In toamna lui "87, scenariul cu " muncile agricole " si cu " efortul fratesc a clasei
muncitoare pentru bunastarea intregului popor....( vii aplauze..) s-a repetat. Nea" Adrian si-a organizat iarasi "echipa de soc" aleasa pe sprinceana, si cu cantec inainte mars, au plecat la Odobesti, la cules de vii...Noi ceilalti, am inceput iarasi sa " prestam " fara libere, la foc continuu, ture de zi si ture de noapte, precum robotii, in " inclestarea uriasa " ce presupunea depasirea planului cincinal "...
Pe la jumatatea lui octombrie, cand trebuia sa mergem la " scoala personalului " era programata si examinarea anuala . Anul acesta insa, dupa cum ne anuntasera superiorii, se mai acordau ( pe baza mediilor de la examen ) si niste clase de salarizare,....daaar, ce era mai " nasparliu ", la " show " participau si doi tovarasi de la calea ferata, pe post de observatori.
Nu prea ma impresiona evenimentul ( instructiile le utilizam in fiece luna la maxim, datorita preferintei lui Grisa de a ma " asculta " cu regularitate ), totusi am mai insistat pe la capitolele sensibile...asa pentru orice eventualitate.
Si a venit si ziua " Z "...Dis de dimineata, in hala depoului vechi, unde se afla sala de curs a " scolii personalului " se adunasera mai bine de o suta de aspiranti la majorare salariala. Sala, prin " grija partidului " si cu contributia insemnata a lui nea" Vasile fusese renovata si imbunatatita capital pentru acest eveniment...Se mai dezafectase un atelier, atfel incat capacitatea initiala a incaperii se dublase, prin inlaturarea peretelui despartitor, se construise un plan inclinat pe care cele aproape optzeci de locuri dispuse in scaune noi noute, rabatabile ca la cinema, creau o vedere panoramica catre catedra...draperii de catifea albastra ( ca cele de pe D.A )...ce mai, adevarata aula universitara. Comisia de examinare era formata din sapte persoane. Seful de depou, instructorii celor trei sectoare de activitate, cei doi reprezentanti ai CFR-ului ( nimeni nu avea habar cine vor fi acestia ) si normatorul sef de la uzina.
Tata Filip, a venit printre noi, ca o closca iubitoare sa ne incurajeze :
- Buna dimineata copii !!! Sunteti pregatiti ?
- Da domn" inginer...ca gaina la taiere... Comenta unul mai fasnet, din grupul strans in jurul sau..
Rasete prelungi ( ca, mai tarziu, in Benny Hill )
- Mai copii, mai. Nu fiti prapastiosi, ce dracu" ! Eu sunt sigur ca nu o sa ma faceti de rusine, pentru ca va cunosc aproape pe fiecare..Mare *a*at, parca...Asa cum raspundeti in fiecare luna instructorului vostru la scoala, asa o sa raspundeti si acuma...
- Da domn" inginer...daca era sa fie numai ai nostrii era bine...da" ce facem cu " desteptii " aia de la gara...Ne mananca cu fulgi cu tot..
- Stati mai copii linistiti, ca si ei sunt tot oameni, nu draci...si intra in biroul instructorilor sa mai savureze o cafeluta fierbinte
Atmosfera se mai detensionase nitel, totusi adrenalina se simtea in aer. Ultima data, cand la examinare asistase un reprezentant al CFR-ului fusese jale. Dintre toti instructorii ce lucrau la gara, pe atunci, il trimesesera aia pe cel mai ciufut ( probabil ca sa scape de el ) si mai incuiat din toata panoplia. Acum umbla vorba, ca mutalaul fusese avansat la rang de instructor regional si ca taia in carne vie printre angajatii lui. Ceasul se apropia de ora opt si exact cand au sosit " invitatii speciali " eu ma gaseam in cu totul alta locatie, astfel incat i-am ratat...Mi-am chestionat colegii asupra lor, insa se parea ca nimeni nu-i cunostea. Bine macar ca nu a venit iarasi tovarasul Cozlov ( stahanovistul instructor de data trecuta , acusi imi aminti numele sau )
Conform, intelegerii, in sala de examinare urmau sa intre serii de cate cinci examinati, in ordinea alfabetica a numelor purtate. Pana la litera " N " era destula vreme pentru a ma dumiri, ce si cum...
Iese prima serie. Gasca gramada pe ei...Cum au fost intrebarile, ce-au zis cei de la CFR...etc ?
Nu era de speriat, in schimb, ziceau astia, tipul de la CFR, care este inginer ( dupa cum i se adresa tata Filip ) e mistocar mare...Daca nu le ai, te face varza.....
In seria mea ( M-N ) era si nea" Musca Sandel. Ti-am mai povestit eu despre el, pe la inceputuri. De cand venisem eu in combinat mai trecusera cativa anisori si lui nea" Musca i se apropiase simtitor varsta de pensionare. La cei aproape saizeci de ani ce-i numara, cu vreo patru copii ( cat noi ) acasa, nea" Musca era un om serios si asezat. Glumea cu interlocutorii si avea in el umor nativ ( a la Ilie Moromete ), dar nu suporta mistocarelile si glumele proaste. Cei ce incercau asa ceva cu el, erau mintenas pusi la punct... Trasese si el cu urechea la ce se discuta si deodata am observat ca s-a cam schimbat la fata....
Taman in momentul acela, seful de depou, iesise nitel din sala, solicitat fiind la un telefon de urgenta. Cand a revenit, nea' Sandel, calare pe el :
- Domn' inginer, numai doua minute, daca sunteti amabil...
- Cei mai Sandele, ce s-a intamplat...'ai ca ma grabesc..
- Domn' inginer...nu se poate sa ma treceti, acolo, in catastive, nepromovatsi sa plec si eu acasa ?
Nu-mi trebuie nici clasa, nici bani...intr-un an daca da Dumnezeu ies la pensie si ma linistesc...
- Sandele, da ce s-a intamplat copile ? Cine te-a suparat in halul asta ?
- Nu m-a suparat nimeni domn' inginer...da eu is om batran si nu vreau sa ajung prilej de ras pentru nimenea...Nu le stiu nici eu chiar pe toate...Asa ca mai bine ma lasati repetent, ca nu-i nici o suparare...
- Nea Sandele...nici nu vreau sa aud. Mai ales ca ai sa iesi la pensie...Ce iti strica niste banuti in plus acolo ??? Lasa ca o sa am eu grija de matale...Ai sa vezi ca o sa fie treaba buna...
Si imediat a disparut in sala de examen.....Nea' Musca, a ramas bombanind, deloc convins de spusele sefului si pana ce am intrat in sala ( seria noastra ) nu a mai scos o vorbulita........
09.40..Grisa iese pe hol si anunta ;
- Sa intre in sala seria...si ne citeaza numele.
Trec pe langa el si-mi sopteste printre dinti :
- P..lica, vezi poate ma faci de rusine..
Neg din cap, imi zic un " Doamne ajuta " in gand si pasesc alaturi de ceilalti patru colegi, catre primul rand de banci unde ne asezam pentru chestionare.
Iau loc in banca si-mi arunc curios privirea catre " CFR-isti "....Sa cad jos. Domnul inginer de la gara era domnul Rogin ( nume mare, nume mic...nu mai stiu ) cel cu care ma intersectasem candva intr-o patanie pe care ti-am narat-o.
Il salut in mod special ( pe ceilalti ii salutasem deja, de la prima ora ) si spre surprinderea mea, omul ma recunoaste si mi se adreseaza ?
- Ooooo...cunostinta veche !!! Domnul mecanic, nu-i asa....scuze, imi scapa numele..
- Costica...Neculae Costica sefu", sar eu militareste .
- Asa-i, mi-am amintit ! I-a zi, cum mai stai cu somnul ? Sau acum, ca ai mai imbatranit ai inceput deja sa ai insomnii....?
Le sopteste celor de langa el cateva cuvinte si astia rad copios. Rad si eu ca proasta-n ......rosu tot la fata de rusinea indurata si injur golaneste in gand....
Bineinteles ca Grisa incepe tirul intrebarilor cu mine ( ca sa faca impresie ). Mi-arunca cateva chestii la fileu, execut magistral si atmosfera de destinde. Rogin care se juca aparent distrat cu pixul incearca sa ma blocheze, exact cu genul de intrebari pe care le anticipasem ( si le studiasem prevazator ), dar n-are nici o sansa si nici nu mai insista. Parasesc arena leilor invingator si Grisa ma felicita, subtil, din priviri.... Ceilalti trei, se descurca si ei care si cum pot.
Nea' Musca, fusese intentionat lasat ultimul examinat.... Tata Filip, le mai sopteste ceva la urechi ceferistilor, si apoi, personal, incepe sa-l chestioneze pe om.
- Nea' Sandele, ia zi-ne si noua...semnificatia culorilor de baza din semnalizare....
Asta era punctul forte a lui nea' Musca ( tata Filip cunostea ) si-l turuie omul ca pe tatal nostru...
Il mai intreaba seful cate ceva, mai raspunde nea' Musca, mai zambesc un pic astia intelegatori si hop...si domnul Rogin, sa-l intrebe ceva....Cand aude nea' Musca se schimba la fata....
- Domn inginer. Sa stiti ca eu nu ma pricep sa raspund asa...ca la carte. Nu pot sa tin minte pe de rost toate denumirile alea de articole....
- Lasa domn' mecanic, nu-ti face griji, o sa-ti pun intrebari asa, pe intelesul matale...sa la pricepi.
Aia din comisie, deja se chicoteau...
- Uite...de exemplu. N-am sa te intreb ce spune art.34 din instructia nr.6...si anume: " Masurile care trebuie luate in cazul defectarii franei automate ".....si tot asa, pentru ca precis te " intimidezi "
Iarasi chicoteala in randul comisiei.....
- Am sa te intreb asa: Ca pe tata meu, la un pahar de vorba :
- Nea' Sandele, cum iti zice tovarasul sef de sectie...uite bre, esti in capul trenului si te angajezi pe o panta foarte mare. Care sectie are cea mai mare panta in combinatul acesta bre ???
- Malina - Catusa domn' inginer, raspunde nea' Musca, precaut si neincrezator...
- Bine nea' Sandele...deci m**a esti pe tren, te angajezi la vale, spre Catusa( ca sa ma pricepi ) si cand dai sa reduci viteza...vezi ca frana automata nu mai tine.......
Urma acum, intrebarea de rigoare....Ce masuri trebuiesc luate in acest caz.... Insa nea' Musca nici nu termina domnul Rogin sa-i descrie scenariul fatalist, ca sare automat in picioare...se intoarce cu fata catre rasarit si facandu-si cateva cruci largi striga cu disperare :
- Sa ne feresca Dumnezeu si Maica Domnului domn' inginer....nici la dusmani nu le doresc asa ceva !!!.......................
A fost delir. Radea domnul Rogin de se scutura...tata Filip ramasese fara aer...ailalti, pe burta...
Dupa vreo cinci minute, cand s-au potolit, Rogin ( parca-l vad ) s-a ridicat in picioare si a decretat
- Tovarase Musca..esti cel mai tare mecanic de locomotiva pe care l-am intalnit vreodata....
- Felicitari din partea mea si felicitari din partea comisiei...ai promovat cu brio !!!!........................
Am lasat in urma examinarea anuala....cum in urma a lasat si nea' Adrian postul lui de " ciumeg " la biroul T1.... Ce se intamplase ??? Era al doilea ( si cel fatal ) an, in care " colectivul de mecanici " participau la culesul roadelor podgoriei Odobesti. In anul ce trecuse, experienta acumulata il invatase pe nea' Adrian o gramada de " ghidusii ". Cert era ca nu mai se mai simtea de loc dispus sa doarma intr-un pat de campanie imputit, intr-o baraca prapadita, alaturi de toate " jegurile " umane...cand prioritatile sale altele erau... Si-a organizat " ciracii " astfel. El Maximo, ( domnia sa ) urma sa sada acasa si sa coordoneze atent activitatea. Cate trei zile pe saptamana, patru insi, prin rotatie, sunt carausi. Carau " poama " pe la casele lor...trecand mai intai, fiecare pe la casa domnului Adrian. Ceilalti, muncesc cu drag si spor, asteptand sa le ajunga si lor randul......Planul nu era deloc prost gandit, mai cu seama, ca adresa domnului sef, era vizitata zilnic de cate patru persoane, cu cotizatia in natura de rigoare... Nea' Adrian, gospodar din fire, se pregatise temeinic, cumparandu-si doua butoioase " dolofane " la garaj si unul de rezerva, la mama soacra....
Din pacate insa, .....cand e sa se aleaga praful, praful se alege.... Dupa numai doua saptamani de intensa campanie, s-a dovedit ca " materialul uman selectionat " pentru aceasta activitate nu era tocmai de cea mai buna calitate...sau altfel : Betivanii ramasi fara supraveghere au inceput sa-si faca de cap pe tarla. Jumatate de recolta o schimbau cu locanicii pe " trascau ". Seara se imbatau ca " mujicii rusi " se luau la harta si faceau panarama. A doua zi o luau iarasi de la capat cu relele al o sacra si mai mare...pana ce, disperati, cei din conducerea fermei sau plans organizatiei de la " centru " ce au descins inopinant la fata locului, constatand dezastrul.......
Si dezastru a fost... " Culegatorii " au fost exmatriculati, cei absenti amenintati cu desfacerea contractului de munca ( pana ce " au dat tot din casa " ) iar nea' Adrian, facut " muci " in sedinta extraordinara de partid, retrogradat din " el maximo " in " el minimo " si trecut la munca de jos, ca si simplu revizor de sector, cu atributii "carca " si beneficii minime, atent supravegheat......
Bineinteles ca in secunda a doua, asa cum ii sta bine romanului, cei mai buni prieteni ai lui si-au dat seama ca de fapt caracterul sau lasa de dorit dintotdeauna si au hotarat sa se dezica de un astfel de om....mai cu seama ca in locul sau se ridicase ( nu cu putin lucru manual ) un arivist mai tanar si mai periculos...Dar vorba ceea..." regele a murit..traiasca regele !!! "
Nea' Adrian saracul, a ajuns un paria al depoului...Adio " sa traiti sefu' ", adio " Kent Superlong " adio " ness Brasero frecat un sfert de ora ", adio cate si mai cate.....S-a uscat pe picioare si s-a prapadit pana-n revolutie de inima rea, fara ca prea multi sa-l compatimeasca............................
muncitoare pentru bunastarea intregului popor....( vii aplauze..) s-a repetat. Nea" Adrian si-a organizat iarasi "echipa de soc" aleasa pe sprinceana, si cu cantec inainte mars, au plecat la Odobesti, la cules de vii...Noi ceilalti, am inceput iarasi sa " prestam " fara libere, la foc continuu, ture de zi si ture de noapte, precum robotii, in " inclestarea uriasa " ce presupunea depasirea planului cincinal "...
Pe la jumatatea lui octombrie, cand trebuia sa mergem la " scoala personalului " era programata si examinarea anuala . Anul acesta insa, dupa cum ne anuntasera superiorii, se mai acordau ( pe baza mediilor de la examen ) si niste clase de salarizare,....daaar, ce era mai " nasparliu ", la " show " participau si doi tovarasi de la calea ferata, pe post de observatori.
Nu prea ma impresiona evenimentul ( instructiile le utilizam in fiece luna la maxim, datorita preferintei lui Grisa de a ma " asculta " cu regularitate ), totusi am mai insistat pe la capitolele sensibile...asa pentru orice eventualitate.
Si a venit si ziua " Z "...Dis de dimineata, in hala depoului vechi, unde se afla sala de curs a " scolii personalului " se adunasera mai bine de o suta de aspiranti la majorare salariala. Sala, prin " grija partidului " si cu contributia insemnata a lui nea" Vasile fusese renovata si imbunatatita capital pentru acest eveniment...Se mai dezafectase un atelier, atfel incat capacitatea initiala a incaperii se dublase, prin inlaturarea peretelui despartitor, se construise un plan inclinat pe care cele aproape optzeci de locuri dispuse in scaune noi noute, rabatabile ca la cinema, creau o vedere panoramica catre catedra...draperii de catifea albastra ( ca cele de pe D.A )...ce mai, adevarata aula universitara. Comisia de examinare era formata din sapte persoane. Seful de depou, instructorii celor trei sectoare de activitate, cei doi reprezentanti ai CFR-ului ( nimeni nu avea habar cine vor fi acestia ) si normatorul sef de la uzina.
Tata Filip, a venit printre noi, ca o closca iubitoare sa ne incurajeze :
- Buna dimineata copii !!! Sunteti pregatiti ?
- Da domn" inginer...ca gaina la taiere... Comenta unul mai fasnet, din grupul strans in jurul sau..
Rasete prelungi ( ca, mai tarziu, in Benny Hill )
- Mai copii, mai. Nu fiti prapastiosi, ce dracu" ! Eu sunt sigur ca nu o sa ma faceti de rusine, pentru ca va cunosc aproape pe fiecare..Mare *a*at, parca...Asa cum raspundeti in fiecare luna instructorului vostru la scoala, asa o sa raspundeti si acuma...
- Da domn" inginer...daca era sa fie numai ai nostrii era bine...da" ce facem cu " desteptii " aia de la gara...Ne mananca cu fulgi cu tot..
- Stati mai copii linistiti, ca si ei sunt tot oameni, nu draci...si intra in biroul instructorilor sa mai savureze o cafeluta fierbinte
Atmosfera se mai detensionase nitel, totusi adrenalina se simtea in aer. Ultima data, cand la examinare asistase un reprezentant al CFR-ului fusese jale. Dintre toti instructorii ce lucrau la gara, pe atunci, il trimesesera aia pe cel mai ciufut ( probabil ca sa scape de el ) si mai incuiat din toata panoplia. Acum umbla vorba, ca mutalaul fusese avansat la rang de instructor regional si ca taia in carne vie printre angajatii lui. Ceasul se apropia de ora opt si exact cand au sosit " invitatii speciali " eu ma gaseam in cu totul alta locatie, astfel incat i-am ratat...Mi-am chestionat colegii asupra lor, insa se parea ca nimeni nu-i cunostea. Bine macar ca nu a venit iarasi tovarasul Cozlov ( stahanovistul instructor de data trecuta , acusi imi aminti numele sau )
Conform, intelegerii, in sala de examinare urmau sa intre serii de cate cinci examinati, in ordinea alfabetica a numelor purtate. Pana la litera " N " era destula vreme pentru a ma dumiri, ce si cum...
Iese prima serie. Gasca gramada pe ei...Cum au fost intrebarile, ce-au zis cei de la CFR...etc ?
Nu era de speriat, in schimb, ziceau astia, tipul de la CFR, care este inginer ( dupa cum i se adresa tata Filip ) e mistocar mare...Daca nu le ai, te face varza.....
In seria mea ( M-N ) era si nea" Musca Sandel. Ti-am mai povestit eu despre el, pe la inceputuri. De cand venisem eu in combinat mai trecusera cativa anisori si lui nea" Musca i se apropiase simtitor varsta de pensionare. La cei aproape saizeci de ani ce-i numara, cu vreo patru copii ( cat noi ) acasa, nea" Musca era un om serios si asezat. Glumea cu interlocutorii si avea in el umor nativ ( a la Ilie Moromete ), dar nu suporta mistocarelile si glumele proaste. Cei ce incercau asa ceva cu el, erau mintenas pusi la punct... Trasese si el cu urechea la ce se discuta si deodata am observat ca s-a cam schimbat la fata....
Taman in momentul acela, seful de depou, iesise nitel din sala, solicitat fiind la un telefon de urgenta. Cand a revenit, nea' Sandel, calare pe el :
- Domn' inginer, numai doua minute, daca sunteti amabil...
- Cei mai Sandele, ce s-a intamplat...'ai ca ma grabesc..
- Domn' inginer...nu se poate sa ma treceti, acolo, in catastive, nepromovatsi sa plec si eu acasa ?
Nu-mi trebuie nici clasa, nici bani...intr-un an daca da Dumnezeu ies la pensie si ma linistesc...
- Sandele, da ce s-a intamplat copile ? Cine te-a suparat in halul asta ?
- Nu m-a suparat nimeni domn' inginer...da eu is om batran si nu vreau sa ajung prilej de ras pentru nimenea...Nu le stiu nici eu chiar pe toate...Asa ca mai bine ma lasati repetent, ca nu-i nici o suparare...
- Nea Sandele...nici nu vreau sa aud. Mai ales ca ai sa iesi la pensie...Ce iti strica niste banuti in plus acolo ??? Lasa ca o sa am eu grija de matale...Ai sa vezi ca o sa fie treaba buna...
Si imediat a disparut in sala de examen.....Nea' Musca, a ramas bombanind, deloc convins de spusele sefului si pana ce am intrat in sala ( seria noastra ) nu a mai scos o vorbulita........
09.40..Grisa iese pe hol si anunta ;
- Sa intre in sala seria...si ne citeaza numele.
Trec pe langa el si-mi sopteste printre dinti :
- P..lica, vezi poate ma faci de rusine..
Neg din cap, imi zic un " Doamne ajuta " in gand si pasesc alaturi de ceilalti patru colegi, catre primul rand de banci unde ne asezam pentru chestionare.
Iau loc in banca si-mi arunc curios privirea catre " CFR-isti "....Sa cad jos. Domnul inginer de la gara era domnul Rogin ( nume mare, nume mic...nu mai stiu ) cel cu care ma intersectasem candva intr-o patanie pe care ti-am narat-o.
Il salut in mod special ( pe ceilalti ii salutasem deja, de la prima ora ) si spre surprinderea mea, omul ma recunoaste si mi se adreseaza ?
- Ooooo...cunostinta veche !!! Domnul mecanic, nu-i asa....scuze, imi scapa numele..
- Costica...Neculae Costica sefu", sar eu militareste .
- Asa-i, mi-am amintit ! I-a zi, cum mai stai cu somnul ? Sau acum, ca ai mai imbatranit ai inceput deja sa ai insomnii....?
Le sopteste celor de langa el cateva cuvinte si astia rad copios. Rad si eu ca proasta-n ......rosu tot la fata de rusinea indurata si injur golaneste in gand....
Bineinteles ca Grisa incepe tirul intrebarilor cu mine ( ca sa faca impresie ). Mi-arunca cateva chestii la fileu, execut magistral si atmosfera de destinde. Rogin care se juca aparent distrat cu pixul incearca sa ma blocheze, exact cu genul de intrebari pe care le anticipasem ( si le studiasem prevazator ), dar n-are nici o sansa si nici nu mai insista. Parasesc arena leilor invingator si Grisa ma felicita, subtil, din priviri.... Ceilalti trei, se descurca si ei care si cum pot.
Nea' Musca, fusese intentionat lasat ultimul examinat.... Tata Filip, le mai sopteste ceva la urechi ceferistilor, si apoi, personal, incepe sa-l chestioneze pe om.
- Nea' Sandele, ia zi-ne si noua...semnificatia culorilor de baza din semnalizare....
Asta era punctul forte a lui nea' Musca ( tata Filip cunostea ) si-l turuie omul ca pe tatal nostru...
Il mai intreaba seful cate ceva, mai raspunde nea' Musca, mai zambesc un pic astia intelegatori si hop...si domnul Rogin, sa-l intrebe ceva....Cand aude nea' Musca se schimba la fata....
- Domn inginer. Sa stiti ca eu nu ma pricep sa raspund asa...ca la carte. Nu pot sa tin minte pe de rost toate denumirile alea de articole....
- Lasa domn' mecanic, nu-ti face griji, o sa-ti pun intrebari asa, pe intelesul matale...sa la pricepi.
Aia din comisie, deja se chicoteau...
- Uite...de exemplu. N-am sa te intreb ce spune art.34 din instructia nr.6...si anume: " Masurile care trebuie luate in cazul defectarii franei automate ".....si tot asa, pentru ca precis te " intimidezi "
Iarasi chicoteala in randul comisiei.....
- Am sa te intreb asa: Ca pe tata meu, la un pahar de vorba :
- Nea' Sandele, cum iti zice tovarasul sef de sectie...uite bre, esti in capul trenului si te angajezi pe o panta foarte mare. Care sectie are cea mai mare panta in combinatul acesta bre ???
- Malina - Catusa domn' inginer, raspunde nea' Musca, precaut si neincrezator...
- Bine nea' Sandele...deci m**a esti pe tren, te angajezi la vale, spre Catusa( ca sa ma pricepi ) si cand dai sa reduci viteza...vezi ca frana automata nu mai tine.......
Urma acum, intrebarea de rigoare....Ce masuri trebuiesc luate in acest caz.... Insa nea' Musca nici nu termina domnul Rogin sa-i descrie scenariul fatalist, ca sare automat in picioare...se intoarce cu fata catre rasarit si facandu-si cateva cruci largi striga cu disperare :
- Sa ne feresca Dumnezeu si Maica Domnului domn' inginer....nici la dusmani nu le doresc asa ceva !!!.......................
A fost delir. Radea domnul Rogin de se scutura...tata Filip ramasese fara aer...ailalti, pe burta...
Dupa vreo cinci minute, cand s-au potolit, Rogin ( parca-l vad ) s-a ridicat in picioare si a decretat
- Tovarase Musca..esti cel mai tare mecanic de locomotiva pe care l-am intalnit vreodata....
- Felicitari din partea mea si felicitari din partea comisiei...ai promovat cu brio !!!!........................
Am lasat in urma examinarea anuala....cum in urma a lasat si nea' Adrian postul lui de " ciumeg " la biroul T1.... Ce se intamplase ??? Era al doilea ( si cel fatal ) an, in care " colectivul de mecanici " participau la culesul roadelor podgoriei Odobesti. In anul ce trecuse, experienta acumulata il invatase pe nea' Adrian o gramada de " ghidusii ". Cert era ca nu mai se mai simtea de loc dispus sa doarma intr-un pat de campanie imputit, intr-o baraca prapadita, alaturi de toate " jegurile " umane...cand prioritatile sale altele erau... Si-a organizat " ciracii " astfel. El Maximo, ( domnia sa ) urma sa sada acasa si sa coordoneze atent activitatea. Cate trei zile pe saptamana, patru insi, prin rotatie, sunt carausi. Carau " poama " pe la casele lor...trecand mai intai, fiecare pe la casa domnului Adrian. Ceilalti, muncesc cu drag si spor, asteptand sa le ajunga si lor randul......Planul nu era deloc prost gandit, mai cu seama, ca adresa domnului sef, era vizitata zilnic de cate patru persoane, cu cotizatia in natura de rigoare... Nea' Adrian, gospodar din fire, se pregatise temeinic, cumparandu-si doua butoioase " dolofane " la garaj si unul de rezerva, la mama soacra....
Din pacate insa, .....cand e sa se aleaga praful, praful se alege.... Dupa numai doua saptamani de intensa campanie, s-a dovedit ca " materialul uman selectionat " pentru aceasta activitate nu era tocmai de cea mai buna calitate...sau altfel : Betivanii ramasi fara supraveghere au inceput sa-si faca de cap pe tarla. Jumatate de recolta o schimbau cu locanicii pe " trascau ". Seara se imbatau ca " mujicii rusi " se luau la harta si faceau panarama. A doua zi o luau iarasi de la capat cu relele al o sacra si mai mare...pana ce, disperati, cei din conducerea fermei sau plans organizatiei de la " centru " ce au descins inopinant la fata locului, constatand dezastrul.......
Si dezastru a fost... " Culegatorii " au fost exmatriculati, cei absenti amenintati cu desfacerea contractului de munca ( pana ce " au dat tot din casa " ) iar nea' Adrian, facut " muci " in sedinta extraordinara de partid, retrogradat din " el maximo " in " el minimo " si trecut la munca de jos, ca si simplu revizor de sector, cu atributii "carca " si beneficii minime, atent supravegheat......
Bineinteles ca in secunda a doua, asa cum ii sta bine romanului, cei mai buni prieteni ai lui si-au dat seama ca de fapt caracterul sau lasa de dorit dintotdeauna si au hotarat sa se dezica de un astfel de om....mai cu seama ca in locul sau se ridicase ( nu cu putin lucru manual ) un arivist mai tanar si mai periculos...Dar vorba ceea..." regele a murit..traiasca regele !!! "
Nea' Adrian saracul, a ajuns un paria al depoului...Adio " sa traiti sefu' ", adio " Kent Superlong " adio " ness Brasero frecat un sfert de ora ", adio cate si mai cate.....S-a uscat pe picioare si s-a prapadit pana-n revolutie de inima rea, fara ca prea multi sa-l compatimeasca............................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu