Septembrie 1984... Ma puteam considera implinit. Aveam un fiu si o sotie minunata, un serviciu bun si bine remunerat,ce-si mai putea dori un "sclav de plantatie" pentru a se declara fericit ? Exceptand mizerabilul regim comunist...nimic.
Despre "Epoca de Aur" o sa mai vorbim...mai ales ca "aurul" nu era decat o spoiala de suprafata menita sa insele "oamenii de bine", vorba "tatucului" asa zisei revolutii, tov. Ilici Iliescu - intaiul revolutionar al republicii bananiere romania.
Hai ca deja ma enervez si deviez de la subiect.
Septembrie 1984. 70-132 era cea mai faina locomotiva de 700CP din sectorul Otelarii.
Abia venita din RK, de la Cluj reprezenta pentru mine, implinirea momentului. Salariul imi fusese majorat la - 2690 lei -, nu avusesem parte de nici o "belea",in meseria mea ma descurcam onorabil astfel incat reusisem sa-mi castig cat de cat un loc pe scara ierarhica a mecanicilor din tura a treia Otelalarii ( tura in care imi desfasuram activitatea)...toate bune si frumoase pna in ziua in care...
Tura de zi. Munceam cu drag si spor in statia Otelarii. Pe la 14.30-14.45, apare din neant, Grisa ( instructorul sectorului). La scoala personalului eram "magarul lui de bataie". Imi alegeam singur locul in prima banca ( cea ocolita de catre toti cursantii), pentru ca oricum eram "ascultat" in permanenta si mod constant. Ma obisnuisem si resemnasem cu soarta mea astfel incat eram vesnic pregatit, oricand. Stia el ce stia, bietul Grisa, cu toate ca eu, in gandul meu, sincer il cam injuram pentru "atentia" deosebita la care eram vesnic supus.
Oficial era sever si respectuos cu mine, in particular insa imi vorbea aproape ca si fratelui sau, cu care fusesem coleg de clasa.
Deci, urca Grisa pe masina. Eram in stationare, asa ca m-am ridicat respectuos de pe scaun si l-am salutat.
- Merge masina domn" mecanic ? Probleme, ceva ?
- Nu sefu" zic, chiar multumit deocamdata...Om vedea mai tarziu.
- N-ai sa mai vezi nimic mai tarziu ..ulica. De luna viitoare ( eram deja in 27-28 ale lunii curente) ai sa faci serviciul in tura a doua, la 125-363....
Am cazut instantaneu pe scaunul de serviciu...
- Cum adica, in tura a doua si pe alta masina ? ( nici macar nu-i retinusem numarul ,de indignare ). Da ce-am facut nene, sa merit soarta asta ? L-am omorat pe bunicu" sau ce ?
- Bai, tu nu comentezi. Tu executi. Asa am hotarat, asa faci...Mai vorbim, pentru ca acuma am terminat serviciul si trebuie sa plec acasa.( deja cursa conventie se apropia de statia Otelarii )
Instructorul a coborat rapid, asa cum se si urcase si a disparut in mijlocul de transport in comun, lasandu-ma cu o mie de semne de intrebare nedeslusite.
Tura a doua...de ce ? 125-363 ? N-am auzit in viata mea de asemenea locomotiva...O fi zis-o la "misto" ?... Nici de mancare nu m-am mai atins pana la ora schimbului. Seara, la 18.45, in statia de autobuz, catre poarta, aveam sa ma dumiresc. De la Bucuresti (uzina Faur) aveau sa soseasca in cateva zile un lot de locomotive noi noute (ultimele achizitionate vreodata in combinat). 125-341, 125-342, 125-343, 124-344, 125-347, 125-348, 125-360, 125-361 pentru sectorul Furnale, 125-350, 125-351, 125-362, 125-363, 125-364, 125-369 pentru sectorul Otelarii si 125-380 pentru sectorul rece.
Cincispezece locomotive noi noute...iti dai seama. Biletul de o suta de miloane la loterie. Toata "populatia" avea cunostinta despre acest eveniment, mai putin persoana mea. Deja se si vehicula partida fiecarei locomotive in parte... Nu, categoric lucru, Grisa facea "misto"de mine. Nu discutasem macar o singura data despre aceasta tema si in plus era o aberatie sa poti crede ca avand doar (aproape) trei ani "experienta", cineva ti-ar incredinta o locomotiva noua, de alt tip, fata de cel pe care efectuezi in prezent serviciul.
A doua tura de serviciu insa, am parte iarasi de "vizita" instructorului.
- Cum e domn" mecanic ? Te-ai hotarat ?
- Cum sa fie ? Sincer iti multumesc pentru oferta, daca e adevarata... Pe cuvantul meu ca ma simt magulit. Dar...iti dai seama ce insemna pentru mine asta ? Acum am o masina aproape perfecta si o partida asa cum am visat, cu care ma inteleg de minune. Tu-mi ceri sa-mi schimb tura si sa fac partida cu cine...? Iti dai seama ce viata o sa am eu cu aia, numai gandindu-se ca: "uite-l si pa asta, curva lui Grisa...oare cat o fi cotizat sa-l aduca aici intre noi?.." Sincer, mai bine ma lipsesc....
- ...Da mai, da ca prostu" ca bata-n balta... De ce nu intrebi mai intai despre ce e vorba in propozitie si mai apoi sa tragi concluzii ? Afla ..ulica, ca nen-tu Enache intai a gandit si mai apoi a vorbit. Detalii ? Intreaba-ma ..
- Pai...de ce sa ma schimb eu in alta tura ?
- Pentru ca domn" Enache, asa prost, cum este el, a obtinut de le sefu" aprobare pentru o "masina" experimentala... Adica, o partida formata din "juniori" cu potential, pentru care domn" Enache garanteaza "cu capul". Mecanici tineri, carora li se ofera sansa vietii lor de afirmare... Vrei sa te inhami la experimentul asta, bine, refuzi,e dreptul tau...candidati se gasesc oricum, tu hotarasti...
- ....M-ai lasat deja fara replica...Cam despre ce "partida" ar fi vorba ?
- Aha, deja vad ca incepi sa devii interesat ..ulica. Tura intai Lacatus, tura a doua tu, iar in tura a treia si major, asta daca nu cumva vrei sa te declari tu, Chelaru....
-...Sefu"...deja datele problemei se schimba radical..( toti cei mentionati imi fusese-ra colegi de promotie si-i cunosteam bine ) ... Ma bag si eu , atunci....
- Baga-te fraiere...ca alta sansa de genul asta nu o sa mai gasesti.
-.....Si cand mergem la " o friptura" ?
- Tu, chiar vrei sa-mi para rau ca te-am ales ? Domn" Enache nu vinde " beneficii la purtator"... Chiar vrei sa te injur ? Fripturi servesc impreuna cu cu "neamul meu", fara obligatii...
Cateva zile, pana la sfarsitul lunii, somnul nu s-a mai prins de mine. Eram sfasiat de indoieli. In cate o zi ma visam la controlerul noii mele masini, pentru ca a doua zi sa-mi para rau ca am acceptat transferul...Cel mai greu imi era faptul ca trebuia sa-mi schimb tura de serviciu.
In ultima zi a lunei, insa, si-au facut aparitia pe teren primele doua noi locomotive ( ce-si finalizasera stadiul de pregatire exploatare ). Am urcat si eu, de curiozitate, la bordul uneia dintre ele si am avut o adevarata revelatie. Masina nou nouta, mirosind inca a vopsea prospata, impecabila si stralucitoare...Toate lampile din bord functionale, motor care torcea ca un motan urias...ce mai, senzatie deosebita. Imediat ce-am coborat de pe ea, m-am repezit in cladirea garii, pe un telefon disponibil si l-am sunat pe Grisa sa-i spun ca m-am hotarat definitiv.
Oricum, instructorul anticipase acordul meu, pentru ca deja eram alocat prin "impartitor" (graficul de lucru pe ture si locomotive a personalului de locomotiva) la LDH 125-363.
01.octombrie 1984...n-am sa uit data asta cat oi traii...Era o zi frumoasa de toamna. De la poarta, plecasem imediat (pentru ca oricum nu cunosteam pe nimeni cu care sa schimb o vorba) si ajunsesem inaintea cursei conventie ce aducea schimbul. Noul coleg de partida, mi-a dat raportul extaziat si el de prima tura lucrata pe noua masina.
Am inspectat locomotiva in toate cotloanele posibile. Era impecabila si n-avea nici cea mai mica pierdere de fluide. Sub capota motorului, persista acelasi miros de prospata vopsea.
N-am avut parte (curios) de prea multa activitate. Parca si IDM-ul se sfia sa puna la treaba o masina "de expozitie", in schimb, asa cum anticipasem, privirile noilor colegi, nu erau deloc binevoitoare...
Seara, la ora schimbului, in asteptarea conventiei se dezbatea cu foc,statutul "barbosului"
aterizat din tura a doua, direct pe una dintre "bijuteriile" statiei Otelarii si comentariile nu erau de fel prietenoase. Bine..cand m-am apropiat de grupul lor, discutiile au incetat subit si au deviat catre alt subiect. Apucasem insa sa remarc siguranta lor, despre nefericita ideea a conducerii depoului, de a incredinta o locomotiva noua, unor " ageamii" abia iesiti din scoala. Toata lumea, avea la unison convingerea, ca maxim pana la sfarsitul lunei, cel putin unul dintre membri partidei va produce cel putin o avarie majora locomotivei.
Toata luna, Grisa a stat "calare" pe locomotiva mea. Aproape zilnic ma onora cu prezenta si de fiecare data ma chestiona profesional, mai ceva ca la examen. Mi-a facut rost de schema desfasurata a circuitului electric a locomotivei pe care am fost nevoiti sa o lipim efectiv in cabina, de o parte si cealalta a geamurilor laterale. Trebuia sa o invat ca pe "Tatal Nostru" (vorba lui), pentru ca : << N-ai voie sa ramai defect, intelegi ? Astia (noii colegi adica) abia asteapta sa-si bata joc de voi, la cea mai mica prostie. Nu aveti voie sa le dati satisfactie...>>
Avea dreptate, dar nu era deloc usor pentru noi si mai ales pentru mine, care aveam un orgoliu deosebit. A fost cea mai stresanta luna din cariera mea.
De cate ori puneam locomotiva in miscare, ma asiguram temeinic si pe partea ajutorului (lipsa), ma asiguram si in deplasare aproape la fiecare marca de siguranta, la fiecare semnal de fluier sau trompeta auzit aiurea, la fiecare "far central" ce se indrepta catre mine...Facea "kilometrii" in cabina, de la un post pe altul.
Grija cea mare era sa nu "indoi" plugul sau rezervorul (cele mai vulnerabile piese ). Nu cred ca era vreo locomotiva de 1250 CP, intacta, in aceasta privinta. Constructorul, proiectase aceste locomotive pentru calea ferata, nu pentru CSG. Printre linii, in gabarit,in permanenta puteai "agata" cate ceva. Capete de sutaje, palnii de turnare cazute de pe trenurile tehnologige, blocuri de caramizi refractare pravalite de prin KB-uri si cate si mai cate. Cosmarul incepea insa, odata cu intrarea in halele de turnare, sau de pregatire a lingotierelor...Aici, plugul locomotivei (daca nu-ti pasa de ea) era folosit pe post de buldozer. Cat stres si panarama aveam cu manevrantii, IDM-ul si maistrul din hala cand refuzam sa remorc cate un tren, din pricina lipsei de gabarit...Mai ales ca eram si nou in tura si cu "pile", cum credeau ei... Din pricina acestui aspect (dar nu numai), ajunsesem sa "mananc cu paine" instructiile de serviciu si PTE-ul statiei. Nu aveam voie sa gresec si eram constient de aceasta....A fost cea mai ingrozitoare luna.
Catre sfarsitul ei totusi, reusisem performanta sa fiu acceptat, cat de cat, de catre noua "haita"si sa-mi pot gasi si eu, un partener de dialog, pe drumul de la poarta catre locul de munca. "Profetia" lor nu se implinise. Timpul sorocit se terminase deja, iar locomotiva arata la fel ca in prima tura de serviciu. Si sa nu crezi ca exagerez. Efectiv o adoram. Dimineata, la jumatatea turei (sau seara-in fuctie de tura),in douazeci de minute, o lustruiam, de sus de pe capota, pana la boghiuri. Aveam o satisfactie deosebita sa privesc de-a lungul ei si sa vad "peisajul" reflectandu-se in oglinda ei. La sfarsitul turei de serviciu, o mai stergeam odata pentru a o preda schimbului la fel de bine intretinuta.
Baietii munceau si ei, asemenea, asa incat efectul era in permanenta vizibil. Ce-i drept, acesta "activitate" era comentata cu ironie, de catre colegii de pe alte masini, dar putin imi pasa.
Pe una dintre "noile achizitii" din statia Furnale ( masina incredintata unor mecanici destoinici) am avut surpriza sa constat o "inbunatatire estetica" a cabinei de conducere. Baietii acestia, acoperisera cu linoleum, aproape toate partile metalice ale postului de conducere, dulapului electric si cel al dinamstarterului...Efectul era deosebit de placut si in plus, suprafetele vopsite erau astfel protejate.
In primele libere, impreuna cu colegul din tura intai, am cutreierat intreg orasul, pentru a identifica un model deosebit de linoleum, cu care sa decoram si noi cabina. Nu prea gasisem ninic care sa ne placa in mod deosebit, dar spre final, intr-un magazin specializat, am avut o revelatie. Abia aparuse (pe vremea aceea), mocheta cauciucata. Fata era plusata, in rosu,maron sau albastru, iar spatele era cauciucat si foarte flexibil.
Exact ce ne trebuia. Cum masurasem temeinic toate partile cabinei ce trebuiau acoperita, stiam la fix, de cati metrii aveam nevoie....Problema insa, era costul, destul de ridicat fata de clasicul linoleum. Dar dupa o scurt calcul si avand in vedere ca suma avea sa fie suportata in trei, am facut achizitia...
Prima tura de serviciu (dupa libere), era tura de noapte. Venisem la munca inarmat cu doua perechi de foarfece, cateva lame, creioane, creta de croitorie si tot ce speram eu ca mi-ar fi de folos. Mocheta, mi-a adus-o putin mai tarziu, colegul, cu o masina, din oras.
In noaptea aceea am avut o multime de treaba. N-am inchis geana pe geana si n-am mancat nimic, pentru a nu pierde timp pretios. Am trasat, taiat, decupat, remorcat trenuri si efectuat manevre, toata noaptea. Aproape de ziua ispravisem de "capitonat" cabina de conducere. Iesise superb. Jurai ca este interiorul unui vagon de casa intai al unui tren expres. Eram mandru de rezultat si de faptul ca totul imi iesise ca la carte. Parca nici nu-mi mai venea sa ma duc acasa...
Abia ce apucasem sa matur cabina si sa-mi strang ustensilele risipite prin toate colturile, cand...controlul. Ionescu Adrian ( jegul) si Grisa, in drumul lor catre poarta, dupa ce aproape terminasera programul de control, au dat de locomotiva mea. Ionescu a urcat in cabina, iar Grisa, cum era obiceiul lui, inspecta motorul in cautare de "nereguli"
L-am lasat intentionat pe Ionescu sa intre in cabina pe intuneric, facandu-ma ca nu i-am observat prezenta. Am aprins lumina...si omul a ramas efectiv cu "gura cascata". Si-a arucat privirile cateva secunde prin toate partile, apoi a dechis usa, pe partea unde se afla instructorul si a strigat catre el:
- Mai Grisa, lasa mai naibii motorul ala si vino incoace repede...sa vezi mai ce-a facut "protejatul" tau...In paranteza fie spus, Ionescu Adrian avea si el, la randul sau, mai multi "protejati" beneficiari de locomotive noi, insa spre deosebire de Grisa, protejatii lui, achitasera o taxa substantiala de "protectie"...
Grisa, la gandul ca cine stie ce panarama facusem, mai sa rupa usa din viteza.
- Ma, tu vezi ce-a facut omul, din cabina asta...Bravo mai baiete...Nu-mi vine sa cred...
Eu ma umflam in pene deja...cand pleosc;
- Enache, vreau sa vad toate masinile din sectorul tau, exact ca asta. Nu ma intereseaza cum si in ce fel ii convingi pe jegurile tale de mecanici. Intreaba baiatul cati bani au dat pe mocheta si la urmatoare premiere ii treci pe lista sa-si scoata parleala...
Au mai stat nitel si-au plecat. Chestia era ca abia ce reusisem sa ma integrez cat de cat in grupul mecanicilor...si urma ca in curand sa ma "dezintegrez"...Iti dai seama cu ce "simpatie" aveau sa ma priveasca astia cand instructorul le va spune ca trebuie ca toate masinile sa arate precum 363. Praful s-a ales de satisfactia mea.
Normal ca urmatoarele ture de serviciu relatia amicala si asa precara cu "lumea" din preajma s-a racit brusc. Cred ca am fost gratulat cu cateva mii de injuraturi si de "urari de bine".
Simteam tensiunea...dar asta era : "alea jacta est" Nu mai puteam intoarce timpul si sincer
nici nu cred ca as fi procedat altfel. Asa a ajuns locomotiva 125-363 sa fie poreclita "regina otelariei" si avea sa-si pastreze titlul de "noblete" pana in ziua in care mi-am incheiat cariera de mecanic locomotiva....................................................
Despre "Epoca de Aur" o sa mai vorbim...mai ales ca "aurul" nu era decat o spoiala de suprafata menita sa insele "oamenii de bine", vorba "tatucului" asa zisei revolutii, tov. Ilici Iliescu - intaiul revolutionar al republicii bananiere romania.
Hai ca deja ma enervez si deviez de la subiect.
Septembrie 1984. 70-132 era cea mai faina locomotiva de 700CP din sectorul Otelarii.
Abia venita din RK, de la Cluj reprezenta pentru mine, implinirea momentului. Salariul imi fusese majorat la - 2690 lei -, nu avusesem parte de nici o "belea",in meseria mea ma descurcam onorabil astfel incat reusisem sa-mi castig cat de cat un loc pe scara ierarhica a mecanicilor din tura a treia Otelalarii ( tura in care imi desfasuram activitatea)...toate bune si frumoase pna in ziua in care...
Tura de zi. Munceam cu drag si spor in statia Otelarii. Pe la 14.30-14.45, apare din neant, Grisa ( instructorul sectorului). La scoala personalului eram "magarul lui de bataie". Imi alegeam singur locul in prima banca ( cea ocolita de catre toti cursantii), pentru ca oricum eram "ascultat" in permanenta si mod constant. Ma obisnuisem si resemnasem cu soarta mea astfel incat eram vesnic pregatit, oricand. Stia el ce stia, bietul Grisa, cu toate ca eu, in gandul meu, sincer il cam injuram pentru "atentia" deosebita la care eram vesnic supus.
Oficial era sever si respectuos cu mine, in particular insa imi vorbea aproape ca si fratelui sau, cu care fusesem coleg de clasa.
Deci, urca Grisa pe masina. Eram in stationare, asa ca m-am ridicat respectuos de pe scaun si l-am salutat.
- Merge masina domn" mecanic ? Probleme, ceva ?
- Nu sefu" zic, chiar multumit deocamdata...Om vedea mai tarziu.
- N-ai sa mai vezi nimic mai tarziu ..ulica. De luna viitoare ( eram deja in 27-28 ale lunii curente) ai sa faci serviciul in tura a doua, la 125-363....
Am cazut instantaneu pe scaunul de serviciu...
- Cum adica, in tura a doua si pe alta masina ? ( nici macar nu-i retinusem numarul ,de indignare ). Da ce-am facut nene, sa merit soarta asta ? L-am omorat pe bunicu" sau ce ?
- Bai, tu nu comentezi. Tu executi. Asa am hotarat, asa faci...Mai vorbim, pentru ca acuma am terminat serviciul si trebuie sa plec acasa.( deja cursa conventie se apropia de statia Otelarii )
Instructorul a coborat rapid, asa cum se si urcase si a disparut in mijlocul de transport in comun, lasandu-ma cu o mie de semne de intrebare nedeslusite.
Tura a doua...de ce ? 125-363 ? N-am auzit in viata mea de asemenea locomotiva...O fi zis-o la "misto" ?... Nici de mancare nu m-am mai atins pana la ora schimbului. Seara, la 18.45, in statia de autobuz, catre poarta, aveam sa ma dumiresc. De la Bucuresti (uzina Faur) aveau sa soseasca in cateva zile un lot de locomotive noi noute (ultimele achizitionate vreodata in combinat). 125-341, 125-342, 125-343, 124-344, 125-347, 125-348, 125-360, 125-361 pentru sectorul Furnale, 125-350, 125-351, 125-362, 125-363, 125-364, 125-369 pentru sectorul Otelarii si 125-380 pentru sectorul rece.
Cincispezece locomotive noi noute...iti dai seama. Biletul de o suta de miloane la loterie. Toata "populatia" avea cunostinta despre acest eveniment, mai putin persoana mea. Deja se si vehicula partida fiecarei locomotive in parte... Nu, categoric lucru, Grisa facea "misto"de mine. Nu discutasem macar o singura data despre aceasta tema si in plus era o aberatie sa poti crede ca avand doar (aproape) trei ani "experienta", cineva ti-ar incredinta o locomotiva noua, de alt tip, fata de cel pe care efectuezi in prezent serviciul.
A doua tura de serviciu insa, am parte iarasi de "vizita" instructorului.
- Cum e domn" mecanic ? Te-ai hotarat ?
- Cum sa fie ? Sincer iti multumesc pentru oferta, daca e adevarata... Pe cuvantul meu ca ma simt magulit. Dar...iti dai seama ce insemna pentru mine asta ? Acum am o masina aproape perfecta si o partida asa cum am visat, cu care ma inteleg de minune. Tu-mi ceri sa-mi schimb tura si sa fac partida cu cine...? Iti dai seama ce viata o sa am eu cu aia, numai gandindu-se ca: "uite-l si pa asta, curva lui Grisa...oare cat o fi cotizat sa-l aduca aici intre noi?.." Sincer, mai bine ma lipsesc....
- ...Da mai, da ca prostu" ca bata-n balta... De ce nu intrebi mai intai despre ce e vorba in propozitie si mai apoi sa tragi concluzii ? Afla ..ulica, ca nen-tu Enache intai a gandit si mai apoi a vorbit. Detalii ? Intreaba-ma ..
- Pai...de ce sa ma schimb eu in alta tura ?
- Pentru ca domn" Enache, asa prost, cum este el, a obtinut de le sefu" aprobare pentru o "masina" experimentala... Adica, o partida formata din "juniori" cu potential, pentru care domn" Enache garanteaza "cu capul". Mecanici tineri, carora li se ofera sansa vietii lor de afirmare... Vrei sa te inhami la experimentul asta, bine, refuzi,e dreptul tau...candidati se gasesc oricum, tu hotarasti...
- ....M-ai lasat deja fara replica...Cam despre ce "partida" ar fi vorba ?
- Aha, deja vad ca incepi sa devii interesat ..ulica. Tura intai Lacatus, tura a doua tu, iar in tura a treia si major, asta daca nu cumva vrei sa te declari tu, Chelaru....
-...Sefu"...deja datele problemei se schimba radical..( toti cei mentionati imi fusese-ra colegi de promotie si-i cunosteam bine ) ... Ma bag si eu , atunci....
- Baga-te fraiere...ca alta sansa de genul asta nu o sa mai gasesti.
-.....Si cand mergem la " o friptura" ?
- Tu, chiar vrei sa-mi para rau ca te-am ales ? Domn" Enache nu vinde " beneficii la purtator"... Chiar vrei sa te injur ? Fripturi servesc impreuna cu cu "neamul meu", fara obligatii...
Cateva zile, pana la sfarsitul lunii, somnul nu s-a mai prins de mine. Eram sfasiat de indoieli. In cate o zi ma visam la controlerul noii mele masini, pentru ca a doua zi sa-mi para rau ca am acceptat transferul...Cel mai greu imi era faptul ca trebuia sa-mi schimb tura de serviciu.
In ultima zi a lunei, insa, si-au facut aparitia pe teren primele doua noi locomotive ( ce-si finalizasera stadiul de pregatire exploatare ). Am urcat si eu, de curiozitate, la bordul uneia dintre ele si am avut o adevarata revelatie. Masina nou nouta, mirosind inca a vopsea prospata, impecabila si stralucitoare...Toate lampile din bord functionale, motor care torcea ca un motan urias...ce mai, senzatie deosebita. Imediat ce-am coborat de pe ea, m-am repezit in cladirea garii, pe un telefon disponibil si l-am sunat pe Grisa sa-i spun ca m-am hotarat definitiv.
Oricum, instructorul anticipase acordul meu, pentru ca deja eram alocat prin "impartitor" (graficul de lucru pe ture si locomotive a personalului de locomotiva) la LDH 125-363.
01.octombrie 1984...n-am sa uit data asta cat oi traii...Era o zi frumoasa de toamna. De la poarta, plecasem imediat (pentru ca oricum nu cunosteam pe nimeni cu care sa schimb o vorba) si ajunsesem inaintea cursei conventie ce aducea schimbul. Noul coleg de partida, mi-a dat raportul extaziat si el de prima tura lucrata pe noua masina.
Am inspectat locomotiva in toate cotloanele posibile. Era impecabila si n-avea nici cea mai mica pierdere de fluide. Sub capota motorului, persista acelasi miros de prospata vopsea.
N-am avut parte (curios) de prea multa activitate. Parca si IDM-ul se sfia sa puna la treaba o masina "de expozitie", in schimb, asa cum anticipasem, privirile noilor colegi, nu erau deloc binevoitoare...
Seara, la ora schimbului, in asteptarea conventiei se dezbatea cu foc,statutul "barbosului"
aterizat din tura a doua, direct pe una dintre "bijuteriile" statiei Otelarii si comentariile nu erau de fel prietenoase. Bine..cand m-am apropiat de grupul lor, discutiile au incetat subit si au deviat catre alt subiect. Apucasem insa sa remarc siguranta lor, despre nefericita ideea a conducerii depoului, de a incredinta o locomotiva noua, unor " ageamii" abia iesiti din scoala. Toata lumea, avea la unison convingerea, ca maxim pana la sfarsitul lunei, cel putin unul dintre membri partidei va produce cel putin o avarie majora locomotivei.
Toata luna, Grisa a stat "calare" pe locomotiva mea. Aproape zilnic ma onora cu prezenta si de fiecare data ma chestiona profesional, mai ceva ca la examen. Mi-a facut rost de schema desfasurata a circuitului electric a locomotivei pe care am fost nevoiti sa o lipim efectiv in cabina, de o parte si cealalta a geamurilor laterale. Trebuia sa o invat ca pe "Tatal Nostru" (vorba lui), pentru ca : << N-ai voie sa ramai defect, intelegi ? Astia (noii colegi adica) abia asteapta sa-si bata joc de voi, la cea mai mica prostie. Nu aveti voie sa le dati satisfactie...>>
Avea dreptate, dar nu era deloc usor pentru noi si mai ales pentru mine, care aveam un orgoliu deosebit. A fost cea mai stresanta luna din cariera mea.
De cate ori puneam locomotiva in miscare, ma asiguram temeinic si pe partea ajutorului (lipsa), ma asiguram si in deplasare aproape la fiecare marca de siguranta, la fiecare semnal de fluier sau trompeta auzit aiurea, la fiecare "far central" ce se indrepta catre mine...Facea "kilometrii" in cabina, de la un post pe altul.
Grija cea mare era sa nu "indoi" plugul sau rezervorul (cele mai vulnerabile piese ). Nu cred ca era vreo locomotiva de 1250 CP, intacta, in aceasta privinta. Constructorul, proiectase aceste locomotive pentru calea ferata, nu pentru CSG. Printre linii, in gabarit,in permanenta puteai "agata" cate ceva. Capete de sutaje, palnii de turnare cazute de pe trenurile tehnologige, blocuri de caramizi refractare pravalite de prin KB-uri si cate si mai cate. Cosmarul incepea insa, odata cu intrarea in halele de turnare, sau de pregatire a lingotierelor...Aici, plugul locomotivei (daca nu-ti pasa de ea) era folosit pe post de buldozer. Cat stres si panarama aveam cu manevrantii, IDM-ul si maistrul din hala cand refuzam sa remorc cate un tren, din pricina lipsei de gabarit...Mai ales ca eram si nou in tura si cu "pile", cum credeau ei... Din pricina acestui aspect (dar nu numai), ajunsesem sa "mananc cu paine" instructiile de serviciu si PTE-ul statiei. Nu aveam voie sa gresec si eram constient de aceasta....A fost cea mai ingrozitoare luna.
Catre sfarsitul ei totusi, reusisem performanta sa fiu acceptat, cat de cat, de catre noua "haita"si sa-mi pot gasi si eu, un partener de dialog, pe drumul de la poarta catre locul de munca. "Profetia" lor nu se implinise. Timpul sorocit se terminase deja, iar locomotiva arata la fel ca in prima tura de serviciu. Si sa nu crezi ca exagerez. Efectiv o adoram. Dimineata, la jumatatea turei (sau seara-in fuctie de tura),in douazeci de minute, o lustruiam, de sus de pe capota, pana la boghiuri. Aveam o satisfactie deosebita sa privesc de-a lungul ei si sa vad "peisajul" reflectandu-se in oglinda ei. La sfarsitul turei de serviciu, o mai stergeam odata pentru a o preda schimbului la fel de bine intretinuta.
Baietii munceau si ei, asemenea, asa incat efectul era in permanenta vizibil. Ce-i drept, acesta "activitate" era comentata cu ironie, de catre colegii de pe alte masini, dar putin imi pasa.
Pe una dintre "noile achizitii" din statia Furnale ( masina incredintata unor mecanici destoinici) am avut surpriza sa constat o "inbunatatire estetica" a cabinei de conducere. Baietii acestia, acoperisera cu linoleum, aproape toate partile metalice ale postului de conducere, dulapului electric si cel al dinamstarterului...Efectul era deosebit de placut si in plus, suprafetele vopsite erau astfel protejate.
In primele libere, impreuna cu colegul din tura intai, am cutreierat intreg orasul, pentru a identifica un model deosebit de linoleum, cu care sa decoram si noi cabina. Nu prea gasisem ninic care sa ne placa in mod deosebit, dar spre final, intr-un magazin specializat, am avut o revelatie. Abia aparuse (pe vremea aceea), mocheta cauciucata. Fata era plusata, in rosu,maron sau albastru, iar spatele era cauciucat si foarte flexibil.
Exact ce ne trebuia. Cum masurasem temeinic toate partile cabinei ce trebuiau acoperita, stiam la fix, de cati metrii aveam nevoie....Problema insa, era costul, destul de ridicat fata de clasicul linoleum. Dar dupa o scurt calcul si avand in vedere ca suma avea sa fie suportata in trei, am facut achizitia...
Prima tura de serviciu (dupa libere), era tura de noapte. Venisem la munca inarmat cu doua perechi de foarfece, cateva lame, creioane, creta de croitorie si tot ce speram eu ca mi-ar fi de folos. Mocheta, mi-a adus-o putin mai tarziu, colegul, cu o masina, din oras.
In noaptea aceea am avut o multime de treaba. N-am inchis geana pe geana si n-am mancat nimic, pentru a nu pierde timp pretios. Am trasat, taiat, decupat, remorcat trenuri si efectuat manevre, toata noaptea. Aproape de ziua ispravisem de "capitonat" cabina de conducere. Iesise superb. Jurai ca este interiorul unui vagon de casa intai al unui tren expres. Eram mandru de rezultat si de faptul ca totul imi iesise ca la carte. Parca nici nu-mi mai venea sa ma duc acasa...
Abia ce apucasem sa matur cabina si sa-mi strang ustensilele risipite prin toate colturile, cand...controlul. Ionescu Adrian ( jegul) si Grisa, in drumul lor catre poarta, dupa ce aproape terminasera programul de control, au dat de locomotiva mea. Ionescu a urcat in cabina, iar Grisa, cum era obiceiul lui, inspecta motorul in cautare de "nereguli"
L-am lasat intentionat pe Ionescu sa intre in cabina pe intuneric, facandu-ma ca nu i-am observat prezenta. Am aprins lumina...si omul a ramas efectiv cu "gura cascata". Si-a arucat privirile cateva secunde prin toate partile, apoi a dechis usa, pe partea unde se afla instructorul si a strigat catre el:
- Mai Grisa, lasa mai naibii motorul ala si vino incoace repede...sa vezi mai ce-a facut "protejatul" tau...In paranteza fie spus, Ionescu Adrian avea si el, la randul sau, mai multi "protejati" beneficiari de locomotive noi, insa spre deosebire de Grisa, protejatii lui, achitasera o taxa substantiala de "protectie"...
Grisa, la gandul ca cine stie ce panarama facusem, mai sa rupa usa din viteza.
- Ma, tu vezi ce-a facut omul, din cabina asta...Bravo mai baiete...Nu-mi vine sa cred...
Eu ma umflam in pene deja...cand pleosc;
- Enache, vreau sa vad toate masinile din sectorul tau, exact ca asta. Nu ma intereseaza cum si in ce fel ii convingi pe jegurile tale de mecanici. Intreaba baiatul cati bani au dat pe mocheta si la urmatoare premiere ii treci pe lista sa-si scoata parleala...
Au mai stat nitel si-au plecat. Chestia era ca abia ce reusisem sa ma integrez cat de cat in grupul mecanicilor...si urma ca in curand sa ma "dezintegrez"...Iti dai seama cu ce "simpatie" aveau sa ma priveasca astia cand instructorul le va spune ca trebuie ca toate masinile sa arate precum 363. Praful s-a ales de satisfactia mea.
Normal ca urmatoarele ture de serviciu relatia amicala si asa precara cu "lumea" din preajma s-a racit brusc. Cred ca am fost gratulat cu cateva mii de injuraturi si de "urari de bine".
Simteam tensiunea...dar asta era : "alea jacta est" Nu mai puteam intoarce timpul si sincer
nici nu cred ca as fi procedat altfel. Asa a ajuns locomotiva 125-363 sa fie poreclita "regina otelariei" si avea sa-si pastreze titlul de "noblete" pana in ziua in care mi-am incheiat cariera de mecanic locomotiva....................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu