Rasuflarea inghetata a mortii, am simtit-o si eu, de cateva ori in ceafa si poate din pricina aceasta cosmarurile din noptile cu luna plina, ma bantuie...
Hala "Cuptoare adanci"...Antecamera iadului. Un regizor cu imaginatie fecunda ar putea realiza un film horror cu incasari "dolofane" aici. Facea parte din rutina serviciului meu,efectuat pe locomotiva 70-132...
Din slebing, asa cum ti-am povestit, lingourile incandescente, stripate si mutate pe trenul naveta de WA-uri, erau transportate prin impingere (c.c.a 300 m) in aceasta locatie. O hala lunga de 200-250 m si inalta de 20 m, slab luminata (din pricina inaltimii si a corpurilor de iluminat lipsa sau murdare). Pe mijlocul ei, doua linii la nivelul solului. Pe margini, adica in stanga si in dreapta liniilor,un zid gros de beton armat, inalt pana la jumatatea cabinei locomotivei. Intre zid si cabina locomotivei, o distanta de 20-25 cm.
In spatele zidului masiv se aflau cuptoarele. Cateva zeci de celule randuite pe o parte si pe cealalta ce aveau deasupra, usi masive, culisante de otel blindat. In celule, iadul..
Arzatoare uriase pe pereti si in partea inferioara a cuptoarelor consumau sute de metrii de gaz pe minut, facand sa trepideze nu numai cuptoarele, ce si zidul betonay de protectie. In capatul halei incepea uriasa cale cu role ce lamina lingourile incalzite pana aproape de punctul de topire. Doua poduri rulante, pe inaltimi diferite ( pentru a nu se stanjeni in activitate) trebaluiau de zor zi si noapte. Lingourile de pe vagoane erau ridicate in clestii lor masivi si introduse in gurile lacome ale cuptoarelor. Usile culisante se deschideau cu zgomot asurzitor si flacarile albastre se ridicau cateva zeci de centimetrii deasupra, insa odata introdus lingoul acestea se dezlantuiau asupra lui, si dansau nebune pana la cativa metri inaltime.. In acelasi timp, insa, lumina de semnalizare a cate unui cuptor, avertiza macaragiul ca o celula, ajunsa la temperatura critica trebuie golita si lingoul dus la laminare. Macaraua lasa nitel trenul deoparte si isi introducea clestii in cuptorul cu pricina rascolind inevitabil flacara. Lingoul care dogorea ca o particica din soare, era saltat si transportat in viteza pe calea cu role. Din partea lui inferioara picurau bobite incandescente de otel ce se spargeau ajunse jos, de sine. Odata pus pe role incepea procesul de laminare. O jarba de scantei si flacari iesea din "bietul" lingou strivit salbatec intre rolele uriase. In intunericul halei se facea spontan lumina dinspre capatul unde avea loc procesul...Aveai exact senzatia ca te afli la poarta iadului, de unde nu mai este loc de intoarcere.
Daca celulele goale se aflau inspre intrarea in hala,era simplu. Impingeai trenul cativa metri inauntru, manevrantul dezlega locomotiva, ieseai afara din hala si asteptai ca naveta sa fie descarcata. Daca insa, cuptoarele disponibele erau situate dincolo de jumatatea halei trebuia musai sa intrii inauntru. O experienta tare neplacuta. Liniile erau atat de denivelate (din pricina lingourilor ce mai scapau cateodata din clestii macaralelor si se pravaleau pe lel) incat de multe ori, aveai impresia ca mergi pe langa ele, cu locomotiva deraiata. Tot din pricina denivelarilor,masina se balansa periculos de mult avand in vedere ca distanta pana la zidul de beton era atat de mica, incat riscai sa lovesti cabina de el si sa o avariezi sau in cel mai fericit caz sa farami geamurile laterale. Asa incat, preferai ( contrar normelor de protectia muncii) sa astepti pe tren, sfarsitul operatiunii de descarcare si sa asisti pe viu la tot scenariul halucinant, descris.
In noaptea cu pricina, tarziu, dupa ora zero, toate conditiile sau intrunit perfect. Am fost nevoit sa imping naveta pana aproape de celalalt capat al halei, mai toate celulele erau ocupate, astfel incat erau golite periodic inainte de incarcare si macaralele trecusera de cateva ori pe deasupra mea cu tot cu incarcatura lor diabolica..Stateam ca pe ace. Abia asteptam sa ies din zona blestemata. Aveam manevranta, o fatuca dragalasa, angajata recent. Privea cu groaza in jurul ei, iar eu radeam cu superioritate de spaima ce o traia. Mascul feroce...in realitate nici eu nu ma simteam prea confortabil. Se golise si ultimul vagon dar locomotiva se incapatana sa inverseze sensul de mers. A trebuit sa ma duc, pe pervaz, la motor si sa actionez manual supapa cu pricina. In timpul acesta, cele doua macarale, golisera simultan cate o celula de cuptor si se indreptau ambele catre calea de laminare. Inevitabil, una dintre ele urma sa treaca pe deasupra locomotivei, sau sa astepte pana ce trece cealalta. Am decis sa pun masina in miscare si sa parasesc hala. Fatuca inspaimantata ma tot ruga sa stau pe loc in asteptare. Am ignorat-o si am inceput deplasarea...Doua vagoane distanta ma deplasasem cand,din clestele macaralei, lingoul desprins a cazut cu zgomot infernal, pe locul unde ar fi trebuit sa se afle locomotiva in stationare....Vagonul victima, a fost practic rupt in doua ( douazeci de tone cazute de la o inaltime de zece metrii) si cupla a sarit singura din carlig...Nu mai stiu in cat timp si cum am ajuns afara din hala cu doar un vagon ramas la masina, dar stiu ca fata plangea de mama focului, apoi a sarit si m-a sarutat pe ochi zicandu-mi ca i-am salvat (si ne-am salvat viata) si ca nu va mai calca in viata ei in locul acela blestemat...Pacalisem moartea..Parca o vedeam, cum loveste inciudata cu piciorul, in lingoul cazut zadarnic... Din pacate,doar eu o pacalisem.
Biata fata, la doi ani dupa aceasta intamplare a sfarsit groaznic in aceeasi hala.
Navetele cu lingouri,circuland prin impingere,manevranta/ul avea obligatia sa circule "la acoperire" in fata trenului. In tura cu pricina (tot noapte fiind) Zanica (acesta era numele ei) s-a urcat pe prima platforma din convoi, iar de acolo, in picioare fiind, dadea semnalele de rigoare...Nesansa ei, a fost ca dupa intrarea in hala, mecanicul respectiv a franat nitel,vagoanele intrand in recul. Fata s-a dezechilibrat si a picat exact in spatiul infim dintre vagon si zidul betonat....A apucat doar sa tipe sfasietor, ca apoi sa fie strivita si rostogolita intre vagon si perete, pana ce mecanicul panicat a reusit sa opresca trenul...Avea doar 24 de ani sarmana. A fost inmormantata in sicriu inchis, nemaiputandui-se reda o infatisare omeneasca. Moartea jubila in sfarsit,fericita....
In cosmarul meu, repetat periodic, ma vad intrand cu trenul in hala respectiva, cu o viteza mult prea mare, pus in imposibilitatea de a mai oprii, asteptandu-ma de a fi inghitit de flacarile diabolice si rolele imense ale caii de laminare..Gem in somn si ma trezesc ud leoarca la insistentele sotiei...Cosmarul dispare in noapte, dar asteapta rabdator proxima ocazie de a ma teroriza...
Destul despre lucruri sinistre, deocamdata, pentru ca inca nu le-am epuizat...La trenuri navete "calde" cum erau denumite aceste manevre tehnologice, faceau serviciul doua locomotive de 700 CP. Una era deservita de catre mine, cealalta, de catre un coleg mai in varsta (avea peste 40 de ani), dar nu prea "intreg la scufita". Bors Toader, era numele lui.
Odata, sedea cu locomotiva la o marca de siguranta din lipsa de activitate, tocmai la ora schimbului (14.30) si culmea, chiar langa o sectie in care personalul muncitor era predominant feminin. Era vara si cald. Asta era cu motorul oprit, geamurile si usile locomotivei deschise. Statea precum "Azor", cu botul pe cotiera, privind fetele si femeile ce defilau prin fata lui, in grupuri de cate trei patru,grabindu-se catre poarta combinatului.. Le cantarea "profesionist" din ochi, evaluindu-le farmecele la care si-ar fi dorit sa aiba acces. Se apropia un grup de "bunaciuni" adevarate...nu se mai putea abtine.
Fetele, ajung in dreptul locomotivei, iar el le saluta cuviincios si parinteste:
- Gata fetelor, gata ? Sunteti libere, manca-v-ar tata..?
- Gata nene, raspunde una placut surprinsa de grija lui paternala,celelalte chicotind intre ele...
- Pai atunci, daca nu mai aveti alta treaba haide-ti incoace sa va iau la ...pe cate una..
Alea,saracele, au ramas masca de uimire, dar si-au revenit rapid si au inceput sa-l "porcaiasca" cum le venea mai bine la gura. Toader se amuza copios, ascultandu-le injuraturile ca pe un cantec de leagan...
Ti-am povestit episodul acesta, pentru a intelege un pic personajul. Bors Toader, a reusit performanta unica, in aceasta meserie,sa tamponeze...o macara. Cum ? Naveta cu lingouri, ce se incarca in slebing, era impinsa prin hala, pana la iesirea din celalalt capat, apoi inca vreo 300 m mai departe in hala "cuptoare adanci", pentru descarcare. De aici, odata descarcata, trecea iarasi prin hala striperului, dintr-un capat in celalalt, pentru reincarcare. 70-336,locomotiva condusa in acea tura de domnul mecanic Bors, venea ziua in amiaza mare dinspre CA (cuptoare adanci) spre striper, cu inevitabila trecere prin hala. Soarele se ridicase la cateva sulite deasupra "asezamantului", astfel ca lumina lui producea un efect de obscur in interiorul halei. Si asta nu ar fi fost nimic, dar domnul mecanic era secondat, in cabina de conducere, de catre o tanara purtatoare de stegulet de manevra, careia se straduia de la prima ora sa-i smulga o "promisiune"...Atent pana peste poate la " Arta conversatiei" nu a observat ca una dintre masivele macarale ale striperului coborase clestii pana la nivelul pasarelei de interventii, asteptand oarece operatiuni din partea echipei specializate. Intrat in hala, cu 25-30 km/h, a mai apucat doar (inspirat) se se aruce peste manevranta si sa se tranteasca amandoi pe podea....Zgomot asurzitor, praf cat cuprinde, peretii halei zguduiti serios (noroc ca erau metalici)...si din hala iese o locomotiva..decapotabila, cu un tren de sase vagoane dupa ea. Cabina, de la nivelul capotei, nivel la care se aflau clestii macaralei era mototolita si aruncata in praful consistent al halei. ( Tanara manevranta, cine credeti ca era ? Evident Zanica, incercata a doua oara de catre "doamna in negru").
Tata Filip, ajuns urgent la locul ispravei, era negru de suparare..Toader, s-a pravalit artist, cu genunchii in tarna in fata lui. Plangea si se lovea cu capul in tarana.
- M-am nenorocit sefu" ! M-am nenorocit...Ce ma fac eu acuma ! Si-asa-s vai de capul meu sefu"...ma duc sa ma arunc in Dunare sefu", alceva nu mai am ce face... ( avea un copil cu un handicap sever sarmanul..)
Seful de sectie s-a calmat ca prin minune si culoarea normala a inceput sa-i revina in obraji...Trecuse oricum de primul impuls, cel mai agresiv,dar supararea era oricum mare..
- Toderica !!! Te bag in .....matii de dobitoc incaltat. Eu n-am vazut nimic si nu s-a intamplat nimic. Dar in doua saptamani, vreau sa vad locomotiva pe teren, in exploatare...E treaba ta cum te descurci. S-a intors si a plecat catre dubita...apoi a mai adaugat odata.
- Doua saptamani, atat ai la dispozitie Toadere...Si a disparut in cabina masinii..
Toader, saracu" a facut tot posibilul sa rezolve cumva astfel,incat sa scape de concediere si de devizul urias pe care l-ar fi intocmit cei de la uzina reparatoare...A aranjat cu echipa de lacatusi si electricieni de la remiza Otelarii sa ramana peste program in fiecare zi (sambata si duminica toata ziua) si sa munceasca la locomotiva lui( tabla, corniere,cabluri si vopsea, se gaseau din belsug in combinat, chiar si gratuit) De la depou a primit o saptamana libera (din orele de recuperari), iar de acasa, de la parintii lui ce locuiau la tara, a carat la greu papica si bautura, zilnic, pentru meseriasi. L-a mai costat si banii scosi de la un CAR facut la urgenta, dar la limita intervalului celor doua saptamani, locomotiva era pe teren, buna de serviciu. Toader scapase destul de usor din beleaua initiala. Si baiat simtit, a dorit sa-si exprime recunostinta si fata de sef...
Zona in care locuiau parintii lui, era o zona viticola de exceptie. Cu toate acestea, a cautat pe la cunostinte si prieteni, cel mai bun si valabil vin posibil. Vin din care beau doar"prim secretarii" de la judet...O tamaioasa alba de tot respectul... A umplut frumusel un bidon de 20l nou nout (sa fie sigur ca nu altereaza gustul vinului) si a poposit cu el la usa apartamentului sefului de sectie. Acesta locuia (conform repartizarii comuniste pe etaje in functie de pozitia sociala ocupata) la primul nivel al unui bloc dintr-un cartier bine cotat. Toader picase direct de "la sursa" cu trenul de seara si dorea sa-si achite o parte (macar) din obligatii fata de "binefacatorul" sau. Era putin trecut de ora 20.00, dar fiind iarna, afara era deja intuneric. Suna Toader la usa o data, mai suna o data si in prag apare doamna filip, in capot, cu "moate pe cap".
- Sarumana Domana...
- Buna seara. Pe cine cautati dumneavoastra ? il chestioneaza sec respectiva.
- Pe sefu" sarumana...adicalea pe domn" inginer Filip...e acasa ?
- Acasa e, da cine-l cauta ?
Bors, precaut, sa nu dea de banuit...
- Un coleg, de la serviciu...stie dumnealui...ma cunoaste.
Tata Filip, observand discutia prelungita in usa apartamentului, intervine nerabdator ivindu-se in pragul usei.
- Ce-i Toderica, ce-ai mai patit ? Ai mai stricat ceva ?
- Traiti" domn inginer, sa va dea Dumnezeu sanatate, ca mare bine mi-ati facut...Am si eu pentru dumneavoastra oleaca de vin, de la mama lui, cu nu aveti ocazia sa beti prea des...
Ar mai fi continuat el, dar tata Filip i-o "taie" scurt, cu ochii pe bidonul pe care, toader se straduia sa-l impinga in interior.
- Toderica, copile, i-ati mai bidonul si du-te acasa la familia ta cu el mai..Sa fi sanatos si sa te bucuri impreuna cu ei de sarbatori copile...( se apropia Craciunul deja)
Toader nici sa auda.
- Nu sefu", asta-i al dumneavostra, adus special...nu ma refuzati ca eu nu-l mai iau inapoi de aici.
Toader impingea bidonul inauntru, seful incerca din rasputeri sa-l scoata din casa...care pe care.. Vazand caum ii scad dramatic sansele, Toderica, aplica strategia milenara a bravului popor roman, in vreme de restriste ( otraviti fantanile, ardeti recoltele si fugiti in munti..flacai), abandoneaza lupta cu bidonul si sprinten o taie la fuga pe scari catre strada. Tata Filip, disperat de abandonul "inamicului", insfaca corpul delict si asa cum se afla, in pijamale, halat si papuci de casa porneste vijelios pe urma "agresorului"...
Nesansa lui consta in faptul ca statia de tramvai se afla la douazeci de metri distanta de scara blocului si mijlocul de transport in comun tocmai sosise in statie. Bors, tusti in tramvai, care taman cand era sa fie ajuns si de tata Filip, se pune in miscare astfel incat "bravul roman" iese victorios de pe campul de batalie.....
A doua zi, dimineata, eram la "scoala personalului". Tocmai intrasem in sala de curs, dupa pauza de la ora 08.00. In sala se afla si Bors Toader. Lector era Grisa ( Enache Grigore). Nu-i placea de fel sa fie intrerupt in timpul orei de curs...Cioc, cioc, la usa ( Grisa priveste nervos catre ea, asteptand sa apostrofeze nepoftitul)...Intra seful de sectie. Populatia se ridica "in doua picioare"...Tata Filip (obiceiul lui cand se concentra) priveste lung, pe sub ochelarii de vedere, cu rame aurite. Isi lungeste nitel gatul catre "fundul clasei" si-l identifica pe Bors. Populatia se aseaza pe scaune, asteptand o explicatie a interventiei sefului...
- Bors Toader este cumva in sala ? Intreaba seful, ca si cum nu l-ar fi reperat...
- Este...raspunde multimea, careia ii miroasea deja a "sange proaspat"..
- Toderica...zice seful, ia vina tu frumos aici, in fata clasei, si povesteste-le tu copiilor astora, unde te aflai tu aseara la ora opt si insotit de catre cine... mai ?
Toader ajunge posomorat pana la piedestal si declara cu obida...
- Unde sa fiu sefu"...La dumneavostra la usa impreuna cu un prieten alb, de douazeci de kile....da aveti o viteza sefu" ceva de invidiat...Mai mai sa ma prindeti din urma si cu bidonul in brate...
In sala delir. Grisa cel putin (cunoscandu-l mai bine pe sef), radea cu lacrimi....
- Mai Toderica, mai copile, tu-ti capu-n ... Cine naiba te-a pus sa vi la usa mea cu plocoane mai... Ce credeai tu, mai, ca inginerul Filip Sergiu n-are bani sa-si cumpere un kil de vin, de sarbatori..mai ?
- Nu, domn inginer, o intoarce Bors ca la Ploiesti ( ti-am spus ca era figura..), da am zis si eu ca tot crestinul, sa fac o bucurie de sarbatori, cuiva apropiat ( deci a nu se percepe ca si o tentativa de mituire)
- Daaa ??? Atunci Toderica, daca tot vrei sa bucuri pe cineva de sfintele sarbatori, ca bun crestin ce esti...ia stai un pic..
Iese nitel pe usa si apare imediat inapoi ca bidonul buclucas ( Il adusese de acasa, cu dubita de serviciu ), pe care-l aseaza pe catedra...
- Toderica, dupa ce terminati scoala si parasiti incinta combinatului (aveam o cursa conventie ce ne scotea in oras) va duceti, cu toti baietii astia si inchinati cate un pahar de vin, in cinstea voastra si in cinstea mea...daca o sa vreti...
In sala urale ca la "Congresul al XII-lea al partidului comunist"...
Tata Filip a murit si el de cativa ani buni, pensionat asa cum spuneam, dupa revolutie si restabilit in Buzaul lui natal. Nu a acceptat din partea nimanui, nici macar un capat de ata drept "recompensa" pentru cine stie ce favoare. Alti subordonati,insa si-au scos "parleala" cum se zice in popor si pentru el...............................Ne mai auzim.............
Hala "Cuptoare adanci"...Antecamera iadului. Un regizor cu imaginatie fecunda ar putea realiza un film horror cu incasari "dolofane" aici. Facea parte din rutina serviciului meu,efectuat pe locomotiva 70-132...
Din slebing, asa cum ti-am povestit, lingourile incandescente, stripate si mutate pe trenul naveta de WA-uri, erau transportate prin impingere (c.c.a 300 m) in aceasta locatie. O hala lunga de 200-250 m si inalta de 20 m, slab luminata (din pricina inaltimii si a corpurilor de iluminat lipsa sau murdare). Pe mijlocul ei, doua linii la nivelul solului. Pe margini, adica in stanga si in dreapta liniilor,un zid gros de beton armat, inalt pana la jumatatea cabinei locomotivei. Intre zid si cabina locomotivei, o distanta de 20-25 cm.
In spatele zidului masiv se aflau cuptoarele. Cateva zeci de celule randuite pe o parte si pe cealalta ce aveau deasupra, usi masive, culisante de otel blindat. In celule, iadul..
Arzatoare uriase pe pereti si in partea inferioara a cuptoarelor consumau sute de metrii de gaz pe minut, facand sa trepideze nu numai cuptoarele, ce si zidul betonay de protectie. In capatul halei incepea uriasa cale cu role ce lamina lingourile incalzite pana aproape de punctul de topire. Doua poduri rulante, pe inaltimi diferite ( pentru a nu se stanjeni in activitate) trebaluiau de zor zi si noapte. Lingourile de pe vagoane erau ridicate in clestii lor masivi si introduse in gurile lacome ale cuptoarelor. Usile culisante se deschideau cu zgomot asurzitor si flacarile albastre se ridicau cateva zeci de centimetrii deasupra, insa odata introdus lingoul acestea se dezlantuiau asupra lui, si dansau nebune pana la cativa metri inaltime.. In acelasi timp, insa, lumina de semnalizare a cate unui cuptor, avertiza macaragiul ca o celula, ajunsa la temperatura critica trebuie golita si lingoul dus la laminare. Macaraua lasa nitel trenul deoparte si isi introducea clestii in cuptorul cu pricina rascolind inevitabil flacara. Lingoul care dogorea ca o particica din soare, era saltat si transportat in viteza pe calea cu role. Din partea lui inferioara picurau bobite incandescente de otel ce se spargeau ajunse jos, de sine. Odata pus pe role incepea procesul de laminare. O jarba de scantei si flacari iesea din "bietul" lingou strivit salbatec intre rolele uriase. In intunericul halei se facea spontan lumina dinspre capatul unde avea loc procesul...Aveai exact senzatia ca te afli la poarta iadului, de unde nu mai este loc de intoarcere.
Daca celulele goale se aflau inspre intrarea in hala,era simplu. Impingeai trenul cativa metri inauntru, manevrantul dezlega locomotiva, ieseai afara din hala si asteptai ca naveta sa fie descarcata. Daca insa, cuptoarele disponibele erau situate dincolo de jumatatea halei trebuia musai sa intrii inauntru. O experienta tare neplacuta. Liniile erau atat de denivelate (din pricina lingourilor ce mai scapau cateodata din clestii macaralelor si se pravaleau pe lel) incat de multe ori, aveai impresia ca mergi pe langa ele, cu locomotiva deraiata. Tot din pricina denivelarilor,masina se balansa periculos de mult avand in vedere ca distanta pana la zidul de beton era atat de mica, incat riscai sa lovesti cabina de el si sa o avariezi sau in cel mai fericit caz sa farami geamurile laterale. Asa incat, preferai ( contrar normelor de protectia muncii) sa astepti pe tren, sfarsitul operatiunii de descarcare si sa asisti pe viu la tot scenariul halucinant, descris.
In noaptea cu pricina, tarziu, dupa ora zero, toate conditiile sau intrunit perfect. Am fost nevoit sa imping naveta pana aproape de celalalt capat al halei, mai toate celulele erau ocupate, astfel incat erau golite periodic inainte de incarcare si macaralele trecusera de cateva ori pe deasupra mea cu tot cu incarcatura lor diabolica..Stateam ca pe ace. Abia asteptam sa ies din zona blestemata. Aveam manevranta, o fatuca dragalasa, angajata recent. Privea cu groaza in jurul ei, iar eu radeam cu superioritate de spaima ce o traia. Mascul feroce...in realitate nici eu nu ma simteam prea confortabil. Se golise si ultimul vagon dar locomotiva se incapatana sa inverseze sensul de mers. A trebuit sa ma duc, pe pervaz, la motor si sa actionez manual supapa cu pricina. In timpul acesta, cele doua macarale, golisera simultan cate o celula de cuptor si se indreptau ambele catre calea de laminare. Inevitabil, una dintre ele urma sa treaca pe deasupra locomotivei, sau sa astepte pana ce trece cealalta. Am decis sa pun masina in miscare si sa parasesc hala. Fatuca inspaimantata ma tot ruga sa stau pe loc in asteptare. Am ignorat-o si am inceput deplasarea...Doua vagoane distanta ma deplasasem cand,din clestele macaralei, lingoul desprins a cazut cu zgomot infernal, pe locul unde ar fi trebuit sa se afle locomotiva in stationare....Vagonul victima, a fost practic rupt in doua ( douazeci de tone cazute de la o inaltime de zece metrii) si cupla a sarit singura din carlig...Nu mai stiu in cat timp si cum am ajuns afara din hala cu doar un vagon ramas la masina, dar stiu ca fata plangea de mama focului, apoi a sarit si m-a sarutat pe ochi zicandu-mi ca i-am salvat (si ne-am salvat viata) si ca nu va mai calca in viata ei in locul acela blestemat...Pacalisem moartea..Parca o vedeam, cum loveste inciudata cu piciorul, in lingoul cazut zadarnic... Din pacate,doar eu o pacalisem.
Biata fata, la doi ani dupa aceasta intamplare a sfarsit groaznic in aceeasi hala.
Navetele cu lingouri,circuland prin impingere,manevranta/ul avea obligatia sa circule "la acoperire" in fata trenului. In tura cu pricina (tot noapte fiind) Zanica (acesta era numele ei) s-a urcat pe prima platforma din convoi, iar de acolo, in picioare fiind, dadea semnalele de rigoare...Nesansa ei, a fost ca dupa intrarea in hala, mecanicul respectiv a franat nitel,vagoanele intrand in recul. Fata s-a dezechilibrat si a picat exact in spatiul infim dintre vagon si zidul betonat....A apucat doar sa tipe sfasietor, ca apoi sa fie strivita si rostogolita intre vagon si perete, pana ce mecanicul panicat a reusit sa opresca trenul...Avea doar 24 de ani sarmana. A fost inmormantata in sicriu inchis, nemaiputandui-se reda o infatisare omeneasca. Moartea jubila in sfarsit,fericita....
In cosmarul meu, repetat periodic, ma vad intrand cu trenul in hala respectiva, cu o viteza mult prea mare, pus in imposibilitatea de a mai oprii, asteptandu-ma de a fi inghitit de flacarile diabolice si rolele imense ale caii de laminare..Gem in somn si ma trezesc ud leoarca la insistentele sotiei...Cosmarul dispare in noapte, dar asteapta rabdator proxima ocazie de a ma teroriza...
Destul despre lucruri sinistre, deocamdata, pentru ca inca nu le-am epuizat...La trenuri navete "calde" cum erau denumite aceste manevre tehnologice, faceau serviciul doua locomotive de 700 CP. Una era deservita de catre mine, cealalta, de catre un coleg mai in varsta (avea peste 40 de ani), dar nu prea "intreg la scufita". Bors Toader, era numele lui.
Odata, sedea cu locomotiva la o marca de siguranta din lipsa de activitate, tocmai la ora schimbului (14.30) si culmea, chiar langa o sectie in care personalul muncitor era predominant feminin. Era vara si cald. Asta era cu motorul oprit, geamurile si usile locomotivei deschise. Statea precum "Azor", cu botul pe cotiera, privind fetele si femeile ce defilau prin fata lui, in grupuri de cate trei patru,grabindu-se catre poarta combinatului.. Le cantarea "profesionist" din ochi, evaluindu-le farmecele la care si-ar fi dorit sa aiba acces. Se apropia un grup de "bunaciuni" adevarate...nu se mai putea abtine.
Fetele, ajung in dreptul locomotivei, iar el le saluta cuviincios si parinteste:
- Gata fetelor, gata ? Sunteti libere, manca-v-ar tata..?
- Gata nene, raspunde una placut surprinsa de grija lui paternala,celelalte chicotind intre ele...
- Pai atunci, daca nu mai aveti alta treaba haide-ti incoace sa va iau la ...pe cate una..
Alea,saracele, au ramas masca de uimire, dar si-au revenit rapid si au inceput sa-l "porcaiasca" cum le venea mai bine la gura. Toader se amuza copios, ascultandu-le injuraturile ca pe un cantec de leagan...
Ti-am povestit episodul acesta, pentru a intelege un pic personajul. Bors Toader, a reusit performanta unica, in aceasta meserie,sa tamponeze...o macara. Cum ? Naveta cu lingouri, ce se incarca in slebing, era impinsa prin hala, pana la iesirea din celalalt capat, apoi inca vreo 300 m mai departe in hala "cuptoare adanci", pentru descarcare. De aici, odata descarcata, trecea iarasi prin hala striperului, dintr-un capat in celalalt, pentru reincarcare. 70-336,locomotiva condusa in acea tura de domnul mecanic Bors, venea ziua in amiaza mare dinspre CA (cuptoare adanci) spre striper, cu inevitabila trecere prin hala. Soarele se ridicase la cateva sulite deasupra "asezamantului", astfel ca lumina lui producea un efect de obscur in interiorul halei. Si asta nu ar fi fost nimic, dar domnul mecanic era secondat, in cabina de conducere, de catre o tanara purtatoare de stegulet de manevra, careia se straduia de la prima ora sa-i smulga o "promisiune"...Atent pana peste poate la " Arta conversatiei" nu a observat ca una dintre masivele macarale ale striperului coborase clestii pana la nivelul pasarelei de interventii, asteptand oarece operatiuni din partea echipei specializate. Intrat in hala, cu 25-30 km/h, a mai apucat doar (inspirat) se se aruce peste manevranta si sa se tranteasca amandoi pe podea....Zgomot asurzitor, praf cat cuprinde, peretii halei zguduiti serios (noroc ca erau metalici)...si din hala iese o locomotiva..decapotabila, cu un tren de sase vagoane dupa ea. Cabina, de la nivelul capotei, nivel la care se aflau clestii macaralei era mototolita si aruncata in praful consistent al halei. ( Tanara manevranta, cine credeti ca era ? Evident Zanica, incercata a doua oara de catre "doamna in negru").
Tata Filip, ajuns urgent la locul ispravei, era negru de suparare..Toader, s-a pravalit artist, cu genunchii in tarna in fata lui. Plangea si se lovea cu capul in tarana.
- M-am nenorocit sefu" ! M-am nenorocit...Ce ma fac eu acuma ! Si-asa-s vai de capul meu sefu"...ma duc sa ma arunc in Dunare sefu", alceva nu mai am ce face... ( avea un copil cu un handicap sever sarmanul..)
Seful de sectie s-a calmat ca prin minune si culoarea normala a inceput sa-i revina in obraji...Trecuse oricum de primul impuls, cel mai agresiv,dar supararea era oricum mare..
- Toderica !!! Te bag in .....matii de dobitoc incaltat. Eu n-am vazut nimic si nu s-a intamplat nimic. Dar in doua saptamani, vreau sa vad locomotiva pe teren, in exploatare...E treaba ta cum te descurci. S-a intors si a plecat catre dubita...apoi a mai adaugat odata.
- Doua saptamani, atat ai la dispozitie Toadere...Si a disparut in cabina masinii..
Toader, saracu" a facut tot posibilul sa rezolve cumva astfel,incat sa scape de concediere si de devizul urias pe care l-ar fi intocmit cei de la uzina reparatoare...A aranjat cu echipa de lacatusi si electricieni de la remiza Otelarii sa ramana peste program in fiecare zi (sambata si duminica toata ziua) si sa munceasca la locomotiva lui( tabla, corniere,cabluri si vopsea, se gaseau din belsug in combinat, chiar si gratuit) De la depou a primit o saptamana libera (din orele de recuperari), iar de acasa, de la parintii lui ce locuiau la tara, a carat la greu papica si bautura, zilnic, pentru meseriasi. L-a mai costat si banii scosi de la un CAR facut la urgenta, dar la limita intervalului celor doua saptamani, locomotiva era pe teren, buna de serviciu. Toader scapase destul de usor din beleaua initiala. Si baiat simtit, a dorit sa-si exprime recunostinta si fata de sef...
Zona in care locuiau parintii lui, era o zona viticola de exceptie. Cu toate acestea, a cautat pe la cunostinte si prieteni, cel mai bun si valabil vin posibil. Vin din care beau doar"prim secretarii" de la judet...O tamaioasa alba de tot respectul... A umplut frumusel un bidon de 20l nou nout (sa fie sigur ca nu altereaza gustul vinului) si a poposit cu el la usa apartamentului sefului de sectie. Acesta locuia (conform repartizarii comuniste pe etaje in functie de pozitia sociala ocupata) la primul nivel al unui bloc dintr-un cartier bine cotat. Toader picase direct de "la sursa" cu trenul de seara si dorea sa-si achite o parte (macar) din obligatii fata de "binefacatorul" sau. Era putin trecut de ora 20.00, dar fiind iarna, afara era deja intuneric. Suna Toader la usa o data, mai suna o data si in prag apare doamna filip, in capot, cu "moate pe cap".
- Sarumana Domana...
- Buna seara. Pe cine cautati dumneavoastra ? il chestioneaza sec respectiva.
- Pe sefu" sarumana...adicalea pe domn" inginer Filip...e acasa ?
- Acasa e, da cine-l cauta ?
Bors, precaut, sa nu dea de banuit...
- Un coleg, de la serviciu...stie dumnealui...ma cunoaste.
Tata Filip, observand discutia prelungita in usa apartamentului, intervine nerabdator ivindu-se in pragul usei.
- Ce-i Toderica, ce-ai mai patit ? Ai mai stricat ceva ?
- Traiti" domn inginer, sa va dea Dumnezeu sanatate, ca mare bine mi-ati facut...Am si eu pentru dumneavoastra oleaca de vin, de la mama lui, cu nu aveti ocazia sa beti prea des...
Ar mai fi continuat el, dar tata Filip i-o "taie" scurt, cu ochii pe bidonul pe care, toader se straduia sa-l impinga in interior.
- Toderica, copile, i-ati mai bidonul si du-te acasa la familia ta cu el mai..Sa fi sanatos si sa te bucuri impreuna cu ei de sarbatori copile...( se apropia Craciunul deja)
Toader nici sa auda.
- Nu sefu", asta-i al dumneavostra, adus special...nu ma refuzati ca eu nu-l mai iau inapoi de aici.
Toader impingea bidonul inauntru, seful incerca din rasputeri sa-l scoata din casa...care pe care.. Vazand caum ii scad dramatic sansele, Toderica, aplica strategia milenara a bravului popor roman, in vreme de restriste ( otraviti fantanile, ardeti recoltele si fugiti in munti..flacai), abandoneaza lupta cu bidonul si sprinten o taie la fuga pe scari catre strada. Tata Filip, disperat de abandonul "inamicului", insfaca corpul delict si asa cum se afla, in pijamale, halat si papuci de casa porneste vijelios pe urma "agresorului"...
Nesansa lui consta in faptul ca statia de tramvai se afla la douazeci de metri distanta de scara blocului si mijlocul de transport in comun tocmai sosise in statie. Bors, tusti in tramvai, care taman cand era sa fie ajuns si de tata Filip, se pune in miscare astfel incat "bravul roman" iese victorios de pe campul de batalie.....
A doua zi, dimineata, eram la "scoala personalului". Tocmai intrasem in sala de curs, dupa pauza de la ora 08.00. In sala se afla si Bors Toader. Lector era Grisa ( Enache Grigore). Nu-i placea de fel sa fie intrerupt in timpul orei de curs...Cioc, cioc, la usa ( Grisa priveste nervos catre ea, asteptand sa apostrofeze nepoftitul)...Intra seful de sectie. Populatia se ridica "in doua picioare"...Tata Filip (obiceiul lui cand se concentra) priveste lung, pe sub ochelarii de vedere, cu rame aurite. Isi lungeste nitel gatul catre "fundul clasei" si-l identifica pe Bors. Populatia se aseaza pe scaune, asteptand o explicatie a interventiei sefului...
- Bors Toader este cumva in sala ? Intreaba seful, ca si cum nu l-ar fi reperat...
- Este...raspunde multimea, careia ii miroasea deja a "sange proaspat"..
- Toderica...zice seful, ia vina tu frumos aici, in fata clasei, si povesteste-le tu copiilor astora, unde te aflai tu aseara la ora opt si insotit de catre cine... mai ?
Toader ajunge posomorat pana la piedestal si declara cu obida...
- Unde sa fiu sefu"...La dumneavostra la usa impreuna cu un prieten alb, de douazeci de kile....da aveti o viteza sefu" ceva de invidiat...Mai mai sa ma prindeti din urma si cu bidonul in brate...
In sala delir. Grisa cel putin (cunoscandu-l mai bine pe sef), radea cu lacrimi....
- Mai Toderica, mai copile, tu-ti capu-n ... Cine naiba te-a pus sa vi la usa mea cu plocoane mai... Ce credeai tu, mai, ca inginerul Filip Sergiu n-are bani sa-si cumpere un kil de vin, de sarbatori..mai ?
- Nu, domn inginer, o intoarce Bors ca la Ploiesti ( ti-am spus ca era figura..), da am zis si eu ca tot crestinul, sa fac o bucurie de sarbatori, cuiva apropiat ( deci a nu se percepe ca si o tentativa de mituire)
- Daaa ??? Atunci Toderica, daca tot vrei sa bucuri pe cineva de sfintele sarbatori, ca bun crestin ce esti...ia stai un pic..
Iese nitel pe usa si apare imediat inapoi ca bidonul buclucas ( Il adusese de acasa, cu dubita de serviciu ), pe care-l aseaza pe catedra...
- Toderica, dupa ce terminati scoala si parasiti incinta combinatului (aveam o cursa conventie ce ne scotea in oras) va duceti, cu toti baietii astia si inchinati cate un pahar de vin, in cinstea voastra si in cinstea mea...daca o sa vreti...
In sala urale ca la "Congresul al XII-lea al partidului comunist"...
Tata Filip a murit si el de cativa ani buni, pensionat asa cum spuneam, dupa revolutie si restabilit in Buzaul lui natal. Nu a acceptat din partea nimanui, nici macar un capat de ata drept "recompensa" pentru cine stie ce favoare. Alti subordonati,insa si-au scos "parleala" cum se zice in popor si pentru el...............................Ne mai auzim.............
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu