....Tata Filip, asa-l "alintau" subordonatii pe seful de sectie si de depou. El ii iubea pe toti, deopotriva, "alintandui cu diminutivul - copii". Asta numai daca nu-l suparai. Si se supara, daca-i cereai apartament si daca greseai repetat fata de el.
Prima greseala se ierta, a doua se contabiliza iar o data ajuns la a treia...." erai scos de la inima". Avea o memorie de elefant. Daca reuseai sa-l superi, se inegrea la fata pret de cateva secunde, iar apoi, te tinea minte toata viata. Nu mai aveai sanse de reabilitare.....O sa ne mai intalnim pe parcurs cu acest personaj.
Hai sa-ti povestesc cate ceva despre C.F.U.(caile ferate uzinale), pentru ca mare lucru despre ele nu cred ca stii, cum nu stiam nici eu, la ce "ma inhamam" atunci". Cand spui cale ferata uzinala, iti imaginezi cateva linii, in curtea unei "uzine" ( ca doar de aia i s-o fi spunand asa) pe care circula o caricatura de locomotiva, cu doua, trei vagoane cand si cand. Asa credeam si eu. La combinatul chimic Chiscani (Braila), exista asemenea varianta si-i cunosteam si pe baietii ce lucrau acolo, pentru ca ne intalneam deseori in triajul Lacu Sarat. Aveau un "motan" de 700 CP, pentru manevra, si un DA cu care veneau in triaj, pentru a lua sau lasa trenuri. Cat era DA-ul plecat in gara, dormea cel de pe "motan". Cand veneau astia inapoi, LDH-ul se apuca de treaba si se culcau ei.....Viata grea.... Cam asa imi inchipuiam ca am s-o duc si eu. Mare fraier...
Uzina UETU avea patru sectii: Exploatare locomotive, RCM ( cred ca toti cunosc aceste initiale), SEIRA ( sectia exploatare intretinere reparatii auto) si Revizia de vagoane. Impreuna totalizau, pe atunci, in jur de 1800 de suflete.
Parcul de locomotive al uzinei si implicit al combinatului, numara pe atunci cam.....tine-te bine... optzeci si cinci de locomotive. Era net superior celui detinut de Regionala Galati. Prin 1984, cand au venit de la "23 August" ultimele LDH 1250 CP, se ajunsese deja la o suta de locomotive. Erau cincisprezece DA-uri, noua LDE-uri de 1250CP, douazeci si doua de LDH-uri de 1250 CP, vreo treizeci de LDH-uri de 700CP, si inca vreo zece LDH-uri de 550 si 450 CP......
Sectia RCM, numara sapte gari mari: Malina, Laminoare, Smardan, Catusa, UCC, Otelarii si Furnale. La randul lor, toate aceste gari, mai aveau si puncte de miscare satelite. Insumate, lungimea liniilor de cale ferata din combinat se ducea spre trei sute de Km. Locomotivele, mecanicii si personalul de manevra era impartit in doua sectoare de activitate. "Sectorul rece", unde se incadrau primele cinci gari de mai sus si "Sectorul cald" de care apartineau ultimele doua. Diferenta dintre cele doua, o faceau si conditiile de munca, dar si cele de salarizare. La sectorul cald, se acordau sporuri suplimenare ( de loc neglijabile)....
Toate acestea, aveam sa le descopar treptat, pe masura ce incepeam sa descifrez "tainele meseriei"...Nu mai intru in alte amanunte pentru ca risc sa te plictisesc si oricum, le vei afla la momentul potrivit. Am vrut numai sa-ti faci o privire de ansamblu asupra dimensiunii volumului de lucru din acest colos.
Prima zi de asistenta, am inceput-o cu stangul. Stiam numarul locomotivei, 125-036 , numele mecanicului - Tabara Anton, sectorul in care facea serviciu - Malina (asta pentru informatiile erau trecute pe fisa de asistenta). Mai stiam ca de la poarta, trebuie sa ma imbarc intr-o cursa conventie, ( fiecare uzina, avea autobuzele ei pe traseu, ca intr-un adevarat oras, ce ducea si aducea personalul, la si de la serviciu ) din care urma sa cobor la capat, unde se afla depoul. De la depou pana in Gara Malina, dupa ce traversai triajul, erau cam 400-500 metrii. Toate astea le aflasem de la un lacatus din depou, cat umblasem pentru angajare. Din pacate, uitasem sa-l intreb cum recunosc masina cu pricina, dintre alte zeci, ce veneau dimineata la poarta, dar "baiat destept fiind" (asa credeam eu), retinusem numarul masinii (pentru ca era asemanator cu cel al masinii mele), deci nu-mi faceam prea mari griji.
In dimineata cu pricina, la ora 05.45 ( la 06.30 se intra in schimb ) am aterizat din tramvaiul supraaglomerat, cum erau toate la orele de schimb, in plina noapte, in mijlocul unui furnicar de oameni care mai de care mai grabiti. Nu ninsese ( cu toate ca era sfarsit de decembrie ) dar erau cam -10 grade. Coloana de autobuze, era insirata pe o lungime de o suta cincizeci de metrii (cel putin) si populatia se grabea catre ele in speranta de a prinde un loc pe scaun. Eram ca picat din luna. Incercam cu destoinicie sa identific numarul de inmatriculare a fiecarei masini....Mergea destul de greu pentru ca era intuneric. Ce-i drept, toate aveau pe interiorul parbrizului, niste cartoane pe care erau desenate tot soiul de litere. Ma uitam la ele, exact ca si la instructiunile in limba chineza, de pe cutiile lanternelor cu aceeasi provenienta.
Exact cand deja incepusem sa-mi pierd speranta ca voi reusii vreodata, iar primele masini din capul coloanei incepusera sa se puna in miscare, am dat de numarul cu pricina. Era al penultimei masini. Am sarit in ea si am oftat usurat....Aglomeratie ca la balamuc. A trecut o statie, doua, trei si calatorii se tot imputinau. In sfarsit, reuseam sa privesc printr-un geam transpirat nitel catre afara. Piesajul, cu toate ca era intuneric, nu-mi era catusi de putin cunoscut. Simteam cum mi se raceste transpiratia pe sira spinarii....Dupa inca doua statii, autobuzul hodorogit a ajuns la final de cursa. Am coborat, bantuit de o presimtirea rea, impreuna cu ultimii calatori.
Afara incepuse sa se lumineze un pic ( era deja 06.15 )....Nu mai pricepeam nimic. Puteam vedea un piesaj selenar, cu munti de minereu si carbune, cu benzi transportoare si excavatoare uriase cu cupe rotative...M-am ciupit usor, sa-mi dau seama daca nu cumva visez...Draci...Nu visam deloc, efectiv traiam un cosmar fara sens. M-am intors la masina si am intrebat soferul unde ma aflu...
- Mai nene, unde naiba suntem acuma, ca nu-mi dau seama ?
- Esti chior, bai, unde sa fi, la aglomerare furnal...
- Da ce mortii masii cauti tu la aglomerarea...cum ii spune... ? Nu trebuia sa ajungi la depou, omul lui Dumnezeu....
- Mai boule ( ma gratuleaza el) esti chior, sau nu stii sa citesti.....? Tu nu vezi ce scrie mare, pe hartia aia din fata, tolomacule ?
UAF, uzina aglomerare furnal, asta scrie. Daca beleai ochii mai bine nu te suiai aci.......
Bou, bou, da ce masa" fac eu acum, imi zic. Cum pusca mea ajung eu la munca... Apelez iarasi la "conducatorul auto" si-i spun cat sunt de batut de soarta si de ce. Asta dupa ce se uita la mine si ma masoara din cap pana in picioare ( fudul din fire si "barbat fatal" pe deasupra, eram in capul gol, cu o geca pana-n talie, fara manusi...ca la promenada in centru" ), zice;
- Hai ca esti baiat bun...Urca sus..Pana ce iese schimbul mai am 15 minute. Te duc pe magistrala, cat de cat mai aproape si de acolo traversezi furnalele si mai ai cam un kilometru....Mai itrebi si tu, din loc in loc...Vezi, ai grija, poate ajungi iar aiurea..
- Sa traiesti nene...ca mare pomana-ti faci cu mine, zic eu si speranta se aprinde iarasi in sufletul meu......
M-a dus omul, pana unde a putut, am luat-o la pas hotarat si motivat, intreband in stanga si in dreapta unde mai intalneam cate un suflet de om, pana a dat bunul Dumnezeu si am ajuns la locomotiva.....
Era trecut de ora opt. Mecanicul (de felul lui, un personaj taciturn - aveam sa ma conving mai tarziu ) s-a uitat cam intr-o dunga la mine cand i-am spus ca voi face serviciul de asistenta cu el, pret de cateva ture de serviciu. A mormait ceva, iar apoi ne-am apucat de treaba. Locomotiva 125-036, era masina Malinei si facea serviciul in "cocoasa". O ora, n-am schimbat macar doua cuvinte. Apoi i-am marturisit ca e pentru prima oara cad pot "lucra" pe o astfel de locomotiva, despre care, la calea ferata nici macar nu stiam ca exista.Auzind ca vin de la "gara" s-a mai insufletit nitel. Mi-a explicat in mare, cam ce si cum e cu LDE-ul asta, ca daca cunosti DA-ul nu-i mare diferenta...am mai stat un pic la barfa...si la un moment dat ma intreaba, daca vreau sa trec la controler. Eu bucuros ( zic in gand - uite ma, ce baiat de gasca) nevoie mare ma declar disponibil la urgenta. Mai sta jumatate de ora alaturi de mine, dupa care-mi spune:
- Vad ca te descurci bine...Ce vroiam sa te rog..Am motocicleta, langa cabina agentului de triere ( era o cladire de un etaj, unde statea cel ce coordona trierea si manipula macazele centralizate din grupa respectiva). Vreau sa ma duc sa mestersc ceva la ea. Azi dimineata, pana la munca, numai figuri mi-a facut...Nu cred ca dureaza mult..Daca e ceva, dai semnale repetate cu fluierul locomotivei si vin indata.... ( Avea un IJ rusesc cu atas si umbla cu el pana dadea zapada )
- Du-te nene, zic eu. N-ai de ce sa-ti faci griji. Ma descurc eu...si daca zici ca esti langa cocoasa, daca nu-ti place cum ma misc, cat dureaza sa vii.....
- Asa e....zice el , isi ia din panoul de scule o mana de chei, indeasa in buzunarele salopetei cateva mani de bumbac si coboara....
Pe la 12-13, a venit pe masina, am mancat impreuna si apoi a plecat iarasi...Nu mai stiu unde, dar nu la motocicleta.
Dupa vreo doua ore, urca la un moment dat, un "mosulica" pe masina. Da buna ziua, ii dau buna ziua. Ma intreaba unde este mecanicul, ii spun ca a plecat sa dea un telefon acu" doua minute in urma, si apoi, curios nevoie mare, sa afle cu ce ocazie fac eu serviciul pe locomotiva cu pricina. Eu, baiat amabil si binecrescut, ii zic ca vin de la calea ferata si ca-mi efectuez periada de asistenta....Omul mai sta un pic, ma intreaba cum imi pare serviciul in sectorul acesta, iar eu ii raspund ca e aproape la fel ca in orice triaj....si pleaca.
Dupa ce se departeaza bine, pe partea opusa urca si Domnul Anton, si cu o mimica ingrijorata a fetei, ma intreaba:
- Ce-a zis nea" Vasile ? A intrebat de mine...? N-a facut panarama...ca nu eram pe masina...?
- Care nea'' Vasile nene...? Mosulica ala, care se duce printre linii....?
- Ce mosulica bai.....ala e domn" istructor Hanganu...,ai de mine...dracu" ma lua, daca-l mai faceai si mos..........
- Stai linistit, il temperez eu, parinteste.....Am stat de vorba cu el...si-mi pare baiat de treaba....
- De treaba pe naiba, riposteaza el cu naduf....Numai sa calci odata pe bec...in sectorul lui si dupa aia nu mai spui deloc asa....mormaie el si se aseaza pe scaunul de la celalat post...
Se apropia terminarea turei de serviciu si asa cum fusesem instruit, ma duc la biroul IDM-ului sa-mi semneze fisa, apoi, la revenire pe locomotiva, o dau si mecanicului pentru confirmare....Asta o ia, se uita pe ea, cautand locul semnaturii......si deodata vad ca "i se taie picioarele'', cade pur si simplu pe scaun si se albeste la fata:
- Vai de capul meu....da tu esti mecanic ajutor ? De ce naiba nu mi-ai zis ? Ma bagai in puscarie bai omule...si a mai fost si instructorul pe masina....... Daca afla ala, ma omoara.....ma nenoroceste........daca faceai o catastrofa...vai de mine si de mine....
- Mai frate, daca ma intrebai ce meserie am, iti spuneam. E vina mea ca nu ai intrebat ?....Las" ca dau o bere, cand ajungem in oras........
- Bere pa dracu...zice el...De bere imi arde mie acum....Mi-ai facut-o.....
Am mai facut doua ture de serviciu cu el, da nu a mai vorbit cu mine mai deloc si nici controlerul nu l-am mai atins. Revelionul si Sf.Vasile le-am prins acasa, liber pe grafic, iar pe 03.011981, de la poarta, unde venea operatorul RCT cu situatia locomotivelor pe teran, noi, ajutorii, am fost trimisi la depou, pentru "comunicari importante".... Urma sa incepem cursurile "scolii de mecanici"....dar asta e deja alta poveste........................
Prima greseala se ierta, a doua se contabiliza iar o data ajuns la a treia...." erai scos de la inima". Avea o memorie de elefant. Daca reuseai sa-l superi, se inegrea la fata pret de cateva secunde, iar apoi, te tinea minte toata viata. Nu mai aveai sanse de reabilitare.....O sa ne mai intalnim pe parcurs cu acest personaj.
Hai sa-ti povestesc cate ceva despre C.F.U.(caile ferate uzinale), pentru ca mare lucru despre ele nu cred ca stii, cum nu stiam nici eu, la ce "ma inhamam" atunci". Cand spui cale ferata uzinala, iti imaginezi cateva linii, in curtea unei "uzine" ( ca doar de aia i s-o fi spunand asa) pe care circula o caricatura de locomotiva, cu doua, trei vagoane cand si cand. Asa credeam si eu. La combinatul chimic Chiscani (Braila), exista asemenea varianta si-i cunosteam si pe baietii ce lucrau acolo, pentru ca ne intalneam deseori in triajul Lacu Sarat. Aveau un "motan" de 700 CP, pentru manevra, si un DA cu care veneau in triaj, pentru a lua sau lasa trenuri. Cat era DA-ul plecat in gara, dormea cel de pe "motan". Cand veneau astia inapoi, LDH-ul se apuca de treaba si se culcau ei.....Viata grea.... Cam asa imi inchipuiam ca am s-o duc si eu. Mare fraier...
Uzina UETU avea patru sectii: Exploatare locomotive, RCM ( cred ca toti cunosc aceste initiale), SEIRA ( sectia exploatare intretinere reparatii auto) si Revizia de vagoane. Impreuna totalizau, pe atunci, in jur de 1800 de suflete.
Parcul de locomotive al uzinei si implicit al combinatului, numara pe atunci cam.....tine-te bine... optzeci si cinci de locomotive. Era net superior celui detinut de Regionala Galati. Prin 1984, cand au venit de la "23 August" ultimele LDH 1250 CP, se ajunsese deja la o suta de locomotive. Erau cincisprezece DA-uri, noua LDE-uri de 1250CP, douazeci si doua de LDH-uri de 1250 CP, vreo treizeci de LDH-uri de 700CP, si inca vreo zece LDH-uri de 550 si 450 CP......
Sectia RCM, numara sapte gari mari: Malina, Laminoare, Smardan, Catusa, UCC, Otelarii si Furnale. La randul lor, toate aceste gari, mai aveau si puncte de miscare satelite. Insumate, lungimea liniilor de cale ferata din combinat se ducea spre trei sute de Km. Locomotivele, mecanicii si personalul de manevra era impartit in doua sectoare de activitate. "Sectorul rece", unde se incadrau primele cinci gari de mai sus si "Sectorul cald" de care apartineau ultimele doua. Diferenta dintre cele doua, o faceau si conditiile de munca, dar si cele de salarizare. La sectorul cald, se acordau sporuri suplimenare ( de loc neglijabile)....
Toate acestea, aveam sa le descopar treptat, pe masura ce incepeam sa descifrez "tainele meseriei"...Nu mai intru in alte amanunte pentru ca risc sa te plictisesc si oricum, le vei afla la momentul potrivit. Am vrut numai sa-ti faci o privire de ansamblu asupra dimensiunii volumului de lucru din acest colos.
Prima zi de asistenta, am inceput-o cu stangul. Stiam numarul locomotivei, 125-036 , numele mecanicului - Tabara Anton, sectorul in care facea serviciu - Malina (asta pentru informatiile erau trecute pe fisa de asistenta). Mai stiam ca de la poarta, trebuie sa ma imbarc intr-o cursa conventie, ( fiecare uzina, avea autobuzele ei pe traseu, ca intr-un adevarat oras, ce ducea si aducea personalul, la si de la serviciu ) din care urma sa cobor la capat, unde se afla depoul. De la depou pana in Gara Malina, dupa ce traversai triajul, erau cam 400-500 metrii. Toate astea le aflasem de la un lacatus din depou, cat umblasem pentru angajare. Din pacate, uitasem sa-l intreb cum recunosc masina cu pricina, dintre alte zeci, ce veneau dimineata la poarta, dar "baiat destept fiind" (asa credeam eu), retinusem numarul masinii (pentru ca era asemanator cu cel al masinii mele), deci nu-mi faceam prea mari griji.
In dimineata cu pricina, la ora 05.45 ( la 06.30 se intra in schimb ) am aterizat din tramvaiul supraaglomerat, cum erau toate la orele de schimb, in plina noapte, in mijlocul unui furnicar de oameni care mai de care mai grabiti. Nu ninsese ( cu toate ca era sfarsit de decembrie ) dar erau cam -10 grade. Coloana de autobuze, era insirata pe o lungime de o suta cincizeci de metrii (cel putin) si populatia se grabea catre ele in speranta de a prinde un loc pe scaun. Eram ca picat din luna. Incercam cu destoinicie sa identific numarul de inmatriculare a fiecarei masini....Mergea destul de greu pentru ca era intuneric. Ce-i drept, toate aveau pe interiorul parbrizului, niste cartoane pe care erau desenate tot soiul de litere. Ma uitam la ele, exact ca si la instructiunile in limba chineza, de pe cutiile lanternelor cu aceeasi provenienta.
Exact cand deja incepusem sa-mi pierd speranta ca voi reusii vreodata, iar primele masini din capul coloanei incepusera sa se puna in miscare, am dat de numarul cu pricina. Era al penultimei masini. Am sarit in ea si am oftat usurat....Aglomeratie ca la balamuc. A trecut o statie, doua, trei si calatorii se tot imputinau. In sfarsit, reuseam sa privesc printr-un geam transpirat nitel catre afara. Piesajul, cu toate ca era intuneric, nu-mi era catusi de putin cunoscut. Simteam cum mi se raceste transpiratia pe sira spinarii....Dupa inca doua statii, autobuzul hodorogit a ajuns la final de cursa. Am coborat, bantuit de o presimtirea rea, impreuna cu ultimii calatori.
Afara incepuse sa se lumineze un pic ( era deja 06.15 )....Nu mai pricepeam nimic. Puteam vedea un piesaj selenar, cu munti de minereu si carbune, cu benzi transportoare si excavatoare uriase cu cupe rotative...M-am ciupit usor, sa-mi dau seama daca nu cumva visez...Draci...Nu visam deloc, efectiv traiam un cosmar fara sens. M-am intors la masina si am intrebat soferul unde ma aflu...
- Mai nene, unde naiba suntem acuma, ca nu-mi dau seama ?
- Esti chior, bai, unde sa fi, la aglomerare furnal...
- Da ce mortii masii cauti tu la aglomerarea...cum ii spune... ? Nu trebuia sa ajungi la depou, omul lui Dumnezeu....
- Mai boule ( ma gratuleaza el) esti chior, sau nu stii sa citesti.....? Tu nu vezi ce scrie mare, pe hartia aia din fata, tolomacule ?
UAF, uzina aglomerare furnal, asta scrie. Daca beleai ochii mai bine nu te suiai aci.......
Bou, bou, da ce masa" fac eu acum, imi zic. Cum pusca mea ajung eu la munca... Apelez iarasi la "conducatorul auto" si-i spun cat sunt de batut de soarta si de ce. Asta dupa ce se uita la mine si ma masoara din cap pana in picioare ( fudul din fire si "barbat fatal" pe deasupra, eram in capul gol, cu o geca pana-n talie, fara manusi...ca la promenada in centru" ), zice;
- Hai ca esti baiat bun...Urca sus..Pana ce iese schimbul mai am 15 minute. Te duc pe magistrala, cat de cat mai aproape si de acolo traversezi furnalele si mai ai cam un kilometru....Mai itrebi si tu, din loc in loc...Vezi, ai grija, poate ajungi iar aiurea..
- Sa traiesti nene...ca mare pomana-ti faci cu mine, zic eu si speranta se aprinde iarasi in sufletul meu......
M-a dus omul, pana unde a putut, am luat-o la pas hotarat si motivat, intreband in stanga si in dreapta unde mai intalneam cate un suflet de om, pana a dat bunul Dumnezeu si am ajuns la locomotiva.....
Era trecut de ora opt. Mecanicul (de felul lui, un personaj taciturn - aveam sa ma conving mai tarziu ) s-a uitat cam intr-o dunga la mine cand i-am spus ca voi face serviciul de asistenta cu el, pret de cateva ture de serviciu. A mormait ceva, iar apoi ne-am apucat de treaba. Locomotiva 125-036, era masina Malinei si facea serviciul in "cocoasa". O ora, n-am schimbat macar doua cuvinte. Apoi i-am marturisit ca e pentru prima oara cad pot "lucra" pe o astfel de locomotiva, despre care, la calea ferata nici macar nu stiam ca exista.Auzind ca vin de la "gara" s-a mai insufletit nitel. Mi-a explicat in mare, cam ce si cum e cu LDE-ul asta, ca daca cunosti DA-ul nu-i mare diferenta...am mai stat un pic la barfa...si la un moment dat ma intreaba, daca vreau sa trec la controler. Eu bucuros ( zic in gand - uite ma, ce baiat de gasca) nevoie mare ma declar disponibil la urgenta. Mai sta jumatate de ora alaturi de mine, dupa care-mi spune:
- Vad ca te descurci bine...Ce vroiam sa te rog..Am motocicleta, langa cabina agentului de triere ( era o cladire de un etaj, unde statea cel ce coordona trierea si manipula macazele centralizate din grupa respectiva). Vreau sa ma duc sa mestersc ceva la ea. Azi dimineata, pana la munca, numai figuri mi-a facut...Nu cred ca dureaza mult..Daca e ceva, dai semnale repetate cu fluierul locomotivei si vin indata.... ( Avea un IJ rusesc cu atas si umbla cu el pana dadea zapada )
- Du-te nene, zic eu. N-ai de ce sa-ti faci griji. Ma descurc eu...si daca zici ca esti langa cocoasa, daca nu-ti place cum ma misc, cat dureaza sa vii.....
- Asa e....zice el , isi ia din panoul de scule o mana de chei, indeasa in buzunarele salopetei cateva mani de bumbac si coboara....
Pe la 12-13, a venit pe masina, am mancat impreuna si apoi a plecat iarasi...Nu mai stiu unde, dar nu la motocicleta.
Dupa vreo doua ore, urca la un moment dat, un "mosulica" pe masina. Da buna ziua, ii dau buna ziua. Ma intreaba unde este mecanicul, ii spun ca a plecat sa dea un telefon acu" doua minute in urma, si apoi, curios nevoie mare, sa afle cu ce ocazie fac eu serviciul pe locomotiva cu pricina. Eu, baiat amabil si binecrescut, ii zic ca vin de la calea ferata si ca-mi efectuez periada de asistenta....Omul mai sta un pic, ma intreaba cum imi pare serviciul in sectorul acesta, iar eu ii raspund ca e aproape la fel ca in orice triaj....si pleaca.
Dupa ce se departeaza bine, pe partea opusa urca si Domnul Anton, si cu o mimica ingrijorata a fetei, ma intreaba:
- Ce-a zis nea" Vasile ? A intrebat de mine...? N-a facut panarama...ca nu eram pe masina...?
- Care nea'' Vasile nene...? Mosulica ala, care se duce printre linii....?
- Ce mosulica bai.....ala e domn" istructor Hanganu...,ai de mine...dracu" ma lua, daca-l mai faceai si mos..........
- Stai linistit, il temperez eu, parinteste.....Am stat de vorba cu el...si-mi pare baiat de treaba....
- De treaba pe naiba, riposteaza el cu naduf....Numai sa calci odata pe bec...in sectorul lui si dupa aia nu mai spui deloc asa....mormaie el si se aseaza pe scaunul de la celalat post...
Se apropia terminarea turei de serviciu si asa cum fusesem instruit, ma duc la biroul IDM-ului sa-mi semneze fisa, apoi, la revenire pe locomotiva, o dau si mecanicului pentru confirmare....Asta o ia, se uita pe ea, cautand locul semnaturii......si deodata vad ca "i se taie picioarele'', cade pur si simplu pe scaun si se albeste la fata:
- Vai de capul meu....da tu esti mecanic ajutor ? De ce naiba nu mi-ai zis ? Ma bagai in puscarie bai omule...si a mai fost si instructorul pe masina....... Daca afla ala, ma omoara.....ma nenoroceste........daca faceai o catastrofa...vai de mine si de mine....
- Mai frate, daca ma intrebai ce meserie am, iti spuneam. E vina mea ca nu ai intrebat ?....Las" ca dau o bere, cand ajungem in oras........
- Bere pa dracu...zice el...De bere imi arde mie acum....Mi-ai facut-o.....
Am mai facut doua ture de serviciu cu el, da nu a mai vorbit cu mine mai deloc si nici controlerul nu l-am mai atins. Revelionul si Sf.Vasile le-am prins acasa, liber pe grafic, iar pe 03.011981, de la poarta, unde venea operatorul RCT cu situatia locomotivelor pe teran, noi, ajutorii, am fost trimisi la depou, pentru "comunicari importante".... Urma sa incepem cursurile "scolii de mecanici"....dar asta e deja alta poveste........................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu