Translate

joi, 24 august 2017

Mecanic (10)

Inca de la prima tura de asistenta in combinat ( cea prestata in calitate de mecanic ajutor ), am fost surprins de un aspect ciudat ( credeam eu la vremea aceea). In sectorul rece, sector in care se lucra (in 99% din cazuri) cu material rulant CFR, trebuia, de fiecare data, sa-i ceri manevrantului sau sefului de manevra, dupa legarea locomotivei la un grup de vagoane ce trebuia manevrat, sa le cupleze si la aer. Adica sa faca activa frana automata a vagoanelor. Ciudat pentru mine, de ce? Pentru ca la calea ferata, indiferent ca manevrai doua vagoane sau douazeci, manevrantul, " le lega la frana" cum se zicea, din proprie initiativa...Aici, daca trebuia sa iesi la manevra cu zece vagoane si pretindeai sa fie legate la frana, seful de manevra, sau manevrantul, te privea ca pe un "extraterestru" si ti-o reprosa in fata: - Hai bre, pentru zece vagoane faci atata panarama..
Ajuns in "sectorul cald", mecanic pe cont propriu, am elucidat "misterul".....In sectoarele calde (furnale si otelarii) se lucra preponderent cu vagoane uzinale de tip WI, Wa, KB, KSF toate fara frana. Singura frana activa a trenului era frana locomotivei. Pe langa acestea, la otelarii intalneai celebrii "vagoneti de turnare" ( despre care vom vorbi mai tarziu, la timpul potrivit) iar in sectorul furnale, se lucra aproape exclusiv cu "care de zgura" si "care de fonta"...care, bineinteles, nu aveau frana. Chestia acesta avea o explicatie. Fiind vagoane industriale, cu care se transportau fie, materiale incandescente, fie lichide incandescente, orice compus organic nu ar fi rezistat temperaturilor ridicate si s-ar fi aprins. Era adevarat. Atunci, s-a gasit si solutia de compromis: Se accepta remorcarea unui tren fara frana automata activa ( franat doar cu locomotiva ), daca viteza de deplasare a acestuia este de maxim 5km/h...pentru ca, spuneau specialistii, in acest caz se poate asigura procentul de franare necesar. Prevederea, trona la loc de cinste in PTE-ul statiei, semnai de luare la cunostinta cu ocazia prelucrarii acestuia la scoala personalului si erai direct raspunzator, pentru orice incalcare. Teoretic, parea posibil. Practic, era imposibil.......Asadar, manevrantul de la sectorul rece, era indreptatit sa te apostrofeze. Zece vagoane CFR, faceau cat cinci uzinale ( ca si greutate sau tonaj transportat ) si el putea vedea, ca si tine de altfel, trenuri compuse din cate 20-25 de vagoane uzinale, incarcate cu fier, ce soseau in din ora in ora in "Baza de fier vechi" ( doar un exemplu).....
Prima "belea" prima invatatura:
Remorcam LDH 70-132 ( inainte de a o face frumoasa) in prima tura efectuata la Statia Otelarii, un tren, format din zece vagoane tip WI, incarcate cu sutaje. ( Sutajele, erau capete de brame, taiate, in procesul de laminare. Deci bucati de brame incandescente, cu o grosime de 8-10 cm.incarcate in vogon,cate puteau incape, fara sa cada pe jos). Acestea, ieseau ca si rebut din Slebing si trebuiau sa se reintoarca pentru topit, la otelarii. Trenul il remorcam de la Slebing, prin punctul miscare LTG1 pana in Statia Laminoare. Aici, ma astepta alt tren, remorcat cu alta locomotiva, avand acelasi tip de vagoane uzinale, dar goale. Intram cu "plinele" in coada lui,si ma legam la trenul sau. Cel in cap, dezlega, se inversa in gara Laminoare si intra la randul sau peste vagoanele mele pline. Eu ma dezlegam, iar el pleca cu trenul meu, in treaba sa, eu cu trenul sau, inapoi la Slebing. Simplu si usor. Am plecat de la Slebing patruns de importanta misiunii mele, in fluxul de productie al combinatului. Era trecut de 14.30, si palcuri de oameni se indreptau spre cursele conventii ce urmai sa-i duca acasa, dupa o zi de munca. Am accelerat si lomomotiva a intrat usor in patinaj. Vreo cateva fatuci, aflate in statia de autobuz, si-au dus manutele la gurite, inspaimantate....Ha,ha....cine e "taticu" vostru imi zceam. Cine domoleste "fiara"asta, cu siguranta poate "domolii" si cateva dintre voi, dragalaselor....Eram mecanic de locomotiva...nu era de gluma cu mine.. Am trecut de punctul miscare LTG1, am mai parcurs vreo doi kilometrii si am zarit deja, "coada" trenului, la care trebuia sa cuplez. La 100-125 de metrii distanta, am inceput sa franez. Vitezometrul indica cam 15km/h.....Slaba miscarea... Actionasem manerul robinetului FD1, cu precautie (ziceam eu) pentru a prevenii blocarea osiilor.. Distanta se micsora vizibil si trenul meu nu dadea de inteles ca ar avea intentia sa se opreasca. Am dus manerul pana la capat de cursa, asteptand sa aud osiile intrand in patinare, pentru ca apoi sa-l slabesc nitel...si tot asa, repetand procedura, pentru un efect maxim al franarii. Osiile mele, isi vedeau insa de treaba lor, fara a se lasa impresionate. Distanta se micsorase la 50m.iar viteza scazuse doar cu 5Km....Inevitabil, s-a declansat panica. Am actionat (degeaba doar) manerul robinetului KD2, apoi rapid am strans frana de mana ( cred ca aveam cinci rotatii pe secunda viteza) si am mai apucat sa mai privesc odata, demoralizat, spre vitezometru, cum priveste condamnatul la spanzuratoare propriul streang...Indica 8km/h....M-am busit zdravan in trenul stationat. Prin cabina, au sarit catre in fata valizele de lemn de pe capacul transmisiei, in care se gaseau sculele si salopetele partidei, care s-au imprastiat pe podea. Am dat un cap zdravan (dar prost instruit) in panoul cu sigurante si m-am trezit pe podea. Motorul, datorita socului ( si opritorului hidraulic) a incetat sa mai functioneze. Vedeam nitel in ceata, din pricina prafului iscat.....O facusem lata...
Primul gand, a fost sa constat daca locomotiva nu era deraiata, precum si dimensiunile pagubelor. Am coborat la urgenta din cabina si m-am lungit pe terasament...Toate rotile erau pe sine...Asta era bine. M-am uitat la vagonul din fata si la cel din partea opusa a locomotivei. Si ele erau la locul lor...Asta era si mai bine... Partea proasta insa, era ca apa de racire a motorului siroia pe pervaze, iar de aici pe jos. Am deschis usile la capota mare, cautand sa identific locul pierderilor.... Nu mai era bine..Racitorul transmisiei se deplasase cam zece centimetrii, astfel incat mansoanele de cauciuc dintre conducte ramasesera "fara obiectul muncii"...Imi venea sa ma dau cu capul de lonjeron, de oftica..<< Mare bou mai sunt...mecanicul lu" peste...sa vezi acuma circ, ce urmeaza..>> Ma simteam fara vlaga, epuizat moral si spiritual....leguma. Deodata aud in spatele meu:
- Ce-ai facut p..lica, m-ai gasit ??? Noroc ca te-am vazut cum vii ca berbecul si am slabit frana locomotivei..Altfel erai pe langa sina( era mecanicul locomotivei trenului stationat). Acuma ce stai ca proasta, ai sa ramai fara apa....Cauta repede o ranga, babalaule !!!
"Babalaul" a inviat subit. Aveam "un capat de ranga" in capota mica, pus acolo, nu stiu de cine si in ce scop. Mereu ma impiedecam de ea. Am demarat ca in "furios si iute" si in trei secunde eram langa coleg, intrebandu-ma nedumerit, ce ar putea face el cu "acel obiect metalic". Si m-a lamurit, tot la fel de iute:
- Treci incoace langa mine, pe pervaz si potriveste mansoanele la locul lor, cand imping eu cu ranga ca..tul asta de racitor la locul lui.
Operatiunea a durat mai putin de zece secunde, si apa a incetat sa mai curga..
- Masoara nivelul apei, porneste motorul, vezi daca mai ai vreo pierdere....si daca nu, hai la treaba, ca dau astia semnale de turbeaza.
N-am apucat sa-i multumesc, ca tipul a si disparut, catre masina lui. M-am legat la trenul lui, l-am dezlegat pe al meu si mi-am facut revizia. Apa mai aveam foarte putina, dar o puteam completa, alte pierderi nu erau asa, ca mi-am facut cruce si m-am dus in cabina sa pornesc motorul. Am pus selectorul pe pozitie si "Maybach-ul" a inceput sa toarca...Am zis ca m-am nacut a doua oara...Precaut, am mai coborat odata, sa mai verific daca pe sub locomotiva nu mai curge ceva....
Nu curgea nimic...In schimb, am observat pistoanele cilindrilor de frana care ramasesera "erectile" in pozitia de franare...Si erau, mai tata, pistoane de "gospodar"...Aveau peste 30 de centimetrii lungime ( nicidecum conform limitelor din instructia nr.6)....Cum naiba sa-mi mai tina mie locomotiva la frana, in conditiile acestea.
Te rog sa ma crezi, ca de la acesta intamplare, indiferent pe ce locomotiva am lucrat, indiferent de anotimp, indiferent ca era ziua sau noapte...prima operatiune efectuata la revizia locomotivei era cea de ajustare a cursei cilindrilor franei. Cel putin pe masinile de 1250 CP, ajustam frana sub limita celor 60mm (undeva la 50mm) pentru mai mare siguranta....
Cateva nopti, dupa isprava aceasta am avut cosmaruri in somn....dar lectia mi-a salvat viata (si nu exagerez de fel) de multe ori.........
A doua "belea"..alta invataura

Locomotiva LDH 70-132, locatie, PM."Halda de Zgura" Cateva precizari. Halda de Zgura semnifica punctul terminus al traseului parcurs de catre trenurile de furnal, compuse din vagoane "oala zgura". Acestea erau incarcate sub furnale si garate pe o linie de asteptare. Dupa ce se strangeau cel putin trei sarje de la trei furnale, oalele de zgura erau cuplate intre ele, formand un tren de 12-14 oale pline. Zgura incandescenta dintr-o astfel de oala, cantarea cam douazeci de tone (pe putin), la care se adauga greutatea (de loc neglijabila) a oalei propriuzise plus greutatea carului, pe care era asezata oala, car ce avea doua bogjiuri a cate doua osii si un mecanism de basculare prevazut cu un motor electric la 380V.
Un astfel de tren, pleca din Statia Furnale si se oprea in " Granulare". Aici oalele erau basculate lateral in frontul de granulare, o "rapa" de vreo sapte-opt metrii inundata de apa, in care zgura incandescenta se solidifica instantaneu in granule mici. Dupa bascularea lor, pe fundul oalei (cea care se racea cel mai repede - conform legelor fizicii) ramanea o parte solidificata (supranumita lentila - dupa forma sa ). Pentru a scapa si de acest reziduu, oalele erau trecute la "bomba"...
Bomba, insemnand, o macara electrica pe senile, ce avea agatata pe catarg, o bila uriasade cateva tone. Bila ( sau bomba, cum vrei), era ridicata pana in varful catargului, apoi lasata sa cada liber, pe peretele oalei....Erau necesare cateva minute bune "de bataie" ca lentila sa se indure a parasii culcusul cald al oalei...Apoi, remorcai trenul la "var". O cabina de varuire ( de fapt vreo patru) cocotata la o inaltime de 5-6 m. prevazuta cu o teava lunga de 3-4 m avand o diuza uriasa la capat ce improsca var lichid pe o distanta considerabila. Fiecare oala din tren, era trecuta prin dreptul ei si varuita. Dupa ce varuiai tot trenul reluai operatiunea inca de patru ori, pana sa pleci de acolo. Procesul de varuire era necesar, pentru a impiedeca zgura incandescenta sa adere la peretii oalei. Dupa varuire, oalele de zgura furnal, ajungeau iarasi, la locul lor sub furnale, asteptand sa fie incarcate.
Pe langa zgura de furnal, se mai evacua si zgura rezultata din procesul de turnare, la otelarii. Aici alte trenuri de oale, aidoma celor din furnale, cu deosebirea ca destinatia lor, nu era "granularea", ci "halda de zgura". Zgura de otel nu se putea granula, deoarece continand prea multe particole de otel, forma bucati compacte. Aceasta, era transportata pe halda de zgura si basculata ca si deseu, in apropierea baltii Malina ( pe atunci nu se inventasera ecologistii ). Tot pe hlda ajungea si o parte din zgura de furnal, ce depasea posibilitatea de prelucrare ( asta cand se apropiau aniversarile partidului si toata lumea trebuia sa depasesca productia )..Trenurile de "halda" urcau pana la cabina de miscare. Cateodata cu dubla sau tripla remorcare ( in functie de compunere si tonaj). De aici, erau descompuse de "motanii" ce faceau servici fix, in acesta locatie si impinse cate 4-5 oale la un front de descarcare. Pe halda erau cau 12 astfel de fronturi.. Se bascula in draci. Halda de zgura, inainta (practic) cativa metrii pe luna, catre exterior. Ca sa-ti faci o imagine, daca la inceputurile ei, cabina de miscare se aflase la o distanta de 20m de frontul de basculare, acum, ea se gasea deja la mai bine de 400m. Practic, era un imens mal in miscare format din zgura. Liniile de cale ferata aveau traverse de otel si erau mutate periodic, pe segmente, fara terasament, fara nimic. Cand ajungeai la frontul de lucru, aveai parte de o priveliste de vis. Pe partea opusa mecanicului (cea de conducere ), la 40-50cm distanta fata de linie, se deschidea o panta la vreo 60-70 de grade si o inaltime de 30-50m. Au fost cazuri (reale, nu glume ) cand mecanici veniti de la calea ferata, ce ajunsesera cu asistenta in acest punct, au parasit locomotiva si s-au tot dus....fara nici un regret. Ca sa aungi la un front de lucru, trebuia sa impingi cele 4-5 oale, pe o linie aproximativ paralela, care acum urca abrupt, acum cobora asisderea, cand accelerand la maxim, cand "strangand din b..ci " chinuindu-te sa-ti temperezi viteza. Odata ajuns, te stergeai de transpiratie, manevrantul dezlega locomotiva si te retrageai cativa metrii mai departe. Personalul servant, de acolo, lega fiecare car de zgura ( prin niste pargii speciale de legare, cu care erau dotate carele) si incepea procesul de basculare, ca si in transbordare....Se mai intampla cateodata ca tot batand cu "bila" in oala pentru curatare, aceasta sa se desprinda de pe car si sa se tot duca (pana in balta) intr-o avalansa de scantei si flacari ...Era ca in infernul lui Dante. Iarna, batea un crivat teribil. Pe o parte a locomotivei inghetai instantaneu, pe cealalta riscai sa iei foc, datorita valului de lava incandescenta ce se bascula din oale.......Nu e usor, nici sa-ti imaginezi, daramite sa lucrezi in iadul acela......Cam lunga introducerea...ce sa-i faci...si acum intamplarea....
Era tura de zi. Asigurasem cateva fronturi si...ziceam eu ca acumulasem ceva experienta, pentru prima tura lucrata in locatia aceasta. Abia asteptam sa se faca seara...si sa ma tot duc...de aici. Tocmai ma dezlegase manevrantul, de pe cele patru oale, introduse la front si ma deplasam la distanta de siguranta....Ma deplasam cam incet, ce-i drept, pentru ca linia era varza (2-3km/h)...Rangarii ce basculau oalele, vizibil enervati ca ma moscaiam, am si inceput bascularea primei oale...astfel incat, riscam sa fiu improscat cu zgura incandescenta....Am intrat nitel in panica si am accelerat pentru a ma departa mai degraba...N-am apucat sa parcurg nici cinci metrii, ca m-am infipt cu o osie in zgura, alaturi de linie.....Na belea.....Aveam si banda in vitezometru si in mod sigur, aceea nu confirma ca as fi circulat, doar cu cei cinci kilometrii regulamentari...Manevrantul, deja plecase catre punctul de miscare....cu "rangarii" nu aveam ce discuta (eram suparat tare pe ei )...stateam, ma uitam cu jale la locomotiva si ma scarpinam a paguba in cap. Dupa minute bune, mi-am facut curaj si m-am dus care cabina de miscare sa-mi anunt superiorii (asa cum fuseseram invatati) conform instructiei. La tura era un sef de tura ciufut rau. Danila se numea. Nea Danila statea foarte prost cu "scufita"..Era nevrotic si suspecta pe toata lumea ca vrea sa-si bata joc de el...Se enerva din temirce si facea urat tare la nervi....Cu atat mai mult, mi-era si mie groaza sa-i raportez "evenimentul".
Am intrat in biroul IDM-ului si l-am rugat sa-mi permita sa dau un telefon. Omul, amabil, mi-a intins aparatul, apoi a parasit incaperea, catre treburile lui....Formez centrala depou...si ma asez pe scaun (din precautie). I-mi raspunde secretara ( de fapt se numea "pregatitor-completator" postul respectiv ) si-i cer, cu o voce gatuita de emotie, seful de tura....
- Da !!!! zbiara ala in aparat...
-Traiti sefu" tip eu cat mai politicos,sa ma auda si ma ridic si de pe scaun...in virtutea inertiei..
- Care esti ma ?...Ce vrei ?
- Sefu'' zic eu, sperand sa-i devin instantaneu simpatic. Sunt Costica...N.Costica...nu stiu daca ma tineti minte...mecanic nou autorizat...
- Sa fii sanatos...si ce vrei de la mine acuma ? Sa te laud ca esti autorizat ? Hai, zi repede ce vrei, ca am treaba....
- Domn" sef, miorlai eu distrus....Am patit un necaz mare...
N-am apucat sa termin, ca ala a inceput sa zbiere...
- Ce .......matii ai facut mai berbecule, ca numai de prapastii sunteti buni si numai probleme faceti la oameni...
- Sefu" (raportez eu incurajat de aprecieri) am deraiat locomotiva de o osie...asta am patit....
A urmat inca o serie de "cuvinte alese" despre originea mea materna...iar dupa ce s-a mai calmat( in fata faptului implinit) mi-a cerut detalii.
- Ai faramat vre-un vagon ? Ai accidentat pe cineva ? Masina are avarii ??? Vorbeste ma, nu tacea ca boul.....
- Nu sefu'' nimic din toate astea...Eram izolat....
Asta mai "prietenos" putin, auzind ca nu sunt pagube..
- Da, unde esti tu acuma ma ???
- Pe Halda de zgura sefu"...aici sunt....
Nici daca erupea vulcanul Etna in combinat, n-as fi fost mai oripilat de reactia lui...
- Te bag in fundul p....dii matii de golan ordinar ce esti. Tu-ti bisericuta si cruciulita matii de jigodie ordinara...Mai nenorocitule, tu faci misto" de mine, animalule....Nici nu ti s-a uscat cerneala pe diploma....Ei lasa p...ica ca te ..ut eu pa tine de-ai sa ma tii minte....
Si trosc telefonul in nas..Am ramas masca. Insemna ca o facusem lata rau de tot, daca sefu" era atat de nervos...Sa-l sun a doua oara...nici mort. Asa ca, tarandu-mi picioarele ca de plumb, m-am dus catre masina, la gandul ca in maxim jumatate de ora o sa apara revizorul SC si toti dracii din comisie...se va declansa circul...vor urma sanctiuni, si tot asa.
Ajuns la masina, agitatie mare. "Rangarii" rai la mine...
- Hai bai, cara-te odata cu oalele tale de aici, ca ne intarzii ( erau platiti in acord, saracii )...
- Bai, zic eu amarat (catre cel mai tare in dantura) crezi ca eu n-as pleca...Da nu vezi ca locomotiva e deraiata ?
- Aia, gramada pe jos, de ras....
Sunteti stupizi, le zic in gand. Va bucurati ca curvele, de raul altuia...Jegosi oameni.... "Fasnetul" ma intreaba;
- Bai nepoate, de cand esti tu mecanic, ma ? Nu te-am mai vazut pa acilea...
- Am aproape doua luni, zic eu cu mandrie patriotica...
- Vezi bai fraiere ca ai masina pe linie...cred ca ti-a intrat zgura in ochi....
Ciracii lui, se tavaleau pe jos de ras.... Ma uit, fara chef catre masina si.....ce mama dracului ? Sunt tampit ? Masina pe linie.... Vine si manevrantul, pornesc, cuplez oalele si ma duc in treaba mea...
In cabina de conducere, manevrantul ma dumireste. Pe halda de zgura, are loc, in medie o deraiere la 15 minute, datorata in 95% dintre cazuri liniei si restul de 5% ghinionului. O deraiere pe halda, se rezolva in maxim 10 minute, cu ajutorul a doua buldozere ( caterpilar ) zdravene si cu experienta in astfel de interventii sau daca e mai complexa si cu aportul unei macarale de la front. . Deraierea pe halda de zgura nu implica prezenta si nici competenta nici unui organ superior cu exceptia unei situatii catastrofale (locomotiva rasturnata, incendiata, cazuta de la froant...etc).......
Abia atunci, am inteles criza de nervi a sefului de tura, care era saracul bine indreptatit sa ma creda un "mare golan"........

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu