Hai sa vorbim un pic si despre personalul de locomotiva si organele ierarhic superioare, ca tot le pomenisem mai devreme. Si o sa incepem, inevitabil, cu cei mai putini insemnati pe cale ierarhica:
Fochistul. In anii 70" pe regionala Galati mai efectuau serviciu cateva locomotive cu abur. Prea mare lucru nu cunosc despre ele, pentru ca nu a lucrat nici macar o tura pe acest tip de locomotiva. In triajul Brates, la manevra, erau ( din cate mai tin eu minte) vreo trei locomotive, din seria 50.000. Asta se traducea astfel: zero osii alergatoare, cinci osii motoare si zero osii purtatoare. Detalii despre ele sunt sigur ca vei gasii pe acest forum, de la oameni competenti. Locomotiva cu abur seria 50.000 era echivalentul LDH-ului de 1250 CP la manevra. Nu avea viteza, dar datorita celor cinci osii motoare dezvolta destula putere ( atat cat puteau dezvolta locomotivele cu abur ) Mai exista si o locomotiva din seria 230 ( doua osii alergatoare, trei motoare si zero purtatoare) dar asta mai era folosita ca rezerva pentru locale si LMS, cand nu aveau LDH-uri disponibile. In vremurile ei bune, saraca, remorcase trenuri de calatori, pentru ca era considerata locomotiva de viteza......
Stateam uneori la proba cu cate un convoi de manevra si se intampla ca la o linie sau doua distanta, sa astepte in semnal ( la ora schimbului) o locomotiva cu aburi. Vreau sa-ti spun, am ramas perplex cand am asistat ( din cabina de conducere a DA-ului ) la procesul de ungere a locomotivei, efectuat de catre un batran fochist....Doamne, Dumnezeule, nu mi-am imaginat vre-odata ca pot exista atatea zeci de puncte de ungere, numai la exteriorul unei locomotive. Omul, avea un arsenal de recipiente de uns, pe care le folosea cu o indemanare si rapiditate de invidiat. Cred ca a folosit,numai pe partea pe care o puteam eu observa, pe putin cinci litrii de ulei. Si asta era numai inceputul. Pe parcursul turei de serviciu avea de "lopatat" un camion de carbuni, ca sa nu mai vorbesc de alimentatul periodic cu apa ( de la coloana hidraulica ) sau curatatul focului. ( Pe canalul de curatare se evacuat tot periodic, in functie de carbunii arsi zgura ramasa dupa ardere si nu era deloc simplu ) Dupa cum nu era deloc simplu sa "dai la foc". Trebuia sa arunci carbunii pe usita focarului, cumva in evantai, altminteri faceai o gramada de zgura in dreptul usii si blocai accesul in focar. O singura data am calatorit, daca se poate spune asa, cu un abur, din Brates, unde ne schimbasem, pana in depou , caci LA-ul ( locomotiva cu abur ) urma sa intre la revizie. Senzatia era destul de ciudata. Era o liniste nefireasca ( pentru serviciul pe locomotiva ) incat se auzeau pasarile ciripind, si doar din cand in cand, cate o valva de inalta presiune mai evacua cu un suierat domol, iar rotite tacaneau peste macaze. Mecanicul, schimba impresii cu mecanicul meu, iar fochistul ( n-am sa uit niciodata ) deschidea usa aceea metalica cu o carpa rosie, arunca doua trei lopeti pe foc, o inchidea la loc si cu aceeasi carpa isi stergea fruntea transpirata si brazdata de riduri.....Un om batran, slujind o locomotiva batrana....amandoi sortiti cat de curand trecerii pe o ...linie moarta. Am avut un respect deosebit pentru acesti oameni, cum am avut intotdeauna pentru oamenii adevarati ce sunt dedicati meseriei pe care o fac, de la taranul ce-si ara campul pentru recolta viitoare de cartofi si pana la conferentiarul ce reuseste sa fascineze o sala intreaga, de poti auzii cum bazaie un bondar la fereastra....
Mecanicul ajutor. "Baba de serviciu" a locomotivei, ciuca de bataie a mecanicului, revizorului, sefului de tura si a superiorilor acestora. Inevitabil era de vina pentru toate "relele" ce se puteau intampla intr-o tura de serviciu. Si daca cu mecanicul sau revizorul de locomotiva, atunci cand se aflau in toane bune, mai puteai comunica, de la mecanic instructor in sus, nu semnificai decat un obiect de inventar.
Intr-o tura de serviciu, dupa ce iesisem cu locomotiva din remiza si efectuasem tot procesul de pregatire, asa cum ti l-am descris mai sus, stateam pe tren, la proba. Ma schimbasem cu salopetele curate si tocmai ma pregateam sa aduc apa in cele doua sticle din dotare, cand, pe usa, si-a facut aparitia tovarasul instructor. M-am lipit instantaneu de peretele cabinei, si l-am salutat regulamentar si respectuos cu un " sa traiti " ca la armata. El, a intors privirea catre mine si dupa ce m-a examinat sumar, ca pe o insecta dizgratioasa, sa adresat mecanicului.
- Asta e ajutorul tau ???? De ce nu-l pui la treaba ??? Uite ce salopete curate are pe el....apoi catre mine, vadit dezamagit
- Baietica, nu te vad bine de loc.....
Prima pornire, a fost sa-l scuip intre ochi, sa-mi iau calabalacul si sa-mi bag....in ea de meserie si de cale ferata. Si a-si fi facut-o fara parere de rau, dar mecanicul cu care lucram ( si mai lucrasem ) era un baiat prea finut si educat, iar repercursiunile gestului s-ar fi rasfrant si asupra lui.....Oricum, inevitabilul avea sa se produca....
Si invers, ca si comparatie. Tot pe tren, tot la proba, in Barbosi triaj. Terminasem de sters locomotiva. Alaturi, pe linia vecina, la proba, o locomotiva de Bucuresti ( deja ghiceam originea lor, dupa numar ). La controler, un tip, nitel mai in varsta decat mine, imbracat intr-un tricou alb ( imaculat ) si o pereche de jeansi de firma, de la mama lor ( cum numai in acele vremuri puteai cumpara ). Cat timp eu am smotruit locomotiva, tipul a fumat vreo cinci tigari, si dupa ce a terminat proba franei, m-a privit amuzat cum imi desfasor activitatea. Acum, cand ma pregateam sa ma duc ( inevitabil ) dupa apa, tipul ma striga:
- Prietene, vino putin...
Ma duc curios catre locomotiva lui, intrebandu-ma ce poate vrea de la mine....
- Te duci sa iei apa ? zice..
Eu ii confirm, nedumerit. Dispare pret de cateva secunde in cabina si reapare in pragul usei cu doua sticle intr-o punga de plastic zicand:
- Fii boier. Ia de colea zece lei si umple si sticlele mele.
- Lasati...zic eu..Nu e nevoie...si asa ma duceam, protestez neconvingator..
- Nici nu vreau sa aud asa ceva...si-mi arunca bancnota de zece lei in punga, printre sticle.
Iau punga si o tai catre cladirea statiei, de unde tocmai se intorcea seful meu iearhic, gandind in sinea mea. Asta da mecanic. Boierul e boier. Ce inseamna sa fi Bucurestean.... Ne intersectam si-i zic ca ma duc sa iau apa iar el nu are nimic impotriva. Umplu sticlele, ma intorc, dau punga bucuresteanului si ma sui in cabina. Mecanicul, care observase toata faza isi ia in primire sticla lui si-mi zice:
- Bai, da babalau mai esti. Te trimite un ajutor sa-i cari apa si tu te duci ???
- Cum ajutor ??? Ala nu-i mecanic ???
- Mecanic pe dracu, fraiere. E ajutor "da Bucale" . Mecanicul lui sta la vrajeala cu o "scriitoare de vagoane la gara"....
....Pana am plecat cu trenul, am stat in sala masinilor, de oftica...Iti dai seama tupeu.... Bravo lor, cinste bucurestenilor !
Si treia faza si ultima ( apropo de relatia mecanic-mecanic ajutor, raportata la diferite zone geografice si regionale ). Trebuia sa ma intorc regie, de pe o sectie, datorita depasirii serviciul maxim admis . Mecanicul primise ajutor inlocuitor, iar eu, in micuta statie de personal in care ma schimbasem, mai aveam de asteptat pret de o ora si ceva, primul personal catre casa, sau, la sugestia IDM-ului, puteam calatorii cu un tren de marfa catre Galati, ce urma sa plece in zece minute.
Am hotarat sa nu mai astept si sa apelez la bunavointa colegilor de breasla. M-am urcat pe locomotiva si m-am prezentat. Totul era Ok ! Baietii erau Bucuresteni, fara inhibitii. Stateam la povesti, asteptand ca semaforul sa se puna pe liber, cand...de nu stiu unde, mai urca un "personaj" in cabina. Se legitimeaza regulamentar. Tovarasul......mecanic instructor remiza Braila.... Eu, ma sprijin de peretele cabinei, cat mai drept posibil...Colegii isi continua discutia despre starea vremii, bunaciuni blonde, saramura de peste pe care o vor comanda intr-un restaurant din Galati si alte chestii interesante... Se pune semnalul pe liber si plecam...Eu, in picioare langa usa, tovarasul instructor, in picioare langa partida locomotivei. Strabatem cateva sectoare de bloc de linie automat, si mecanicul are o revelatie:
- Bai, ajutor, da tu nu comunici indicatia semnalelor conform instructiei ??? Ce o sa creada sefu" asta despre noi...
- Mancati-as, raspunde subalternul, m-am luat cu vorba, da se rezolva.....
Si incepe o adevarata mistocareala...Urmatorul semnal era de intrare intr-o statie, pe abatuta ( doua galbene ). Asta zice:
- Sefu" ai grije ca asta e pa cotita si urmatorul e pa nasolu".....
Era sa cad pe podea, de uimire....Asa l-au tinut pe bietul om, cu comunicarea semnalelor, pana aproape de intrarea in Braila, cand, mecanicul, "observa" ca "organul" sta in picioare si-i zice taios ajutorului....
- Ba frate, da date jos da pa scaunul ala, sa mai stea si domnu" instructor, ca-i batran saracu" si-l dor picioarele.....
Am intrat in sala si m-am dus in celalat post, unde am stat pana ce "organu" a coborat..................................................
Mecanicul de locomotiva: Erau mecanici sortiti sa fie mecanici ( prin vocatie ) si mecanici ajunsi accidentali mecanici ( prin relatii ). Mecanicul de locomotiva adevarat, il puteai gasii la trenurile directe de marfa. Majoritatea covarsitoare ( 80% ) din cei ce prestau pe acest segment erau baieti bine pregatiti profesional,din toate punctele de vedere. Puteau duce la destinatie fara probleme, orice tren , pe orice sectie de remorcare si cu orice locomotiva, luata la intamplre din remiza. Stiau oricand unde si cum sa intervina daca locomotiva "facea nazuri" si se puteau juca cu robinetul KD2 si inplicit cu frana trenului. Nici unul dintre colegii cu care am facut serviciul pe locomotiva, nu a depasit vreodata , macar cu o jumatate de metru semnalul de iesire la gararea unui tren de marfa, in conditia, in care intrau in gara cu 60-70 km/h si franau abia de la jumatatea liniei de garare. Nu-i vorba, nici DA-ul nu era o masina de lepadat. Motorul elvetian, ca de ceas, nu-ti crea niciodata probleme. Mai aveai neplaceri cu "regulatorul de camp", ori cu diferite relee si contactoare. Dar, cine stia sa intervina ( si baietii astia stiau ) rezolvau in cateva secunde problema. Un releu buclucas, se putea bloca pe inchis sau deschis ( dupa caz ) cu o simpla bucatica de hartie, iar un regulator de camp, putea fi scurtcircuitat mintenas, prin inversare a trei cabluri de alimentare, pana la statia de destinatie......
Si pana la urma, erau si ei niste oameni. Unii mai comunicativi, altii mai putini comunicativi, unii mai cititi, altii mai putin cititi, unii mai de la tara, altii mai de la oras....Oricum, pe tren il vedeai cate parale face..... Si inca o poveste, apropo de compatibilitate intre doua persoane.... O luna de zile, urma sa fac serviciul la "convoaie de manevra". Aveam deja doua ture de srviciu, cu respectivul mecanic, si nu reusisem sa schimbam doua vorbe, in afara de cele legate instructional de natura serviciului. Intr-o tura de zi ( dupa ce noaptea mi-o petrecusem la o tipa, care in paranteza fie spus imi lasase cateva mici semne de afectiune salbateca - vreo trei muscaturi pe umeri, doua pe gat si o duzina de zgarieturi pe spate ), ma schimbam in cabina locomotivei ( in postul in care se afla si nisa dulapului ) si tocmai imi dadusem jos tricoul, ramanand in bustul gol, cand intra in cabina domn" mecanic. Cel cu care nu reuseam sa comunic de fel. Venise sa-si ia nu stiu ce, din geanta...dar, probabil ca si-a aruncat ochii catre mine accidental. M-am uitat catre el si....am observat ca pur si simplu, la vederea "tatuajelor" de pe bust, ii cazuse fata.
- Maaaama, zice el...Ce-i la halul tau ??? Ce-ai patit ???
- Prietena, zic eu, e nitel prea patimasa....
Vreau sa-ti zic, ca in jumatate de ora devenisem deja cei mai buni prieteni si-i castigasem respectul ( in materie de dame ). Urmatoarele saptamani, stergeam masina impreuna si mergeam la bere, unde-i povesteam fel de fel de "aventuri erotice", de cele mai multe ori inventate, doar pentru ca asta dorea sa auda..............................
Am intalnit insa si mecanici de "calatori" care, inainte de iesirea locomotivei din depou, ingenunchiau ( fara sa-i stie nimeni, ziceau ei ) in sala masinilor si se rugau la Bunul Dumnezeu sa nu ramana "defecti" pe sectie si Sa-i ajute sa treaca si de drumul acesta........
Mecanicul instructor : Mama si tata partidei de locomotiva.( cum ar spune un politician celebru, certat cu limba lui Shakespeare ) Omul care te putea propulsa catre o treapta superioara de salarizare, sau te putea aduce la nivelul minim, la manevra. In depoul Galati, erau cinci instructori. Doi de scoala, si trei de teren. Acum, fiecare avea arondat un numar de mecanici si ajutori, pe care ii pastorea. Din cinci, cati erau ei, trei erau saraci cu duhul tare de tot. N-am sa-i nominalizez, oricum nu-si mai are rostul. Vreau sa-ti dau numai cateva exemple de incompetenta ( ca sa nu zic, prostie umana )........
Domn, instructor, cel mai adesea, aparea in control in triaj, unde pe un spatiu relativ restrans avea sansa sa gaseasca cateva locomotive. exact ce-i trebuia pentru intocmirea raportului de control. Il vedeai de la departare. Domn" instructor, era purtator de halat. Daca era iarna, intai penea pe el halatul, apoi, deasupra nelipsita "suba CFR'' . Cine-l zarea primul dadea alarma. Ajutorul sarea in sala si incepea sa frece podelele, capacele, ventilatia....orice numai sa nu fie gasit stand, iar mecanicul deschidea o instructie de serviciu, sau ghidul de depanare. Barosanul urca. Sa traiti domn" sef....i se ura la unison superiorului.... Superiorul ( cu un aer de superioritate ) scotea carnetelul de insemnari si deja te lua cu frisoane ( mai putin, cum am mai zis, daca erai, cumatru, fin, nas, cuscru, cumnat...cu cineva mai mare ). Urma chestionarea:
- Unde mergeti ??? Ajutor, ia zi: temperaturi ,presiuni de lucru, nivele de ulei ????
Le comunicai si el tot scria in blestematul ala de carnetel, de parca-si scria memoriile......
- Cu pregatirea cum stati ??? Intreba el, scotandu-si ochelarii si stergandu-i cu o carpita din etui.
Riscanta intrebare, riscant raspuns. Spuneai rau, iti semnai sentinta, spunei bine, suna ca si cum te-ai fi dat mare. Asa ca se facea liniste. Nu pentru mult timp, pentru ca urma o intrebare devastatoare.
- Domn" mecanic, ia zi, banuiesc ca esti pregatit ,nu ????
-Da domn" sef, se poate......
- Pai atunci, hai sa-ti pun o intrebare simpla. In regula ???
- Cum ziceti dumneavoastra domn" sef, cum sa nu fie....
- Ia sa-mi zici tu mie, daca te consideri pregatit, asa cum afirmi....( si aici urma bomba de la Hirosima ) ..ce tip de otel aste folosit pentru bandajul rotii ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Sa faci infarct nu alta. Mai tarziu, aveam sa aflu, ca personajul respectiv, care era de fapt paralel cu tot ce insemna locomotiva, cauta prin tot felul de carti tehnice, detalii stupide, pe care le invata pe de rost ( ca pe juramantul de membru de partid ) si apoi le etala pentru a-ti da de inteles ca nu-i ajungi nici macar la degetul mic cu pregatirea profesionala.
Ce-i cel cunosteau ( sau mai avusesera de-a face cu el ) ii aplicau inainte de a-si scoate carnetelul si de a te umilii, lovitura de gratie. Cum in grupa de expediere se aflau concomitent cel putin patru locomotive pe tren, asteptand permisiunea semnalului de iesire, "seful" alegea una, la plesneala. Urca pe locomotiva si mecanicul ( care stia cu cine are de a face ), isi incepea show-ul :
- Traiti domn" sef !!! Ce bine-mi pare ca ati venit...chiar ma gandeam sa dau un telefon la depou....
Asta deja incepea sa se panicheze..
- Da, care-i treaba ???
- Sefu" acu" imi pun astia pe liber si nu stiu ce are boala asta de locomotiva, ca-mi face figuri cu turatia. cand tureaza, cand nu...cum o apuca. Acu" daca sunteti si dumneavoastra aici, poate-i dap de capat....
Sefu" se inverzea instantaneu, apoi se redresa subit si intreba:
- Da unde duci trenul asta ???
- La Barlad sefu....
- la Barlad zici ??? Bai, futui marea masii....Eu trebuie sa ajung musai la Bucuresti.. Cine pleaca la Bucuresti ma ???
- Colegu de la linia 12 sefu"...
- Asa, ca bine zici..cum dracu n-am fost atent... Aia e linia de Bucuresti.
- Da sefu" aia.
- Bai, deschide ghidul de depanare daca nu te pricepi...si mai puneti si voi mana pe carte, ce naiba....Data asta, am sa ma fac ca nu te-am vazut bai...Da, ai grija...sa nu faci belele cate-am......
- Traiti sefu", lasati ca o rezolv eu cumva....servici usor
Si seful disparea fluturandu-si halatul de "mecanic instructor" la trenul alaturat, pentru a face o noua "victima"....................
Iarasi, nu vreau sa vorbesc cu pacat. Erau si mecanici instructori cu adevarat "instructori"....Insa pe timpurile acelea ( exact ca si acum ) daca nu erai membru de partid, nu insemnai nimic.......................................................................................
Cam atat pentru astazi, Maine am sa te prezint "elitei" depoului si anume. Biroului T1, inginerilor tractionisti si nu in cele din urma celui ce era "cappo di tutti cappi'', sefului de depou....Seara buna !
Fochistul. In anii 70" pe regionala Galati mai efectuau serviciu cateva locomotive cu abur. Prea mare lucru nu cunosc despre ele, pentru ca nu a lucrat nici macar o tura pe acest tip de locomotiva. In triajul Brates, la manevra, erau ( din cate mai tin eu minte) vreo trei locomotive, din seria 50.000. Asta se traducea astfel: zero osii alergatoare, cinci osii motoare si zero osii purtatoare. Detalii despre ele sunt sigur ca vei gasii pe acest forum, de la oameni competenti. Locomotiva cu abur seria 50.000 era echivalentul LDH-ului de 1250 CP la manevra. Nu avea viteza, dar datorita celor cinci osii motoare dezvolta destula putere ( atat cat puteau dezvolta locomotivele cu abur ) Mai exista si o locomotiva din seria 230 ( doua osii alergatoare, trei motoare si zero purtatoare) dar asta mai era folosita ca rezerva pentru locale si LMS, cand nu aveau LDH-uri disponibile. In vremurile ei bune, saraca, remorcase trenuri de calatori, pentru ca era considerata locomotiva de viteza......
Stateam uneori la proba cu cate un convoi de manevra si se intampla ca la o linie sau doua distanta, sa astepte in semnal ( la ora schimbului) o locomotiva cu aburi. Vreau sa-ti spun, am ramas perplex cand am asistat ( din cabina de conducere a DA-ului ) la procesul de ungere a locomotivei, efectuat de catre un batran fochist....Doamne, Dumnezeule, nu mi-am imaginat vre-odata ca pot exista atatea zeci de puncte de ungere, numai la exteriorul unei locomotive. Omul, avea un arsenal de recipiente de uns, pe care le folosea cu o indemanare si rapiditate de invidiat. Cred ca a folosit,numai pe partea pe care o puteam eu observa, pe putin cinci litrii de ulei. Si asta era numai inceputul. Pe parcursul turei de serviciu avea de "lopatat" un camion de carbuni, ca sa nu mai vorbesc de alimentatul periodic cu apa ( de la coloana hidraulica ) sau curatatul focului. ( Pe canalul de curatare se evacuat tot periodic, in functie de carbunii arsi zgura ramasa dupa ardere si nu era deloc simplu ) Dupa cum nu era deloc simplu sa "dai la foc". Trebuia sa arunci carbunii pe usita focarului, cumva in evantai, altminteri faceai o gramada de zgura in dreptul usii si blocai accesul in focar. O singura data am calatorit, daca se poate spune asa, cu un abur, din Brates, unde ne schimbasem, pana in depou , caci LA-ul ( locomotiva cu abur ) urma sa intre la revizie. Senzatia era destul de ciudata. Era o liniste nefireasca ( pentru serviciul pe locomotiva ) incat se auzeau pasarile ciripind, si doar din cand in cand, cate o valva de inalta presiune mai evacua cu un suierat domol, iar rotite tacaneau peste macaze. Mecanicul, schimba impresii cu mecanicul meu, iar fochistul ( n-am sa uit niciodata ) deschidea usa aceea metalica cu o carpa rosie, arunca doua trei lopeti pe foc, o inchidea la loc si cu aceeasi carpa isi stergea fruntea transpirata si brazdata de riduri.....Un om batran, slujind o locomotiva batrana....amandoi sortiti cat de curand trecerii pe o ...linie moarta. Am avut un respect deosebit pentru acesti oameni, cum am avut intotdeauna pentru oamenii adevarati ce sunt dedicati meseriei pe care o fac, de la taranul ce-si ara campul pentru recolta viitoare de cartofi si pana la conferentiarul ce reuseste sa fascineze o sala intreaga, de poti auzii cum bazaie un bondar la fereastra....
Mecanicul ajutor. "Baba de serviciu" a locomotivei, ciuca de bataie a mecanicului, revizorului, sefului de tura si a superiorilor acestora. Inevitabil era de vina pentru toate "relele" ce se puteau intampla intr-o tura de serviciu. Si daca cu mecanicul sau revizorul de locomotiva, atunci cand se aflau in toane bune, mai puteai comunica, de la mecanic instructor in sus, nu semnificai decat un obiect de inventar.
Intr-o tura de serviciu, dupa ce iesisem cu locomotiva din remiza si efectuasem tot procesul de pregatire, asa cum ti l-am descris mai sus, stateam pe tren, la proba. Ma schimbasem cu salopetele curate si tocmai ma pregateam sa aduc apa in cele doua sticle din dotare, cand, pe usa, si-a facut aparitia tovarasul instructor. M-am lipit instantaneu de peretele cabinei, si l-am salutat regulamentar si respectuos cu un " sa traiti " ca la armata. El, a intors privirea catre mine si dupa ce m-a examinat sumar, ca pe o insecta dizgratioasa, sa adresat mecanicului.
- Asta e ajutorul tau ???? De ce nu-l pui la treaba ??? Uite ce salopete curate are pe el....apoi catre mine, vadit dezamagit
- Baietica, nu te vad bine de loc.....
Prima pornire, a fost sa-l scuip intre ochi, sa-mi iau calabalacul si sa-mi bag....in ea de meserie si de cale ferata. Si a-si fi facut-o fara parere de rau, dar mecanicul cu care lucram ( si mai lucrasem ) era un baiat prea finut si educat, iar repercursiunile gestului s-ar fi rasfrant si asupra lui.....Oricum, inevitabilul avea sa se produca....
Si invers, ca si comparatie. Tot pe tren, tot la proba, in Barbosi triaj. Terminasem de sters locomotiva. Alaturi, pe linia vecina, la proba, o locomotiva de Bucuresti ( deja ghiceam originea lor, dupa numar ). La controler, un tip, nitel mai in varsta decat mine, imbracat intr-un tricou alb ( imaculat ) si o pereche de jeansi de firma, de la mama lor ( cum numai in acele vremuri puteai cumpara ). Cat timp eu am smotruit locomotiva, tipul a fumat vreo cinci tigari, si dupa ce a terminat proba franei, m-a privit amuzat cum imi desfasor activitatea. Acum, cand ma pregateam sa ma duc ( inevitabil ) dupa apa, tipul ma striga:
- Prietene, vino putin...
Ma duc curios catre locomotiva lui, intrebandu-ma ce poate vrea de la mine....
- Te duci sa iei apa ? zice..
Eu ii confirm, nedumerit. Dispare pret de cateva secunde in cabina si reapare in pragul usei cu doua sticle intr-o punga de plastic zicand:
- Fii boier. Ia de colea zece lei si umple si sticlele mele.
- Lasati...zic eu..Nu e nevoie...si asa ma duceam, protestez neconvingator..
- Nici nu vreau sa aud asa ceva...si-mi arunca bancnota de zece lei in punga, printre sticle.
Iau punga si o tai catre cladirea statiei, de unde tocmai se intorcea seful meu iearhic, gandind in sinea mea. Asta da mecanic. Boierul e boier. Ce inseamna sa fi Bucurestean.... Ne intersectam si-i zic ca ma duc sa iau apa iar el nu are nimic impotriva. Umplu sticlele, ma intorc, dau punga bucuresteanului si ma sui in cabina. Mecanicul, care observase toata faza isi ia in primire sticla lui si-mi zice:
- Bai, da babalau mai esti. Te trimite un ajutor sa-i cari apa si tu te duci ???
- Cum ajutor ??? Ala nu-i mecanic ???
- Mecanic pe dracu, fraiere. E ajutor "da Bucale" . Mecanicul lui sta la vrajeala cu o "scriitoare de vagoane la gara"....
....Pana am plecat cu trenul, am stat in sala masinilor, de oftica...Iti dai seama tupeu.... Bravo lor, cinste bucurestenilor !
Si treia faza si ultima ( apropo de relatia mecanic-mecanic ajutor, raportata la diferite zone geografice si regionale ). Trebuia sa ma intorc regie, de pe o sectie, datorita depasirii serviciul maxim admis . Mecanicul primise ajutor inlocuitor, iar eu, in micuta statie de personal in care ma schimbasem, mai aveam de asteptat pret de o ora si ceva, primul personal catre casa, sau, la sugestia IDM-ului, puteam calatorii cu un tren de marfa catre Galati, ce urma sa plece in zece minute.
Am hotarat sa nu mai astept si sa apelez la bunavointa colegilor de breasla. M-am urcat pe locomotiva si m-am prezentat. Totul era Ok ! Baietii erau Bucuresteni, fara inhibitii. Stateam la povesti, asteptand ca semaforul sa se puna pe liber, cand...de nu stiu unde, mai urca un "personaj" in cabina. Se legitimeaza regulamentar. Tovarasul......mecanic instructor remiza Braila.... Eu, ma sprijin de peretele cabinei, cat mai drept posibil...Colegii isi continua discutia despre starea vremii, bunaciuni blonde, saramura de peste pe care o vor comanda intr-un restaurant din Galati si alte chestii interesante... Se pune semnalul pe liber si plecam...Eu, in picioare langa usa, tovarasul instructor, in picioare langa partida locomotivei. Strabatem cateva sectoare de bloc de linie automat, si mecanicul are o revelatie:
- Bai, ajutor, da tu nu comunici indicatia semnalelor conform instructiei ??? Ce o sa creada sefu" asta despre noi...
- Mancati-as, raspunde subalternul, m-am luat cu vorba, da se rezolva.....
Si incepe o adevarata mistocareala...Urmatorul semnal era de intrare intr-o statie, pe abatuta ( doua galbene ). Asta zice:
- Sefu" ai grije ca asta e pa cotita si urmatorul e pa nasolu".....
Era sa cad pe podea, de uimire....Asa l-au tinut pe bietul om, cu comunicarea semnalelor, pana aproape de intrarea in Braila, cand, mecanicul, "observa" ca "organul" sta in picioare si-i zice taios ajutorului....
- Ba frate, da date jos da pa scaunul ala, sa mai stea si domnu" instructor, ca-i batran saracu" si-l dor picioarele.....
Am intrat in sala si m-am dus in celalat post, unde am stat pana ce "organu" a coborat..................................................
Mecanicul de locomotiva: Erau mecanici sortiti sa fie mecanici ( prin vocatie ) si mecanici ajunsi accidentali mecanici ( prin relatii ). Mecanicul de locomotiva adevarat, il puteai gasii la trenurile directe de marfa. Majoritatea covarsitoare ( 80% ) din cei ce prestau pe acest segment erau baieti bine pregatiti profesional,din toate punctele de vedere. Puteau duce la destinatie fara probleme, orice tren , pe orice sectie de remorcare si cu orice locomotiva, luata la intamplre din remiza. Stiau oricand unde si cum sa intervina daca locomotiva "facea nazuri" si se puteau juca cu robinetul KD2 si inplicit cu frana trenului. Nici unul dintre colegii cu care am facut serviciul pe locomotiva, nu a depasit vreodata , macar cu o jumatate de metru semnalul de iesire la gararea unui tren de marfa, in conditia, in care intrau in gara cu 60-70 km/h si franau abia de la jumatatea liniei de garare. Nu-i vorba, nici DA-ul nu era o masina de lepadat. Motorul elvetian, ca de ceas, nu-ti crea niciodata probleme. Mai aveai neplaceri cu "regulatorul de camp", ori cu diferite relee si contactoare. Dar, cine stia sa intervina ( si baietii astia stiau ) rezolvau in cateva secunde problema. Un releu buclucas, se putea bloca pe inchis sau deschis ( dupa caz ) cu o simpla bucatica de hartie, iar un regulator de camp, putea fi scurtcircuitat mintenas, prin inversare a trei cabluri de alimentare, pana la statia de destinatie......
Si pana la urma, erau si ei niste oameni. Unii mai comunicativi, altii mai putini comunicativi, unii mai cititi, altii mai putin cititi, unii mai de la tara, altii mai de la oras....Oricum, pe tren il vedeai cate parale face..... Si inca o poveste, apropo de compatibilitate intre doua persoane.... O luna de zile, urma sa fac serviciul la "convoaie de manevra". Aveam deja doua ture de srviciu, cu respectivul mecanic, si nu reusisem sa schimbam doua vorbe, in afara de cele legate instructional de natura serviciului. Intr-o tura de zi ( dupa ce noaptea mi-o petrecusem la o tipa, care in paranteza fie spus imi lasase cateva mici semne de afectiune salbateca - vreo trei muscaturi pe umeri, doua pe gat si o duzina de zgarieturi pe spate ), ma schimbam in cabina locomotivei ( in postul in care se afla si nisa dulapului ) si tocmai imi dadusem jos tricoul, ramanand in bustul gol, cand intra in cabina domn" mecanic. Cel cu care nu reuseam sa comunic de fel. Venise sa-si ia nu stiu ce, din geanta...dar, probabil ca si-a aruncat ochii catre mine accidental. M-am uitat catre el si....am observat ca pur si simplu, la vederea "tatuajelor" de pe bust, ii cazuse fata.
- Maaaama, zice el...Ce-i la halul tau ??? Ce-ai patit ???
- Prietena, zic eu, e nitel prea patimasa....
Vreau sa-ti zic, ca in jumatate de ora devenisem deja cei mai buni prieteni si-i castigasem respectul ( in materie de dame ). Urmatoarele saptamani, stergeam masina impreuna si mergeam la bere, unde-i povesteam fel de fel de "aventuri erotice", de cele mai multe ori inventate, doar pentru ca asta dorea sa auda..............................
Am intalnit insa si mecanici de "calatori" care, inainte de iesirea locomotivei din depou, ingenunchiau ( fara sa-i stie nimeni, ziceau ei ) in sala masinilor si se rugau la Bunul Dumnezeu sa nu ramana "defecti" pe sectie si Sa-i ajute sa treaca si de drumul acesta........
Mecanicul instructor : Mama si tata partidei de locomotiva.( cum ar spune un politician celebru, certat cu limba lui Shakespeare ) Omul care te putea propulsa catre o treapta superioara de salarizare, sau te putea aduce la nivelul minim, la manevra. In depoul Galati, erau cinci instructori. Doi de scoala, si trei de teren. Acum, fiecare avea arondat un numar de mecanici si ajutori, pe care ii pastorea. Din cinci, cati erau ei, trei erau saraci cu duhul tare de tot. N-am sa-i nominalizez, oricum nu-si mai are rostul. Vreau sa-ti dau numai cateva exemple de incompetenta ( ca sa nu zic, prostie umana )........
Domn, instructor, cel mai adesea, aparea in control in triaj, unde pe un spatiu relativ restrans avea sansa sa gaseasca cateva locomotive. exact ce-i trebuia pentru intocmirea raportului de control. Il vedeai de la departare. Domn" instructor, era purtator de halat. Daca era iarna, intai penea pe el halatul, apoi, deasupra nelipsita "suba CFR'' . Cine-l zarea primul dadea alarma. Ajutorul sarea in sala si incepea sa frece podelele, capacele, ventilatia....orice numai sa nu fie gasit stand, iar mecanicul deschidea o instructie de serviciu, sau ghidul de depanare. Barosanul urca. Sa traiti domn" sef....i se ura la unison superiorului.... Superiorul ( cu un aer de superioritate ) scotea carnetelul de insemnari si deja te lua cu frisoane ( mai putin, cum am mai zis, daca erai, cumatru, fin, nas, cuscru, cumnat...cu cineva mai mare ). Urma chestionarea:
- Unde mergeti ??? Ajutor, ia zi: temperaturi ,presiuni de lucru, nivele de ulei ????
Le comunicai si el tot scria in blestematul ala de carnetel, de parca-si scria memoriile......
- Cu pregatirea cum stati ??? Intreba el, scotandu-si ochelarii si stergandu-i cu o carpita din etui.
Riscanta intrebare, riscant raspuns. Spuneai rau, iti semnai sentinta, spunei bine, suna ca si cum te-ai fi dat mare. Asa ca se facea liniste. Nu pentru mult timp, pentru ca urma o intrebare devastatoare.
- Domn" mecanic, ia zi, banuiesc ca esti pregatit ,nu ????
-Da domn" sef, se poate......
- Pai atunci, hai sa-ti pun o intrebare simpla. In regula ???
- Cum ziceti dumneavoastra domn" sef, cum sa nu fie....
- Ia sa-mi zici tu mie, daca te consideri pregatit, asa cum afirmi....( si aici urma bomba de la Hirosima ) ..ce tip de otel aste folosit pentru bandajul rotii ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Sa faci infarct nu alta. Mai tarziu, aveam sa aflu, ca personajul respectiv, care era de fapt paralel cu tot ce insemna locomotiva, cauta prin tot felul de carti tehnice, detalii stupide, pe care le invata pe de rost ( ca pe juramantul de membru de partid ) si apoi le etala pentru a-ti da de inteles ca nu-i ajungi nici macar la degetul mic cu pregatirea profesionala.
Ce-i cel cunosteau ( sau mai avusesera de-a face cu el ) ii aplicau inainte de a-si scoate carnetelul si de a te umilii, lovitura de gratie. Cum in grupa de expediere se aflau concomitent cel putin patru locomotive pe tren, asteptand permisiunea semnalului de iesire, "seful" alegea una, la plesneala. Urca pe locomotiva si mecanicul ( care stia cu cine are de a face ), isi incepea show-ul :
- Traiti domn" sef !!! Ce bine-mi pare ca ati venit...chiar ma gandeam sa dau un telefon la depou....
Asta deja incepea sa se panicheze..
- Da, care-i treaba ???
- Sefu" acu" imi pun astia pe liber si nu stiu ce are boala asta de locomotiva, ca-mi face figuri cu turatia. cand tureaza, cand nu...cum o apuca. Acu" daca sunteti si dumneavoastra aici, poate-i dap de capat....
Sefu" se inverzea instantaneu, apoi se redresa subit si intreba:
- Da unde duci trenul asta ???
- La Barlad sefu....
- la Barlad zici ??? Bai, futui marea masii....Eu trebuie sa ajung musai la Bucuresti.. Cine pleaca la Bucuresti ma ???
- Colegu de la linia 12 sefu"...
- Asa, ca bine zici..cum dracu n-am fost atent... Aia e linia de Bucuresti.
- Da sefu" aia.
- Bai, deschide ghidul de depanare daca nu te pricepi...si mai puneti si voi mana pe carte, ce naiba....Data asta, am sa ma fac ca nu te-am vazut bai...Da, ai grija...sa nu faci belele cate-am......
- Traiti sefu", lasati ca o rezolv eu cumva....servici usor
Si seful disparea fluturandu-si halatul de "mecanic instructor" la trenul alaturat, pentru a face o noua "victima"....................
Iarasi, nu vreau sa vorbesc cu pacat. Erau si mecanici instructori cu adevarat "instructori"....Insa pe timpurile acelea ( exact ca si acum ) daca nu erai membru de partid, nu insemnai nimic.......................................................................................
Cam atat pentru astazi, Maine am sa te prezint "elitei" depoului si anume. Biroului T1, inginerilor tractionisti si nu in cele din urma celui ce era "cappo di tutti cappi'', sefului de depou....Seara buna !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu