Incet, incet, am ajuns tarandu-ne si in 1986...Vremurile erau din ce in ce mai nenorocite, iar "realizarile" partidului conducator tot mai marete. Eram deja satui de atata maretie. Foamea incepea sa se faca simtita tot mai des. Prin spatele blocurilor muncitoresti, ferite de privirile indiscrete ( si lacome) incepeau sa apara gradinite de legume atent lucrate, dar si mai atent supravegheate de " cerberi " pensionari. Cei ce se puteau mandri cu "neamuri" la tara, erau cu adevarat privilegiati. Celorlalti, oresenilor get beget nu le ramanea decat sa inghita in sec, cu ciuda..
Efectele colaterale ale crizei au ajuns mintenas, pana in mijlocul combinatului. Sub pretextul si in lumina indicatiilor pretioase ale partidului "nea" Ionescu Radu impreuna cu secretarul de partid, tovarasul maistru Lupoaie, au avut inspirata idee de a "sponsoriza" cantina muncitoreasca a depoului cu o gradina de legume realizata "prin eforturi proprii si cu resurse locale". Stan, tractoristul, a facut rost de urgenta de un plug si alte anexe de la un CAP vecin cu combinatul, in contrapartida cu un butoi de motorina ( justificat legal cu bon de magazie - pentru spalat piese si motoare) si numai intr-o singura zi, a arat si discuit perimetrul ce urma sa gazduiasca salatele si gogonelele servite "oamenilor muncii" la masa de la ora 10.30. Tata Filip, legist de felul sau, a fost nevoit sa inchida ochii in fata micilor compromisuri organizatorice, dat fiind faptul ca "partidul insusi" ( prin reprezentantul sau) era implicat in acesta campanie umanitara. Parazapezii ce rugineau de plictiseala in depozit, au primit nobila sarcina de a imprejmui perimetrul, iar cinci mecanici ajutori, au fost retrasi de pe locomotive, pentru asigurarea "pazei si protectiei"............
Sucesul a fost urias. Plantele insamantate, udate din belsug si regulat de catre "gospodari" au inceput deja sa apara, prevestind o recolta bogata. "Partidul", a hotarat ( in intelepciunea sa ) sa recompenseze seful de sectie, pentru atitudinea sa muncitoresc revolutionara cu o replica ( la o scara mai mica ) a gradinii de legume, careia, in contrapartida urma sa i se anexeze un mic cuibar de iepurasi de carne ( bineinteles, doar pentru decor ). Tata Filip a muscat momeala....In urmatoarea luna, tractorul depoului, a arat si discuit pentru inca sase sapte locatii agro-turistice...
Toata ”lumea buna” a depoului, se gospodarise care cum reusise mai bine....Acuma...si numarul celor ”scosi din productie” crescuse corespunzator...Noaptea se organizau adevarate ”comandouri” de ”legionari” ce dadeau iama prin tarlalele de lucerna ale CAP-ului alaturat, pentru a asigura hrana zecilor de ” sufletele urecheate” iar ”fruntasii in productie” pentru merite deosebite ( asigurarea furajarii pe o saptamana) erau si ei recompensati cu cateva zile libere.
Cine ce avea cu ei ?..... Partea proasta era insa,ca pentru noi, ceilalti ”fraieri” ce prestam pe locomotive zi si noapte nu prea se mai gaseau posibilitati de acordare a unei recuperari sau ture libere. Cei ce-si incercau norocul batand la usa biroului T1, primeau aproape invariabil acelasi raspuns. Nu ai ore recuperari, sau daca aveai erau prea putine ( 8-10 ore) pentru o tura de serviciu libera. Si uite asa, unii mai carcotasi si mai putin dusi pe la biserica, au inceput sa-si tina singuri evidenta orelor lucrate lunar. Au sters cu buretele tot trecutul ( aflat in arhiva domnului Ionescu ) si au asteptat rabdatori, pana ce, conform calculului, numarul orelor suplimentare, neplatite au ajuns ( sau chiar au depasit nitel ) cifra 12 sau 24. Nu-ti dadea mana sa vi de acasa, pana la depou ( pierdeai cateva ore bune) doar pentru a solicita un liber. Dar, odata pe luna, cu ocazia scolii personalului, faceai sigur o vizita in ”vizuina lupului”....
Pana la pauza, cel ce avea trebuinta de un liber, isi mai verifica inca o data, matematic, socoteala, isi vara carnetelul in buzunar ( pentru orice eventualitate) si ciocanea optimist la usa domnului Ionescu, dezgolindu-si podoaba capilara respectuos...
- cioc, cioc !
- Da ! Se auzea nervos din interior...”Temerarul” ezita nitel, intrebandu-se daca n-ar fi mai inteligent sa revina in urmatoarea pauza..
- Intra odata, astepti rugat ? ...si mai nervos...
Inghitind in sec, omul deschidea precaut usa si-si vara nitel capul inauntru, pregatit sa se retraga degraba, daca cineva ar arunca ( Doamne fereste) cu vre-un obiect contondent inspre el...
- Traiti sefu....se poate ?
- Traiesc eu si fara sa-mi spui tu, mai....Ia zi, ce vrei ? Asa va apuca nebuneala, tocmai cand are omul mai multa treaba.....
- Ma scuzati sefu....vroia numai sa stiu daca-mi puteti da si mie o recuperare...Am o gramada de probleme de rezolvat si...stiti si dumneavoastra cum e ( stia asta pe dracu..) cu serviciul asta de 12/24, nu prea ai cand sa le faci..
- Ho, ma, ca ma doare capul...Sa vedem. Daca ai ore o sa incercam sa te rezolvam ( ca si cum acordarea unui liber trebuia sa treaca prin consiliul oamenilor muncii..), daca nu, mai astepti, pana faci ore....Da, din cate stiu eu, am impresia ca ai numai vreo 5-6 ore suplimentare....
Omul isi vedea destramat visul....Nu era posibil. Calculase de cateva ori...” Bai jegule, iti bag carnetelul asta pe gat, nenorocitule ! N-am sa te las sa ma furi iarasi ”...apoi cu un ton mai putin umil ca la inceput.
- Domn sef...dupa calculele mele si daca vreti vi le si arat, poate am gresit eu, as avea 14 ore...Pun 12, da tot ies de o recuperare...
Nea Adrian se facea alb la fata de indignare. Atata obraznicie nu mai suportase in cariera lui..
- Mai jegule ! Adicalea eu sunt tampit si tu esti destept, ai ? Sti sa calculezi tu mai bine decat mine...asa zici ? Iote mai ce grozav esti. Ba, ia treci tu ma, in locul meu atunci la biroul asta....Uite acus il sun pa sefu sa vina sa te puna in locul meu si eu ma duc ma pa masina ma, ca m-ati mancat cu mizeriile si pretentiile voastre. Va muma-n *ur de opincari...asa pateste omul bun cu voi..Va urcati in capu” lui....Ei, sa nu va ..ut eu de acum in colo. Tura si masina ..ulica, tura si sectoru” va paste . Vi s-a urcat democratia la cap, asta e........
Omul isi blestema in gand clipa cand a avut proasta inspiratie sa ciocane la usa..” Mama dracului de liber...nici macar nu era chiar asa de importat...putea sa o rezolve si idioata aia de muiere a mea. Numai tampita aia e de vina...de trei zile ma bate la cao cu liberul masii cu tot, fi-ai nemu” a dracului sa-i fie ”...iar apoi rugator...
- Hai bre, nea Adriene, ce te-ai suparat asa de tare pe mine, bre....Ma tot seaca satana aia de muiere sa mergem la tara, bre de m-a disperat...Daca stiam ce te superi atat nici nu mai intram...Zau, imi pare grozav de rau....da ziceam....daca tot era sa ma fi dus la tara ( si aici se tragea mai langa sef, aruncand o privire precauta catre usa) ti-aduceam si talica un bidonas de vinut de 20 de litri, da ala nobilu, cum bea numai popa si seful de post...ca tot vroiam sa-i dau cep....
Si mai are soacra-mea si niste gaste dolofane....una era numai buna pentru matale, asa, sa o asezi frumusel pe varza..
Lui nea Ionescu incepea sa-i revina putin cate putin culoare sanatoasa in obraji...O facea insa tot pe suparatul sorbind din cafeaua calduta de pe birou si desigilind un pachet de Kent, primit `cadou` jumatate de ora mai devreme.
- Ai merita sa te zvarl afara din birou...pe cuvantul meu. Uite, acu ma doare si capul de atata enervare....da, hai, treaca de la mine si de data asta....Da baga bine la cap...sa nu se mai repete, ca dracu te ia....
- Traiti sefu...va rog sa ma credeti ca nu mai fac in viata mea ( si speranta se aprindea iarasi in sufletul omului)
- Si uite, ca sa nu spui ca nu vreau sa te servesc, ia sa vedem ce scrie la catastif, in dreptul tau.
Deschidea o usa de la nivelul inferior al biroului, scotea un registru impozant pe care-l consulta tacticos si plin de importanta....
- Ia uite mai acilea ! ...si-i indesa registrul in fata ochilor, naucindul...Ce scrie acolo ma ? Vezi ? 18 ore mai, atatea ai...Ha,ha...mare socotitor esti...Toti va pricepeti...Vezi ma ca sunteti jeguri....Tu o tineai sus si tare ca ai numai 14....Cine va fura mai...prapaditilor, ai da mama voastra...Si ca sa-ti demonstrez ca nentu Ionescu e domn cu voi si va intelege ca un tata, uite mai, iti dau doua libere si o sa-mi ramai dator cu patru ore....
” Sfanta Nascatoare mare e puterea ta....Trei lumanari o sa aprind la biserica...sa vezi numa ce fata o sa faca muierea cand i-oi spune ca m-am lipit nu la una, ci la doua libere...zi, fa, pe cine mai faci tu acuma mototol, ai ? ”...apoi in culmea extazului.
- Sunteti cel mai mare domn, sefu....ce mai, n-am cuvinte....Sefu...i-mi dati vineri pe sambata si duminica ? Duminica seara, pe la sapte, cand viu de la tara, ( cu ochii la usa) direct pe la matale trec sa-ti las bidonu si gascuta...si mai pun de la mine si o litra de rachiu da ala bun, tras de doua ori cu margelute, sa mearga inainte de masa....
- Treci mai, daca vrei sa treci....daca e placerea ta nu ma bag. Vrei sa-mi aduci un kil de vin, asa, sa-l gust, aduci....nu vrei, nu aduci. Alegerea ta. Eu nu oblig pe nimeni si nu cer nimic de la nimeni.S-ar putea sa fiu acasa, s-ar putea sa nu fiu...da nevasta-mea sigur este acasa. O sa-i spui sa fie atenta.....Si vezi...daca e....gasca o tai si o jumulesti acasa, n-am chef de mizerie in casa.
Gata, hai tai-o de aici ca am o gramada de treaba. Treci pe la tura, fa cerere de recuperari si las-o acolo....valea.
- Am inteles. Traiti sefu ! ..si pocni militareste din calcaie............................................................
Gradinile de zarzavat au prosperat pana in toamna. Iepurii ( in ciuda sacrificarilor repetate) se inmultisera si ei intr-atat incat pana si ”paznicii” mai ciupeau cate unul, fara teama de a se sesiza ”stapanul”....Dar cand e sa se aleaga praful, praful se alege....Gloriosul partid, an de an folosea la stransul recoltei, elevii, studentii si militarii ( cum ar veni, parazitii statului...multilateral dezvoltat) in timp ce ”gospodarii satelor” se imbatau vartos la bodega comunala, asteptand noaptea pentru a iesii la furat, din gramezile frumos randuite de catre cei mai sus mentionati. Bag sama ca anul 1986 o fi fost un an de productii record la hectar, pentru ca ”forta de munca” a fost coplesita de volumul de munca, astfel incat, s-a ajuns a se apela la ”ajutorul tovarasesc” al muncitorilor din fabrici si uzine, frati cu taranii din bodegi si carciumi satesti. Toate uzinele din combinat au trebuit sa contribuie la chemarea partidului. Cu toate ca nimeni nu ar fi anticipat si de la uzina noastra, un colectiv de treizeci de oameni ai muncii, sau dus sa puna umarul la bunastarea natiunii. Oamenii au fost alesi pe sprinceana, dintre comunistii adevarati, de catre cine altul, decat tov. Ionescu Adrian. Urmau sa-si desfasoare activitatea, la Nicoresti, intr-una din exploatarile viticole......Tov. Ionescu, a selectat pe sprinceana si dupa criterii ”foarte severe” numai de el stiute.
Insa ” a la guerre comme a la guerre ” gradinile lipsite de paza au capitulat rapid, devastate de ”pradatori” iar noi, cei de pe locomotive, am muncit trei luni de zile fara nici un liber ( daca-ti poti imagina ce inseamna asta ) Doua luni, cat au stat colegii la Nicoresti, plus inca o luna, cat au stat colegii de la Nicoresti in recuperari, dupa sezon. Efectiv, nu mai realizai in ce zi a saptamanii te afli si vesnic erai obosit si stresat......
Nebunia era totala in acea perioada a ”epocii de aur”...Se muncea pe branci si fara rost. La sfarsitul fiecarei luni, ”oamenii muncii” faceau raportari exagerate catre partid, constienti ca luna urmatoare trebuiau sa le ”umfle” si mai mult. Jumatate din anul 1986 am lucrat aproape exclusiv la OLD 2 ( otelaria numarul doi) Colegul din tura intai se ”cuplase” cu o manevranta si nu mai vroia sa paraseasca zona aceea blestemata, sub nici o forma. De cateva ori, prin ”interventii” la dispeceri, reusisem sa fug cu locomotiva de acolo, dar urmatoarea tura tot la OLD2 o gaseam.
Otelaria 2 era deservita de catre doua locomotive, ce lucrau exclusiv cu trenuri tehnologice de turnare. In partea de nord a otelariei erau patru linii de turnare iar in cea de sud sase. O locomotiva scotea din hala trenurile tehnologice de lingotiere turnate ( pline) iar cealalta, introducea la loc, un tren tehnologic gol, pentru turnare. Traseul, de la linia de turnare, pana in grupul liniilor de racire, masura doar cateva sute de metri, dar in zilele ( si mai cu seama noptile ) de intrecere socialista, reuseam sa cumulam si cate 25-30 km pe tura. Erau ture de serviciu in care, dupa cateva tentative de asezat la masa ( pe la 13.00- 13.30) renuntam exasperat si plin de draci, aruncam mancarea cu tot cu prosop si tacamuri pe geam, spre bucuria cainilor hamesiti. Se turna in draci...numai pentru a raporta ”patriei cat mai mult otel”. Trei sferturi din lingourile turnate ajungeau direct din striper, in baza de fier vechi, deoarece erau rebutate din start. Nu conta, trebuia musai sa spulberam toate recordurile. Erau ture de noapte in care efectiv pierdeam statutul de om si deveneam robot.
Din pricina epuizarii, spre zi, dupa orele 03.30, dupa ce scoteam un tren turnat din partea de nord a halei otelariei, in momentul in care incepeam sa-l imping catre grupul liniilor de racire si controlerul ajungea pozitionat pe treapta cinci-sase, ochii mi se inchideau instantaneu si adormeam, pret de doua-trei minute, pana ce profilul liniei incepea sa coboare si trenul facea un mic trecul. Atunci ma trezeam instantaneu, reduceam turatia motorului si incepeam sa franez....
De cate ori nu m-am gandit, dupa aceea ( iesit la pensie), ce ar fi insemnat sa-mi continui somnul cu cateva minute si sa fi continuat cursa nebuna, cu motorul turat la 500 turatii pe minut in plina panta.......
Langa Otelaria OLD 2 se afla amplasata si remiza Otelarii. Aici se afla un punct de alimentare cu combustibil precum si o hala de revizii si interventii, deservita de catre o echipa mixta de lacatusi si electricieni ce lucrau in doua schimburi a cate opt ore. Sef peste remiza era revizorul de locomotive, personaj ce lucra in tura 12/24 ca si mecanicii. Revizorul de locomotive, era si el ( ca si toata elita depoului ) un personaj plin de mareata sa importanta. Numitul, ne testa alcooloscopic in sala de testare, la intrarea in serviciu, ne inmana foile de parcurs si ne vizita regulat, conform programului de control, in turele de zi sau de noapte... Tura de noapte, domnul revizor si-o organiza riguros. In jurul orei zero, cupla caloriferul electric si-si pregatea patul improvizat pentru odihna. Apoi, iesea pe teren, unde trebuia sa verifice 5-6 locomotive. Datorita specificului statiei ( care implica un numar mare de locomotive intr-o zona relativ mica), toata activitatea nu dura mai mult de o ora. Domn revizor se intorcea in biroul bine incalzit, incuia usa, stingea lumina si se lungea pe banca dubla ( cu rol de pat). Despre intrusi nu-si facea grija, pentru ca cel putin 3-4 caini aciuati la PALD, vegheau neintrerupt. Pe la 04.00 ( cand suna ceasul desteptator de pe birou), domn revizor se trezea, lua situatia locomotivelor pe teren de la operatorul RCT si pe la 04.30, pleca pe jos, pana la poarta, unde se afla sala de testare, la care ajungea in jur de ora 05.00. La 05.15 primele tramvaie din oras ajungeau in combinat si odata cu ele si primii ( cei mai harnici) mecanici.
Concluzionand, meseria de revizor de locomotive nu era de fel usoara........Aproape se incheia una dintre cele mai ”cumplite” ture de noapte efectuate la deservirea OLD 2. Se simteau deja zorii. Ma aflam cu locomotiva in partea de nord a otelariei nr.2. Asteptam sa se incheie procesul de turnare in ultima lingotiera, ca apoi sa remorc trenul afara din hala. Oalei de turnare i se infundase orificiul prin care curgea otelul si doi ”turnatori” se munceau cu niste lancii cu oxigen sa o desfunde. Eram terminat de oboseala. Mancarea o aruncasem ( ca de atatea ori ) la caini si ochii ma usturau ingrozitor din pricina oboselii. Fumasem neintrerupt, cred ca aproape doua pachete de tigari ( Bucium...atat se mai gasea pe la chioscuri...ordinarie ). Am pus capul pe cotiera de langa geam, cu geamul deschis si cu urechea atenta la fluierul manevrantului...in caz ca se termina interventia.
O pace adanca m-a cuprins si in cateva secunde ma vedeam iarasi copil nevinovat, fara griji si nevoi, acasa la parinti, jucandu-ma in fata sobei incinse....
O voce rea si morocanoasa m-a adus instantaneu la realitate. Am deschis ochii si am dat de figura buhaita de somn, a ”domnului” revizor, urcat pe scarile cabinei.
- Ba nesimtitule....Nu ti-e rusine sa dormi ca boul, la ora asta ? ( era 04.30, ora la care el pleca la poarta )
Era stransa in mine atata frustare si lehamite si de viata si de toate, incat etichetarea ca si nesimtit a insemnat mai mult decat zece injuraturi de mama....Puteam fi orice, numai nesimtit nu acceptam a fi, in acea jalnica ipostaza. Intr-o fractiune de secunda, am reactionat manat de prima si legitima pornire. Am sarit de pe scaun, am insfacat cheia de 36/41 din panoul de scule postat sub geamul frontal al locomotivei si manat de o furie animalica am lovit cu putere.....in gol ( pentru ca ”domn” revizor se arucase deja de pe scara)....bara de acces in cabina locomotivei. Nu mai aveam nimic de pierdut oricum...Am deschis usa si am coborat mai mult prin alunecare pana la nivelul solului, cu cheia masiva in mana. Eram hotarat sa-i crap capul...Din fericire, pantofii scalciati, calcati pe staif, ce-i purtam in cabina, mi-au sarit din picioare si macadamul colturos dintre linii, mi-a taiat elanul....Seful de manevra, care fusese martor la intreaga scena ( amplasat fiind in gura halei, la c.c.a. cinci metri ) a sarit pe mine si a incercat sa ma imobilizeze..Era un om in apropierea varstei de pensionare, care vazuse destule la viata lui...
- Mai copile, astampara-te ca faci naibii o belea cat tine de mare...Da-l in .......masii de idiot. Cred ca s-a pisat deja pa el....Lasa-l in plata domnului, ca oricum n-are ce-ti face. Nu l-ai vazut cum nu l-am vazut nici eu, in noaptea asta pe aici...Ma pui martor, daca o fi......apoi, imediat, soneria macaralei de turnare s-a facut auzita, semn ca trenul trebuia scos din hala.............................
Multi ani, dupa aceea, in cu totul alta ipostaza, eram la o bere cu respectivul personaj ( cu care acum eram amic ) si l-am intrebat cum de nu m-a reclamat dupa patania cu pricina, sefilor, asa cum ma asteptam atunci. Mi-a zis, ca in aceasi zi s-a intors la locomotiva ( pe care deja lucra colegul din tura a treia ) si a ridicat banda de vitezometru. Intre ora 23.55 si 04.20 nu aparea pe banda decat cateva minute de stationare, iar la 04.20, ora la care venise el, locomotiva se afla stationata doar de trei minute....A mai zis ca nu-si cere scuze, deoarece asa erau vremurile pe atunci, iar eu i-am spus ca-mi pare grozav de rau ca i-am ratat tartacuta....Am comandat cate un coniac mare, in amintirea acelor vremuri si am ramas amici pana ce drumurile noastre sau despartit,......
Despre Otelaria nr.2 ( din care azi, prin grija lui ”tata india” a mai ramas doar amintirea) o sa-ti mai povestesc inca niste intamplari interesante care m-au marcat, insa pentru astazi, deocamdata, ne oprim aici................................................................................................................................
Efectele colaterale ale crizei au ajuns mintenas, pana in mijlocul combinatului. Sub pretextul si in lumina indicatiilor pretioase ale partidului "nea" Ionescu Radu impreuna cu secretarul de partid, tovarasul maistru Lupoaie, au avut inspirata idee de a "sponsoriza" cantina muncitoreasca a depoului cu o gradina de legume realizata "prin eforturi proprii si cu resurse locale". Stan, tractoristul, a facut rost de urgenta de un plug si alte anexe de la un CAP vecin cu combinatul, in contrapartida cu un butoi de motorina ( justificat legal cu bon de magazie - pentru spalat piese si motoare) si numai intr-o singura zi, a arat si discuit perimetrul ce urma sa gazduiasca salatele si gogonelele servite "oamenilor muncii" la masa de la ora 10.30. Tata Filip, legist de felul sau, a fost nevoit sa inchida ochii in fata micilor compromisuri organizatorice, dat fiind faptul ca "partidul insusi" ( prin reprezentantul sau) era implicat in acesta campanie umanitara. Parazapezii ce rugineau de plictiseala in depozit, au primit nobila sarcina de a imprejmui perimetrul, iar cinci mecanici ajutori, au fost retrasi de pe locomotive, pentru asigurarea "pazei si protectiei"............
Sucesul a fost urias. Plantele insamantate, udate din belsug si regulat de catre "gospodari" au inceput deja sa apara, prevestind o recolta bogata. "Partidul", a hotarat ( in intelepciunea sa ) sa recompenseze seful de sectie, pentru atitudinea sa muncitoresc revolutionara cu o replica ( la o scara mai mica ) a gradinii de legume, careia, in contrapartida urma sa i se anexeze un mic cuibar de iepurasi de carne ( bineinteles, doar pentru decor ). Tata Filip a muscat momeala....In urmatoarea luna, tractorul depoului, a arat si discuit pentru inca sase sapte locatii agro-turistice...
Toata ”lumea buna” a depoului, se gospodarise care cum reusise mai bine....Acuma...si numarul celor ”scosi din productie” crescuse corespunzator...Noaptea se organizau adevarate ”comandouri” de ”legionari” ce dadeau iama prin tarlalele de lucerna ale CAP-ului alaturat, pentru a asigura hrana zecilor de ” sufletele urecheate” iar ”fruntasii in productie” pentru merite deosebite ( asigurarea furajarii pe o saptamana) erau si ei recompensati cu cateva zile libere.
Cine ce avea cu ei ?..... Partea proasta era insa,ca pentru noi, ceilalti ”fraieri” ce prestam pe locomotive zi si noapte nu prea se mai gaseau posibilitati de acordare a unei recuperari sau ture libere. Cei ce-si incercau norocul batand la usa biroului T1, primeau aproape invariabil acelasi raspuns. Nu ai ore recuperari, sau daca aveai erau prea putine ( 8-10 ore) pentru o tura de serviciu libera. Si uite asa, unii mai carcotasi si mai putin dusi pe la biserica, au inceput sa-si tina singuri evidenta orelor lucrate lunar. Au sters cu buretele tot trecutul ( aflat in arhiva domnului Ionescu ) si au asteptat rabdatori, pana ce, conform calculului, numarul orelor suplimentare, neplatite au ajuns ( sau chiar au depasit nitel ) cifra 12 sau 24. Nu-ti dadea mana sa vi de acasa, pana la depou ( pierdeai cateva ore bune) doar pentru a solicita un liber. Dar, odata pe luna, cu ocazia scolii personalului, faceai sigur o vizita in ”vizuina lupului”....
Pana la pauza, cel ce avea trebuinta de un liber, isi mai verifica inca o data, matematic, socoteala, isi vara carnetelul in buzunar ( pentru orice eventualitate) si ciocanea optimist la usa domnului Ionescu, dezgolindu-si podoaba capilara respectuos...
- cioc, cioc !
- Da ! Se auzea nervos din interior...”Temerarul” ezita nitel, intrebandu-se daca n-ar fi mai inteligent sa revina in urmatoarea pauza..
- Intra odata, astepti rugat ? ...si mai nervos...
Inghitind in sec, omul deschidea precaut usa si-si vara nitel capul inauntru, pregatit sa se retraga degraba, daca cineva ar arunca ( Doamne fereste) cu vre-un obiect contondent inspre el...
- Traiti sefu....se poate ?
- Traiesc eu si fara sa-mi spui tu, mai....Ia zi, ce vrei ? Asa va apuca nebuneala, tocmai cand are omul mai multa treaba.....
- Ma scuzati sefu....vroia numai sa stiu daca-mi puteti da si mie o recuperare...Am o gramada de probleme de rezolvat si...stiti si dumneavoastra cum e ( stia asta pe dracu..) cu serviciul asta de 12/24, nu prea ai cand sa le faci..
- Ho, ma, ca ma doare capul...Sa vedem. Daca ai ore o sa incercam sa te rezolvam ( ca si cum acordarea unui liber trebuia sa treaca prin consiliul oamenilor muncii..), daca nu, mai astepti, pana faci ore....Da, din cate stiu eu, am impresia ca ai numai vreo 5-6 ore suplimentare....
Omul isi vedea destramat visul....Nu era posibil. Calculase de cateva ori...” Bai jegule, iti bag carnetelul asta pe gat, nenorocitule ! N-am sa te las sa ma furi iarasi ”...apoi cu un ton mai putin umil ca la inceput.
- Domn sef...dupa calculele mele si daca vreti vi le si arat, poate am gresit eu, as avea 14 ore...Pun 12, da tot ies de o recuperare...
Nea Adrian se facea alb la fata de indignare. Atata obraznicie nu mai suportase in cariera lui..
- Mai jegule ! Adicalea eu sunt tampit si tu esti destept, ai ? Sti sa calculezi tu mai bine decat mine...asa zici ? Iote mai ce grozav esti. Ba, ia treci tu ma, in locul meu atunci la biroul asta....Uite acus il sun pa sefu sa vina sa te puna in locul meu si eu ma duc ma pa masina ma, ca m-ati mancat cu mizeriile si pretentiile voastre. Va muma-n *ur de opincari...asa pateste omul bun cu voi..Va urcati in capu” lui....Ei, sa nu va ..ut eu de acum in colo. Tura si masina ..ulica, tura si sectoru” va paste . Vi s-a urcat democratia la cap, asta e........
Omul isi blestema in gand clipa cand a avut proasta inspiratie sa ciocane la usa..” Mama dracului de liber...nici macar nu era chiar asa de importat...putea sa o rezolve si idioata aia de muiere a mea. Numai tampita aia e de vina...de trei zile ma bate la cao cu liberul masii cu tot, fi-ai nemu” a dracului sa-i fie ”...iar apoi rugator...
- Hai bre, nea Adriene, ce te-ai suparat asa de tare pe mine, bre....Ma tot seaca satana aia de muiere sa mergem la tara, bre de m-a disperat...Daca stiam ce te superi atat nici nu mai intram...Zau, imi pare grozav de rau....da ziceam....daca tot era sa ma fi dus la tara ( si aici se tragea mai langa sef, aruncand o privire precauta catre usa) ti-aduceam si talica un bidonas de vinut de 20 de litri, da ala nobilu, cum bea numai popa si seful de post...ca tot vroiam sa-i dau cep....
Si mai are soacra-mea si niste gaste dolofane....una era numai buna pentru matale, asa, sa o asezi frumusel pe varza..
Lui nea Ionescu incepea sa-i revina putin cate putin culoare sanatoasa in obraji...O facea insa tot pe suparatul sorbind din cafeaua calduta de pe birou si desigilind un pachet de Kent, primit `cadou` jumatate de ora mai devreme.
- Ai merita sa te zvarl afara din birou...pe cuvantul meu. Uite, acu ma doare si capul de atata enervare....da, hai, treaca de la mine si de data asta....Da baga bine la cap...sa nu se mai repete, ca dracu te ia....
- Traiti sefu...va rog sa ma credeti ca nu mai fac in viata mea ( si speranta se aprindea iarasi in sufletul omului)
- Si uite, ca sa nu spui ca nu vreau sa te servesc, ia sa vedem ce scrie la catastif, in dreptul tau.
Deschidea o usa de la nivelul inferior al biroului, scotea un registru impozant pe care-l consulta tacticos si plin de importanta....
- Ia uite mai acilea ! ...si-i indesa registrul in fata ochilor, naucindul...Ce scrie acolo ma ? Vezi ? 18 ore mai, atatea ai...Ha,ha...mare socotitor esti...Toti va pricepeti...Vezi ma ca sunteti jeguri....Tu o tineai sus si tare ca ai numai 14....Cine va fura mai...prapaditilor, ai da mama voastra...Si ca sa-ti demonstrez ca nentu Ionescu e domn cu voi si va intelege ca un tata, uite mai, iti dau doua libere si o sa-mi ramai dator cu patru ore....
” Sfanta Nascatoare mare e puterea ta....Trei lumanari o sa aprind la biserica...sa vezi numa ce fata o sa faca muierea cand i-oi spune ca m-am lipit nu la una, ci la doua libere...zi, fa, pe cine mai faci tu acuma mototol, ai ? ”...apoi in culmea extazului.
- Sunteti cel mai mare domn, sefu....ce mai, n-am cuvinte....Sefu...i-mi dati vineri pe sambata si duminica ? Duminica seara, pe la sapte, cand viu de la tara, ( cu ochii la usa) direct pe la matale trec sa-ti las bidonu si gascuta...si mai pun de la mine si o litra de rachiu da ala bun, tras de doua ori cu margelute, sa mearga inainte de masa....
- Treci mai, daca vrei sa treci....daca e placerea ta nu ma bag. Vrei sa-mi aduci un kil de vin, asa, sa-l gust, aduci....nu vrei, nu aduci. Alegerea ta. Eu nu oblig pe nimeni si nu cer nimic de la nimeni.S-ar putea sa fiu acasa, s-ar putea sa nu fiu...da nevasta-mea sigur este acasa. O sa-i spui sa fie atenta.....Si vezi...daca e....gasca o tai si o jumulesti acasa, n-am chef de mizerie in casa.
Gata, hai tai-o de aici ca am o gramada de treaba. Treci pe la tura, fa cerere de recuperari si las-o acolo....valea.
- Am inteles. Traiti sefu ! ..si pocni militareste din calcaie............................................................
Gradinile de zarzavat au prosperat pana in toamna. Iepurii ( in ciuda sacrificarilor repetate) se inmultisera si ei intr-atat incat pana si ”paznicii” mai ciupeau cate unul, fara teama de a se sesiza ”stapanul”....Dar cand e sa se aleaga praful, praful se alege....Gloriosul partid, an de an folosea la stransul recoltei, elevii, studentii si militarii ( cum ar veni, parazitii statului...multilateral dezvoltat) in timp ce ”gospodarii satelor” se imbatau vartos la bodega comunala, asteptand noaptea pentru a iesii la furat, din gramezile frumos randuite de catre cei mai sus mentionati. Bag sama ca anul 1986 o fi fost un an de productii record la hectar, pentru ca ”forta de munca” a fost coplesita de volumul de munca, astfel incat, s-a ajuns a se apela la ”ajutorul tovarasesc” al muncitorilor din fabrici si uzine, frati cu taranii din bodegi si carciumi satesti. Toate uzinele din combinat au trebuit sa contribuie la chemarea partidului. Cu toate ca nimeni nu ar fi anticipat si de la uzina noastra, un colectiv de treizeci de oameni ai muncii, sau dus sa puna umarul la bunastarea natiunii. Oamenii au fost alesi pe sprinceana, dintre comunistii adevarati, de catre cine altul, decat tov. Ionescu Adrian. Urmau sa-si desfasoare activitatea, la Nicoresti, intr-una din exploatarile viticole......Tov. Ionescu, a selectat pe sprinceana si dupa criterii ”foarte severe” numai de el stiute.
Insa ” a la guerre comme a la guerre ” gradinile lipsite de paza au capitulat rapid, devastate de ”pradatori” iar noi, cei de pe locomotive, am muncit trei luni de zile fara nici un liber ( daca-ti poti imagina ce inseamna asta ) Doua luni, cat au stat colegii la Nicoresti, plus inca o luna, cat au stat colegii de la Nicoresti in recuperari, dupa sezon. Efectiv, nu mai realizai in ce zi a saptamanii te afli si vesnic erai obosit si stresat......
Nebunia era totala in acea perioada a ”epocii de aur”...Se muncea pe branci si fara rost. La sfarsitul fiecarei luni, ”oamenii muncii” faceau raportari exagerate catre partid, constienti ca luna urmatoare trebuiau sa le ”umfle” si mai mult. Jumatate din anul 1986 am lucrat aproape exclusiv la OLD 2 ( otelaria numarul doi) Colegul din tura intai se ”cuplase” cu o manevranta si nu mai vroia sa paraseasca zona aceea blestemata, sub nici o forma. De cateva ori, prin ”interventii” la dispeceri, reusisem sa fug cu locomotiva de acolo, dar urmatoarea tura tot la OLD2 o gaseam.
Otelaria 2 era deservita de catre doua locomotive, ce lucrau exclusiv cu trenuri tehnologice de turnare. In partea de nord a otelariei erau patru linii de turnare iar in cea de sud sase. O locomotiva scotea din hala trenurile tehnologice de lingotiere turnate ( pline) iar cealalta, introducea la loc, un tren tehnologic gol, pentru turnare. Traseul, de la linia de turnare, pana in grupul liniilor de racire, masura doar cateva sute de metri, dar in zilele ( si mai cu seama noptile ) de intrecere socialista, reuseam sa cumulam si cate 25-30 km pe tura. Erau ture de serviciu in care, dupa cateva tentative de asezat la masa ( pe la 13.00- 13.30) renuntam exasperat si plin de draci, aruncam mancarea cu tot cu prosop si tacamuri pe geam, spre bucuria cainilor hamesiti. Se turna in draci...numai pentru a raporta ”patriei cat mai mult otel”. Trei sferturi din lingourile turnate ajungeau direct din striper, in baza de fier vechi, deoarece erau rebutate din start. Nu conta, trebuia musai sa spulberam toate recordurile. Erau ture de noapte in care efectiv pierdeam statutul de om si deveneam robot.
Din pricina epuizarii, spre zi, dupa orele 03.30, dupa ce scoteam un tren turnat din partea de nord a halei otelariei, in momentul in care incepeam sa-l imping catre grupul liniilor de racire si controlerul ajungea pozitionat pe treapta cinci-sase, ochii mi se inchideau instantaneu si adormeam, pret de doua-trei minute, pana ce profilul liniei incepea sa coboare si trenul facea un mic trecul. Atunci ma trezeam instantaneu, reduceam turatia motorului si incepeam sa franez....
De cate ori nu m-am gandit, dupa aceea ( iesit la pensie), ce ar fi insemnat sa-mi continui somnul cu cateva minute si sa fi continuat cursa nebuna, cu motorul turat la 500 turatii pe minut in plina panta.......
Langa Otelaria OLD 2 se afla amplasata si remiza Otelarii. Aici se afla un punct de alimentare cu combustibil precum si o hala de revizii si interventii, deservita de catre o echipa mixta de lacatusi si electricieni ce lucrau in doua schimburi a cate opt ore. Sef peste remiza era revizorul de locomotive, personaj ce lucra in tura 12/24 ca si mecanicii. Revizorul de locomotive, era si el ( ca si toata elita depoului ) un personaj plin de mareata sa importanta. Numitul, ne testa alcooloscopic in sala de testare, la intrarea in serviciu, ne inmana foile de parcurs si ne vizita regulat, conform programului de control, in turele de zi sau de noapte... Tura de noapte, domnul revizor si-o organiza riguros. In jurul orei zero, cupla caloriferul electric si-si pregatea patul improvizat pentru odihna. Apoi, iesea pe teren, unde trebuia sa verifice 5-6 locomotive. Datorita specificului statiei ( care implica un numar mare de locomotive intr-o zona relativ mica), toata activitatea nu dura mai mult de o ora. Domn revizor se intorcea in biroul bine incalzit, incuia usa, stingea lumina si se lungea pe banca dubla ( cu rol de pat). Despre intrusi nu-si facea grija, pentru ca cel putin 3-4 caini aciuati la PALD, vegheau neintrerupt. Pe la 04.00 ( cand suna ceasul desteptator de pe birou), domn revizor se trezea, lua situatia locomotivelor pe teren de la operatorul RCT si pe la 04.30, pleca pe jos, pana la poarta, unde se afla sala de testare, la care ajungea in jur de ora 05.00. La 05.15 primele tramvaie din oras ajungeau in combinat si odata cu ele si primii ( cei mai harnici) mecanici.
Concluzionand, meseria de revizor de locomotive nu era de fel usoara........Aproape se incheia una dintre cele mai ”cumplite” ture de noapte efectuate la deservirea OLD 2. Se simteau deja zorii. Ma aflam cu locomotiva in partea de nord a otelariei nr.2. Asteptam sa se incheie procesul de turnare in ultima lingotiera, ca apoi sa remorc trenul afara din hala. Oalei de turnare i se infundase orificiul prin care curgea otelul si doi ”turnatori” se munceau cu niste lancii cu oxigen sa o desfunde. Eram terminat de oboseala. Mancarea o aruncasem ( ca de atatea ori ) la caini si ochii ma usturau ingrozitor din pricina oboselii. Fumasem neintrerupt, cred ca aproape doua pachete de tigari ( Bucium...atat se mai gasea pe la chioscuri...ordinarie ). Am pus capul pe cotiera de langa geam, cu geamul deschis si cu urechea atenta la fluierul manevrantului...in caz ca se termina interventia.
O pace adanca m-a cuprins si in cateva secunde ma vedeam iarasi copil nevinovat, fara griji si nevoi, acasa la parinti, jucandu-ma in fata sobei incinse....
O voce rea si morocanoasa m-a adus instantaneu la realitate. Am deschis ochii si am dat de figura buhaita de somn, a ”domnului” revizor, urcat pe scarile cabinei.
- Ba nesimtitule....Nu ti-e rusine sa dormi ca boul, la ora asta ? ( era 04.30, ora la care el pleca la poarta )
Era stransa in mine atata frustare si lehamite si de viata si de toate, incat etichetarea ca si nesimtit a insemnat mai mult decat zece injuraturi de mama....Puteam fi orice, numai nesimtit nu acceptam a fi, in acea jalnica ipostaza. Intr-o fractiune de secunda, am reactionat manat de prima si legitima pornire. Am sarit de pe scaun, am insfacat cheia de 36/41 din panoul de scule postat sub geamul frontal al locomotivei si manat de o furie animalica am lovit cu putere.....in gol ( pentru ca ”domn” revizor se arucase deja de pe scara)....bara de acces in cabina locomotivei. Nu mai aveam nimic de pierdut oricum...Am deschis usa si am coborat mai mult prin alunecare pana la nivelul solului, cu cheia masiva in mana. Eram hotarat sa-i crap capul...Din fericire, pantofii scalciati, calcati pe staif, ce-i purtam in cabina, mi-au sarit din picioare si macadamul colturos dintre linii, mi-a taiat elanul....Seful de manevra, care fusese martor la intreaga scena ( amplasat fiind in gura halei, la c.c.a. cinci metri ) a sarit pe mine si a incercat sa ma imobilizeze..Era un om in apropierea varstei de pensionare, care vazuse destule la viata lui...
- Mai copile, astampara-te ca faci naibii o belea cat tine de mare...Da-l in .......masii de idiot. Cred ca s-a pisat deja pa el....Lasa-l in plata domnului, ca oricum n-are ce-ti face. Nu l-ai vazut cum nu l-am vazut nici eu, in noaptea asta pe aici...Ma pui martor, daca o fi......apoi, imediat, soneria macaralei de turnare s-a facut auzita, semn ca trenul trebuia scos din hala.............................
Multi ani, dupa aceea, in cu totul alta ipostaza, eram la o bere cu respectivul personaj ( cu care acum eram amic ) si l-am intrebat cum de nu m-a reclamat dupa patania cu pricina, sefilor, asa cum ma asteptam atunci. Mi-a zis, ca in aceasi zi s-a intors la locomotiva ( pe care deja lucra colegul din tura a treia ) si a ridicat banda de vitezometru. Intre ora 23.55 si 04.20 nu aparea pe banda decat cateva minute de stationare, iar la 04.20, ora la care venise el, locomotiva se afla stationata doar de trei minute....A mai zis ca nu-si cere scuze, deoarece asa erau vremurile pe atunci, iar eu i-am spus ca-mi pare grozav de rau ca i-am ratat tartacuta....Am comandat cate un coniac mare, in amintirea acelor vremuri si am ramas amici pana ce drumurile noastre sau despartit,......
Despre Otelaria nr.2 ( din care azi, prin grija lui ”tata india” a mai ramas doar amintirea) o sa-ti mai povestesc inca niste intamplari interesante care m-au marcat, insa pentru astazi, deocamdata, ne oprim aici................................................................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu