Tura de zi 23.12.1989...Dormisem cateva ore, doar, dar m-am trezit de parca abia m-as fi nascut... Eram convins ( in prostia mea ) ca ma trezisem in cu totul alta tara, in cu totul alta lume...( Aidoma se bucurau si inocentii, in data de 17 noiembrie 2014. " Ne-am luat tara inapoi ! "...Aiurea....)
La sala de testare a combinatului, atmosfera de fiesta. Nici un revizor nu mai testa cu fiola alcooloscopica, seful de tura imbratisa afectuos fiecare " tartan " ( pana mai ieri ) ce ajungea in fata lui, din poarta disparusera toti agentii de paza...lipseau doar micii si berea, de rigoare... Dar astia lipseau deja de prea mult timp, astfel incat nimeni nu se sesizase. In schimb, la toate cele patru porti principale ale combinatului erau amplasate cate un tanc, si doua TAB-uri, cu militarii aferenti. Traiam insemnatatea momentului istoric.
In tura respectiva, s-a nimerit sa efectuez serviciul intr-o zona apropiata de una din portile principale de acces. Acum, de ce sa o dam cotita... Conform bunei traditii, la romani, timp de cateva ore, pana sa ne hotaram a incepe serviciul, am sarbatorit victoria poporului in revolutie. La punctul de miscare " Santierul 1 ", IDM-isti, manevranti, acari, mecanici si lacatusi de revizie am inchinat cate un borcan ( pe vremea aceea inca nu se inventasera paharele de unica folosinta ) de molan traditional, in cinstea maretei realizari. In dreptul portii de acces, un tanc T39, ameninta cu teava indreptata spre oras, posibilii inamici ai revolutiei. Echipajul complet era la posturi, gata de actiune. Comandantul, cu casca de tanchist pe cap, prindea cu abilitati de maimuta pachetele de tigari si sticlele de vin, la jumatate de litru, pe care i le aruncau cu generozitate " patriotii ". Acu", fie vorba intre noi, patriotii aveau si ei un interes. Cum in poarta de acces nu mai existau paznici, iar armata avea grija doar de accesul in unitate, " patriotii ", dand dovada de un ridicat spirit practic, gospodaresc, ieseau cu mic cu mare din incinta combinatului, fiecare cu cate ceva trebuincios casei ( si nu numai ). Daca reusisesi sa strepelesti un bidon de douazeci litri de vopsea, merita sa saluti tanchistul cu semnul victoriei si sa-i azvarli un pachet de " carpati "...Si asta sera doar inceputul. Astia erau doar plevusca. Cei ce se limitau la maruntisuri...Marii " patrioti ", dupa orele 15.30, (cand " tesa " plecase catre casele ei) au inceput sa invadeze portile cu utilaje grele, incarcate la greu. Basculante " Tatra ", tractoare cu trailere pe care se leganau frumos stivuite si ambalate in tipla box-paleti de caramida refractara, camioane cu cherestea sau fier beton, " Buceaguri " pline de tabla...si cate si mai cate...vorba cuiva << numai ochi de om nu gasesti in combinat >> Daravela asta a durat cateva zile bune si furturile au curs pe banda rulanta. Astia mici cu camionul, aia mari si experimentati cu trenul, dar ce sa-i faci. << a la quere comme a la quere >> vorba frantuzului. Faza mai comica s-a petrecut insa cand au inceput sa apara " micii investitori ". Astia, baieti destepti, profitand de libertatea totala a granitelor si-au luat cu de la sine putere cateva zile libere de la serviciu si au plecat sa " investeasca " pe malul Bosforului unde se putea vinde si cumpara orice. Problema era insa ca la intoarcerea in tara, aveau musai nevoie de un spatiu de prezentare si desfacere. Doar nu era s-o deranjezi pe mama-soacra, chemandu-ti vecinii si cunostintele in apartament sa-ti evalueze marfa. Si asa, au inceput sa fie la mare cautare, baracile metalice ( aproape toate ) prevazute cu sine " zdarovaia " din teava groasa. Localizai amplasamentul, cotizai unui tractorist fasnet si asteptai sa se lase intunericul. Dupa miezul noptii, intr-o harmalaie de nedescris, ce facea maidanezii din zona sa turbeze de atata latrat, baiatul cu tractorul, iti tara " baracuta " pana la capatul viaductului. << i-auzi, trece un tanc>>, comentau cei ce lucrau la acea ora in cine stie ce locatie inchisa << Sa stii ca ne ataca teroristii in noaptea asta, Doamne fereste. Bai, ia incetati dracului cu zgomotul si pititi-va in vestiar. Vreti sa dea dracu" astia peste noi si sa ne omoare..>>...De la capatul viaductului, pana in oras, se negocia deja o cu totul alta taxa. Riscul era mai mare si costul crestea exponential. Se merita insa, Dadeai un ban, dar iti amplasai baraca, acolo unde dorea muschiul tau. Trebuia doar ca tractorul sa aiba loc de intoarcere...in rest nu era nici o problema. In cateva saptamani, punctele stategice ( ca si vad comercial ) ale orasului erau deja ocupate...Mai tarziu, primariile " rosii " ( fara exceptie ) ale orasului, le-au legitimat prezenta si i-au pus in legalitate. Banii nu aveau miros si nici culoare politica ( inca ) pe atunci...Dar hai, ca m-am lungit cu vorba...
Am incheiat tura de serviciu si seara m-am intors acasa. Sosea ajunul Craciunului si nu aveam picatura de vin de pus pe masa. Nevasta-mea de cateva zile ma tot batea la cap la mergem la tara pentru aprovizionare. Luat cu revolutia o tot amanasem. In seara aceea, insa, nu am mai scapat de gura ei. Hai si hai...Nu aveam deloc chef, dar gandul la un pahar bun de vin ( socru-meu facea un vin de exceptie ) m-a facut sa ma mobilizez. In Dacie mai ramasesera cativa litri de benzina, am luat de la un chiosc cateva paini si ce am mai gasit pe acolo si in jurul orei 20.00 am plecat catre " tara " ( o comuna apropiata orasului, la vreo douazeci de km. distanta )
La iesirea din oras filtru mare de militie si armata. Doua tancuri si cateva TAB-uri " aparau " poarta vestica a orasului. Drumul mi-a fost barat de catre un ofiter de armata. M-a pus sa cobor din masina si sa ma legitimez. Aveam figura tipica descrierii unui " bandit de terorist ". Suba imblanita, caciula " ruseasca ", plete, barba si o privire de fel prietenoasa. Mi-a examinat indelung buletinul, permisul de conducere si legitimatia de serviciu. M-a chestionat daca am facut armata si unde ? Ce indicativ avea unitatea militara si de ce brigada apartinea si mi-a recomandat sa nu parasesc orasul deoarece risc sa fiu expus la tot soiul de pericole. L-am refuzat prietenos si neavand argumente sa ma retina, am demarat catre destinatie. Soseaua era pustie, astfel incat doar cincisprezece minute mi-au fost necesare sa ajung la destinatie. Pupaturi, imbratisari...alea, alea.. Am tras vin in doua bidoane de douazeci de litri si unul mai " timid " de sase ( parca aveam o presimtire ) si ignorand rugamintile soacramei de a innopta acolo, am plecat catre casa, pe la zece si ceva, noaptea.... Pe la jumatatea distantei, in dreptul unei comune limitrofe soselei nationale, observ in lumina farurilor soseaua blocata de catre un grup de oameni. Incetinesc si la cativa metri, vad un malac cu casca militara pe cap, pufoaica legata cu sarma si banderola tricolora pe brat. Alaturi de el. inca cinci gealati pestriti, toti cu banderole pe brate si rangi de fier in mainile inmanusate. Oricum, nu mai puteam inainta si opresc. Malacul se autointituleaza ca fiind " sef al garzii patriotice " si ma interogheaza dur:
- Arme ? Munitii ? De unde veniti la ora asta ?
Ma uit la fata lui dubioasa, si la figurile de cimpanzei ale insotitorilor. << Copile, astia isi pusi pe scandal. Imi spun. Treaba-i naspa...Da-o pe duhul blandetei cu golanii ca altminteri iese urat >>
- Mai baieti, zic. N-ati inghetat pe frigul asta aici, in bataia vantului ? Hai sa bem o gura de vin, pentru victoria revolutiei, impreuna.
Malacul ma priveste circumspect si neincrezator. Babuinii insa, deja se ingramadisera catre partea din spate a masinei ( unde stiau ei ca se afla de regula portbagajul ) .
- Stai sa deschid capota...da veniti in partea astalalta ( Dacia 1100 avea motorul in spate )
- Da-te mai incolo dupa ce-l deschizi ...ma uit eu mai intai...haraie malacul si ridica precaut capota cu ranga din dotare. Lumineaza incinta cu o lanterna chioara, pe indelete, cu retinere, de parca s-ar astepta sa explodeze o bomba, in orice moment...Portbagajul, in afara de cele trei bidoane nu mai contine nimic. Seful, curios muta lumina si mai chioara a lanternei catre habitaclu.
Cat am trancanit noi, nevasta-mea si-a indesat caciula cat de tare a putut pe cap si peste ea a trecut rapid salul de-l avea la gat, acoperindu-si aproape total fata.
- Cine-i femeia din cabina ? Se ratoieste malaul la mine.
- Soacra-mea zic. O duc la spital, are galbinare. D-aia umblu pe drumuri la ora asta, crezi ca de placere.
La auzul diagnoticului, malacul stinge dezgustat lanterna si se trage mai inapoi din dreptul usii ( nu te joci cu contagioasele ). Iau din portbagaj bidonul de sase litrii, ii desfac dopul si pentru ai incuraja trag pe gat o dusca zdravana. Vinul e rece ca ghiata si usor acidulat, proaspat scos din butoi. " Garda patriotica " ma urmareste cu vadit interes, salivand precoce.
- Luati baieti. Sa fie intr-un ceas bun ! Nu credeam sa traiesc o asa de mare fericire ( bag eu un text prietenos )
Gealatii se adapa pe rand, plescaind satisfacuti de calitatea licorii.
- Da" cu alealalte doua ce faci ? Se intereseaza brusc malaca.
- Ce sa fac. Le las la doctor, la pachet cu baba si ma scap ele...
- Ha, haa, haaa....Hohotesc trogloditii. Bai, ai facut o ..... Parca vad ca de bidoane scapi, da de baba nu...Si dai si rade...
- Asta e ! Cum mi-o fi norocul.. Da hai ca ma grabesc. Trebuie s-o duc la urgente.. Bidonul ala, ramane la voi, sa va tie de urat. Spor la veghe, baieti !
- Hai sa traiesti sefule si ai grija, sa nu prapadesti baba...Haaa, haaa, haaa.....
Demarez in tromba si incerc sa-mi revin...Nevasta-mea e alba la fata... E aproape miezul noptii
La intrarea in oras, circul cu legitimarea de la plecare se repeta. Ajungem acasa dupa ora unu si cadem rapusi de oboseala....In noaptea sfanta de Craciun, vom bea un pahar de vin....
24/25. 12. 1989. Frontul Salvarii Nationale inventeaza teroristii. ( Altminteri frontul nu ar fi avut obiectul muncii ) Iliescu declara sus si tare, cum ca, teroristii sunt printre noi. Imbracati civil ( militia si armata erau deja de partea poporului ) inarmati cu armament sofisticat si deosebit de bine antrenati in arta diversiunii. Posturile de radio si t.v. anunta alarmate o posibila otravire a surselor de apa si recomanda consumarea acesteia numai dupa o temeinica fierbere...( Dobitocii nu sesizeaza gogorita ) Se raporteaza miscari de trupe blindate in cale mai fanteziste locatii. Armata posteaza cate doua tancuri la capetele viaductului ce leaga orasul de combinat, amenintat de catre sabotori cu aruncarea in aer. La intrarea in schimb, domneste teama si teroarea. Sunt repartizat pentru serviciu, la un " motan " de 700 CP, in statia Catusa. Tigaia asta, lucra in spatele culbutoarelor, unde avea sarcina sa formeze la loc trenul dupa culbutare, adica, presat, legat, proba franei si regararea pe liniile de expediere pentru punerea la dispozitie.
De la gara, iau un mosulica, manevrant si ma duc pe " tragere " sa ne facem treaba. In ziua aceea nu dormisem deloc, tot cascand gura la " filmul revolutiei ". Eram rup in gura de oboseala. Pana pe la unu noaptea compusesem si expediasem sapte-opt trenuri. Urma o scurta pauza, pentru ca un timp se culbutase pe " larga " si de partea aceea se ocupa alta masina, cu alta partida, apoi, culbutarea avea sa se mute iarasi pe " normala " iar noi sa ne intram in paine.
Liniile din spatele culbutoarelor, pe catre trageam trenul pentru expedierea in gara ( prin impingere ) se tot duceau vreo cincisute de metrii in intunericul baltii Catusei, pe o latura si vegetatiei zonei , pe cealalta. Manevrantul care ma insotea cat impingeam trenul in gara ( pentru ca avea si statie si comunica cu IDM.ul, oadata intrat in bezna aceea, se pitea pe podeaua cabinei, cuprins de teama. Prima data, l-am intrebat amuzat:
- Da ce faci mai nene, acolo, pe jos ? Ti-e rau, sau ce ?
- Bre...nu ti radi...Eu nu stiu cum ai curagiu sa stai la geamu" cela si sa mai scoti si capu" in afara Matali nu-ti dai sama ca daca vre" un terorist poati sa ti executi pi loc ?
- Asa e nene, cum mi-o fi norocul....
Cand m-a anuntat ca avem o pauza de 30-45 minute, m-am luminat. Atat imi trebuia sa atipesc, nitel, pentru a ma remonta. Mosulica a plecat la cabina de miscare, iar eu, mecanic instruit si regulamentar, am pus locomotiva in miscare pana la prima " marca de siguranta " unde am oprit, am strans frana de mana, am stins luminile si m-am lungit pe lada de lemn, de pe capacele transmisiei hidraulice. De aici, am observat nitel viaductul, pe care se precipitau niste luminite...apoi ochii sau inchis si somnut m-a biruit...Nu stiam cat dormisem, dar instinctiv m-am trezit si am aprins lumina de la vitezometru, pentru a putea observa ceasul . Frate ! Era deja 06.15 ! Am sarit ca ars, am aprins farurile si m-am deplasat catre cabina de miscare aflata la 50-60 m distanta. Seful de manevra era si el treaz si vazand ca vin, iesise afara.
Urca in cabina, si-l intreb:
- Da ce facusi bre ? Parca ziceai ca mai avem o gramada de treaba...S-au razgandit astia, sau ce ?
- Haidi bre...Daca-i sti ci papara am luat di la impegat din pricina matali, n-ai mai radi...
- Da ce pacatele mele-ti facusi nene eu. Ai venit la mine si te-am refuzat cu manevra, sau ce ?
- Undi sa vin bre ? Crezi ca-s tampit ? In intunericul cela, sa ma impusti teroristii nu ? Lasa. Mai bini certat si viu, decat laudat si mort...Apai ca te-ai dus tocma la mama dracu si matali...
- Mortii mamei ei de viata, bunicule. Cine dracu ia pus si pa astia sa amplaseze acolo marca de siguranta...Da sa stii ca si eu, cat am dormit, numai teroristi am visat.........
Ajuns in statia de tramvai si intalnindu-ma cu colegii, am aflat ca in noaptea aceea, mai toata lumea s-a " batut " cu teroristii lui Iliesc. Din depou, la vreo trei alarme, au fost scoase locomotivele ( ce se aflau in hala, la revizii ) pentru a bloca cu ele accesul " tancurilor teroriste " pe soseaua principala si de aici in inima combinatului Mecanicii din depou au fost mobilizati si inarmati cu topoare de la punctul PSI si trimisi sa " apere " viaductul...La furnalul 4 un grup de teroristi a fost pus pe fuga de schimbul de noapte, bine instruit si curajos...si cate si mai cate trasnai......
25.12.1989. Ziua am cascat gura la televizor, uitand de oboseala. Am aflat cu satisfactie de executia dictatorului si a sinistrei si m-am bucurat alaturi de tovarasul Iliescu pentru judecata dreapta, a tribunalului poporului...Habar nu aveam atunci ce jocuri mizerabile si diabolice se desfasoara in culisele frontului salvarii nationale. In ignoranta mea, habar nu aveam cine sunt gunoaiele numite: Iliescu, Brucan, Roman etc..etc si cat de proasta si usor de manipulat poate fi o natie indobitocita de comunism. Aveam sa ma destept relativ repede, dar gustul amar al minciunei ordinare eram sigur ( si asa a fost ) ca se va repeta.
Nevasta-mea intra in tura de noapte. De la 22.30 pana la 06.30. In noaptea de 25, la ora 22.00 strazile erau pustii in toate cartierele. Era ora la care ieseau la vanatoare lunetistii terorii, dupa spusele si comunicatele oficiale. Am condus-o pe consoarta pana in statie si m-am convins ca tramvaiul a plecat cu bine. Ma intorceam catre casa, cu gandul la o cana de vin fiert, sorbit tacticos, in fotoliu. Deodata, de la unitatea militara de tancuri, aflata la circa 300 de metri de locul in care ma aflam, s-a dezlantuit iadul. Proiectoare uriase maturau cerul si antiaeriana deschisese focul din multime de mitraliere de calibru mare. Zdranganeu geamurile pe la blocurile printre care treceam. Luminile apartamentelor sau stins ca la comanda, incat aveai senzatia ca te afli intr-un oras fantoma. Nu sunt dus la biserica, si in armata am facut multe istorii, astfel incat nu ma " impresionez " usor, cu toate acestea, trebuie sa recunosc, mi se facuse nitel pielea de gaina. Am continuat sa merg, catre locuinta mea. Dupa un tir de cateva zeci de secunde, gurile de foc au facut o scurta pauza....De undeva, din noapte, de la geamul unui apartament cufundat in bezna, o voce sparta mi se adreseaza strigand imperativ :
- Bai boule ! Arunca-te la pamant in .....matii ca te omoara astia ba !
- M-arunc pa mumata vaca baltii, ripostez eu, ca sa nu fiu mai prejos....
- Bai frate, striga altul, de la alt geam, animalu" asta e terorist ! Nu-l vezi ca nu se teme !...Si la cateva secunde vajaie pe langa urechea mea, un borcan de zacusca ce se farama zgomotos de asfalt.
- S-o .ut pa mata vitelule ! Si evit la " mustata " inca un recipient cu capac, plin, probabil cu bulion. Apoi brusc, tirul reincepe si mai indarjit, si bravii revolutionari se lipesc de linoleumul ce tinea loc de parchet. Ajung cu bine acasa si-n timp ce sorb licoarea rubinie, fierbinte, aflu de la TVR, cum ca la Galati un grup de desant parasutat, a fost pus pe fuga in timp ce atacase o unitate militara.
Pe 26.12....am fost liber...si la un pas de a intra in manualele de istorie. Dupa ce m-am " scapat " nitel la cel de-al doilea recipient adus de la tara, la indemnurile repetate ale " tatucului " de a veni la Bucuresti pentru " apararea revolutiei ", pe la 21.30 seara, m-am echipat corespunzator ( asa gandeam eu, atunci ) m-am inarmat cu un ditamai cutitoiul ( meserias, faurit in combinat ) si am hotarat cu de la mine putere ca trebuie sa ma urc in acceleratul de Bucuresti, ce avea nobila misiune de a transporta patriotii revolutiei pe campul de batalie. Nu spun ce circoteca am reusit sa provoc...Nevasta-mea, sora-mea ( care locuia pe acelasi palier )...munca de lamurire cu mine...Eu nimic. Plec si plec...Pana la urma, argumentul ca << daca pleci, maine bag divort de tine si basta >> si tactica sireata a cumnatului << daca tot pleci, hai sa dam noroc inca odata >> m-au facut sa pierd trenul si sa renunt in acea noapte....Peste ani, ma gandeam, ca ce bine as fi dat eu pe postul national de televiziune, cu fata mea de " bandit " filmat impuscat in cap, cu cutitoiul pus la vedere langa mine si un " revolutionar " tintuindu-ma cu bocancul, la pamant....Au murit ei, altii, pentru mai putine vini decat mine.......
Nu mai continui, pe tema asta. Nu vreau sa plictisesc. Intr-o saptamana s-a cam terminat si cu revolutia si cu teroristii. La serviciu, cateva " podoabe ", profitand de conjunctura au lipsit de la munca, care trei, care patru, care sase zile. Nenea " Gica " de la T1 cand in sfarsit s-au prezentat la munca l-a intrebat contrariat pe " tata Filip ", gandind mai mult, cat sa-i " impoziteze " pe fiecare:
- Sefu", ce fac cu neispravitii astia ? Le desfacem contractul de munca ?
- Bai Gica, esti nebun la cap ? Da-i in p...da masii, c-a fost revolutie. Ponteaza-i si trimite-i la munca...
Saracu" tata Filip...Era bun si iertator. Altii insa, nu aveau sa tina seama de asta si nu l-au iertat........................................................................................................................................
La sala de testare a combinatului, atmosfera de fiesta. Nici un revizor nu mai testa cu fiola alcooloscopica, seful de tura imbratisa afectuos fiecare " tartan " ( pana mai ieri ) ce ajungea in fata lui, din poarta disparusera toti agentii de paza...lipseau doar micii si berea, de rigoare... Dar astia lipseau deja de prea mult timp, astfel incat nimeni nu se sesizase. In schimb, la toate cele patru porti principale ale combinatului erau amplasate cate un tanc, si doua TAB-uri, cu militarii aferenti. Traiam insemnatatea momentului istoric.
In tura respectiva, s-a nimerit sa efectuez serviciul intr-o zona apropiata de una din portile principale de acces. Acum, de ce sa o dam cotita... Conform bunei traditii, la romani, timp de cateva ore, pana sa ne hotaram a incepe serviciul, am sarbatorit victoria poporului in revolutie. La punctul de miscare " Santierul 1 ", IDM-isti, manevranti, acari, mecanici si lacatusi de revizie am inchinat cate un borcan ( pe vremea aceea inca nu se inventasera paharele de unica folosinta ) de molan traditional, in cinstea maretei realizari. In dreptul portii de acces, un tanc T39, ameninta cu teava indreptata spre oras, posibilii inamici ai revolutiei. Echipajul complet era la posturi, gata de actiune. Comandantul, cu casca de tanchist pe cap, prindea cu abilitati de maimuta pachetele de tigari si sticlele de vin, la jumatate de litru, pe care i le aruncau cu generozitate " patriotii ". Acu", fie vorba intre noi, patriotii aveau si ei un interes. Cum in poarta de acces nu mai existau paznici, iar armata avea grija doar de accesul in unitate, " patriotii ", dand dovada de un ridicat spirit practic, gospodaresc, ieseau cu mic cu mare din incinta combinatului, fiecare cu cate ceva trebuincios casei ( si nu numai ). Daca reusisesi sa strepelesti un bidon de douazeci litri de vopsea, merita sa saluti tanchistul cu semnul victoriei si sa-i azvarli un pachet de " carpati "...Si asta sera doar inceputul. Astia erau doar plevusca. Cei ce se limitau la maruntisuri...Marii " patrioti ", dupa orele 15.30, (cand " tesa " plecase catre casele ei) au inceput sa invadeze portile cu utilaje grele, incarcate la greu. Basculante " Tatra ", tractoare cu trailere pe care se leganau frumos stivuite si ambalate in tipla box-paleti de caramida refractara, camioane cu cherestea sau fier beton, " Buceaguri " pline de tabla...si cate si mai cate...vorba cuiva << numai ochi de om nu gasesti in combinat >> Daravela asta a durat cateva zile bune si furturile au curs pe banda rulanta. Astia mici cu camionul, aia mari si experimentati cu trenul, dar ce sa-i faci. << a la quere comme a la quere >> vorba frantuzului. Faza mai comica s-a petrecut insa cand au inceput sa apara " micii investitori ". Astia, baieti destepti, profitand de libertatea totala a granitelor si-au luat cu de la sine putere cateva zile libere de la serviciu si au plecat sa " investeasca " pe malul Bosforului unde se putea vinde si cumpara orice. Problema era insa ca la intoarcerea in tara, aveau musai nevoie de un spatiu de prezentare si desfacere. Doar nu era s-o deranjezi pe mama-soacra, chemandu-ti vecinii si cunostintele in apartament sa-ti evalueze marfa. Si asa, au inceput sa fie la mare cautare, baracile metalice ( aproape toate ) prevazute cu sine " zdarovaia " din teava groasa. Localizai amplasamentul, cotizai unui tractorist fasnet si asteptai sa se lase intunericul. Dupa miezul noptii, intr-o harmalaie de nedescris, ce facea maidanezii din zona sa turbeze de atata latrat, baiatul cu tractorul, iti tara " baracuta " pana la capatul viaductului. << i-auzi, trece un tanc>>, comentau cei ce lucrau la acea ora in cine stie ce locatie inchisa << Sa stii ca ne ataca teroristii in noaptea asta, Doamne fereste. Bai, ia incetati dracului cu zgomotul si pititi-va in vestiar. Vreti sa dea dracu" astia peste noi si sa ne omoare..>>...De la capatul viaductului, pana in oras, se negocia deja o cu totul alta taxa. Riscul era mai mare si costul crestea exponential. Se merita insa, Dadeai un ban, dar iti amplasai baraca, acolo unde dorea muschiul tau. Trebuia doar ca tractorul sa aiba loc de intoarcere...in rest nu era nici o problema. In cateva saptamani, punctele stategice ( ca si vad comercial ) ale orasului erau deja ocupate...Mai tarziu, primariile " rosii " ( fara exceptie ) ale orasului, le-au legitimat prezenta si i-au pus in legalitate. Banii nu aveau miros si nici culoare politica ( inca ) pe atunci...Dar hai, ca m-am lungit cu vorba...
Am incheiat tura de serviciu si seara m-am intors acasa. Sosea ajunul Craciunului si nu aveam picatura de vin de pus pe masa. Nevasta-mea de cateva zile ma tot batea la cap la mergem la tara pentru aprovizionare. Luat cu revolutia o tot amanasem. In seara aceea, insa, nu am mai scapat de gura ei. Hai si hai...Nu aveam deloc chef, dar gandul la un pahar bun de vin ( socru-meu facea un vin de exceptie ) m-a facut sa ma mobilizez. In Dacie mai ramasesera cativa litri de benzina, am luat de la un chiosc cateva paini si ce am mai gasit pe acolo si in jurul orei 20.00 am plecat catre " tara " ( o comuna apropiata orasului, la vreo douazeci de km. distanta )
La iesirea din oras filtru mare de militie si armata. Doua tancuri si cateva TAB-uri " aparau " poarta vestica a orasului. Drumul mi-a fost barat de catre un ofiter de armata. M-a pus sa cobor din masina si sa ma legitimez. Aveam figura tipica descrierii unui " bandit de terorist ". Suba imblanita, caciula " ruseasca ", plete, barba si o privire de fel prietenoasa. Mi-a examinat indelung buletinul, permisul de conducere si legitimatia de serviciu. M-a chestionat daca am facut armata si unde ? Ce indicativ avea unitatea militara si de ce brigada apartinea si mi-a recomandat sa nu parasesc orasul deoarece risc sa fiu expus la tot soiul de pericole. L-am refuzat prietenos si neavand argumente sa ma retina, am demarat catre destinatie. Soseaua era pustie, astfel incat doar cincisprezece minute mi-au fost necesare sa ajung la destinatie. Pupaturi, imbratisari...alea, alea.. Am tras vin in doua bidoane de douazeci de litri si unul mai " timid " de sase ( parca aveam o presimtire ) si ignorand rugamintile soacramei de a innopta acolo, am plecat catre casa, pe la zece si ceva, noaptea.... Pe la jumatatea distantei, in dreptul unei comune limitrofe soselei nationale, observ in lumina farurilor soseaua blocata de catre un grup de oameni. Incetinesc si la cativa metri, vad un malac cu casca militara pe cap, pufoaica legata cu sarma si banderola tricolora pe brat. Alaturi de el. inca cinci gealati pestriti, toti cu banderole pe brate si rangi de fier in mainile inmanusate. Oricum, nu mai puteam inainta si opresc. Malacul se autointituleaza ca fiind " sef al garzii patriotice " si ma interogheaza dur:
- Arme ? Munitii ? De unde veniti la ora asta ?
Ma uit la fata lui dubioasa, si la figurile de cimpanzei ale insotitorilor. << Copile, astia isi pusi pe scandal. Imi spun. Treaba-i naspa...Da-o pe duhul blandetei cu golanii ca altminteri iese urat >>
- Mai baieti, zic. N-ati inghetat pe frigul asta aici, in bataia vantului ? Hai sa bem o gura de vin, pentru victoria revolutiei, impreuna.
Malacul ma priveste circumspect si neincrezator. Babuinii insa, deja se ingramadisera catre partea din spate a masinei ( unde stiau ei ca se afla de regula portbagajul ) .
- Stai sa deschid capota...da veniti in partea astalalta ( Dacia 1100 avea motorul in spate )
- Da-te mai incolo dupa ce-l deschizi ...ma uit eu mai intai...haraie malacul si ridica precaut capota cu ranga din dotare. Lumineaza incinta cu o lanterna chioara, pe indelete, cu retinere, de parca s-ar astepta sa explodeze o bomba, in orice moment...Portbagajul, in afara de cele trei bidoane nu mai contine nimic. Seful, curios muta lumina si mai chioara a lanternei catre habitaclu.
Cat am trancanit noi, nevasta-mea si-a indesat caciula cat de tare a putut pe cap si peste ea a trecut rapid salul de-l avea la gat, acoperindu-si aproape total fata.
- Cine-i femeia din cabina ? Se ratoieste malaul la mine.
- Soacra-mea zic. O duc la spital, are galbinare. D-aia umblu pe drumuri la ora asta, crezi ca de placere.
La auzul diagnoticului, malacul stinge dezgustat lanterna si se trage mai inapoi din dreptul usii ( nu te joci cu contagioasele ). Iau din portbagaj bidonul de sase litrii, ii desfac dopul si pentru ai incuraja trag pe gat o dusca zdravana. Vinul e rece ca ghiata si usor acidulat, proaspat scos din butoi. " Garda patriotica " ma urmareste cu vadit interes, salivand precoce.
- Luati baieti. Sa fie intr-un ceas bun ! Nu credeam sa traiesc o asa de mare fericire ( bag eu un text prietenos )
Gealatii se adapa pe rand, plescaind satisfacuti de calitatea licorii.
- Da" cu alealalte doua ce faci ? Se intereseaza brusc malaca.
- Ce sa fac. Le las la doctor, la pachet cu baba si ma scap ele...
- Ha, haa, haaa....Hohotesc trogloditii. Bai, ai facut o ..... Parca vad ca de bidoane scapi, da de baba nu...Si dai si rade...
- Asta e ! Cum mi-o fi norocul.. Da hai ca ma grabesc. Trebuie s-o duc la urgente.. Bidonul ala, ramane la voi, sa va tie de urat. Spor la veghe, baieti !
- Hai sa traiesti sefule si ai grija, sa nu prapadesti baba...Haaa, haaa, haaa.....
Demarez in tromba si incerc sa-mi revin...Nevasta-mea e alba la fata... E aproape miezul noptii
La intrarea in oras, circul cu legitimarea de la plecare se repeta. Ajungem acasa dupa ora unu si cadem rapusi de oboseala....In noaptea sfanta de Craciun, vom bea un pahar de vin....
24/25. 12. 1989. Frontul Salvarii Nationale inventeaza teroristii. ( Altminteri frontul nu ar fi avut obiectul muncii ) Iliescu declara sus si tare, cum ca, teroristii sunt printre noi. Imbracati civil ( militia si armata erau deja de partea poporului ) inarmati cu armament sofisticat si deosebit de bine antrenati in arta diversiunii. Posturile de radio si t.v. anunta alarmate o posibila otravire a surselor de apa si recomanda consumarea acesteia numai dupa o temeinica fierbere...( Dobitocii nu sesizeaza gogorita ) Se raporteaza miscari de trupe blindate in cale mai fanteziste locatii. Armata posteaza cate doua tancuri la capetele viaductului ce leaga orasul de combinat, amenintat de catre sabotori cu aruncarea in aer. La intrarea in schimb, domneste teama si teroarea. Sunt repartizat pentru serviciu, la un " motan " de 700 CP, in statia Catusa. Tigaia asta, lucra in spatele culbutoarelor, unde avea sarcina sa formeze la loc trenul dupa culbutare, adica, presat, legat, proba franei si regararea pe liniile de expediere pentru punerea la dispozitie.
De la gara, iau un mosulica, manevrant si ma duc pe " tragere " sa ne facem treaba. In ziua aceea nu dormisem deloc, tot cascand gura la " filmul revolutiei ". Eram rup in gura de oboseala. Pana pe la unu noaptea compusesem si expediasem sapte-opt trenuri. Urma o scurta pauza, pentru ca un timp se culbutase pe " larga " si de partea aceea se ocupa alta masina, cu alta partida, apoi, culbutarea avea sa se mute iarasi pe " normala " iar noi sa ne intram in paine.
Liniile din spatele culbutoarelor, pe catre trageam trenul pentru expedierea in gara ( prin impingere ) se tot duceau vreo cincisute de metrii in intunericul baltii Catusei, pe o latura si vegetatiei zonei , pe cealalta. Manevrantul care ma insotea cat impingeam trenul in gara ( pentru ca avea si statie si comunica cu IDM.ul, oadata intrat in bezna aceea, se pitea pe podeaua cabinei, cuprins de teama. Prima data, l-am intrebat amuzat:
- Da ce faci mai nene, acolo, pe jos ? Ti-e rau, sau ce ?
- Bre...nu ti radi...Eu nu stiu cum ai curagiu sa stai la geamu" cela si sa mai scoti si capu" in afara Matali nu-ti dai sama ca daca vre" un terorist poati sa ti executi pi loc ?
- Asa e nene, cum mi-o fi norocul....
Cand m-a anuntat ca avem o pauza de 30-45 minute, m-am luminat. Atat imi trebuia sa atipesc, nitel, pentru a ma remonta. Mosulica a plecat la cabina de miscare, iar eu, mecanic instruit si regulamentar, am pus locomotiva in miscare pana la prima " marca de siguranta " unde am oprit, am strans frana de mana, am stins luminile si m-am lungit pe lada de lemn, de pe capacele transmisiei hidraulice. De aici, am observat nitel viaductul, pe care se precipitau niste luminite...apoi ochii sau inchis si somnut m-a biruit...Nu stiam cat dormisem, dar instinctiv m-am trezit si am aprins lumina de la vitezometru, pentru a putea observa ceasul . Frate ! Era deja 06.15 ! Am sarit ca ars, am aprins farurile si m-am deplasat catre cabina de miscare aflata la 50-60 m distanta. Seful de manevra era si el treaz si vazand ca vin, iesise afara.
Urca in cabina, si-l intreb:
- Da ce facusi bre ? Parca ziceai ca mai avem o gramada de treaba...S-au razgandit astia, sau ce ?
- Haidi bre...Daca-i sti ci papara am luat di la impegat din pricina matali, n-ai mai radi...
- Da ce pacatele mele-ti facusi nene eu. Ai venit la mine si te-am refuzat cu manevra, sau ce ?
- Undi sa vin bre ? Crezi ca-s tampit ? In intunericul cela, sa ma impusti teroristii nu ? Lasa. Mai bini certat si viu, decat laudat si mort...Apai ca te-ai dus tocma la mama dracu si matali...
- Mortii mamei ei de viata, bunicule. Cine dracu ia pus si pa astia sa amplaseze acolo marca de siguranta...Da sa stii ca si eu, cat am dormit, numai teroristi am visat.........
Ajuns in statia de tramvai si intalnindu-ma cu colegii, am aflat ca in noaptea aceea, mai toata lumea s-a " batut " cu teroristii lui Iliesc. Din depou, la vreo trei alarme, au fost scoase locomotivele ( ce se aflau in hala, la revizii ) pentru a bloca cu ele accesul " tancurilor teroriste " pe soseaua principala si de aici in inima combinatului Mecanicii din depou au fost mobilizati si inarmati cu topoare de la punctul PSI si trimisi sa " apere " viaductul...La furnalul 4 un grup de teroristi a fost pus pe fuga de schimbul de noapte, bine instruit si curajos...si cate si mai cate trasnai......
25.12.1989. Ziua am cascat gura la televizor, uitand de oboseala. Am aflat cu satisfactie de executia dictatorului si a sinistrei si m-am bucurat alaturi de tovarasul Iliescu pentru judecata dreapta, a tribunalului poporului...Habar nu aveam atunci ce jocuri mizerabile si diabolice se desfasoara in culisele frontului salvarii nationale. In ignoranta mea, habar nu aveam cine sunt gunoaiele numite: Iliescu, Brucan, Roman etc..etc si cat de proasta si usor de manipulat poate fi o natie indobitocita de comunism. Aveam sa ma destept relativ repede, dar gustul amar al minciunei ordinare eram sigur ( si asa a fost ) ca se va repeta.
Nevasta-mea intra in tura de noapte. De la 22.30 pana la 06.30. In noaptea de 25, la ora 22.00 strazile erau pustii in toate cartierele. Era ora la care ieseau la vanatoare lunetistii terorii, dupa spusele si comunicatele oficiale. Am condus-o pe consoarta pana in statie si m-am convins ca tramvaiul a plecat cu bine. Ma intorceam catre casa, cu gandul la o cana de vin fiert, sorbit tacticos, in fotoliu. Deodata, de la unitatea militara de tancuri, aflata la circa 300 de metri de locul in care ma aflam, s-a dezlantuit iadul. Proiectoare uriase maturau cerul si antiaeriana deschisese focul din multime de mitraliere de calibru mare. Zdranganeu geamurile pe la blocurile printre care treceam. Luminile apartamentelor sau stins ca la comanda, incat aveai senzatia ca te afli intr-un oras fantoma. Nu sunt dus la biserica, si in armata am facut multe istorii, astfel incat nu ma " impresionez " usor, cu toate acestea, trebuie sa recunosc, mi se facuse nitel pielea de gaina. Am continuat sa merg, catre locuinta mea. Dupa un tir de cateva zeci de secunde, gurile de foc au facut o scurta pauza....De undeva, din noapte, de la geamul unui apartament cufundat in bezna, o voce sparta mi se adreseaza strigand imperativ :
- Bai boule ! Arunca-te la pamant in .....matii ca te omoara astia ba !
- M-arunc pa mumata vaca baltii, ripostez eu, ca sa nu fiu mai prejos....
- Bai frate, striga altul, de la alt geam, animalu" asta e terorist ! Nu-l vezi ca nu se teme !...Si la cateva secunde vajaie pe langa urechea mea, un borcan de zacusca ce se farama zgomotos de asfalt.
- S-o .ut pa mata vitelule ! Si evit la " mustata " inca un recipient cu capac, plin, probabil cu bulion. Apoi brusc, tirul reincepe si mai indarjit, si bravii revolutionari se lipesc de linoleumul ce tinea loc de parchet. Ajung cu bine acasa si-n timp ce sorb licoarea rubinie, fierbinte, aflu de la TVR, cum ca la Galati un grup de desant parasutat, a fost pus pe fuga in timp ce atacase o unitate militara.
Pe 26.12....am fost liber...si la un pas de a intra in manualele de istorie. Dupa ce m-am " scapat " nitel la cel de-al doilea recipient adus de la tara, la indemnurile repetate ale " tatucului " de a veni la Bucuresti pentru " apararea revolutiei ", pe la 21.30 seara, m-am echipat corespunzator ( asa gandeam eu, atunci ) m-am inarmat cu un ditamai cutitoiul ( meserias, faurit in combinat ) si am hotarat cu de la mine putere ca trebuie sa ma urc in acceleratul de Bucuresti, ce avea nobila misiune de a transporta patriotii revolutiei pe campul de batalie. Nu spun ce circoteca am reusit sa provoc...Nevasta-mea, sora-mea ( care locuia pe acelasi palier )...munca de lamurire cu mine...Eu nimic. Plec si plec...Pana la urma, argumentul ca << daca pleci, maine bag divort de tine si basta >> si tactica sireata a cumnatului << daca tot pleci, hai sa dam noroc inca odata >> m-au facut sa pierd trenul si sa renunt in acea noapte....Peste ani, ma gandeam, ca ce bine as fi dat eu pe postul national de televiziune, cu fata mea de " bandit " filmat impuscat in cap, cu cutitoiul pus la vedere langa mine si un " revolutionar " tintuindu-ma cu bocancul, la pamant....Au murit ei, altii, pentru mai putine vini decat mine.......
Nu mai continui, pe tema asta. Nu vreau sa plictisesc. Intr-o saptamana s-a cam terminat si cu revolutia si cu teroristii. La serviciu, cateva " podoabe ", profitand de conjunctura au lipsit de la munca, care trei, care patru, care sase zile. Nenea " Gica " de la T1 cand in sfarsit s-au prezentat la munca l-a intrebat contrariat pe " tata Filip ", gandind mai mult, cat sa-i " impoziteze " pe fiecare:
- Sefu", ce fac cu neispravitii astia ? Le desfacem contractul de munca ?
- Bai Gica, esti nebun la cap ? Da-i in p...da masii, c-a fost revolutie. Ponteaza-i si trimite-i la munca...
Saracu" tata Filip...Era bun si iertator. Altii insa, nu aveau sa tina seama de asta si nu l-au iertat........................................................................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu