In dimineata aceea, intrasem cu masina in combinat ( zece lei, ma costase mituirea agentului de paza ). De la poarta, am plecat singur spre depou. Nu cunosteam pe nimeni, dintre mecanicii ajutori, iar cei doi trei mecanici care ma observasera, ma ignorau ostentativ, nestiind a cui "pila" sunt. Nu ma integram absolut deloc in peisaj.....Barba ( din momentul din care am renuntat la slujba de la calea ferata, pentru aceasta ambitie, am jurat ca nu ma mai rad niciodata ),par lung, toale de firma, masina...
Am ajuns la depou si am parcat intr-un loc accesibil. Viitorii mei colegi asteptau aproape in echipa completa, un sef, care sa le comunice, ce si cum. Erau toti colegi de serviciu, probabil, de ani buni. Se cunosteau si stateau de vorba glumind intre ei. De pe magistrala, a sosit un camion cu materiale. Soferul acestuia, m-a rugat sa-mi mut masina cativa metrii mai incolo, pentru a putea manevra camionul, pe una din usile depoului. Am pornit motorul, am cuplat in marsarier si din neatentie, am incalecat cu capacul baii de ulei, peste un capat de teava ( din cel ce indica o conducta de gaz metan pozata sub pamant), fapt care a dus efectiv la suspendarea masinii pe rotile din spate ( Dacia 1100 avea motorul pe spate ). Degeaba am mai folosit apoi treapta intaia, incercand sa ma eliberez....Motorul tura, dar rotile se invarteau in gol.
Unul, din gasca de tineri, a observat faza si a strigat catre ceilalti:
- Bai, ia veniti un pic aici, sa-l ajutam pe domn" inginer sa iasa de acolo !
Asa banuitul "domn inginer" (adica eu) a ramas efectiv fara replica si nici macar nu a mai avut timp de explicatii, pentru ca deja, cateva perechi de brate vanjoase ii ridicase masina cativa centimetrii si o impinsesera un metru mai departe. Pana sa apuc sa cobor din cabina pentru a le multumii, deja cineva le comunicasera sa se indrepte catre cantina, acolo unde urma sa vina si seful de sectie.
Depoul, prin grija "comitetului de partid" si al sindicatului, avea o sala de mese cu o capacitate de vreo cincizeci de locuri, unde meseriasii din depou (si nu numai ) contra sumei de cincisprezece lei, puteau servii o masa completa. Meniul nu era preparat acolo. Era adus de la cantina centrala a combinatului, dar merita fiecare banut.
Pana sa incui eu masina, gasca se evaporase. Cu cateva indicatii si reperandu-i dupa galagia facuta, i-am localizat usor. Am intrat in sala si unul dintre ei mai "fasnet" m-a intrebat pe cine caut, crezand ca am gresit locatia. Cand i-am spus ca am venit acolo pentru comunicari, ca si ei si ca sunt si eu tot mecanic ajutor, am declansat haosul.....Rasete si "mistocareli" unul fata de altul, vis a vis de papara luata cu "domnul inginer"..... In sala, printre baietii aceaia nebuni si tineri se mai gaseau si trei oameni, trecuti bine si de a doua tinerete ( nu numai de prima). Erau cei mai batrani ajutori, fosti fochisti, chemati si ei,ca toata breasla pentru aceleasi ordine.
Dupa cateva minute, in incapere a intrat seful de sectie, impreuna cu cel de la biroul T1. Ne-a comunicat, ceea ce stiam deja cu totii deja, ca incepand de luni ( acum era sambata ) urma sa incepem cursurile. Doua clase a cate saptesprezece elevi, una cu program dimineata, cealalta, dupa amiaza. Am aflat si lectorii si locatia ( grupul scolar al combinatului - situat intr-unul din cartiere orasului ), precum si durata cursului, adica aproximativ zece luni. Pe intreaga perioada, urma sa fim salarizat iar vechimea in munca, curgea normal.....Nici ca se putea mai bine. Gasca, entuziasmata la maxim...Mai putin cei trei "seniori".
Acestia erau : Musca Sandel. Liderul grupului. Un om cu care ai fi fost in stare sa stai la "barfa" o noapte intreaga ( cu o galeata de vin alaturi ) fara sa te plictisesti. Avea o "vrajeala" in el de te "dadea la intors" in cateva secunde. Era tipul taranului roman, care este in stare sa "mistocareasca" si popa, si primarul si seful de post, fara ca acestia macar sa realizeze......
Toader Ion. Un "tajlau" de om, cam la 1,87 m. slab, dar ciolanos si muncit din greu. Avea niste lopeti de maini care sunt sigur ca ar fi indoit coarnele plugului, daca s-ar fi lasat mai tare pe ele, si cred ca purta cel putin marimea 47 la bocanci...
Plescan Mircea. Supranumit (mai tarziu am aflat ) " buza de iepure", din pricina gurii, ce suferise candva un accident ( o copita de cal ) si era reconstruita. Asta, era cel mai sarac cu duhul si avea sa ne amuze copios in scoala.
Dupa ce "tata Filip" a terminat ce avea de spus, nea" Musca a inceput negocierea:
- Domn" inginer, da pe noi, astia batrani de ce ne-ati chemat aici ?
- Cum de ce Sandele, ca sa va fac mecanici....de aia.
-Domn" inginer...suntemi oameni batrani, mai avem oleaca si
iesim la pensie...Lasati-ne in "saracia" noastra ca si pana acum, tot ajutori....Si cu noi....si fara noi, tot un drac...
Tizii lui, nu scoteau o vorba. Doar dadeau vertiginos din cap, in semn de incuviintare.....
-Nea" Sandele....n-am ce-ti face... Vrei, nu vrei, te faci mecanic. Asa a hotarat partidul....asa facem.
( Tata Filip, nu cunosc din ce pricina, nutrea o mare teama fata de "partid". Nu indraznea sa-l contrazica niciodata pe nea" Marin, secretarul de partid pe sectie, ce era si maistru ). Drept sa-ti spun, eu nu intelegeam deloc, cum ar putea un om normal la cap, sa refuze o promovare dintr-o functie ingrata, intr-una mai bine platita si infinit mai bine cotata....
M-au lamurit noii colegi insa. Celor trei ( si nu numai lor, cam tuturor navetistilor si nenavetistilor, ajutori ) le convenea de minune meseria asta. Sefii de tura, de acasa veneau direct la depou ( cu o cursa conventie exterioara ), astfel incat la poarta se prezenta doar operatorul RCT ce avea biroul in cladirea anexa a directiei situata langa intrarea in CSG. Pe acesta, nu-l interesa catusi de putin cine si cat dintre personal se afla acolo. Citea doar,de pe un formular, situatia locomotivelor pe teren. Fiecare partida afla unde trebuie sa se duca la schimb...adio si-un praz verde. Mecanicul putea pleca singur la locomotiva, invoindu-si ajutorul, fara ca nimeni sa stie. Nu-l trecea pe foaie, dimineata ( in eventualitatea ca cineva se sesizeaza ) dar daca seara, treaba era buna, completa si rubrica respectiva cu numele lui, preda foaia la tura si respectivul era trecut automat pe foaia de pontaj. La o adica, un ajutor putea sta acasa si trei ture de serviciu, fara prea mare risc......Asa ca nea" Musca avea toate motivele sa fie suparat. Un navetist de cincizeci si ceva de ani, are o gramada de treaba la tara....Daca mai si vi la oras, in fiece zi ( la scoala ), cand mama masii o mai rezolvi. Si mai mult decat atat, bietul om, cu doar un an in urma avusese parte de o axperienta de cosmar, din care iesise si in pierdere.....
Din statia Malina, pana in statia Catusa, pe centura combinatului, pe care circulau cu predilectie trenurile remorcate de DA-uri erau cam cincisprezece km. Partea proasta ca dintre acestia, cam doisprezece erau in panta. Intre Malina si Smardan ( zece km. panta avea cam 7-8 grade la mie, urma o portiune de un km. plana, apoi Smardan - Catusa, insemna o panta de 12-15 grade la mie. Ei au circulat izolat, din Malina in Smardan. De aici au fost pusi pe un tren de zece vagoane, pentru Catusa. A venit lacatusul de revizie, a efectuat proba completa, a semnat in foaia de parcurs si trenul, la indicatia permisiva a semnalului de iesire, a plecat catre destinatie. Dupa iesirea din statie ( asa cum prevede instructia ) mecanicul a incercat sa efectueze proba de eficacitate ( trenul inscriindu-se deja pe portiunea in panta ). A actionat manerul robinetului KD2 si a asteptat ca franarea sa-si faca efectul.....Ce franare, ce efect.... Din toate vagoanele, doar unul avea frana activa...dar toate erau incarcate, cu zgura.....Urmarea ? La intrarea in statia Catusa, trenul avea deja 80 km/ h si viteza inca era in crestere.
Statia Catusa, presupune cam patru km linie dreapta, dupa care, urmeaza iarasi o panta de 7-8 grade la mie, pana in statia CFR Barbosi Calatori. IDM-ul din Catusa, s-a vazut nevoit ( pentru a preintampina o catastrofa feroviara deosebit de grava - iti dai seama ce insemna sa ajunga un tren scapat de sub control intr-o gara de calatori, in care intrau trenuri din zece in zece minute ) sa-i faca parcursul pe abatuta, constient fiind, ca operatiunea aceasta va produce deraierea trenului.....
Asa s-a si intamplat. Vagoanele s-au imprastiat care incotro, dar cupla dintre locomotiva si primul vagon s-a rupt. Locomotiva DA-003 ce remorca trenul respectiv, impreuna cu partida sa a ajuns in final in balta Catusa ( balta ce se afla in partea de est a combinatului ) si statiei cu acelasi nume......Mecanicul si ajutorul, in afara unei spaime sora cu moartea si a catorva vanatai si julituri, n-au patit mare lucru. In schimb, comisia de ancheta sub conducerea SC-ului ( departamentul siguranta circulatiei ), dupa ce a incheiat ancheta a stabilit ca de producerea evenimentului se face vinovat lacatusul de revizie si....mecanicul ajutor locomotiva, care nu a luat toate masurile ce se impuneau, pentru franarea trenului. ( dupa ce au reusit sa scoata efectiv locomotiva din balta in care se scufundase pe sfert, au observat, ca in postul de conducere, frana de mana a locomotivei nu fusese stransa )......Mecanicul, a doua zi dupa sfarsitul anchetei si-a dat demisia...si dus a fost. Nea" Musca, saracul, a ramas retrogradat trei luni de zile in depou si cu penalizare cat casa....Cum Dumnezeu sa mai doresti sa te faci mecanic...
Dar, cursurile au inceput...si la ele au participat si cei trei, pana la examenul de absolvire, inclusiv. Pentru mine era mai mult decat relaxant. Instructiile de serviciu le cunosteam la perfectie. Doar "specialitatea" ma interesa in mod deosebit. Si aveai ce invata, nu te puteai plange. Partea electrica ne-o preda seful de depou. Era inginer de locomotive de meserie. Desena schema pe tabla, pe masura ce ti-o explica...Incepea: de la bateria de acumulatori, si desena simbolul bateriei, firul 101 si desena firul, pe care il numerota, ajunge la contactul normal inchis al releului D4, si desena simbolul releului cu contactul respectiv....pe care il numerota...Si tot asa, pana ce tabla se umplea de fire, relee, contactori, bobine si cate si mai cate minunatii. Dupa ce termina, isi stergea mainile meticulos de creta, se uita pe sub ramele aurii ale ochelarilor si incepand din prima banca, invita "bizonii" la tabla pentru a explica fiecare la randul sau schema. Pana suna soneria de iesire, ascultai blestemata aia de schema, de cel putin zece ori la rand, astfel ca deja o stiai pe de rost....Ba chiar uneori te mai si distrai...
In ultimele doua banci, isi faceau traiul un grup de "cartofori" inraiti: Balanica, Davideanu, Stefanescusi Butuc....Capul rautatilor era Butuc. Noi il alintam Butucel. Era maruntel de statura, dar "argint viu" nu alta si cel mai "tare-n dantura". Navetist din Fartanesti, o comuna din nordul judetului, de oameni "gospodari" si "calculati"....Gospodari, pentru ca aveau asupra lor cate doua cutite, cand se duceau la carciuma, si calculati, pentru ca daca nu mureai de cutit, te bateau cu parul gospodareste, adica calculat...Ii placea scoala, precum cainelui sarea. Inventa tot felul de motive, doar, doar sa mai lipseasca o zi, doua de la ore.
La o ora in care domnul inginer tocmai ne preda o schema completa ( de mai mare dragul ), in ultimele banci agitatie mare. Aia se luasera la harta, nereusind sa se puna de acord, cine are "culoarea" mai valoroasa la partida aceea de poker. Tata Filip, face o mica pauza si-l interpeleaza pe micul tartor:
- Butuce....fi atent la tabla mai, ca n-ai sa stii sa explici schema, Butuce.....( Vorbea rar, apasat si nitel pitigaiat cand era deranjat)
- Da-s atent domn inginer...cum sa nu fiu atent. Numai ochi si urechi sunt....
-Ei, la-s ca te vad eu Butuce, cat de atent esti, tu-ti capu-n *ur.... Si preda mai departe...
Astia, se mai linistesc un pic, apoi iar incep cu panarama.... Seful, termina de predat, isi sterge mainile si invita la tabla pe cel ce se declara deosebit de atent...
- Ia poftim Butuce la tabla, sa ne convingem acum, cat ai fost tu de atent la ce *a*at am mancat eu acolo...
In clasa delir...
- Domn" inginer, da nu-i corect dom'le... Nu trebuia sa incepeti din fata ?
- Incep de unde vreau eu Butuce, ca da aia-s sef mai...nu ma comanzi tu pa mine...
Butucel, se executa si o da in balbaiala cu schema. Surprinzator totusi, cate ceva retinuse el saracu", dar nu indeajuns.
Tata Filip, il mustra suparat:
- Ai vazut Butuce ca nu stii ? Ziceai ca esti atent ? Nu stii nimic mai.....
Butucel, conciliant....
Ei, lasati domn inginer....ce parca dumneavoastra le stiti chiar pe toate.....
Asta era insulta maxima pentru " Tata Filip"...picatura care facea paharul sa se reverse...
- Mai copile...Intreaba-ma tu ceva...si daca n-oi sti sa-ti raspund...uite iti promit ca te invoiesc doua zile de la scoala.
Butucel, isi face rapid un calcul in cap...Era miercuri...Cu doua zile invoire, trebuia sa vina sambata la ore ( sambetele erai zile lucratoare pe atunci..
- Domn inginer, daca nu stiti sa-mi raspundeti...imi dati trei zile? ( pulseaza el, ca la poker )
- Trei iti dau Butuce, trei...uite copiii astia sunt martori...da nu ai sa ai tu parte de bucuria asta, mai....Hai..ascult.
Asta se concentreaza pret de doua-trei secunde, de i se ingrosasera venele de la gat...apoi...arunca "petarda"
- Domn inginer....ia sa-mi spuneti dumneavoastra mie...daca le stiti pe toate...cum il cheama pe popa din satul nostru domn inginer, ai ?????
A fost delir...Tata Filip radea cu lacrimi, nu alta...Dupa minute bune de ras, "batut" pe teren propriu si-a recunoscut infrangerea.
- Tu-ti capu-n *ur de golan care esti. Mi-ai facut-o Butuce....ai facut de ras un sef de sectie Butuce....esti tare mai....Ai trei zile libere mai, asa cum ti-am promis...Ia-ti catrafusele si carate din fata mea, din momentul asta...
Inainte de a incheia fraza, Butucelul deja iesea pe usa...in libere....
Uite asa m-am distrat in scoala de mecanici...Avea sa fie ultima distractie gratuita, oferita de viata. Dupa examenul de absolvire, din toamna gluma a devenit serioasa, iar eu, dintr-un parlit de mecanic ajutor, aveam sa ajung, ditai domn" mecanic.............................
Am ajuns la depou si am parcat intr-un loc accesibil. Viitorii mei colegi asteptau aproape in echipa completa, un sef, care sa le comunice, ce si cum. Erau toti colegi de serviciu, probabil, de ani buni. Se cunosteau si stateau de vorba glumind intre ei. De pe magistrala, a sosit un camion cu materiale. Soferul acestuia, m-a rugat sa-mi mut masina cativa metrii mai incolo, pentru a putea manevra camionul, pe una din usile depoului. Am pornit motorul, am cuplat in marsarier si din neatentie, am incalecat cu capacul baii de ulei, peste un capat de teava ( din cel ce indica o conducta de gaz metan pozata sub pamant), fapt care a dus efectiv la suspendarea masinii pe rotile din spate ( Dacia 1100 avea motorul pe spate ). Degeaba am mai folosit apoi treapta intaia, incercand sa ma eliberez....Motorul tura, dar rotile se invarteau in gol.
Unul, din gasca de tineri, a observat faza si a strigat catre ceilalti:
- Bai, ia veniti un pic aici, sa-l ajutam pe domn" inginer sa iasa de acolo !
Asa banuitul "domn inginer" (adica eu) a ramas efectiv fara replica si nici macar nu a mai avut timp de explicatii, pentru ca deja, cateva perechi de brate vanjoase ii ridicase masina cativa centimetrii si o impinsesera un metru mai departe. Pana sa apuc sa cobor din cabina pentru a le multumii, deja cineva le comunicasera sa se indrepte catre cantina, acolo unde urma sa vina si seful de sectie.
Depoul, prin grija "comitetului de partid" si al sindicatului, avea o sala de mese cu o capacitate de vreo cincizeci de locuri, unde meseriasii din depou (si nu numai ) contra sumei de cincisprezece lei, puteau servii o masa completa. Meniul nu era preparat acolo. Era adus de la cantina centrala a combinatului, dar merita fiecare banut.
Pana sa incui eu masina, gasca se evaporase. Cu cateva indicatii si reperandu-i dupa galagia facuta, i-am localizat usor. Am intrat in sala si unul dintre ei mai "fasnet" m-a intrebat pe cine caut, crezand ca am gresit locatia. Cand i-am spus ca am venit acolo pentru comunicari, ca si ei si ca sunt si eu tot mecanic ajutor, am declansat haosul.....Rasete si "mistocareli" unul fata de altul, vis a vis de papara luata cu "domnul inginer"..... In sala, printre baietii aceaia nebuni si tineri se mai gaseau si trei oameni, trecuti bine si de a doua tinerete ( nu numai de prima). Erau cei mai batrani ajutori, fosti fochisti, chemati si ei,ca toata breasla pentru aceleasi ordine.
Dupa cateva minute, in incapere a intrat seful de sectie, impreuna cu cel de la biroul T1. Ne-a comunicat, ceea ce stiam deja cu totii deja, ca incepand de luni ( acum era sambata ) urma sa incepem cursurile. Doua clase a cate saptesprezece elevi, una cu program dimineata, cealalta, dupa amiaza. Am aflat si lectorii si locatia ( grupul scolar al combinatului - situat intr-unul din cartiere orasului ), precum si durata cursului, adica aproximativ zece luni. Pe intreaga perioada, urma sa fim salarizat iar vechimea in munca, curgea normal.....Nici ca se putea mai bine. Gasca, entuziasmata la maxim...Mai putin cei trei "seniori".
Acestia erau : Musca Sandel. Liderul grupului. Un om cu care ai fi fost in stare sa stai la "barfa" o noapte intreaga ( cu o galeata de vin alaturi ) fara sa te plictisesti. Avea o "vrajeala" in el de te "dadea la intors" in cateva secunde. Era tipul taranului roman, care este in stare sa "mistocareasca" si popa, si primarul si seful de post, fara ca acestia macar sa realizeze......
Toader Ion. Un "tajlau" de om, cam la 1,87 m. slab, dar ciolanos si muncit din greu. Avea niste lopeti de maini care sunt sigur ca ar fi indoit coarnele plugului, daca s-ar fi lasat mai tare pe ele, si cred ca purta cel putin marimea 47 la bocanci...
Plescan Mircea. Supranumit (mai tarziu am aflat ) " buza de iepure", din pricina gurii, ce suferise candva un accident ( o copita de cal ) si era reconstruita. Asta, era cel mai sarac cu duhul si avea sa ne amuze copios in scoala.
Dupa ce "tata Filip" a terminat ce avea de spus, nea" Musca a inceput negocierea:
- Domn" inginer, da pe noi, astia batrani de ce ne-ati chemat aici ?
- Cum de ce Sandele, ca sa va fac mecanici....de aia.
-Domn" inginer...suntemi oameni batrani, mai avem oleaca si
iesim la pensie...Lasati-ne in "saracia" noastra ca si pana acum, tot ajutori....Si cu noi....si fara noi, tot un drac...
Tizii lui, nu scoteau o vorba. Doar dadeau vertiginos din cap, in semn de incuviintare.....
-Nea" Sandele....n-am ce-ti face... Vrei, nu vrei, te faci mecanic. Asa a hotarat partidul....asa facem.
( Tata Filip, nu cunosc din ce pricina, nutrea o mare teama fata de "partid". Nu indraznea sa-l contrazica niciodata pe nea" Marin, secretarul de partid pe sectie, ce era si maistru ). Drept sa-ti spun, eu nu intelegeam deloc, cum ar putea un om normal la cap, sa refuze o promovare dintr-o functie ingrata, intr-una mai bine platita si infinit mai bine cotata....
M-au lamurit noii colegi insa. Celor trei ( si nu numai lor, cam tuturor navetistilor si nenavetistilor, ajutori ) le convenea de minune meseria asta. Sefii de tura, de acasa veneau direct la depou ( cu o cursa conventie exterioara ), astfel incat la poarta se prezenta doar operatorul RCT ce avea biroul in cladirea anexa a directiei situata langa intrarea in CSG. Pe acesta, nu-l interesa catusi de putin cine si cat dintre personal se afla acolo. Citea doar,de pe un formular, situatia locomotivelor pe teren. Fiecare partida afla unde trebuie sa se duca la schimb...adio si-un praz verde. Mecanicul putea pleca singur la locomotiva, invoindu-si ajutorul, fara ca nimeni sa stie. Nu-l trecea pe foaie, dimineata ( in eventualitatea ca cineva se sesizeaza ) dar daca seara, treaba era buna, completa si rubrica respectiva cu numele lui, preda foaia la tura si respectivul era trecut automat pe foaia de pontaj. La o adica, un ajutor putea sta acasa si trei ture de serviciu, fara prea mare risc......Asa ca nea" Musca avea toate motivele sa fie suparat. Un navetist de cincizeci si ceva de ani, are o gramada de treaba la tara....Daca mai si vi la oras, in fiece zi ( la scoala ), cand mama masii o mai rezolvi. Si mai mult decat atat, bietul om, cu doar un an in urma avusese parte de o axperienta de cosmar, din care iesise si in pierdere.....
Din statia Malina, pana in statia Catusa, pe centura combinatului, pe care circulau cu predilectie trenurile remorcate de DA-uri erau cam cincisprezece km. Partea proasta ca dintre acestia, cam doisprezece erau in panta. Intre Malina si Smardan ( zece km. panta avea cam 7-8 grade la mie, urma o portiune de un km. plana, apoi Smardan - Catusa, insemna o panta de 12-15 grade la mie. Ei au circulat izolat, din Malina in Smardan. De aici au fost pusi pe un tren de zece vagoane, pentru Catusa. A venit lacatusul de revizie, a efectuat proba completa, a semnat in foaia de parcurs si trenul, la indicatia permisiva a semnalului de iesire, a plecat catre destinatie. Dupa iesirea din statie ( asa cum prevede instructia ) mecanicul a incercat sa efectueze proba de eficacitate ( trenul inscriindu-se deja pe portiunea in panta ). A actionat manerul robinetului KD2 si a asteptat ca franarea sa-si faca efectul.....Ce franare, ce efect.... Din toate vagoanele, doar unul avea frana activa...dar toate erau incarcate, cu zgura.....Urmarea ? La intrarea in statia Catusa, trenul avea deja 80 km/ h si viteza inca era in crestere.
Statia Catusa, presupune cam patru km linie dreapta, dupa care, urmeaza iarasi o panta de 7-8 grade la mie, pana in statia CFR Barbosi Calatori. IDM-ul din Catusa, s-a vazut nevoit ( pentru a preintampina o catastrofa feroviara deosebit de grava - iti dai seama ce insemna sa ajunga un tren scapat de sub control intr-o gara de calatori, in care intrau trenuri din zece in zece minute ) sa-i faca parcursul pe abatuta, constient fiind, ca operatiunea aceasta va produce deraierea trenului.....
Asa s-a si intamplat. Vagoanele s-au imprastiat care incotro, dar cupla dintre locomotiva si primul vagon s-a rupt. Locomotiva DA-003 ce remorca trenul respectiv, impreuna cu partida sa a ajuns in final in balta Catusa ( balta ce se afla in partea de est a combinatului ) si statiei cu acelasi nume......Mecanicul si ajutorul, in afara unei spaime sora cu moartea si a catorva vanatai si julituri, n-au patit mare lucru. In schimb, comisia de ancheta sub conducerea SC-ului ( departamentul siguranta circulatiei ), dupa ce a incheiat ancheta a stabilit ca de producerea evenimentului se face vinovat lacatusul de revizie si....mecanicul ajutor locomotiva, care nu a luat toate masurile ce se impuneau, pentru franarea trenului. ( dupa ce au reusit sa scoata efectiv locomotiva din balta in care se scufundase pe sfert, au observat, ca in postul de conducere, frana de mana a locomotivei nu fusese stransa )......Mecanicul, a doua zi dupa sfarsitul anchetei si-a dat demisia...si dus a fost. Nea" Musca, saracul, a ramas retrogradat trei luni de zile in depou si cu penalizare cat casa....Cum Dumnezeu sa mai doresti sa te faci mecanic...
Dar, cursurile au inceput...si la ele au participat si cei trei, pana la examenul de absolvire, inclusiv. Pentru mine era mai mult decat relaxant. Instructiile de serviciu le cunosteam la perfectie. Doar "specialitatea" ma interesa in mod deosebit. Si aveai ce invata, nu te puteai plange. Partea electrica ne-o preda seful de depou. Era inginer de locomotive de meserie. Desena schema pe tabla, pe masura ce ti-o explica...Incepea: de la bateria de acumulatori, si desena simbolul bateriei, firul 101 si desena firul, pe care il numerota, ajunge la contactul normal inchis al releului D4, si desena simbolul releului cu contactul respectiv....pe care il numerota...Si tot asa, pana ce tabla se umplea de fire, relee, contactori, bobine si cate si mai cate minunatii. Dupa ce termina, isi stergea mainile meticulos de creta, se uita pe sub ramele aurii ale ochelarilor si incepand din prima banca, invita "bizonii" la tabla pentru a explica fiecare la randul sau schema. Pana suna soneria de iesire, ascultai blestemata aia de schema, de cel putin zece ori la rand, astfel ca deja o stiai pe de rost....Ba chiar uneori te mai si distrai...
In ultimele doua banci, isi faceau traiul un grup de "cartofori" inraiti: Balanica, Davideanu, Stefanescusi Butuc....Capul rautatilor era Butuc. Noi il alintam Butucel. Era maruntel de statura, dar "argint viu" nu alta si cel mai "tare-n dantura". Navetist din Fartanesti, o comuna din nordul judetului, de oameni "gospodari" si "calculati"....Gospodari, pentru ca aveau asupra lor cate doua cutite, cand se duceau la carciuma, si calculati, pentru ca daca nu mureai de cutit, te bateau cu parul gospodareste, adica calculat...Ii placea scoala, precum cainelui sarea. Inventa tot felul de motive, doar, doar sa mai lipseasca o zi, doua de la ore.
La o ora in care domnul inginer tocmai ne preda o schema completa ( de mai mare dragul ), in ultimele banci agitatie mare. Aia se luasera la harta, nereusind sa se puna de acord, cine are "culoarea" mai valoroasa la partida aceea de poker. Tata Filip, face o mica pauza si-l interpeleaza pe micul tartor:
- Butuce....fi atent la tabla mai, ca n-ai sa stii sa explici schema, Butuce.....( Vorbea rar, apasat si nitel pitigaiat cand era deranjat)
- Da-s atent domn inginer...cum sa nu fiu atent. Numai ochi si urechi sunt....
-Ei, la-s ca te vad eu Butuce, cat de atent esti, tu-ti capu-n *ur.... Si preda mai departe...
Astia, se mai linistesc un pic, apoi iar incep cu panarama.... Seful, termina de predat, isi sterge mainile si invita la tabla pe cel ce se declara deosebit de atent...
- Ia poftim Butuce la tabla, sa ne convingem acum, cat ai fost tu de atent la ce *a*at am mancat eu acolo...
In clasa delir...
- Domn" inginer, da nu-i corect dom'le... Nu trebuia sa incepeti din fata ?
- Incep de unde vreau eu Butuce, ca da aia-s sef mai...nu ma comanzi tu pa mine...
Butucel, se executa si o da in balbaiala cu schema. Surprinzator totusi, cate ceva retinuse el saracu", dar nu indeajuns.
Tata Filip, il mustra suparat:
- Ai vazut Butuce ca nu stii ? Ziceai ca esti atent ? Nu stii nimic mai.....
Butucel, conciliant....
Ei, lasati domn inginer....ce parca dumneavoastra le stiti chiar pe toate.....
Asta era insulta maxima pentru " Tata Filip"...picatura care facea paharul sa se reverse...
- Mai copile...Intreaba-ma tu ceva...si daca n-oi sti sa-ti raspund...uite iti promit ca te invoiesc doua zile de la scoala.
Butucel, isi face rapid un calcul in cap...Era miercuri...Cu doua zile invoire, trebuia sa vina sambata la ore ( sambetele erai zile lucratoare pe atunci..
- Domn inginer, daca nu stiti sa-mi raspundeti...imi dati trei zile? ( pulseaza el, ca la poker )
- Trei iti dau Butuce, trei...uite copiii astia sunt martori...da nu ai sa ai tu parte de bucuria asta, mai....Hai..ascult.
Asta se concentreaza pret de doua-trei secunde, de i se ingrosasera venele de la gat...apoi...arunca "petarda"
- Domn inginer....ia sa-mi spuneti dumneavoastra mie...daca le stiti pe toate...cum il cheama pe popa din satul nostru domn inginer, ai ?????
A fost delir...Tata Filip radea cu lacrimi, nu alta...Dupa minute bune de ras, "batut" pe teren propriu si-a recunoscut infrangerea.
- Tu-ti capu-n *ur de golan care esti. Mi-ai facut-o Butuce....ai facut de ras un sef de sectie Butuce....esti tare mai....Ai trei zile libere mai, asa cum ti-am promis...Ia-ti catrafusele si carate din fata mea, din momentul asta...
Inainte de a incheia fraza, Butucelul deja iesea pe usa...in libere....
Uite asa m-am distrat in scoala de mecanici...Avea sa fie ultima distractie gratuita, oferita de viata. Dupa examenul de absolvire, din toamna gluma a devenit serioasa, iar eu, dintr-un parlit de mecanic ajutor, aveam sa ajung, ditai domn" mecanic.............................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu