
- Pai zi-i atunci, nu ma lasa cu ochi-n soare.
- Aha, incepe deja sa sune interesant, nu-i asa ?  Uite, scrie negru pe alb, pe pagina a doua.
   Asta era un formular tiparit (printat ) ce cuprindea vreo patru pagini, cu spatii goale pentru completare si mult text, indescifrabil mie...
- Statul Sud African ofera loc de munca asigurat, in conditii excelente, sot/sotie. Invatamant gratuit in limba materna pemtru copii. Dreptul cultului religios natal. Si cireasa de pe tort. Posibilitatea achizitionarii la un pret subventionat, printr-un credit pe 25 de ani a unei locuinte decente...
- Ba, al dreacu..Zic eu, ca sa nu ma las mai prejos ( ce masa' sunt fratele mai mare ) Asta-i vrajeala mai fetita. E pentru fraieri...Cine-ti da asa ceva. Si mai gandeste-te, ca numa' biletul pana acolo te costa o avere.
- Asa mai. Toti sunt fraieri, numai tu esti destept...Behaie la alta masa. Si vezi ca scrie acolo, pe ultima pagina. Daca se semneaza acordul, transportul este gratuit, la tot familionul...
- Bai desteapta familiei...ca ma si enervezi. Daca-i asa, de ce nu pleci si tu inteligento !!!
- De ce nu plec ??? Nu plec ca nu vrea boul de barbatu-miu ( adultul patruped era mai mare decat ea cu vreo doispe ani ) si nici "copchii" n-am, de aia nu plec.  Si astia nu vor decat familisti. Sot sotie, unul/doi copii....da ce ma enervez eu cu tine. Iti las asta ( formularul ) aici. Faci bors cu el. Da' eu atat iti spun. Deja doi fosti colegi au ajuns acolo si sigur nu e tzaca"
   Nevasta-mea, care asistase impartiala la conversatie imi face discret cu ochiul semn, s-o las in pace si schimba subiectul discutiei. A doua zi, studiez formularul pe indelete, cu dictionarul limbii engleze alaturi. Inregistrez  progrese importante, in sensul ca pricep mai bine de 50% despre "ce este vorba in propozitie"...Culmea norocului. Spre seara ne viziteaza o nepoata a consoartei, profesoara, ce vorbea fluent limba batranului Will si-mi traduce mot-a-mot tot continutul...Era exact ceea ce-mi spusese sora-mea.
   Cateva zile dupa, am completat citet formularul, l-am pus in plic  l-am expediat ( recomandat ) la adresa indicata si multumit ca mi-am incheiat misiunea, aproape am si uitat de el, instantaneu....
    "125-363" merge brici. Ii montam, in premiera, radio-casetofon auto, boxe si chiar reusesc o mini-orga de lumini cuplata la el, ce-mi fac pauzele de manevra din noapte, o adevarata placere...Noapte...
  Candva, demult, in tinerete, cand in cate o sambata ma duceam la vreo  petrecere nocturna ( cum era in voga pe atunci ), mama, dupa ce-mi calca pantalonii si camasa asortata imi zicea ingrijorata;
- Puiutu" mamei, sa nu stai mama toata noaptea acolo. Daca te simti obosit, vina acasa si te culca mama. O noapte nedormita face cat un an de viata pierdut ....
   Biata mama... Am calculat odata, din curiozitate ( cu aproximatie ), cam cate nopti am "nedormit" pe locomotive in 20 de ani de cariera.   Mi-au iesit vreo mie cinci sute si m-am speriat. Asta inseamna ca sunt mort de mult, iar acum doar spiritul meu bantuie dimensiunile timpului, fara sa realizeze ca nu-i decat o parere...
   Ce insemna o tura de noapte pe locomotiva ( si aici o sa ma refer doar tura de noapte a serviciului 12/24, prestat in vastul complex de manevra al CSG-ului ).
 1 )    Prezentarea la serviciu-  Implica prezenta personalului la "sala de testare" amplasata inaintea portilor de acces in combinat intre orele 17.30 - 18.00. Asta presupunea ca la ora 17.15 ( cel tarziu, dar recomandat 17.00 ) sa te afli deja in statia de tramvai, amplasata ( in cazul meu ) la zece minute distanta . Rezumand: Te pregatesti de la ora 16.30 pentru a fi sigur ca ajungi la sala de testare pana in 18.00
   N-ai reusit sa ajungi...ai doua variante ( deschid paranteza )
a)  Certificat medical, pentru cel putin trei zile, vizat si parafat si de catre dispensarul combinatului.
b)  Sunat personal "birou T1" acasa ( n-ai numarul, ai belit-o ). Facut albie porci. Implorat, rugat, promis...Rezolvat cu greu, dator vandut. ( am inchis paranteza )
2)   Schimbat personal locomotiva 18.15 - 18.30   Implica comunicarea intre cei doi mecanici a unor eventuale probleme aparute in exploatarea locomotivei, eventuale pericole ivite in parcurs ( obstacole, obiecte in gabaritul liniei, etc )
3)  Revizia locomotivei. Implica verificarea nivelelor de ulei la: motor diesel, transmisie hidraulica, reductor-inversor, turbosuflanta, compresor aer , purjarea instalatei de frana, a rezervorului principal,  inclusiv ajustarea cursei cilindrilor de frana.  Valabil pentru cei ce se vroiau a fi mecanici. Pentru ceilalti ( tractoristi cum ii porecleau cei de la miscare ) o chestie inutila .18.30 -19.00 ( cel tarziu )
4)   Inceperea activitatii de manevra. 19.00  Implica faptul ca seful de manevra sa se prezinte mecanicului si sa-i comunice "planul de manevra".  Tradus: Unde mergem, ce facem, cate vagoane scoatem cate bagam la loc, de unde le luam, unde le lasam s.m.a.
  Si aici, la punctul patru, merita dezvoltat. Incepeai sera cu un manevrant si cu un plan de manevra. Dupa o ora, doua ( in functie de complexitatea ) lui terminai.  Daca IDM-ul nu-ti trasa prin statie alta sarcina te intorceai frumusel, in fata garii, la marca de siguranta. Daca era urgenta primeai planul de manevra prin statie si continuai in alta parte. Incet, incet se facea ora  22.30.  Schimbul doi ( pentru cei de la ulte uzine ce lucrau in ture de cate opt ore ) pleca bucuros catre casa...Ii invidiai sincer si le urai in gand sa-i plesneasca roata de le autobuz. La ora 22.30, erai deja plecat de acasa de sase ore.  Nu conta. Pentru schimbul trei ( proaspat venit  si odihnit) programul abia incepea. Astfel incat, aveau si aveai o multime de sarcini de rezolvat. Pe la 00.00-00.30, seful de manevra cu care lucrasei avea km. buni parcuri pe jos si zeci de kg de cuple ridicate pe carlige. Disparea, si-n locul lui, aparea altul care se odihnise nitel in prealabil...Si o luai de la inceput...01.30- 02.00 obosea si asta. Disparea la gara. Incepea sa te roada foamea. Scoteai din geanta ce aveai la pachet, asezai pe masa, taiai painea, pregateai furculita ...si auzeai de afara:
- Domn' mecanic, porneste motorul...hai ca avem treaba. ( Era primul manevrant, de cu seara, cel ce fusese la odihna )
  La inceputuri, cand eram mai tanar si nelinistit, faceam crize de nervi, ca o dama la menopauza si aruncam bucatele cu tot cu tacamuri pe geam afara...Mai tarziu ii spuneam astuia sa ma astepte zece minute, sa bag ceva in gura si gustaream grabit si fara chef cate ceva din pachetul de acasa, spre bucuria cainilor uzinali carora le cedam mariminos restul. Si o luai de la inceput. Se facea ora 03.00. Mai incheiai o activitate de manevra si ( inevitabil )manevrantul disparea la gara.  Ochii iti cadeau in gura de oboseala. Incercai sa te "intinzi" nitel. Ce presupunea asta.  Bucata dreptunghiulara de cofraj Tego ( 1500/ 500 mm ) intarita pe verso cu doua sipci de fag ( pentru a nu se incovoia si rupe ), numita masa, se aseza intre suportul controlerului si dulapul dynamstarterului. Rezulta o suprafata plana, jumatate tabla, jumatate lemn, pe care te puteai intinde si odihni, cat de cat. Capul ti-l rezemai direct pe teava controlerului, pe care, ca si fata de perna, asterneai prosopul.  Asta era cea mai idilica solutie. O practicai cand aveai mecanic ajutor si mai tinea asta de sase...Daca nu, te multumeai sa pui capul pe cotiera de langa geam si sa atipesti pret de 15-30 minute, trezindu-te de fiecare data pe jumatate amortit. De multe ori nici nu apucai sa inchizi ochii, ca ori trecea cate un caine printre linii ( facand sa zornaie macadamul ) si sareai ca ars, ori aparea manevrantul si-ti batea in geam, ori Doamne Fereste, controlul si atunci era grav..Somn in timpul serviciului - sanctiune disciplinara si daca era abatere repetata, repercursiuni mai grave. Si nu te jucai cu "organul de control". Era odihnit ( dormise binisor, in prealabil, in biroul de la remiza,intre 23.00 si 03.00 ) si pus pe "constatari".....Cea mai blestemata parte a turei de noapte era intre 04.30 si 06.30...Aveai deja mai bine de 14 ore de cand erai plecat de acasa si totul functiona cu incetinitorul. Simteam nevoia sa aprind o tigara ( pe atunci fumam ) si o aruncam dupa numai cateva fumuri, scarbit...Apoi aprindeam alta, cu parere de rau pentru ca ma pripisem si nu o mai terminam nici pe asta.
   De cele mai multe ori, dupa turele de noapte, odata ajuns acasa, nu-mi mai trebuia nici mancare, doar somn si atat. Si nu puteam pricepe, in ruptul capului, cum cea mai mare parte a colegilor mei, mai aveau putere de a rezista band inca doua trei ore, la carciuma de la celebra "intersectie"
5)   Predarea serviciului. 06.15-06.30  Implica o revizie finala a locomotivei ( pentru a te asigura ca totul este in regula ) si raportarea eventualelor probleme, colegului ce te schimba.
   Predarea-primirea serviciului, cea mai lesnicioasa operatiune din intreaga insiruire, a ajuns catre finalul carierei mele de mecanic, cea mai complicata. Asta din cauza "cotatiei" motorinei la "bursa de valori". Dar deja este alta poveste.
  Epilog:  La vreo doua saptamani dupa ce pusesem scrisoarea recomandata la posta, luat ca din oala, ma trezesc cu factorita la usa, sa-i semnez de primire pentru o epistola.  Uitasem cu totul de faza cu sora-mea si chiar eram nitel ingrijorat despre semnificatia acesteia. Tipa imi inmaneaza plicul si dispare. Il privesc cu atentie si vad o stampila ciudata, aducand a sigla...Mai jos citesc surprins   "Embassy of the South African Republic"....O deschid la urgenta si dau peste un alt document, asemanator cu cel pe care il trimisesem, dar cu mult mai multe rubrici de completat, plin de stampile si semnaturi...
   Frate !!! Nu era vrajeala. Astia chiar imi raspunsesera !  Pana sa apelez la un translator pun mana pe dictionar si buchisesc. Imi cereau o multime de acte in copii legalizate, ale mele, sotiei si copilului. Copii dupa certificate de nastere, de casatorie, de studii, buletin identitate, permis...tot tacamul. Alerg prin casa ca nebunul. Cobor pana jos, langa bloc si cumpar un coniac sa sarbatoresc. O sun si pe sora-mea sa-i comunic grozava veste si asta ma felicita.
   In sfarsit se face si ora 15.00 si apare si consoarta de la servici. O iau in brate, de la usa, de ramane sarmana masca. Ma intreaba daca am castigat la loto ( Aveam pe atunci numai scheme simple si compuse in cap si pe bilete ). Ii spun despre ce e vorba si ma astept la o reactie similara din partea ei.............Nimic. Impasibila.
- Bai femeie, ii zic. Nu te bucuri ???
- Pentru ce sa ma bucur ?
- Bai, tu-ti dai seama ca intr-o luna, maxim doua il ..t in gura pe boul de Iliescu si tara lui de c..cat si decolam dracului de aici ???
- ....Eu nu plec nicaieri din tarisoara mea...
- Bai, esti sanatoasa ???
- Sunt foarte sanatoasa. Mai sanatoasa la cap decat tine. Unde dracu' vrei sa pleci, la capatul lumii ?  Si de ce ? Tocmai acum, cand in sfarsit o sa fie bine si la noi ?  Abia au trecut doi ani, peste inca doi trei o sa fie si la noi la fel de bine...
- Privesc in gol si-mi vine sa dau cu ea de pamant...E democratie acum. Fiecare are dreptrul la opinie.
  Ma simte inciudat si nervos. Asa ca nu mai incearca sa ma convinga de "dreptatea ei"
- Iubitu', hai sa nu ne mai certam. Vrei sa pleci, cu tot dinadinsul, pleaca cu intai si daca intr-adevar e bine, ma chemi si pe mine cu baiatul...
- Plec in p...da matii desteapto !!!  Plec la dracu sa ma ia !!! Fara muiere si plod, nu ma primesc aia...
   Iau sticla de coniac, abia inceputa si beau din ea pana adorm in camera copilului, visand ca ma imbarc in avionul de Johanesburg .
   Nu am reusit sa o scot la capat cu ea, desi m-am chinuit o luna de zile incheiata. Anii ce au urmat au fost din ce in ce mai urati si mai grei. La zece ani de la revolutie i-am aratat scrisoarea ambasadei, pe care o pastrez si acum, ca pe o curiozitate si si-a recunoscut prostia.
  Asta a fost...." Dumnezeu iti da, da" in traista nu-ti baga " graieste un intelept proverb Romanesc..........................................





   

Mecanic (38)

   Inceputul anilor "90.  Locomotiva mea 125-363 soseste de la uzina reparatoare. Partida originala este refacuta si ne apucam de treaba imediat. Fanica ( colegul din tura intai ) face rost de un bidon de 20L vopsea alba si unul de 5L neagra. Aducem masina la remiza Otelarii si ii refacem vopseaua, incepand de sus, de pe capote si pana la bandajele rotilor.  Operatiunea ne ia doua zile, dar rezultatul este uimitor.  Doua nuante de gri perfecte, dunga alba cu margini negre, emblema clasica CFR ( roata innaripata ) pe ambele capote, in partea frontala, plug ( aparator animale ) de un rosu aprins, mocheta nou nouta in cabina si linoleum, imitatie de parchet pe jos. Cu cateva sute de lei, de caciula ( inca nu se declansase inflatia )" Regina Otelariei " este gata de munca ... O saptamana mai remediem pe ici pe colo pierderi de fluide si totul devine perfect...
   Timpurile insa nu erau, din pacate de loc perfecte. In Romania post revolutionara se declanseaza " jaful organizat ".  In patria sloganului Iliescian " Nu ne vindem tara ! " se imparte frateste intre fostii tovarasi, actuali mari revolutionari tot ce e mai valoros, mai bine cotat la o eventuala evaluare. Se vand si se cumpara, pe cativa lei simbolici, proprietati de miliarde. Pop-ulimea sta gura casca la " tembelizor " ( la fel ca si acum ) si asteapta ca " Frontul Salvarii Nationale " sa le dezvaluie identitatea teroristilor decembristi. Prin vama intra si iese care cum  si cu ce vrea.  FNS-ul hotaraste, pentru "binele tarii", evident, ca timp de o luna granitele sa fie libere...Zeci de autocare incarcate zilnic cu sute de "turisti" ce au gentoaiele burdusite cu rulmenti ( prima valuta acceptata internetional ) iau drumul Turciei.  Se intorc la fel de burdujite de blugi contrafacuti, tinichele spoite cu aur, parfumuri dulcegi de doi centi si bluze de nailon, viu colorate. Fostii "securisti" si numai ei, isi aduc acasa banisorii pititi prin conturi bancare de aiurea.  Incepe a se forma "elita mediului de afaceri" autohton.
   Eu, muncesc ca boul in combinat si visez la cat de bine va fi in cativa ani, dupa ce lucrurile se vor aranja pe fagasul lor. E drept, figura tovarasului Iliescu nu-mi inspira absolut de loc incredere, dar, avand in vedere ca este ( dupa declaratiile lui ) doar un asa zis presedinte de tranzitie, pana la alegerile la care ( tot dupa spusele lui ) nu va candida, ma incurajez ca cel ales va fi de cu totul alta factura. ...Aiurea. Vin alegerile si bineinteles Ilici Iliescu candideaza infierand cu "manie proletara" pe cei ce "nu au mancat salam cu soia" in Romania odiosului dictator si care, mai mult, au de gand sa-i deposedeze pe bietii tarani de pamanturile abia primite.... Castiga devastator pentru contracandidatii sai, cu 85% din voturi. Dar, ca masura de prevedere si pentru a fi scutit de viitoare surprize in parlament, decreteaza ca in acest forum poate intra orice formatiune politica, inregistrata legal, fara nici un prag de reprezentare electoral. Si asa ia nastere "marea bascalie nationala" o mistocareala neocomunista care cuprindea nu mai putin de 27 asa zise  "formatiuni" politice, din cele 90 infiintate la urgenta.   ( Cel mai epic era unul, nu mai retin bine, parca Isopescu - un dement - al carui partid cuprindea doi membrii, el si cu masa' )   O parte din populatie incepe sa se trezeasca la realitate si astfel, prin vara apare fenomenul "piata universitatii".  Puterea, apeleaza la mineri, care zic ei, fac ordine in Bucuresti, descopera masini de tiparit bani falsi ( imprimante gen Xerox, da' ce stiau ei ) arme si droguri in sediile partidelor istorice, apoi, ca niste buni cetateni planteaza panselute si pleaca acasa dupa ce Ilici le multumeste calduros.
   In combinat se munceste ( inca ) in draci. Toate functioneaza in virtutea inertiei. Apar primele asa zise sindicate. Fostii activisti se "leapada de satana" si devin peste noapte lideri sindicalisti. Miza e mare si postul foarte confortabil. CSG-ul inca mai are blocuri intregi de apartamente in finalizare si curs de repartitie si personal de angajat.  Conducerea le ofera binevoitoare ( dar nu gratuit, veti vedea mai tarziu ) tot sprijinul, inclusiv cel financiar...Prima iarna, primul revelion ( prin grija "prietenului" T1 ) in "democratie". In seara zilei de 31.12.1990 cantina ( generoasa, pe doua niveluri ) de la poarta combinatului isi asteapta gatita de sarbatoare musafirii. In tramvaiele ce ne aduceau la serviciu, aglomeratie la maxim. Unii, gatiti, ei la costum, palton, caciula de astrahan, ele rochie lunga, par pe moatze, cercei turcesti si paltonas larg si ispititor despicat, cu invitatia in mana pasesc plini de importanta pe usa larg deschisa a unitatii alimentare, in acordurile tarafului ciuraliu ce-i intampina. Ceilalti muritori, ce urmeaza sa "presteze" in respectiva noapte, pasesc "bine dispusi" (  deja ), fiecare cu ce "are la pachet"...Un magnetofon, casetofon, damigeana, bidon de 5, de 10, sacosa cu sticle si sticlute, borcanul cu friptura si cel cu ciorba de burta. La intrarea pe poarta isi ureaza colegial, cu personalul pazei, cate un calduros " La Multi Ani ! " grabindu-se fiecare spre locul sau "de munca"...Anul 1991 debuteaza in zgomot asurzitor de pocnitori originale. De la capse pentru pistoale de impuscat, pana la adevarate tunuri cu carbid. Fluxul tehnologic e ca si paralizat. Se asigura doar minimum necesar si asta pana catre orele 22.30, cand schimbul doi pleaca catre casa.
    In biroul impiegatului de miscare ( IDM ) Otelarii, veselie la maxim. Doua casetofoane cu boxe detasabile ( turcesti, cum altfel) isi aduc cu randul aportul la creearea atmosferei sarbatoresti. Masa pricipala geme incarcata de bunataturi si personalul, atat cel de miscare cat si cel de tractiune, fraternizeaza euforic amestecand fara prejudecati licorile bahice, aliniate langa perete.  Ma ofer voluntar ca prin neparticiparea mea la "orgie" sa execut orice sarcina neprevazuta, de serviciu, oricat ar fi ea de "nesimtita".  Populatia ma aclama ca pe un erou si ma uita ca si existenta mintenas ce parasesc incaperea.  Am, ca si partida de manevra un baietan fasnet, cu care lucram cu placere, de fiecare data si pana spre ora zero "regina" alearga dezlantuita pe liniile pustii ale statiei Otelarii.  Soseste ora zero !!! Privesc din cabina masinei catre "gara". Gemurile biroului de miscare, plasat strategic cu un nivel deasupra cladirei cu un etaj, se deschid in laturi. Un nor gros de fum evadeaza din capcana precipitat, apoi ( ca si in cazul exploziei atomice ) urmeaza "unda de soc". Un cor de voci de toate tonalitatile care aclama noul an...Ma descalt, imi ridic confortabil picioarele pe mocheta de pe dulapul dinamstarterului, imi aprind o tigara si visez la revelioanele ce le petreceam odata ca "flacau"....
   In biroul de miscare al statiei otelarii, un telefon rapciugos si gajait inceraca sa se faca auzit. Harmalaia e la maxim. Deja sa trecut la al treilea fel de bautura. Cele doua-trei reprezentante ale sexului...ale sexului sunt dansate in draci. In mintea fiecarui pretendent la dans cu partenera, se strecoara ganduri mai putin ortodoxe.  Cei ce danseaza fara partenera sunt deja prea obositi ca sa mai si gandeasca...Un moment de cateva secunde, casetofonul se opinteste in banda incurcata si gajaiala telefonului se face in sfarsit auzita. IDM-ul, baiat de viitor, bautor fruntas cu experienta indelungata, realizeaza inteligent ce se intampla. Isi strecoara rapid doua degete in gura si ca sa fie sigur ca e perceput corect, fluiera prelung si strident, pana ce anturajul intepeneste :
- Baaaai !!! Liniste in ..la mea !!! Nu mai manaca unul ..cat !!!  Sa nu fie cumva sefu" sa ma controleze...
  Partenerii evenimentului se conformeaza si o tacere nefireasca se asterne.
- La multi ani domn' Lucica !!!  Mai belitule, esti treaz ?  Pot sa vorbesc ca omu' cu tine ?
- Ba', da' care zdamatii esti tu de ma faci pe mine ca as fi betiv ?
- Ce ai ma ? Esti cu capu' ? Nu ma mai cunosti ? Marcosanu sunt bai, de la Malina, ce dreacu'...Bai nepoate, tu ai vreo masina disponibila cu un mecanic treaz pa ea, sa ma servesti si pa mine ? Ai mei sunt toti manga la ora asta si am de adus un tren de Catusa urgent...Ma tzipa aia din CFR Barbosi de o ora sa vin sa-l iau si n-am cu cine...
   Liniste cateva momente...Auditoriul il incurajeaza sa raspunda, facandu-i semn discret , cu capul care farurile masinei mele stationate regulamentar la marca de siguranta.
- Bai ciricliule, am bai unul, eu zic ca-i pocait, ca n-a vrut sa puna botul deloc...da stiu eu daca o vrea sa vina la tine ???  Hai ca ma duc pana jos, sa-l imbarlig...da, ..ulica, pentru asta dai dimineata un rachiu, la intersectie...
- Dau fratello, dau si doua, numa' sa ma servesti
   IDM Lucica, trage un gat zdravan de votca ( pet de juma' de litru nou aparut pe piata ) sa-si faca curaj si coboara neasteptat de demn, scarile cladirei. Aud macadamul liniei scrasnind si-i descifrez silueta. Cand ajunge in dreptul cabinei aprind lumina si-i deschid usa.
- Iaso Costele !!! La multi ani mai baiatule !!!  Ce' n-ai venit ma si tu pana sus sa ciocnim un pahar de sampanie ( vin spumant ieftin ) ???
- Luci, lasa tu vrajeala si spune mai bine care este "scopul si durata vizitei" ?
  Il cunosteam prea bine, ca sa-l cred ca s-a despartit el de "anturajul cu dop" numai pentru a se interesa de "sanatatea" mea....
- Bai Costica, tu ma sti pe mine de atata vreme. Hai sa nu mai manac ..cat. Ala din Malina are nevoie urgent de o masina sa-i aduca un tren de la vale. Vrei sa te duci ? Bine. Nu vrei, iar e bine. Nu ma cert cu tine, ca esti pretenul meu ( baga el text duios )
   De cand venise masina, nu facusem nici un drum pe un tren adevarat, cu vagoane la aer si tot tacamul, asa incat eram mai mult decat incantat...
- Ma duc mai Lucica, ma duc ( ii raspund eu cu voce resemnata ) Da' zi-i lu' ala sa nu ma tie prin semnale nici o secunda, ca fac cale intoarsa...
  Lucica, a zbughit-o iepureste catre "cuibusorul de nebunii" sa-i dea gelatului vestea buna. Eu am pornit motorul si m-am pus in miscare catre statia Malina, a carei semnal de intrare ma astepta evident, pe liber.
   Ajuns in gara, tipul, care ma astepta la peron imi inmaneaza ordinul de circulatie catre statia Catusa ( mai bine de zece km de mers pe centura combinatului ) si ma asigura ca pot circula in regim de accelerat, toate semnalele urmatoare fiind pe liber si toata lumea ( inclusiv operatorul RC ) fiind la curent despre situatie. Am comutat transmisia hidraulica pe "regim usor" si locomotiva a tasnit ca din pusca, bucuroasa ca poate circula si ea fara restrictii.
   Zece minute mai tarziu eram deja in fata garii Catusa. IDM-ul de aici ( si el usor euforic ) ma intreaba daca am fost vreodata pe linia CFR pana in gara Barbosi calatori. Ii spun ca am lucrat candva la CFR si cunosc sectia si asta, imi da imediat ordin de circulatie pana in Barbosi...O Doamne !  Asta da, cadou de revelion...Ora 01.45. Sunt deja pe tren in Barbosi si astept sa se alimenteze conducta generala pentru ca lacatusul de revizie, cu care stau de vorba in cabina sa poata face proba franei.
   02.15  Lacatusul imi aduce "documentele" trenului si-mi semneaza faoia de parcurs. Semnalul se pune pe liber, la cateva minute dupa. Ma uit pe ordinul de circulatie...26 vagoane, 850 tone...La limita. Comut statia pe "Catusa" si vorbesc cu IDM-ul. Omul ma asigura ca trec prin statia lui fara oprire, astfel incat sa nu ma poticnesc in rampa severa ce urmeaza sa o atac. Sunt putin nelinistit. Nu as vrea sa ma fac de ...cacao si sa raman ca mucea pe sectie...Mangai prieteste controlerul "partenerei" mele si o rog cu voce tare :
- Hai taticu" acu' sa tevad daca esti fata buna, ori ba...Arata-mi de ce esti in stare.
 363 se cabreaza usor pe tren. Are un pic tendinta de a intra in patinaj, dar reduc putin turatia( pentru ca, evident, in nisipare nu e dram de nisip - chestie inutile pe linii uzinale ) si fenomenul dispare. Motorul tureaza frumos si masina trage exemplar. Ajung in fata statiei Catusa si de acolo, observ semnalul de iesire pe liber, asa cum ne fusese intelegerea. Ma inscriu pe rampa si controlerul aduce turatia motorului la maxim. Sunt aproape la lumatatea sectorului in rampa si viteza a scazut drastic, de la 55 km/h cat aveam in Catusa la aproape 25 Km/h, dar pare deja stabila si nu da semne ca ar vrea sa mai scada. Deschid geamul lateral si ma uit in sus catre acoperis. Pe esapament roi de scantei rosii si albastre...
- Dragalas-o, ii zic...Ti-am scuturat bine bageagul data asta...Gigea te-am facut...
03.40 Intru in statia Malina. Garez trenul la linia trei, predau pachetul cu documente si ies pe pervazul locomotivei pentru o revizie sumara in "sala masinilor"...Hait !!! Treaba e buna, cu exceptia unui clapet de explozie spart. Nu-i problema, avem in vestiar cel putin cinci, pregatiti pentru interventie.
04.00 Sunt deja in Otelarii, la marca. Schimb clapetul spart si sterg meticulos urmele de ulei ars, prelinse pe capacul motorului si pe podea.
05.00 Cheful din biroul IDM-ului se sparge si petrecaretii se duc fiecare pe la "casele" lor.
06.35 Apare schimbul. La multi ani ! La multi ani !...alea,alea...Cum a fost ? Bine, zic eu, plictiseala, liniste si pace...
- Apai, zice colegul, cred ca tu ai petrecut de o mie de ori mai bine decat mine, care n-am baut decat doua pahare de conic, unul de vin si m-am culcat pe la doua.
- Aici chiar m-ai ghicit, zic eu, Sa sti ca a fost chiar, ca lumea...
  Ajung acasa, nevasta-mea plecata la munca, schimb de zi. Copilul la parinti.Ciugulesc ceva din frigider, beau jumatate de pahar de coniac si ma arunc in pat felicitandul in gand pe Vasile, cel sarbatorit pe intai si in mod sigur motiv de mangleala pentru Lucica & compania in carciuma de la intersectie.....................................................

Mecanic (36)

Tura de zi 23.12.1989...Dormisem cateva ore, doar, dar m-am trezit de parca abia m-as fi nascut... Eram convins ( in prostia mea ) ca ma trezisem in cu totul alta tara, in cu totul alta lume...( Aidoma se bucurau si inocentii, in data de 17 noiembrie 2014. " Ne-am luat tara inapoi ! "...Aiurea....)
La sala de testare a combinatului, atmosfera de fiesta. Nici un revizor nu mai testa cu fiola alcooloscopica, seful de tura imbratisa afectuos fiecare " tartan " ( pana mai ieri ) ce ajungea in fata lui, din poarta disparusera toti agentii de paza...lipseau doar micii si berea, de rigoare... Dar astia lipseau deja de prea mult timp, astfel incat nimeni nu se sesizase. In schimb, la toate cele patru porti principale ale combinatului erau amplasate cate un tanc, si doua TAB-uri, cu militarii aferenti. Traiam insemnatatea momentului istoric.
In tura respectiva, s-a nimerit sa efectuez serviciul intr-o zona apropiata de una din portile principale de acces. Acum, de ce sa o dam cotita... Conform bunei traditii, la romani, timp de cateva ore, pana sa ne hotaram a incepe serviciul, am sarbatorit victoria poporului in revolutie. La punctul de miscare " Santierul 1 ", IDM-isti, manevranti, acari, mecanici si lacatusi de revizie am inchinat cate un borcan ( pe vremea aceea inca nu se inventasera paharele de unica folosinta ) de molan traditional, in cinstea maretei realizari. In dreptul portii de acces, un tanc T39, ameninta cu teava indreptata spre oras, posibilii inamici ai revolutiei. Echipajul complet era la posturi, gata de actiune. Comandantul, cu casca de tanchist pe cap, prindea cu abilitati de maimuta pachetele de tigari si sticlele de vin, la jumatate de litru, pe care i le aruncau cu generozitate " patriotii ". Acu", fie vorba intre noi, patriotii aveau si ei un interes. Cum in poarta de acces nu mai existau paznici, iar armata avea grija doar de accesul in unitate, " patriotii ", dand dovada de un ridicat spirit practic, gospodaresc, ieseau cu mic cu mare din incinta combinatului, fiecare cu cate ceva trebuincios casei ( si nu numai ). Daca reusisesi sa strepelesti un bidon de douazeci litri de vopsea, merita sa saluti tanchistul cu semnul victoriei si sa-i azvarli un pachet de " carpati "...Si asta sera doar inceputul. Astia erau doar plevusca. Cei ce se limitau la maruntisuri...Marii " patrioti ", dupa orele 15.30, (cand " tesa " plecase catre casele ei) au inceput sa invadeze portile cu utilaje grele, incarcate la greu. Basculante " Tatra ", tractoare cu trailere pe care se leganau frumos stivuite si ambalate in tipla box-paleti de caramida refractara, camioane cu cherestea sau fier beton, " Buceaguri " pline de tabla...si cate si mai cate...vorba cuiva << numai ochi de om nu gasesti in combinat >> Daravela asta a durat cateva zile bune si furturile au curs pe banda rulanta. Astia mici cu camionul, aia mari si experimentati cu trenul, dar ce sa-i faci. << a la quere comme a la quere >> vorba frantuzului. Faza mai comica s-a petrecut insa cand au inceput sa apara " micii investitori ". Astia, baieti destepti, profitand de libertatea totala a granitelor si-au luat cu de la sine putere cateva zile libere de la serviciu si au plecat sa " investeasca " pe malul Bosforului unde se putea vinde si cumpara orice. Problema era insa ca la intoarcerea in tara, aveau musai nevoie de un spatiu de prezentare si desfacere. Doar nu era s-o deranjezi pe mama-soacra, chemandu-ti vecinii si cunostintele in apartament sa-ti evalueze marfa. Si asa, au inceput sa fie la mare cautare, baracile metalice ( aproape toate ) prevazute cu sine " zdarovaia " din teava groasa. Localizai amplasamentul, cotizai unui tractorist fasnet si asteptai sa se lase intunericul. Dupa miezul noptii, intr-o harmalaie de nedescris, ce facea maidanezii din zona sa turbeze de atata latrat, baiatul cu tractorul, iti tara " baracuta " pana la capatul viaductului. << i-auzi, trece un tanc>>, comentau cei ce lucrau la acea ora in cine stie ce locatie inchisa << Sa stii ca ne ataca teroristii in noaptea asta, Doamne fereste. Bai, ia incetati dracului cu zgomotul si pititi-va in vestiar. Vreti sa dea dracu" astia peste noi si sa ne omoare..>>...De la capatul viaductului, pana in oras, se negocia deja o cu totul alta taxa. Riscul era mai mare si costul crestea exponential. Se merita insa, Dadeai un ban, dar iti amplasai baraca, acolo unde dorea muschiul tau. Trebuia doar ca tractorul sa aiba loc de intoarcere...in rest nu era nici o problema. In cateva saptamani, punctele stategice ( ca si vad comercial ) ale orasului erau deja ocupate...Mai tarziu, primariile " rosii " ( fara exceptie ) ale orasului, le-au legitimat prezenta si i-au pus in legalitate. Banii nu aveau miros si nici culoare politica ( inca ) pe atunci...Dar hai, ca m-am lungit cu vorba...
Am incheiat tura de serviciu si seara m-am intors acasa. Sosea ajunul Craciunului si nu aveam picatura de vin de pus pe masa. Nevasta-mea de cateva zile ma tot batea la cap la mergem la tara pentru aprovizionare. Luat cu revolutia o tot amanasem. In seara aceea, insa, nu am mai scapat de gura ei. Hai si hai...Nu aveam deloc chef, dar gandul la un pahar bun de vin ( socru-meu facea un vin de exceptie ) m-a facut sa ma mobilizez. In Dacie mai ramasesera cativa litri de benzina, am luat de la un chiosc cateva paini si ce am mai gasit pe acolo si in jurul orei 20.00 am plecat catre " tara " ( o comuna apropiata orasului, la vreo douazeci de km. distanta )
La iesirea din oras filtru mare de militie si armata. Doua tancuri si cateva TAB-uri " aparau " poarta vestica a orasului. Drumul mi-a fost barat de catre un ofiter de armata. M-a pus sa cobor din masina si sa ma legitimez. Aveam figura tipica descrierii unui " bandit de terorist ". Suba imblanita, caciula " ruseasca ", plete, barba si o privire de fel prietenoasa. Mi-a examinat indelung buletinul, permisul de conducere si legitimatia de serviciu. M-a chestionat daca am facut armata si unde ? Ce indicativ avea unitatea militara si de ce brigada apartinea si mi-a recomandat sa nu parasesc orasul deoarece risc sa fiu expus la tot soiul de pericole. L-am refuzat prietenos si neavand argumente sa ma retina, am demarat catre destinatie. Soseaua era pustie, astfel incat doar cincisprezece minute mi-au fost necesare sa ajung la destinatie. Pupaturi, imbratisari...alea, alea.. Am tras vin in doua bidoane de douazeci de litri si unul mai " timid " de sase ( parca aveam o presimtire ) si ignorand rugamintile soacramei de a innopta acolo, am plecat catre casa, pe la zece si ceva, noaptea.... Pe la jumatatea distantei, in dreptul unei comune limitrofe soselei nationale, observ in lumina farurilor soseaua blocata de catre un grup de oameni. Incetinesc si la cativa metri, vad un malac cu casca militara pe cap, pufoaica legata cu sarma si banderola tricolora pe brat. Alaturi de el. inca cinci gealati pestriti, toti cu banderole pe brate si rangi de fier in mainile inmanusate. Oricum, nu mai puteam inainta si opresc. Malacul se autointituleaza ca fiind " sef al garzii patriotice " si ma interogheaza dur:
- Arme ? Munitii ? De unde veniti la ora asta ?
Ma uit la fata lui dubioasa, si la figurile de cimpanzei ale insotitorilor. << Copile, astia isi pusi pe scandal. Imi spun. Treaba-i naspa...Da-o pe duhul blandetei cu golanii ca altminteri iese urat >>
- Mai baieti, zic. N-ati inghetat pe frigul asta aici, in bataia vantului ? Hai sa bem o gura de vin, pentru victoria revolutiei, impreuna.
Malacul ma priveste circumspect si neincrezator. Babuinii insa, deja se ingramadisera catre partea din spate a masinei ( unde stiau ei ca se afla de regula portbagajul ) .
- Stai sa deschid capota...da veniti in partea astalalta ( Dacia 1100 avea motorul in spate )
- Da-te mai incolo dupa ce-l deschizi ...ma uit eu mai intai...haraie malacul si ridica precaut capota cu ranga din dotare. Lumineaza incinta cu o lanterna chioara, pe indelete, cu retinere, de parca s-ar astepta sa explodeze o bomba, in orice moment...Portbagajul, in afara de cele trei bidoane nu mai contine nimic. Seful, curios muta lumina si mai chioara a lanternei catre habitaclu.
Cat am trancanit noi, nevasta-mea si-a indesat caciula cat de tare a putut pe cap si peste ea a trecut rapid salul de-l avea la gat, acoperindu-si aproape total fata.
- Cine-i femeia din cabina ? Se ratoieste malaul la mine.
- Soacra-mea zic. O duc la spital, are galbinare. D-aia umblu pe drumuri la ora asta, crezi ca de placere.
La auzul diagnoticului, malacul stinge dezgustat lanterna si se trage mai inapoi din dreptul usii ( nu te joci cu contagioasele ). Iau din portbagaj bidonul de sase litrii, ii desfac dopul si pentru ai incuraja trag pe gat o dusca zdravana. Vinul e rece ca ghiata si usor acidulat, proaspat scos din butoi. " Garda patriotica " ma urmareste cu vadit interes, salivand precoce.
- Luati baieti. Sa fie intr-un ceas bun ! Nu credeam sa traiesc o asa de mare fericire ( bag eu un text prietenos )
Gealatii se adapa pe rand, plescaind satisfacuti de calitatea licorii.
- Da" cu alealalte doua ce faci ? Se intereseaza brusc malaca.
- Ce sa fac. Le las la doctor, la pachet cu baba si ma scap ele...
- Ha, haa, haaa....Hohotesc trogloditii. Bai, ai facut o ..... Parca vad ca de bidoane scapi, da de baba nu...Si dai si rade...
- Asta e ! Cum mi-o fi norocul.. Da hai ca ma grabesc. Trebuie s-o duc la urgente.. Bidonul ala, ramane la voi, sa va tie de urat. Spor la veghe, baieti !
- Hai sa traiesti sefule si ai grija, sa nu prapadesti baba...Haaa, haaa, haaa.....
Demarez in tromba si incerc sa-mi revin...Nevasta-mea e alba la fata... E aproape miezul noptii
La intrarea in oras, circul cu legitimarea de la plecare se repeta. Ajungem acasa dupa ora unu si cadem rapusi de oboseala....In noaptea sfanta de Craciun, vom bea un pahar de vin....
24/25. 12. 1989. Frontul Salvarii Nationale inventeaza teroristii. ( Altminteri frontul nu ar fi avut obiectul muncii ) Iliescu declara sus si tare, cum ca, teroristii sunt printre noi. Imbracati civil ( militia si armata erau deja de partea poporului ) inarmati cu armament sofisticat si deosebit de bine antrenati in arta diversiunii. Posturile de radio si t.v. anunta alarmate o posibila otravire a surselor de apa si recomanda consumarea acesteia numai dupa o temeinica fierbere...( Dobitocii nu sesizeaza gogorita ) Se raporteaza miscari de trupe blindate in cale mai fanteziste locatii. Armata posteaza cate doua tancuri la capetele viaductului ce leaga orasul de combinat, amenintat de catre sabotori cu aruncarea in aer. La intrarea in schimb, domneste teama si teroarea. Sunt repartizat pentru serviciu, la un " motan " de 700 CP, in statia Catusa. Tigaia asta, lucra in spatele culbutoarelor, unde avea sarcina sa formeze la loc trenul dupa culbutare, adica, presat, legat, proba franei si regararea pe liniile de expediere pentru punerea la dispozitie.
De la gara, iau un mosulica, manevrant si ma duc pe " tragere " sa ne facem treaba. In ziua aceea nu dormisem deloc, tot cascand gura la " filmul revolutiei ". Eram rup in gura de oboseala. Pana pe la unu noaptea compusesem si expediasem sapte-opt trenuri. Urma o scurta pauza, pentru ca un timp se culbutase pe " larga " si de partea aceea se ocupa alta masina, cu alta partida, apoi, culbutarea avea sa se mute iarasi pe " normala " iar noi sa ne intram in paine.
Liniile din spatele culbutoarelor, pe catre trageam trenul pentru expedierea in gara ( prin impingere ) se tot duceau vreo cincisute de metrii in intunericul baltii Catusei, pe o latura si vegetatiei zonei , pe cealalta. Manevrantul care ma insotea cat impingeam trenul in gara ( pentru ca avea si statie si comunica cu IDM.ul, oadata intrat in bezna aceea, se pitea pe podeaua cabinei, cuprins de teama. Prima data, l-am intrebat amuzat:
- Da ce faci mai nene, acolo, pe jos ? Ti-e rau, sau ce ?
- Bre...nu ti radi...Eu nu stiu cum ai curagiu sa stai la geamu" cela si sa mai scoti si capu" in afara Matali nu-ti dai sama ca daca vre" un terorist poati sa ti executi pi loc ?
- Asa e nene, cum mi-o fi norocul....
Cand m-a anuntat ca avem o pauza de 30-45 minute, m-am luminat. Atat imi trebuia sa atipesc, nitel, pentru a ma remonta. Mosulica a plecat la cabina de miscare, iar eu, mecanic instruit si regulamentar, am pus locomotiva in miscare pana la prima " marca de siguranta " unde am oprit, am strans frana de mana, am stins luminile si m-am lungit pe lada de lemn, de pe capacele transmisiei hidraulice. De aici, am observat nitel viaductul, pe care se precipitau niste luminite...apoi ochii sau inchis si somnut m-a biruit...Nu stiam cat dormisem, dar instinctiv m-am trezit si am aprins lumina de la vitezometru, pentru a putea observa ceasul . Frate ! Era deja 06.15 ! Am sarit ca ars, am aprins farurile si m-am deplasat catre cabina de miscare aflata la 50-60 m distanta. Seful de manevra era si el treaz si vazand ca vin, iesise afara.
Urca in cabina, si-l intreb:
- Da ce facusi bre ? Parca ziceai ca mai avem o gramada de treaba...S-au razgandit astia, sau ce ?
- Haidi bre...Daca-i sti ci papara am luat di la impegat din pricina matali, n-ai mai radi...
- Da ce pacatele mele-ti facusi nene eu. Ai venit la mine si te-am refuzat cu manevra, sau ce ?
- Undi sa vin bre ? Crezi ca-s tampit ? In intunericul cela, sa ma impusti teroristii nu ? Lasa. Mai bini certat si viu, decat laudat si mort...Apai ca te-ai dus tocma la mama dracu si matali...
- Mortii mamei ei de viata, bunicule. Cine dracu ia pus si pa astia sa amplaseze acolo marca de siguranta...Da sa stii ca si eu, cat am dormit, numai teroristi am visat.........
Ajuns in statia de tramvai si intalnindu-ma cu colegii, am aflat ca in noaptea aceea, mai toata lumea s-a " batut " cu teroristii lui Iliesc. Din depou, la vreo trei alarme, au fost scoase locomotivele ( ce se aflau in hala, la revizii ) pentru a bloca cu ele accesul " tancurilor teroriste " pe soseaua principala si de aici in inima combinatului Mecanicii din depou au fost mobilizati si inarmati cu topoare de la punctul PSI si trimisi sa " apere " viaductul...La furnalul 4 un grup de teroristi a fost pus pe fuga de schimbul de noapte, bine instruit si curajos...si cate si mai cate trasnai......
25.12.1989. Ziua am cascat gura la televizor, uitand de oboseala. Am aflat cu satisfactie de executia dictatorului si a sinistrei si m-am bucurat alaturi de tovarasul Iliescu pentru judecata dreapta, a tribunalului poporului...Habar nu aveam atunci ce jocuri mizerabile si diabolice se desfasoara in culisele frontului salvarii nationale. In ignoranta mea, habar nu aveam cine sunt gunoaiele numite: Iliescu, Brucan, Roman etc..etc si cat de proasta si usor de manipulat poate fi o natie indobitocita de comunism. Aveam sa ma destept relativ repede, dar gustul amar al minciunei ordinare eram sigur ( si asa a fost ) ca se va repeta.
Nevasta-mea intra in tura de noapte. De la 22.30 pana la 06.30. In noaptea de 25, la ora 22.00 strazile erau pustii in toate cartierele. Era ora la care ieseau la vanatoare lunetistii terorii, dupa spusele si comunicatele oficiale. Am condus-o pe consoarta pana in statie si m-am convins ca tramvaiul a plecat cu bine. Ma intorceam catre casa, cu gandul la o cana de vin fiert, sorbit tacticos, in fotoliu. Deodata, de la unitatea militara de tancuri, aflata la circa 300 de metri de locul in care ma aflam, s-a dezlantuit iadul. Proiectoare uriase maturau cerul si antiaeriana deschisese focul din multime de mitraliere de calibru mare. Zdranganeu geamurile pe la blocurile printre care treceam. Luminile apartamentelor sau stins ca la comanda, incat aveai senzatia ca te afli intr-un oras fantoma. Nu sunt dus la biserica, si in armata am facut multe istorii, astfel incat nu ma " impresionez " usor, cu toate acestea, trebuie sa recunosc, mi se facuse nitel pielea de gaina. Am continuat sa merg, catre locuinta mea. Dupa un tir de cateva zeci de secunde, gurile de foc au facut o scurta pauza....De undeva, din noapte, de la geamul unui apartament cufundat in bezna, o voce sparta mi se adreseaza strigand imperativ :
- Bai boule ! Arunca-te la pamant in .....matii ca te omoara astia ba !
- M-arunc pa mumata vaca baltii, ripostez eu, ca sa nu fiu mai prejos....
- Bai frate, striga altul, de la alt geam, animalu" asta e terorist ! Nu-l vezi ca nu se teme !...Si la cateva secunde vajaie pe langa urechea mea, un borcan de zacusca ce se farama zgomotos de asfalt.
- S-o .ut pa mata vitelule ! Si evit la " mustata " inca un recipient cu capac, plin, probabil cu bulion. Apoi brusc, tirul reincepe si mai indarjit, si bravii revolutionari se lipesc de linoleumul ce tinea loc de parchet. Ajung cu bine acasa si-n timp ce sorb licoarea rubinie, fierbinte, aflu de la TVR, cum ca la Galati un grup de desant parasutat, a fost pus pe fuga in timp ce atacase o unitate militara.
Pe 26.12....am fost liber...si la un pas de a intra in manualele de istorie. Dupa ce m-am " scapat " nitel la cel de-al doilea recipient adus de la tara, la indemnurile repetate ale " tatucului " de a veni la Bucuresti pentru " apararea revolutiei ", pe la 21.30 seara, m-am echipat corespunzator ( asa gandeam eu, atunci ) m-am inarmat cu un ditamai cutitoiul ( meserias, faurit in combinat ) si am hotarat cu de la mine putere ca trebuie sa ma urc in acceleratul de Bucuresti, ce avea nobila misiune de a transporta patriotii revolutiei pe campul de batalie. Nu spun ce circoteca am reusit sa provoc...Nevasta-mea, sora-mea ( care locuia pe acelasi palier )...munca de lamurire cu mine...Eu nimic. Plec si plec...Pana la urma, argumentul ca << daca pleci, maine bag divort de tine si basta >> si tactica sireata a cumnatului << daca tot pleci, hai sa dam noroc inca odata >> m-au facut sa pierd trenul si sa renunt in acea noapte....Peste ani, ma gandeam, ca ce bine as fi dat eu pe postul national de televiziune, cu fata mea de " bandit " filmat impuscat in cap, cu cutitoiul pus la vedere langa mine si un " revolutionar " tintuindu-ma cu bocancul, la pamant....Au murit ei, altii, pentru mai putine vini decat mine.......
Nu mai continui, pe tema asta. Nu vreau sa plictisesc. Intr-o saptamana s-a cam terminat si cu revolutia si cu teroristii. La serviciu, cateva " podoabe ", profitand de conjunctura au lipsit de la munca, care trei, care patru, care sase zile. Nenea " Gica " de la T1 cand in sfarsit s-au prezentat la munca l-a intrebat contrariat pe " tata Filip ", gandind mai mult, cat sa-i " impoziteze " pe fiecare:
- Sefu", ce fac cu neispravitii astia ? Le desfacem contractul de munca ?
- Bai Gica, esti nebun la cap ? Da-i in p...da masii, c-a fost revolutie. Ponteaza-i si trimite-i la munca...
Saracu" tata Filip...Era bun si iertator. Altii insa, nu aveau sa tina seama de asta si nu l-au iertat........................................................................................................................................

Mecanic (35)

Suntem deja in toamna lui "89. Criza era mai acuta ca oricand. Nemultumirea populara se generalizase. In cele doua ore de program TV, gloriosul partid si inteleptul sau conducator erau cantati non stop, pana la dementa, de catre poetii de curte prin gura cu intonatii patetice ale unor actori reprofilati " sportului " acesta, gen Eusebiu Stefanescu &... Decretele ce promovau tot soiul de restrictii se succedau in valuri ( aidoma ordonantelor guvernamentale din zilele noastre) emise in speranta evitarii inevitabilului... Cei mai " purii " isi aduc de buna seama aminte de de celebrul inscris ce interzicea deplasarea publica a " in grupuri mai mari de trei persoane " Saracia era si ea deja la limita absurdului. Mi-aduc aminte, ca in toamna cu pricina, reusisem cu greu sa fac rost de varza pentru murat ( cat pentru un vas de saizeci de litri ) in schimb nu gaseam sare pe nicaieri. Asta pana ce un amic mi-a vandut un pont si am platit ( cu interventii ) pentru un sac de sare bruta ( din cea folosita de drumari sau oieri ) pe care l-am impartit frateste cu colegii din partida... Nu mai insist cu alte detalii, pentru ca unii ar fi tentati sa creada ca fabulez.
Lucram in continuare din locomotiva in locomotiva ( aidoma piticutului de la Voltaj – din floare-n floare ) si experienta mea in domeniul materialului rulant se imbunatatise simtitor. Sedintele " organizatiilor de baza " se inmultisera si ele iar propaganda comunista incerca sa spele creierii bietilor " membri " cum ca, vezi Doamne ( adica tovarasul comandant suprem ) cat de bine o sa o ducem noi dupa " achitarea datoriilor externe " si cat de nenorocite vor ajunge statele din vest, devastate de cancerul capitalist... Si sa nu crezi ca nu existau ( ca si acum ) destui dobitoci ce luau de bune toate aceste baliverne.

De atata " bunastare " cred ca doar 5% din parcul de locomotive mai aveau pornire. Celelalte, ori aveau acumulatori " decedati " de mult timp, ori ( mai nou ) nu mai aveau deloc. Bateriile locomotivelor intoarse de la reparatii, erau scoase si stocate ( sub cheie ) in depou. Dintre ele, se forma un set de " interventie ". Incarcate in " cotiga " tractorului, inseriate regulamentar si insotite de zeci de metri de cabluri de pornire, se deplasau de urgenta, la nevoie, in orice punct al combinatului... Acuma' numai cine nu are idee ce inseamna un acumulator cu plumb, si ce implica exploatarea lui, poate crede ca niste biete baterii hurducaite de cateva ori pe zi si cateva ori pe noapte, intr-o remorcuta pe o singura osie si fara de suspensii, pe care de multe ori electricianul de serviciu uita sa la bage la incarcat ( sau cand le baga, cadea curentul ) rezistau mai mult de o luna " vitregiilor " soartei. Mai putin conta. Cadea un set, altul ii lua locul. In timpul acesta motoarele far' de pornire functionau non-stop degradandu-se rapid si de pomana...
In decembrie propaganda anticomunista la "Soparlita Libera " era la apogeul ascensiunii. Paralel, cea socialista se straduia sa-i faca fata. Pe 18 decembrie am aflat ( cu ajutorul " tunerului " caruia ii dedicasem in acest scop,o antena de o lungime generoasa ) despre " evenimentele " din Timisoara. Trebuie sa recunosc ca prima data am fost destul de sceptic. Parea ireal. Un scenariu cu pistoale a' la' Comisarul Moldovan...Am mai insistat printre frecvente si aceeasi stire ( cu alte noi detalii ) am auzit-o si pe " Vocea Americii " si pe " Radio France International " plus inca multe posturi necunoscute dar in care se tot pomenea repetitiv despre Romania. In dimineata zilei de 19 decembrie ( asta insemnand orele 05.30 -06.00 ) la sala de testare de la poarta combinatului, agitatie mare. Seful de sectie, secretarul de partid pe uzina, secretarul de partid al sectiei, secretarasul de partid de pe tura, popandai asezati frumos ca in prezidiu. Dupa ce a sosit si ultimul tramvai seful a hotarat ca usile sa fie inchise iar " populatia '' ( dintre care nici unul nu primise foaie de parcurs – tocmai pentru a nu parasia solemnitatea ) sa " beleasca ochii " si " sa caste bine urechile ", urmand un " comunicat important pentru tara " Apoi, inevitabil, bravii tovarasi au inceput a infiera cu manie proletara " animalele " si " golanii " care au devastat magazine si au oripilat " cetatenii de buna credinta " ( nici nu visam pe atunci ca acelasi cliseu il va aplica la doar un an diferenta, noul si " democratul " presedinte ales ). Dupa ce au terminat show-ul, bineinteles ca au dat cuvantul celor din sala. Si bineinteles ca s-au gasit destui " suparati " sa-si manifeste " deplinul acord " cu conducatorul iubit...Am fost " eliberati " dupa 07.30...Un schimb intreg intarziat la program. Nu era problema. Lupta de clasa fiind pe primul loc....
Zilele urmatoare au fost zile de teroare. Militienii patrulau insotiti de soldati. De te prindea seara pe strada, erai legitimat si interogat mai rau ca in timpul ocupatiei rusesti ( fascistii fiind mult mai evoluati si educati ).. In noaptea de 21/22 decembrie am facut serviciul la " drapel " cum porecleau cei din sectorul rece, cocoasa de triere. Am batut tampoane toata noaptea de m-a luat dracu". Dimineata aveam ( vorba idioatei reclame tv ) ochii rosii ca un semafor si in plus, eram programat la ora 12.00 sa-mi ridic imprumutul de la C.A.R. Asta insemna sa ma reintorc in combinat, cu tot timpul pierdut, de rigoare. Am dormit pe apucate cateva ore ( noroc ca sotia era acasa – libera de serviciu ) si pe la 10.00 m-am trezit. Mi-am facut un " nechezol " ( pentru ca nici amarata de cafea fara cofeina nu se mai gasea, beam naut macinat ) si neavand de treaba, am deschis televizorul sperand in ceva program la " Moldoveni "... Mirarea mi-a fost pe masura ( ca sa nu zic de enervare ) cand pe frecventa TVR-ului am dat de moaca celui mai iubit fiu...Taman cand ma pregateam sa trec pe alt canal ( cu efortul de rigoare, telecomanda fiind prezenta doar in SF-uri ) am realizat ca in marea aceea de oameni se petrece o agitatie neobisnuita. Mi-am avertizat sotia, dar pana sa observe si ea, cameramanul schimbase deja cadrul...." Pe semne ca m-i sa parut " mi-am zis. Si imbracandu-ma cu sila, am plecat catre statia de tramvai, ce urma sa ma duca in combinat.
Aici, toate bune si frumoase... Casieria se afla amplasata la capatul opus al holului, pe care se gasea si biroul directorului. Spiritele erau destul de agitate. Eram vreo zece persoane ce veniseram din oras, cu acelasi scop si comentam intre noi, fiecare cum le pricepuse , imaginile surprinse la televizor. Banii intarziau sa soseasca, dar usile birourilor incepusera deja sa se inchida si deschida tot mai precipitat. La un moment dat, o " tante " de la un birou, a scos capul pe usa si a inceput sa strige isteric :
- A cazut Ceausescu !!!! A cazut Ceausescu !!!!
Imediat, ca si o reactie la " cucul " unui ceas, tovarasi si tovarase de prin birouri, au " rupt " usile si s-au napustit catre biroul somptuos al directorului..
Cateva secunde n-am realizat ce se petrece si ce vor oamenii aceia. In mintea mea de anarhist, gandeam ca " bietul " director va fi aruncat prin geam, afara ( ba chiar calculam rapid ce sanse avea sa supravietuieasca saltului de la etajul doi ). Mintenas, mi-am dat seama ca bietii oameni se grabeau de fapt sa asiste la evenimentele televizate in direct. ( Biroul directorial era dotat, bineinteles, printre altele si cu televizor color ). Ca sa nu fiu declarat mai prost decat concetatenii mei, am dat si eu buzna, cu tupeu muncitoresc, fara sa mai bat la usa si sa astept invitatia, in biroul cu pricina. Aici, atmosfera de fiesta. Toata lumea ( si erau cel putin o duzina de persoane ) cu directorul printre ei, stationa cu posterioarele ( mai mari, mai mici, mai dolofane, mai scheletice ) pe masa grea din lemn de nuc, la care se tineau sedintele cu sefii de sectii. Secretara, la comanda sefului, umbla cu " oala " de cafea printre invitati zambind si servindui amabila....Pe cranul televizorului se perindau fel de fel de moace proletare ce voiaiu parca sa-ti scoata ochii cu degetele mainilor intinse ca la cursul primar ( cand te asculta tovarasa ) in forma de " V ". George Marinescu, prezentatorul numarul unu al stirilor comuniste, omul care rostea " Tovarasul Nicolae Ceausescu " cam cum ar rosti " Buddha " un calugar tibetan, se veselea acum de mama focului, ca proasta-n targ, de parca el l-ar fi gonit pe Ceausescu din studiou, cu picioare in spate.....
Au venit si banii si profitand ca populatia era ocupata cu " revolutia ", mi-am insfacat suma cuvenita fara a mai sta la rand si am plecat catre casa.

Printre blocuri, paroxismul ajunsese la maxim. Vecini care se paruisera pentru locul la batator cu o luna in urma, acum se pupau pe gura declarandu-se inevitabil," invingatori ". Vecinele, mai sfioase organizate pe paliere dezbateau subiectul in mod pragmatic :
- Ce parere-ti dai vecina ? Crezi ca de maine or sa bage astia vata la farmacie ?
Cum sa nu bage, fata, crezi ca chiar nu aveau ei in magazie ? Da' o tineau la dracu de securisti pentru boarfele lor, ascunsa.....
Pare o poveste de prost gust ( gen " La bloc " ) insa ai cuvantul meu ca asa se derulau evenimentele. Cu toate ca eram rupt de foame, nu reuseam sa ma dezlipesc de televizor. Cele mai dese aparitii le avea Caramitru ( pa asta il cunosteam bine – si " muream de dragul lui " auzindul recitand cu patos pe sticla poezii patriotice ). Dar, alaturi de el se tot hlizea unul cu o moaca de betivan de cartier, tartore de crasma, cu care n-ai fi dorit sa te iei in gura... Nu-l cunosteam, da' Caramitru il tot lua de dupa umeri si-l tot pupa, de parca se cunosteau de o viata....Ce stia ignorantul de mine.Acesta era " marele dizident " Mircea Dinescu...Mai tarziu, unul din profitorii revolutiei...Nevasta-mea m-a dezlipit din fotoliu ( cum dezlipesti calendarul cu ventuza de pe frigider ) si m-a poftit la masa. Mancam precipitat, cu gandul de a iesi cat mai rapid afara. Nu vroiam ca revolutia sa treaca pe langa mine...In sufragerie, fiul meu care avea cinci primaveri, scotocise temeinic, ca un anchetator comunist prin mormanul de reviste ( eu colectionam " Auto-turism ", consoarta, " Femeia ", ca fimeile..) si inarmat cu foarfeca de croitorie a masii, decupase tartacuta " odiosului " din toate pozele in care aparea acesta, indiferent de revista. Mama...precoce copil, mi-am zis. Ar fi putut face cariera in politica, numai ca mai tarziu nu i-a mai placut....
Somnul imi trecuse ca prin farmec. " Ia sa vad, imi zic, unde incepe revolutia ? " Si o iau la pas, catre centrul urbei, gandind nitel ingrijorat la indemnul Dinescului Mircea:
- Cetateni, fiti vigilenti. Forte ostile revolutiei pot actiona in orice moment. Organizati-va si aparati victoria poporului. Sa nu facem un singur pas inapoi. Am invins !!!! Victorie !!!! Armata e cu noi !!!

Pana in cartierul cel mai apropiat ( unde de altfel se afla si sediul Militiei Judetene ) n-am intalnit nici o forta ostila...Pot spune acum, spre dezamagirea mea . In preajma institutiei cu pricina, insa, zarva mare. O multime zgomotoasa si pestrita, vocifera de mama focului si arunca cu bucati de bordura sparta catre geamurile de la etajele superioare ale cladirii. Un copil, in uniforma de soldat ( albastra, de securitate ) statea paralizat de frica in pragul intrarii principale, cu o arma fara cartuse, neindraznind sa-si paraseasca postul de paza. La o privire mai atenta, observ ca mai bine de 70% din " revolutionari " sunt de etnici tigani. ( Tigani – romi au fost botezati mai tarziu , dupa ce le-a " fost inapoiat in proportie de 200%" aurul asazis confiscat de comunisti, de catre etnicul presedinte rom Ilici Iliescu ).. Satra striga turbata catre soldat :
- Criminalule, asasinule, vrei sa nu impusti ? Huuuo !!! Huuuo !!! Si arunca cu pietre catre el, indemnand si romanii sa faca acelasi lucru. Cei mai multi dintre romanii ce casca gura la spectacol, insa, facusera armata astfel incat stiu cu ce se mananca un " serviciu de paza a unui obiectiv " si cat de motivat era copilul acela sa se afle in acea locatie....
Ciorile nimic. Asasinu" trebuie starpit...O piatra il loveste in cap si-i arunca boneta jos, lasand in urma ei, un fircel de sange. Babuinii incep a se catara pe gardul de plasa de sarma se imprejmuieste cladirea. Cu toate ca nimeni nu riposteaza ( doar doua ciori cad pe jos in incercare de escaladare ), hoarda continua sa urle dezlantuita:
- Criminalilor, asasinilor !!! Pe ei fratilor !!! Huuuuo !!!
Un superior mai cu inima, al copilului, il trage brusc catre inauntru, zavorand usa cu gratii de la parter. La " mustata ", cum s-ar spune. O secunda de mai intarzia, cinci haidamaci l-ar fi calcat in picioare. Incurajata de victoria reputata, masa de " revolutionari " multicolora isi uneste fortele si reuseste sa darame trei panouri de gard, cu stalpi cu tot. Romanii, mandri de isprava lor, topaie prin curte si striga fericiti " Ole, ole, Ceausescu nu mai e ! ". Coloratii, mai pragmatici ( dar si mai antrenati – deh, meseria ) nereusind sa forteze usa groasa si zabrelita, escaladeaza precum maimutele zidurile si reusesc sa patrunda in cladire. Deja gluma se ingrosa... Lumea privea ingrijorata si asculta si mai ingrijorata, pregatita sa o rupa la fuga daca, Doamne fereste, cineva ( vre-un securist – teroristii inca nu fusesera inventati ) ar fi inceput sa traga. Pret de cateva zeci de secunde toata lume-si tine respiratia la unison. Apoi, deodata un zgomot infernal face gloata se se imprastie mugind de frica, care incotro. Geamurile unui birou de la etajul doi ( astea nu erau prevazute cu gratii ) se fac tandari si pe trotuar....aterizeasa un " fiset " ( dulap de tabla – din dotarea unui spatiu de birou ) facandu-se praf si labartandu-si usile generos. Cei ce nu apucasera sa fuga se reped asupra " prazii de razboi ", cei ce erau mai departisor plecati isi blesteama ghinionul si slabiciunea de a fi parasit o pozitie strategica. Tuciurii si neaosi se imping si se calca in picioare sa goleasca dulapul...Mare scofala..Un costum de haine, o cutie cu pixuri, doua perechi de pantofi si cateva pachete de tigari. In rest, dosare si hartoage, nimic interesant.Fisetul golit se transforma insa in arma de asalt, in fata caruia ferestrele parterului cedeaza invinse. Revolutionarii intra in numar tot mai mare ( cu gandul la " comorile " ascunse prin birouri ). Unul, pe semne un " bun roman sau bun crestin, generos si cu mila aproapelui,deszavoreste si usa principala a intrarii. De pe la mai toate geamurile zboara catre exterior haine, pantofi, pachete de cafea sau baxuri de tigari, brichete, pixuri, topuri de hartie, masini de scris , telefoane ( fixe -cum era pe atunci ) si mormane intregi de bibliorafturi si dosare. Lumea, lenesa si precauta se multumeste cu ce primeste ( de ce sa risti de pomana, nu ? ) in timp ce mai toata sleahta colorata isi face " prada de razboi " din " bunaciunile " confiscate de catre militienii din tot judetul...si nu erau de loc in cantitate neglijabile " delicatesuri " ca si: ceasuri, valuta, aur, blue-jeansi, cojoace " Alain Delon " si cate si mai cate, despre un oras portuar fiind vorba.
In sfrasit. " Armata celor cincizeci de maimuzte " termina raidul si paraseste cladirea devastata. Un buhai jegos, cu mustati intoarse muge profund:
- Oameni buni ! Haideti sa-i eliberam si pe fratii nostrii din beciurile securitatii ! ( Aici avea dreptate. Arestul preventiv era pe atunci populat gospodareste cu fratii lor- si nu numai. Ciorditori din buzunare, spargatori de apartamente si garaje, violatori, derbedei violenti si cutitari precoci, gerontofili si pedofil...lume " fina " persecutata de securitate )
Pentru ca zidul imprejmuitor al arestului preventiv era foarte greu de escaladat ( din pricina inaltimii si a sarmei ghimpate ) iar poarta era una masiva din fier, armada a reintrat in cladire, iar prin coridoarele lungi si intunecoase a ajuns pana la celule. Aici, nefiind de fata, nu va pot descrie derularea evenimentelor, dar cateva zeci de minute mai tarziu o mana de specimene troglodite, cu capete rase si imbracate tarcat (cu ce se gasise la repezeala ), devenite ad-hoc liderii ostirii, au parasit precipitat locul sinistrului, cu toata sleahta pe urma lor, spre o destinatie necunoscuta mie...Romanii, au ramas sa se inghesuie printre mormanele de lucruri inutile, sperand, cine stie, la " norocul chior ". Ceva care a scapat privirilor si cautarilor celorlalti..............................
Spre seara, am aflat de la prietenii ce locuiau in zona, finalul capitolului " revolutiei " de la Militia Judeteana ".
Coloratii, dupa ce au traversat strada, s-au concentrat pe obiective " strategice ". Complexul comercial Tiglina 1. Acesta insemna un: " magazin universal " ( un mini mol al zilelor noastre ) alimentara, macelarie, pescarie, croitorie, tutungerie, fero-metal, cinema, foto, florarie, cofetarie....tot ce-ti trece prin cap.....Nici o vitrina nu a ramas intreaga, din un spatiu nu a scapat " neviolat "..In aproximativ o ora, au devastat sistematic tot ce se putea devasta si au furat tot ce se putea fura mai acatarii...Pentru resturi, ca si mai devreme, s-au incaierat " ai nostrii "...In timpul acesta, pe strazile animate, camioane cu revolutionari bantuiau la deal si la vale, claxonand zgomotos si fluturand mandre nevoie mare steaguri decupate...
Scarbit de atata " revolutie " am coborat care centrul administrativ al urbei... La primarie si prefectura aceeasi imagine dezolanta, semn ca si aici revolutia invinsese. In balconul " revolutiei " situat la prefectura Galati, " oameni de bine " declarau cat de minunat se simt ei ca si oameni liberi si se alegea din zece in zece minute, cate un prefect si un primar. Populatia casca gura ca la urs, mandra nevoie mare ca " am intrat in democratie " si fiecare poate sa spuna ce gandeste, fara frica de a fi arestat. Printre " onorabilii " oratori ai faimosului balcon s-a numarat si prima " codoasa " a urbei, celebra " Mariana cur de fier ", patzachina ce repartiza curve pe vapoare si care se numara printre principalii informatori cu stat de plata ai securitatii. Celebra eroina, inevitabil a beneficiat si ea de controversatul " certificat de revolutionar " semnat de Ilici Iliescu.
In timp ce prostanii cascau gura pe strazi sau participau la " revolutii in direct ", desteptii ( pana ieri cadre de baza ale oranduirii ) devalorizau sediile de partid, ale UTC-ului, ale " academiei de studii politice " orice locatie ce continea un seif blindat al caror continut il anticipau deja....Catre seara , deja rapus de oboseala, cu gandul ca a doua zi trebuie sa ma prezint la program, ma intorceam catre casa. Pe drum, cineva dintr-o dacie, ma claxoneaza si-mi face semn sa ma apropii.... Un coleg, impiegat intr-una din garile combinatului, cu care aveam oaresce afinitati ( in ceea ce privea muzica si scarba fata de regim ) ma anunta victorios ca face parte din nu stiu ce comitet revolutionar si ca avand in vedere amicitia noastra ( pentru ca altminteri, vremurile l-ar putea face deosebit de suspicios ) imi propune sa ma alatur " aparatorilor revolutiei ", mai cu seama, ca odata cu caderea noptii, fortele ostile acesteia vor incerca sa naruiasca victoria populara.
- Ma baiatule, ii zic. Sa sti ca si eu gandesc ca si tine. Nu cred ca cineva poate pierde puterea atat de usor. ( in Galati, in prima zi nu a existat nici un incident banal, nu mai vorbesc de unul armat). Tot ce-i posibil ca ceea ce spui sa fie adevarat, dar eu cu ce te pot ajuta ?
- Prietene, ma ia asta patriotic. ( era un pic infatuat de felul sau ). Nu ma ajuti pe mine. Ajuti revolutia, ajuti tara asta...daca vrei si poti sa o ajuti...
- Ho, bai, lasa-ma cu textele...Zi concret, ce pot sa fac eu.
- Uite care-i chestia. Securistii astia nenorociti ( saracii de ei – viitorii " oameni de bine " a lui Iliescu ) la noapte, am informatii sigure de la comitetul revolutionar, iar astia tocmai de la Bucuresti, vor sa puna mana pe oras. Noi trebuie sa ne organizam si sa pazim obiectivele strategice vulnerabile...
- Bai, nene. Eu in afara de faptul ca-s rupt in gura de foame si ca maine ma duc la serviciu, nu ma deranjeaza ajut revolutia. Atat cat imi sta in putere ma bag si eu cu placere...
- Tu unde locuiesti ? Ma intreaba asta.
Ii dau adresa din buletin, tipul se uita pe un carnetel un minut doua si conchide.
- Perfect. Uite, ti-am gasit o locatie strategica, aproape de casa.
- Unde frate ? Chiar is curios ?
La cateva sute de metri de bolcul meu se afla un sediu al P.T.T.R-ul ( fosta posta romana ) Centrala telefonica, punct operativ strategic, fara indoiala....Ma ia asta in masina si oprim in fata hardughiei. Inauntru un mosulica intr-o uniforma cacanie, cu un baston de cauciuc ( gen pulan ) reformat de la militie. Colegu' bate nervos in usa si-i arata banderola tricolora de pe bratul stang. Mosulica vine precaut pana la usa zabrelita si deschide cu teama un gemulet cat doua palme, pentru a ne intelege.
- Tataie, ce faci aici ? Esti vigilent ?
- Dapoi cini esti matali di ma intrebi di sanatate pi mini, bre ? Ia vezi poati chem militia...
- Bre, obositule...Militia s-a dus in p...a masii. Nu mai e. Nu vezi ca sunt de la comitetul revolutionar bre ? Uite colea, banderola...Asta, pe intelesul matale, ca nu mi-as bate gura, da te vad om batran...asta e noua militie acuma. Pricepi ?
- Ia zi cum te numesti, sa raportez la centru ca aici totul este in ordine...
Vederea carnetelului cu coperti albastre ce-l vantura strainul in fata ochilor sai, alaturi de cuvantul magic " raportez " l-au facut pe mosulica cooperant, instantaneu. S-a prezentat frumos, militareste dupa care a inceput sa-l injure gospodareste de " animalul " de Ceausescu. " Comitetul revolutionar " l-a lasat nitel sa-si verse naduful, apoi i-a taiat-o autoritar.
- Gata bre, gata cu vorbaria ca nu am timp de pierdut...Mai am si alte obiective de inspectat...
- Ia zi. Pana la ce ora stai acilea ?
- Pai cat sa stau bre, cat trebuie atata stau, ca am si eu treburi pe acasa si...
- Bre...esti cu capu" ? Eu te intreb pana la ce ora ai programul de paza, adica la ce ora-ti vine schimbu, ceara masii de intrebare...
- Da di ci ti superi di pomana. Nu puteai sa spui asa di prima data ( se da mosul ofensat ).. La sasi jumatati dimineata vini al di ma schimba...numai daca nu-l omoara banditu cela di Ceausecu lua-l-ar necuratu" sa-l eie di satana...
- Bre, iar incepi, m-ai omorat... Ia, atentie la mine ! Mosu, numai ochi..
- Uite, vezi cetateanul asta de langa mine ? Badia ma priveste ca pe o ciudatenie ( barbos, cu plete, suba imblanita si caciula de iepure, cu urechi – caciula adica )
- Il vaz bre, cum sa nu-l vaz...da ce-o facut ?
- N-a facut bre nimic rau, sezi linistit, numai ca in seara asta o sa te ajute pe matale. Adica, el o sa patruleze in jurul cladirii si o sa observe orice miscare suspecta din zona.
- Ochii si urechile la mine. Cat e ceasul acum...Era aproape 19.00...
- Omul asta o sa fie in obiectiv pana la una noaptea. Dupa aia, o sa vina altul. Facusi armata tataie, nu-i asa ? ... Mare imprudenta....
- Ha,ha...Bai nepoate cand luptam eu in muntii Tatra tata matali era di seama lu" matale. Daca ai sti ci panarama o mai fost si atuncea cu alde fritz si......
- Aoleu, ma doare capul deja...Da taci bre odata ca inebunesc..Lasa-ma sa mananc *a*at odata si sa termin ce am de zis.
Mosul il priveste circumspect si-si inchite cu greu o vorba de duh, vis-a-vis de " mancat "
- Deci uite cum facem. Scurt si la obiect. Ca-n armata. Va dau o parola. Colegu' daca observa ceva dubios in zona, bate la usa, iti zice parola, ii dai raspunsul deschizi si amandoi alertati comitetul despre pericol. Pricepusi bre sau nu ?....

Ne-a fixat parola, am stabilit ca la 01.00 sa vina cu un inlocuitor, m-am aplasat " stategic " in obiectiv si prietenul s-a dus in treaba lui. Partea nostima costa in faptul ca " obiectivul " era amplasat intre blocuri. Alee in stanga, alee in dreapta, masini si garaje in stanga, masini si garaje in dreapta. La unul dintre blocurile apropiate, locuia un unchi al meu. Nu prea avea nici un haz, mi-am dat eu seama o ora mai tarziu. In plus mi-era si somn ca dracu si eram si ingrijorat sa nu intarzii a doua zi la servici...Sa nu mai vorbesc, de ce-mi imaginam ca e la gura muierii, care nu mai stia de mine tocmai de la pranz... Pe la 20.30 ma taie nitel una mica...Ma pitesc in niste tufane sa ma usurez si n-apuc sa ma termin bine cad...hopa !.... Doi securisti. Doi tipi, cu tigarile palmate ( pentru camuflaj ) venind unul de pe o alee, altul de pe alta. Ambii inarmati cu cate o bata, arma, nu puteai distinge din pricina intunericului. Eu singur inghetat si cu mainile in buzunare... Se intalnesc strategic la mijlocul aleei, aproape de tufa mea si incep sa susoteasca conspirativ. Inima mea cat un purice. " Ai vazut bai boule, imi zic...Radeai ca prosta in sinea ta de de "comitetul revolutionar " - Uite, ai ocazia sa vezi cu ochii tai adevarata istorie, asta daca ai sa scapi viu...nafura masii, macar un bolovan sa gasesc, cu ce dracu ma apar de ucigasii astia "
" Securistii " care bag seama se cunosteau bine ( probabil fiind din aceeasi unitate ) incercau sa se faca cat mai putin vizibili si vorbind intre ei aproape soptit, cautau sa ma repereze in zona. Imi scot caciula din cap si-mi las gulerul subei jos, pentru a le putea surprinde conversatia....Ascult, ascult si nu-mi vine sa cred ce aud :

- Bai vecine, bina ca raspusesi la telefon. E un nemernic prin zona, se vantura de aproape doua ore pe aici. Am stat cu ochii pe el pana am coborat jos. Vad ca acuma nu mai e, da' apare el, ia sa vezi.
- Bai sa nu-ti vina sa crezi, l-am vazut si eu cand am iesit mai inainte la balcon..Unu, lungan cu caciula rusesca in cap nu ? Ce zici ma, o fi terorist ( eu inca nu aflasem, dar televiziunea romana libera, deja aruncase pe piata momeala )
- P...a masii...Da' parca nu prea-mi vine a crede . Cu dracu sa caute un terorist printre blocuri. Bai, aia-s antrenati sa omoare, sa distruga, sa arunce in aer..N-ai vazut ce spuneau oamenii aia la televizor ? Aici ce sa arunce in aer, ghena de gunoi, hai sa fim seriosi..
- Sa stii ca ai dreptate. Si nici pusca cu luneta nu parea sa aiba....Da,daca ma gandesc mai bine,...eu aseara, inainte sa se intunece am venit de la tara. Bai vecine, mi-am adus si eu ca omu, de la mama, o jumatate de purcel, trei bidoane de vin ca numai maine nu-i craciunul...Cred ca handicapatu" asta a fost pe felie si a vazut ce-am carat eu in garaj, adica la rece, ca maine ma ocup de ele....
- Gata, e clar. Asta-i frate. Ei ( si aici a urmat trei minute de injuraturi reusite ) stai un pic, sa vezi ce-i fac. Mai da tu o tura prin zona, da pe sestache, sa nu se prinda dobitocul...Te faci ca cauti o adresa, ca te plimbi, ca ceva, da nu-l scapi din ochi.. Eu ma reped pana la C4, la vecinu" Mitica. Al de a facut box zece ani...mama, sa vezi ce-l infainam ( si inca doua minute de injuaturi ) Ce crezi ca nu " lucra " si garaju" meu daca tot se apuca de treaba ?
Tipul dispare grabit in intuneric, catre un bloc vecin. Alalat o ia si el in susul aleei in cautarea " dobitocului "... Eu ma simt exact ca in descriere si cu "coada in vine " renunt la paza obiectivului, tradez revolutia si pe comitetul ei si si-o streg rapid catre casa, privind precaut in urma. Sa-ti mai povestesc ce caterinca am avut cu muierea...ca de unde vi tu acuma betzivule, ca eu stau ca proasta si tremur si pe tine te doare-n ...si umbli bleaura...nu-ti mai zic pentru ca nu are rost. Toate " satanele " ( vorba unui bun prieten ) par a fi facute de o singura mama. Cu " comitetul revolutionar " m-am intalnit aleator, cativa ani buni dupa. Ma mai tinea minte inca si mi-a reprosat cu dezamagire..

- Mare fraier ai fost in noaptea aia. Daca ramaneai cu mine, om te faceam.
Posibil, am gandit si nu l-am contrazis. Oricum, am aflat mai tarziu, era si el mandru posesor de " carnet de revolutionar "

Dobitocu-i dobitoc, asta e, cine e bucuros, mai cu seama cand o auzi de la mai multi insi...