Vara lui "87 a fost fierbinte...Daca afara se inregistrau 38-40 grade celsius, in cabina locomotivei mercurul termometrului urca lejer peste scala de 50...Lucram cu aerisirile de sus ale cabinei deschise, geamurile laterale culisate la maxim si cele doua usi, legate de calorifere, pe pozitia deschis. Ba mai mult, dintr-un motor electric de aeroterma, mesterisem un ventilator ce zbarnaia toata ziua, la cateva mii de rotatii pe minut. Iti fierbeau creierii in cap de atata caldura. Lucram doar cu pantalonii de salopeta pe mine, in papuci si bustul gol si tot curgeau apele de pe mine...Asta era LDH-ul. Sub podeaua cabinei aveai amplasata o transmisie hidraulica ce se incingea la 120 grade, basca ( la modelele mai vechi ) si un schimbator de caldura cu dimensiuni generoase, ce degaja si el la randul sau 90-100 grade celsius. Apa de baut se incalzea in sticle in mai putin de jumatate de ora, incat ai fi putut prepara un " ness " numai bun de baut. ( daca s-ar fi gasit cafea solubila pe atunci ) instantaneu...Munceam asa, in conditiile acelea, fara sa ne plangem. Eram tineri si mizeriile vietii inca nu reusisera sa ne copleseasca. Maselele si dintii imi pocneau de durere in gura din pricina curentului si ultima "gaselnita" in farmaciile goale, erau picaturile de creuzot....Turnai cateva peste "chestia" ce te necajea si durerea disparea aproape instantaneu...Bine,in cateva saptamani scapai si de dintele sau maseaua buclucasa, deoarece se dezintegra rapid. Ce mai conta...Oricu nu prea mai aveai ce mesteca. Alimentele de baza erau din ce in ce mai proaste si mai putine.
Mandru chirias la bloc fiind, incercam si eu sa ma gospodaresc pe masura. Am facut rost din combinat de cateva zeci ( bune ) bare de cornier ambutisat pe care le-am transportat cu autobuzul unui amic pana la domiciliu. Intentionam sa-mi inchid balconul si sa mesteresc un stelaj cu rafturi intr-una din camarile de langa bucatarie. Materialul de constructie il aveam, aparat de sudura si electrozi avea un vecin si amic de la scara de vis a vis, ne-am pus de acord cand sa ne apucam de munca si in data respectiva ( femeile noastre erau de serviciu ), hotarati, urma sa ne apucam de proiect......Urma, numai ca amicul, pe langa aparat, masca si electrozi, a venit insotit si de o sticla de jumatate de coniac ( nevasta-sa lucra la alimentara) pentru "ridicarea moralului".
Cum nu mai gustasem cam de multisor asemenea licoare, am decis ca mai intai sa ne "incurajam" nitel, ca apoi, in deplinatatea fortelor sa ne dezlantuim in munca. Prima oara m-am incurajat eu, apoi s-a incurajat el, pe urma ne-am incurajat impreuna, iar in final, constienti fiind inca, ne-am dat seama ca suntem prea curajosi la acea ora si am putea face vre-o prostie, asa incat am scos aparatul de sudura din priza si am plecat sa bem o bere la o "bomba" din cartier...
Nevasta-mea, la intoarcere acasa, a fost nitel "dezamagita", mai cu seama ca tot balconul si bucataria erau ocupate de corniere, electrozi, bomfaiere si cate si mai cate, ca pe un adevarat santier... M-am mai intalnit cu amicul de vre-o doua ori, din pacate insa, cu acelasi rezultat final, pana ce, nevasta-mea disperata de catre vesnica harababura, m-a avertizat ca ori finalizez "proiectul" ori apeleaza la serviciile unui "meserias". Sincer sa fiu, ideea nu mi-a suras de fel, iar in "meseriasi" nu aveam incredere nici cat in secretarul de partid pe depou ( care stiut fiind, era mama curvarilor si mincinosilor ) astfel incat, mi-am revizuit fundamental comportamentul, pentru a nu-i mai da prilejul doamnei mele sa-si faca ganduri necuviincioase...
M-am dus cu miloaga la nea" Adrian si am obtinut doua libere. Era fain. Materie prima aveam, unelte si electrozi erau, singura chestie ce ma descuraja nitel era faptul ca abar nu aveam sa sudez...Teoretic, ma holbasem eu de cate ori avusesem prilejul, la modul in care se desfasoara operatiunea respectiva, in hala de reparatii a depoului, practic insa eram tot atat de priceput ca si "savanta de renume international" la polimerii ei din polinezia.... Dar ce mai conta. Conform dictonului Leninist " nimic nu-i cu neputinta, daca vrei si ai vointa " dis de dimineata, mi-am luat inima-n dinti, aparatul de sudura in mana si m-am apucat de treaba....Dupa ce am stricat cateva bare de cornier si cateva zeci de electrozi, am incaput sa ma cam prind cam cum sta smecheria.
Spre seara, jumatate de balcon era rezolvat. Amicul, care dupa amiaza venise si el de la serviciu si care observase progresele mele, de la geamul apartamentului sau, m-a sunat ( pe telefonul rosu- cu disc - cel aveam in dotare ) si mi-a sugerat cum ca ar fi indicat sa sarbatorim evenimentul. I-am zis " piei satana ", am facut un dus si la 22.40, cand mi-a sosit "tovarasa" de la munca, am fost laudat generos si "recompensat" pe masura. Eram " meserias ", amenintarea fusese anihilata...
In prima parte a celei de a doua zi am ispravit balconul iar dupa amiaza am dedicat-o camarii. Fiind vara si cald, in camara am sudat numai in pantaloni scurti, fara tricou sau camasa pe mine neavand nici cea mai mica idee asupra consecintelor ce urma sa le suport. Maurul isi facuse datoria, maurul putea sa moara....de usturime... Toata noaptea m-am perpelit, ca pe gratarul de mici. Am dormit mai mult sezand si a adoua zi urma sa intru de serviciu.
Dimineata, la sala de testare, hop si nea" Adrian ( pe langa seful de tura si revizorii de sectoare ), care avea nu's ce comunicare de facut. Cand am intrat in raza lui vizuala mi-a facut semn sa ma apropii. Eram rosu ca un rac iar ochii mi-erau umflati deoarece nu folosisem deloc masca de sudura.
- Mai jegule, te-ai distrat bine la mare doua zile ?
- Ce mare, bre nea" Adriene, nu-ti spusei ca am o gramada de treaba.....
- Asculta bai rapanosule, ai fi tu smecher, da nentu" Adrian e curva batrana si e de o mie de ori mai smecherit decat tine mai putoiule....Vii la mine cu miloaga, ca asa si pa dincolo si tu te duci la distractie si bautura. Uite in oglinda ca esti buhait de cat ai crapat in tine nesimtitule....Poate te mai prind pe la usa mea..
- Bai, care esti revizor la otelarie ? Ia puneti-i fiola individului astuia !!!........................................
Nea" Adrian saracul, a ramas cu convingerea lui despre mine, pana a murit ( doi ani mai tarziu). La "usa lui" n-am mai ajuns, pentru ca nici dansul nu si-a mai facut mult veacul in biroul T1. O sa vezi mai incolo.....
Am intrat in toamna, si odata cu toamna a inceput si "show-ul"...Paine la ratie, curent la ratie, caldura la ratie...viata la ratie.
Programul nostru de lucru impunea prezenta la " sala de testare a personalului " inainte de intrarea in serviciu. La ora 06.10, cursele conventii plecau de la poarta combinatului catre toate sectoarele de activitate. La ora 06.00 sala de testare se inchidea. Daca ajungeai un minut dupa ora aceea, te puteai considera absent nemotivat. Primul tramvai ( dintre cele doua trasee ce deserveau combinatul ) iesea din depou la 04.45 si ajungea in combinat pe la 05.20. Daca nu te imbarcai in acesta, deja de la al doilea incepea aglomeratia. La al treilea sansele-ti scadeau cu 50% si tot aidoma la urmatoarele cu cate 25% in minus.....
In concluzie: Ma trezeam ( la tura de zi ) la 04.30, " binecuvantam " printre dinti marea adunare nationala si pe conducatorul suprem si ma indreptam catre baie. De cele mai multe ori, la acea ora curentul era intrerupt. Mai rosteam o " binecuvantare " si pe bajbaite imi cautam lenjeria intima, pantalonii, camasa , puloverul si ce mai intra in sifonier. Ma imbracam cu " spilhozenii " pe dos, maielul la prima incercare il puneam cu fata in spate, cautam cioapii " binecuvantand " in patru labe si reuseam sa rastorn cate un scaun sau altceva... Nevasta-mea bodoganea nemultumita, o " binecuvantam " si pe ea, dar mai cu seama pe mama ei si in final ajungeam la bucatarie, pe trei sferturi imbracat. Daca aveam noroc ( de multe ori nu prea) si gazul nu era oprit, fierbeam rapid un " nechezol " ( asa era poreclita cafeaua fara cofeina, ce se gasea pe sub mana ) pe care-l inghiteam in timp ce ma incaltam cu bocancii...Ma uitam panicat la cadranul ceasului meu made in URSS - Raketa ( pe care l-am restaurat de curand si-l port cu mandrie ) dupa ce reuseam sa aprind un bat de chibrit, insfacam conserva de " tocana de legume ", " macrou in sos tomat " sau " fasole cu costita ", un colt de paine ( nu prea multa sa mai ramana si la altii ) si o taiam la vale pe scari, de la etajul trei, sperand sa ajung intreg pana jos, rezemand peretii pe intuneric.
De regula, nu ratam primul tramvai, dar...mai erau si situatii de exceptie...De cateva ori am calatorit pe scara, ultimul dintr-un ciorchine uman, reusind sa ma agat de cate o bara de urcare doar cu o singura mana si vazandu-mi moartea cu ochii, cand respectivul vehicol rutier, in intarziere de grafic fiind incerca sa recupereze pe viaduct, gonind cu peste 60 km/h....
Ajungeai la sala de testare. Pe vreme aceea in exploatare se aflau cam 60-70 de locomotive, deci in incapere si pe langa ea, se gaseau 60-70 mecanici si 10-15 mecanici ajutori.. In sala, la patru birouri, un sef de tura si trei revizori de sectoare. Doi la sectoarele calde, furnale si otelarii si unul la sectorul rece.
Domn mecanic se prezenta la revizorul sectorului sau ( eu spre exemplu, la otelarii ) care-l examina mai intai vizual, cum examina probabil raposatul Darwin gandacii de bucatarie din apartamentul sau. Apoi, domn revizor iti intindea cu o mana fiola alcooloscopica ( in care mai suflasera cel putin 15 insi ) iar dosul palmei celelaltei maini, ti-o proptea sub partea sparta a cilindrului. Aceasta insemna ca " domn mecanic " trebuie sa sufle atat de vartos in mustiucul ingalbenit de bale al fiolei, pana ce " domn revizor " simtea o caldura placuta pe acea parte a manusitei dumnealui ce stationa sub instrument. Doar inconstientii ( sau cei cu relatii prea mari ) se incumetau a se prezenta la " sala de testare " intovarasiti de domn" Bachus ( insa pentru ei, partea dorsala a mainii se retragea instantaneu, inainte ca aerul sa strabata fiola ), dar cate 0.001 de colo, 0.002, de dincolo, cumulati de la 20-30 de potentiali infractori testati, faceau ca biata fiola, sa acumuleze atat alcool cat trebuia ca reactivul sa reactioneze violent, inverzindu-se. Atunci se declansa butonul de panica. Domnului revizor i se lumina fata de satisfactie ( avea sa creasca in ochii sefului ) si-l interpela cu o atitudine de demiurg pe nefericit..
- Ia te uitaaaa !!! Ce avem noi aici ???
Victima privea distrusa si panicata.. ( nafura masii, trebuia sa ma fi oprit eu aseara la al cincilea pahar...numai nasu" asta e de vina...hai fine, inca unul si ma duc...baga-mi p..la-n nasa )
- Bai, ce faci dormi pe tine ??? Cu tine vorbesc...
- Da n-am baut domn sef....eu stiu, o fi de la salata cu otet pe care am mancat-o la friptura aseara..
- I-auzi populatie !!! Racnea sefu", cat sa-l auda toata lumea.
- Tartanul asta cica a balotat aeara friptura cu salata ??? Baaaai voi il credeti ???
Pop-ulimea radea hohotind la unison, ca sa-i faca pe plac si lui ( cine nu dorea sa fie in gratiile domnului revizor ) si sefului de tura, ce privea sever pe sub ochelari...
La reactia colegilor ( macar ei sa te inteleaga frate...) biata victima se demoraliza complet. Contrar indicatiilor pretioase ale partidului si cu toate ca facea parte din organizatia de baza PCR pe tura, lasa demnitatea de comunist de o parte si o dadea pe misticisme.....
- Domn" sef, ma jur pe sfanta cruce si pe ce am mai sfant, ca ultimul sprit l-am baut mai devreme de noua...N-are cum dracu", Doamne iarta-ma sa iasa la fiola....Pe cuvantul meu...
- Aha, tartane, deci recunosti ca ai crapat in tine.....Bai, n-am ce-ti face. Uite, oamenii astia seriosi din sala ( seriosi pe masa - navetistii erau mai intotdeauna sariti de la testare, din motive de 20-40-60 litri de nohan, nobil, sau alte soiuri alese ) care mai fac si naveta de la tara, vai de mama lor, ce-or sa zica daca eu te las pe tine sa-ti faci de cap asa cum crezi tu de cuvinta ???
- Nu or sa faca panarama ???
- Si nu au dreptate ???
- Au mai, si ar trebui sa-ti fie rusine fata de ei, nesimtitule !!!...
- Domn" revizor, da chiar nu sunt beat bre, ce dracu", Doamne iarta-ma, iti spui ca la tata meu bre..
- Ei hai ca incep chiar sa ma enervez...si nu vreau sa enervez...Una din doua: ori te duci frumusel acasa sa te odihnesti si sa-ti revii ( hohote in sala ), chit ca iei un nemotivat si 5% sanctiune si asta numai pentru ca suntem noi ( pop-ulimea incuviinteaza dand din cap afirmativ ) oameni si mancam aceeasi paine ( unul franzela, altul paine neagra ..), ori desfac in fata ta o fiola noua si te testez inca o data, dar asta inseamna ca daca se " inverzeste " iarasi ti-ai f..ut norocul.... Ramai fara paine fraiere....Ma rog tu decizi....
Nefericitul se trezea pus in fata unei dileme mai mari decat al printului Danemarcei din opera Shkespeare-ana..." To bee or not to bee "...hai sa riscam...
- ....da sefu"...mai suflu o data...
- Biiiiineeee.... Bai, ia fiti atenti aici, sa n-avem discutii...
- Desfacem din pachet o fiola noua.....o spargem la un capat ..Pastele matii, ca te-ai spart cu totul ..
- Nu-i nimic, partidu" ne-a mai dat destule....Desfacem alta...Asa, uite ce frumos s-a spart asta ( aialalta era defecta )...si acum, domn mecanic este testat ca la carte...Hai p..lica, curaj gaina ca te tai...
Hohote unanime in sala. Populatia stransa ca la executia Mariei Antoaneta..........
Victima suflaaaa...si suflaaaa si inca o data suflaaaa, pana in pragul lesinului. Urmeaza cateva minute de incordare maxima ( atat cat ii trebuie bulangiului de reactiv sa reactioneze )....si.....deziluzie maxima....
Cristalele din cilindru sunt galbene ca " aurul din oklahoma "
Pop-ulimea iese din sala de testare dezamagita...Show-l s-a sfarsit lamentabil...Pacat...Data viitoare...
Fosta victima, rebilitata subit, insfaca foaia de parcurs de la domn" revizor si o zbughea la randul sau catre cursa conventie. Lucrurile intrau in fagasul normal...toata lumea este linistita....
Acum, ai sa gandesti ca cel caruia era sa i se faca o nedreptate, toata ziua si-a facut planuri de razbunare ( Doamne fereste )...Pe undeva sa sti ca ai dreptate... Catre seara, adica pe la 16.45-17.00, nedreptatitul suna la remiza furnale, unde se afla biroul domnului revizor........
- Chaaarrrr, szbaaaarrrr...asa suna obositul de telefon al remizei, din pricina repetatelor busituri incasate din partea a tot felul de oameni nervosi, in cariera sa de telefon uzinal....
- Alo ? Remiza furnale ?
- Da...
- Traiti", mecanicul.... Cu domn revizor va rog !
- La telefon. Ce vrei ma ?
- Traiti domn" revizor...V-am sunat pentru ca as vrea, numai daca se poate, sa stam un pic de vorba...Numai daca se poate domn' sef, daca nu se poate, altata data, da sa stiti ca eu nu am fost vinovat domn' sef si poate dumneavoastra v-ati suparat degeaba pe mine domn' sef, da eu as vrea sa stam un pic de vorba domn' sef, numai daca se poate...la intersectie domn sef, ca servim si noi un coniac mic, sefu" si vedeti ca nu sunt eu cel mai rau din toata tura, sa traiti !
La intersectie ( prima raspartie dinspre combinat ) exista un restaurant cu "autodeservire" care, pentru clientii casei livra in cesti de cafea, sa nu bata la ochi, coniac tomis, in doze de 100 grame.
Pretul era pe masura riscului, dar merita, pentru ca multe " inimi de piatra" deveneau " de catifea ", dupa cateva doze......
- Bai...nu stiu ce sa spun...am o gramada de treaba in seara asta ( se alinta domnul revizor ), da" asa, pentru cultura ta generala ( o baga la vrajeala ), sa sti ca dupa ce am ajuns la remiza, cand am scos fiola in care ai suflat tu a doua oara ,din geanta stii cum era ???? Nu vrei sa stii...da eu, baiat bun, n-am mai spus la nimeni, ca m-am saturat de panarame si scandaluri...Era pe jumatate verde baiatule....cat ziceai tu ca asa si dincolo... Da nu-i nimic, eu sa fiu sanatos, la cate injuraturi primesc zilnic....
- Ce spuneti sefu !!!! Am ramas fara cuvinte...Nu...., pe cuvantul meu, trebuie sa ne intalnim musai dupa program...sa stiti ca insist respectuos ( si in gand...de la cine masa" ma imprumut eu in seara asta cu 200 de lei..???? )..............................................................................................
Si " baietul " se gasea cu domn sef, care amana de dragul lui treburile urgente si de a doua zi cei doi erau " prieteni la catarama ", iar domn sef se putea concentra pe urmatoarea victima......
Acei dintre dumneavoastra care au avut privilegiul sa-si " satisfaca stagiul militar " pe timpul Odioasei si Sinistrului ( astazi ne-am pricopsit cu sute si mii de care mai de care odiosi si aidoma sinistre....dar traim in democratie ) cunosc dictonul conform caruia : In armata, un ciclu e f..tut, un ciclu e ne f..tut. Eu, spre nefericirea mea si in armata si in combinatul anterevolutionar, am facut parte din primul ciclu....Am suportat umilinta ( ca asa-i in tenis ) si mi-am spus ca in cel din urma, cand puterea indoctrinatului, agramatului, indobitocitului se va sfarsi, puterea divina va face dreptate.........Aveam sa mai astept ceva timp, pana ce " dosarul meu de cadre " avea sa intre pe rol.....
Mandru chirias la bloc fiind, incercam si eu sa ma gospodaresc pe masura. Am facut rost din combinat de cateva zeci ( bune ) bare de cornier ambutisat pe care le-am transportat cu autobuzul unui amic pana la domiciliu. Intentionam sa-mi inchid balconul si sa mesteresc un stelaj cu rafturi intr-una din camarile de langa bucatarie. Materialul de constructie il aveam, aparat de sudura si electrozi avea un vecin si amic de la scara de vis a vis, ne-am pus de acord cand sa ne apucam de munca si in data respectiva ( femeile noastre erau de serviciu ), hotarati, urma sa ne apucam de proiect......Urma, numai ca amicul, pe langa aparat, masca si electrozi, a venit insotit si de o sticla de jumatate de coniac ( nevasta-sa lucra la alimentara) pentru "ridicarea moralului".
Cum nu mai gustasem cam de multisor asemenea licoare, am decis ca mai intai sa ne "incurajam" nitel, ca apoi, in deplinatatea fortelor sa ne dezlantuim in munca. Prima oara m-am incurajat eu, apoi s-a incurajat el, pe urma ne-am incurajat impreuna, iar in final, constienti fiind inca, ne-am dat seama ca suntem prea curajosi la acea ora si am putea face vre-o prostie, asa incat am scos aparatul de sudura din priza si am plecat sa bem o bere la o "bomba" din cartier...
Nevasta-mea, la intoarcere acasa, a fost nitel "dezamagita", mai cu seama ca tot balconul si bucataria erau ocupate de corniere, electrozi, bomfaiere si cate si mai cate, ca pe un adevarat santier... M-am mai intalnit cu amicul de vre-o doua ori, din pacate insa, cu acelasi rezultat final, pana ce, nevasta-mea disperata de catre vesnica harababura, m-a avertizat ca ori finalizez "proiectul" ori apeleaza la serviciile unui "meserias". Sincer sa fiu, ideea nu mi-a suras de fel, iar in "meseriasi" nu aveam incredere nici cat in secretarul de partid pe depou ( care stiut fiind, era mama curvarilor si mincinosilor ) astfel incat, mi-am revizuit fundamental comportamentul, pentru a nu-i mai da prilejul doamnei mele sa-si faca ganduri necuviincioase...
M-am dus cu miloaga la nea" Adrian si am obtinut doua libere. Era fain. Materie prima aveam, unelte si electrozi erau, singura chestie ce ma descuraja nitel era faptul ca abar nu aveam sa sudez...Teoretic, ma holbasem eu de cate ori avusesem prilejul, la modul in care se desfasoara operatiunea respectiva, in hala de reparatii a depoului, practic insa eram tot atat de priceput ca si "savanta de renume international" la polimerii ei din polinezia.... Dar ce mai conta. Conform dictonului Leninist " nimic nu-i cu neputinta, daca vrei si ai vointa " dis de dimineata, mi-am luat inima-n dinti, aparatul de sudura in mana si m-am apucat de treaba....Dupa ce am stricat cateva bare de cornier si cateva zeci de electrozi, am incaput sa ma cam prind cam cum sta smecheria.
Spre seara, jumatate de balcon era rezolvat. Amicul, care dupa amiaza venise si el de la serviciu si care observase progresele mele, de la geamul apartamentului sau, m-a sunat ( pe telefonul rosu- cu disc - cel aveam in dotare ) si mi-a sugerat cum ca ar fi indicat sa sarbatorim evenimentul. I-am zis " piei satana ", am facut un dus si la 22.40, cand mi-a sosit "tovarasa" de la munca, am fost laudat generos si "recompensat" pe masura. Eram " meserias ", amenintarea fusese anihilata...
In prima parte a celei de a doua zi am ispravit balconul iar dupa amiaza am dedicat-o camarii. Fiind vara si cald, in camara am sudat numai in pantaloni scurti, fara tricou sau camasa pe mine neavand nici cea mai mica idee asupra consecintelor ce urma sa le suport. Maurul isi facuse datoria, maurul putea sa moara....de usturime... Toata noaptea m-am perpelit, ca pe gratarul de mici. Am dormit mai mult sezand si a adoua zi urma sa intru de serviciu.
Dimineata, la sala de testare, hop si nea" Adrian ( pe langa seful de tura si revizorii de sectoare ), care avea nu's ce comunicare de facut. Cand am intrat in raza lui vizuala mi-a facut semn sa ma apropii. Eram rosu ca un rac iar ochii mi-erau umflati deoarece nu folosisem deloc masca de sudura.
- Mai jegule, te-ai distrat bine la mare doua zile ?
- Ce mare, bre nea" Adriene, nu-ti spusei ca am o gramada de treaba.....
- Asculta bai rapanosule, ai fi tu smecher, da nentu" Adrian e curva batrana si e de o mie de ori mai smecherit decat tine mai putoiule....Vii la mine cu miloaga, ca asa si pa dincolo si tu te duci la distractie si bautura. Uite in oglinda ca esti buhait de cat ai crapat in tine nesimtitule....Poate te mai prind pe la usa mea..
- Bai, care esti revizor la otelarie ? Ia puneti-i fiola individului astuia !!!........................................
Nea" Adrian saracul, a ramas cu convingerea lui despre mine, pana a murit ( doi ani mai tarziu). La "usa lui" n-am mai ajuns, pentru ca nici dansul nu si-a mai facut mult veacul in biroul T1. O sa vezi mai incolo.....
Am intrat in toamna, si odata cu toamna a inceput si "show-ul"...Paine la ratie, curent la ratie, caldura la ratie...viata la ratie.
Programul nostru de lucru impunea prezenta la " sala de testare a personalului " inainte de intrarea in serviciu. La ora 06.10, cursele conventii plecau de la poarta combinatului catre toate sectoarele de activitate. La ora 06.00 sala de testare se inchidea. Daca ajungeai un minut dupa ora aceea, te puteai considera absent nemotivat. Primul tramvai ( dintre cele doua trasee ce deserveau combinatul ) iesea din depou la 04.45 si ajungea in combinat pe la 05.20. Daca nu te imbarcai in acesta, deja de la al doilea incepea aglomeratia. La al treilea sansele-ti scadeau cu 50% si tot aidoma la urmatoarele cu cate 25% in minus.....
In concluzie: Ma trezeam ( la tura de zi ) la 04.30, " binecuvantam " printre dinti marea adunare nationala si pe conducatorul suprem si ma indreptam catre baie. De cele mai multe ori, la acea ora curentul era intrerupt. Mai rosteam o " binecuvantare " si pe bajbaite imi cautam lenjeria intima, pantalonii, camasa , puloverul si ce mai intra in sifonier. Ma imbracam cu " spilhozenii " pe dos, maielul la prima incercare il puneam cu fata in spate, cautam cioapii " binecuvantand " in patru labe si reuseam sa rastorn cate un scaun sau altceva... Nevasta-mea bodoganea nemultumita, o " binecuvantam " si pe ea, dar mai cu seama pe mama ei si in final ajungeam la bucatarie, pe trei sferturi imbracat. Daca aveam noroc ( de multe ori nu prea) si gazul nu era oprit, fierbeam rapid un " nechezol " ( asa era poreclita cafeaua fara cofeina, ce se gasea pe sub mana ) pe care-l inghiteam in timp ce ma incaltam cu bocancii...Ma uitam panicat la cadranul ceasului meu made in URSS - Raketa ( pe care l-am restaurat de curand si-l port cu mandrie ) dupa ce reuseam sa aprind un bat de chibrit, insfacam conserva de " tocana de legume ", " macrou in sos tomat " sau " fasole cu costita ", un colt de paine ( nu prea multa sa mai ramana si la altii ) si o taiam la vale pe scari, de la etajul trei, sperand sa ajung intreg pana jos, rezemand peretii pe intuneric.
De regula, nu ratam primul tramvai, dar...mai erau si situatii de exceptie...De cateva ori am calatorit pe scara, ultimul dintr-un ciorchine uman, reusind sa ma agat de cate o bara de urcare doar cu o singura mana si vazandu-mi moartea cu ochii, cand respectivul vehicol rutier, in intarziere de grafic fiind incerca sa recupereze pe viaduct, gonind cu peste 60 km/h....
Ajungeai la sala de testare. Pe vreme aceea in exploatare se aflau cam 60-70 de locomotive, deci in incapere si pe langa ea, se gaseau 60-70 mecanici si 10-15 mecanici ajutori.. In sala, la patru birouri, un sef de tura si trei revizori de sectoare. Doi la sectoarele calde, furnale si otelarii si unul la sectorul rece.
Domn mecanic se prezenta la revizorul sectorului sau ( eu spre exemplu, la otelarii ) care-l examina mai intai vizual, cum examina probabil raposatul Darwin gandacii de bucatarie din apartamentul sau. Apoi, domn revizor iti intindea cu o mana fiola alcooloscopica ( in care mai suflasera cel putin 15 insi ) iar dosul palmei celelaltei maini, ti-o proptea sub partea sparta a cilindrului. Aceasta insemna ca " domn mecanic " trebuie sa sufle atat de vartos in mustiucul ingalbenit de bale al fiolei, pana ce " domn revizor " simtea o caldura placuta pe acea parte a manusitei dumnealui ce stationa sub instrument. Doar inconstientii ( sau cei cu relatii prea mari ) se incumetau a se prezenta la " sala de testare " intovarasiti de domn" Bachus ( insa pentru ei, partea dorsala a mainii se retragea instantaneu, inainte ca aerul sa strabata fiola ), dar cate 0.001 de colo, 0.002, de dincolo, cumulati de la 20-30 de potentiali infractori testati, faceau ca biata fiola, sa acumuleze atat alcool cat trebuia ca reactivul sa reactioneze violent, inverzindu-se. Atunci se declansa butonul de panica. Domnului revizor i se lumina fata de satisfactie ( avea sa creasca in ochii sefului ) si-l interpela cu o atitudine de demiurg pe nefericit..
- Ia te uitaaaa !!! Ce avem noi aici ???
Victima privea distrusa si panicata.. ( nafura masii, trebuia sa ma fi oprit eu aseara la al cincilea pahar...numai nasu" asta e de vina...hai fine, inca unul si ma duc...baga-mi p..la-n nasa )
- Bai, ce faci dormi pe tine ??? Cu tine vorbesc...
- Da n-am baut domn sef....eu stiu, o fi de la salata cu otet pe care am mancat-o la friptura aseara..
- I-auzi populatie !!! Racnea sefu", cat sa-l auda toata lumea.
- Tartanul asta cica a balotat aeara friptura cu salata ??? Baaaai voi il credeti ???
Pop-ulimea radea hohotind la unison, ca sa-i faca pe plac si lui ( cine nu dorea sa fie in gratiile domnului revizor ) si sefului de tura, ce privea sever pe sub ochelari...
La reactia colegilor ( macar ei sa te inteleaga frate...) biata victima se demoraliza complet. Contrar indicatiilor pretioase ale partidului si cu toate ca facea parte din organizatia de baza PCR pe tura, lasa demnitatea de comunist de o parte si o dadea pe misticisme.....
- Domn" sef, ma jur pe sfanta cruce si pe ce am mai sfant, ca ultimul sprit l-am baut mai devreme de noua...N-are cum dracu", Doamne iarta-ma sa iasa la fiola....Pe cuvantul meu...
- Aha, tartane, deci recunosti ca ai crapat in tine.....Bai, n-am ce-ti face. Uite, oamenii astia seriosi din sala ( seriosi pe masa - navetistii erau mai intotdeauna sariti de la testare, din motive de 20-40-60 litri de nohan, nobil, sau alte soiuri alese ) care mai fac si naveta de la tara, vai de mama lor, ce-or sa zica daca eu te las pe tine sa-ti faci de cap asa cum crezi tu de cuvinta ???
- Nu or sa faca panarama ???
- Si nu au dreptate ???
- Au mai, si ar trebui sa-ti fie rusine fata de ei, nesimtitule !!!...
- Domn" revizor, da chiar nu sunt beat bre, ce dracu", Doamne iarta-ma, iti spui ca la tata meu bre..
- Ei hai ca incep chiar sa ma enervez...si nu vreau sa enervez...Una din doua: ori te duci frumusel acasa sa te odihnesti si sa-ti revii ( hohote in sala ), chit ca iei un nemotivat si 5% sanctiune si asta numai pentru ca suntem noi ( pop-ulimea incuviinteaza dand din cap afirmativ ) oameni si mancam aceeasi paine ( unul franzela, altul paine neagra ..), ori desfac in fata ta o fiola noua si te testez inca o data, dar asta inseamna ca daca se " inverzeste " iarasi ti-ai f..ut norocul.... Ramai fara paine fraiere....Ma rog tu decizi....
Nefericitul se trezea pus in fata unei dileme mai mari decat al printului Danemarcei din opera Shkespeare-ana..." To bee or not to bee "...hai sa riscam...
- ....da sefu"...mai suflu o data...
- Biiiiineeee.... Bai, ia fiti atenti aici, sa n-avem discutii...
- Desfacem din pachet o fiola noua.....o spargem la un capat ..Pastele matii, ca te-ai spart cu totul ..
- Nu-i nimic, partidu" ne-a mai dat destule....Desfacem alta...Asa, uite ce frumos s-a spart asta ( aialalta era defecta )...si acum, domn mecanic este testat ca la carte...Hai p..lica, curaj gaina ca te tai...
Hohote unanime in sala. Populatia stransa ca la executia Mariei Antoaneta..........
Victima suflaaaa...si suflaaaa si inca o data suflaaaa, pana in pragul lesinului. Urmeaza cateva minute de incordare maxima ( atat cat ii trebuie bulangiului de reactiv sa reactioneze )....si.....deziluzie maxima....
Cristalele din cilindru sunt galbene ca " aurul din oklahoma "
Pop-ulimea iese din sala de testare dezamagita...Show-l s-a sfarsit lamentabil...Pacat...Data viitoare...
Fosta victima, rebilitata subit, insfaca foaia de parcurs de la domn" revizor si o zbughea la randul sau catre cursa conventie. Lucrurile intrau in fagasul normal...toata lumea este linistita....
Acum, ai sa gandesti ca cel caruia era sa i se faca o nedreptate, toata ziua si-a facut planuri de razbunare ( Doamne fereste )...Pe undeva sa sti ca ai dreptate... Catre seara, adica pe la 16.45-17.00, nedreptatitul suna la remiza furnale, unde se afla biroul domnului revizor........
- Chaaarrrr, szbaaaarrrr...asa suna obositul de telefon al remizei, din pricina repetatelor busituri incasate din partea a tot felul de oameni nervosi, in cariera sa de telefon uzinal....
- Alo ? Remiza furnale ?
- Da...
- Traiti", mecanicul.... Cu domn revizor va rog !
- La telefon. Ce vrei ma ?
- Traiti domn" revizor...V-am sunat pentru ca as vrea, numai daca se poate, sa stam un pic de vorba...Numai daca se poate domn' sef, daca nu se poate, altata data, da sa stiti ca eu nu am fost vinovat domn' sef si poate dumneavoastra v-ati suparat degeaba pe mine domn' sef, da eu as vrea sa stam un pic de vorba domn' sef, numai daca se poate...la intersectie domn sef, ca servim si noi un coniac mic, sefu" si vedeti ca nu sunt eu cel mai rau din toata tura, sa traiti !
La intersectie ( prima raspartie dinspre combinat ) exista un restaurant cu "autodeservire" care, pentru clientii casei livra in cesti de cafea, sa nu bata la ochi, coniac tomis, in doze de 100 grame.
Pretul era pe masura riscului, dar merita, pentru ca multe " inimi de piatra" deveneau " de catifea ", dupa cateva doze......
- Bai...nu stiu ce sa spun...am o gramada de treaba in seara asta ( se alinta domnul revizor ), da" asa, pentru cultura ta generala ( o baga la vrajeala ), sa sti ca dupa ce am ajuns la remiza, cand am scos fiola in care ai suflat tu a doua oara ,din geanta stii cum era ???? Nu vrei sa stii...da eu, baiat bun, n-am mai spus la nimeni, ca m-am saturat de panarame si scandaluri...Era pe jumatate verde baiatule....cat ziceai tu ca asa si dincolo... Da nu-i nimic, eu sa fiu sanatos, la cate injuraturi primesc zilnic....
- Ce spuneti sefu !!!! Am ramas fara cuvinte...Nu...., pe cuvantul meu, trebuie sa ne intalnim musai dupa program...sa stiti ca insist respectuos ( si in gand...de la cine masa" ma imprumut eu in seara asta cu 200 de lei..???? )..............................................................................................
Si " baietul " se gasea cu domn sef, care amana de dragul lui treburile urgente si de a doua zi cei doi erau " prieteni la catarama ", iar domn sef se putea concentra pe urmatoarea victima......
Acei dintre dumneavoastra care au avut privilegiul sa-si " satisfaca stagiul militar " pe timpul Odioasei si Sinistrului ( astazi ne-am pricopsit cu sute si mii de care mai de care odiosi si aidoma sinistre....dar traim in democratie ) cunosc dictonul conform caruia : In armata, un ciclu e f..tut, un ciclu e ne f..tut. Eu, spre nefericirea mea si in armata si in combinatul anterevolutionar, am facut parte din primul ciclu....Am suportat umilinta ( ca asa-i in tenis ) si mi-am spus ca in cel din urma, cand puterea indoctrinatului, agramatului, indobitocitului se va sfarsi, puterea divina va face dreptate.........Aveam sa mai astept ceva timp, pana ce " dosarul meu de cadre " avea sa intre pe rol.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu