Acuma"...serviciul ca serviciul. Cate o tura era mai grea..cate una mai usoara, asta era. Altminteri te-ai fi plictisit...Ce ma deranja tare era insa problema schimbului. Aproape o treime dintre mecanici faceau naveta. Daca noi, ceilalti din oras, ne prezentam la poarta combinatului, unde venea operatorul RCT cu situatia locomotivelelor pe teren ( iar de aici, plecam catre masini ), navetistii, care ajungeau mai tarziu ( era o cursa de persoane la 17.30 si un personal la 18.45 - cine era nebun sa vina la treaba cu primul ...) la tura de noapte, treceau in fuga direct pe la RCT (cladirea era langa poarta), iar de aici, catre locomotive, unde ajungeau obligatoriu cu cel putin 45 de minute dupa ora initiala a schimbului... Daca te schimbai in statiile sau punctele de miscare mai apropiate de intrarea in combinat, strangeai nitel din dinti, pentru a strivii o injuratura ce-ti venea pe limba, la adresa colegului si o luai la fuga catre poarta, sperand sa prinzi macar ultimul tramvai catre oras.
Daca insa, schimbul tau trebuia sa aiba loc in zona furnalelor, a granularii sau haldei de zgura...era jale. Pierdeai conventia ce trebuia sa te aduca la poarta si implicit si tramvaiul . In urma nenumaratelor plangeri catre sefi, se hotarase introducerea a inca unei curse conventii ( in interiorul combinatului ), care sa aduca navetistii la locomotive si sa preia personalul schimbat...
Iata rezolvarea,ai fi tentat sa spui...Teoretic da, practic insa, partial... Partial de ce ? Erau navetisti...si navetisti. Oameni seriosi, care veneau la munca pentru "o bucata de paine", dar erau si "panarame" (aidoma majorului locomotivei mele) care veneau la munca doar pentru a avea de unde se duce la carciuma. Cei din categoria acesta ( si fiecare tura si sector de activitate avea exemplarele ei), coborau, nu in gara centrala a orasului (unde debarcau toti navetistii), ci in Gara Barbosi, situata in vestul orasului, gara al carei "bufet" deschis aproape non-stop, atragea "mustele betive" din tot combinatul...
Aveam deja alt sef de tura. Barbu Gheorghe....Lucrasem in cea mai nenorocita tura de noapte ( gandeam eu pe atunci ), 31/01ianuarie. Noaptea de revelion a anului 1983. Cand plecasem la munca, in seara de 31dec. cainii trageau de mine...Ne-
vasta-mea lucra si ea in combinat (la alta uzina) si era schimbul doi (14.30 - 22.30)..Prietenii, cu care ar fi trebuit in mod normal sa petrec noaptea de revelion ma consolasera spunandu-mi ca suntem asteptati dimineata, ca or sa reinceapa petrecera pentru noi si ca oricum distractia va fi valabila..In noaptea aceea s-a muncit pana pe la 23.45, apoi a fost "relache". Ba chiar, am apucat sa ma si odihnesc putin. A venit dimineata si odata cu ea si schimbul...Al meu era navetist, mai aveam un pic de asteptat..A mai trecut jumatate de ora ( era deja 07.00) si s-a ivit si conventia "taranilor" ( cum le spuneam navetis-
tilor)...La mine, ioc schimb. Sar de pe locomotiva si ma duc, pusca la gara ( statia Otelarii) si sun la tura :
- Traiti sefu" ( Oi fi trait bine tu asta noapte acasa, la revelion...cuget in gand)....Sunt mecanicul....de pe 70-132.
- Ce-i mai ? Zice sefu". Vrei sa-mi spui " La multi ani " ?
<< esti spiritual ca o cizma...baga-mi piciorul in ea...>>
- Da sefu", traiti...La multi ani la toata lumea....numai ca mie, nu mi-a venit schimbul sefu". Ce fac ?
- Ce sa faci...astepti. O sa apara el...
Si legatura "se intrerupe" misterios....Ies din cladire, gandind ca Cel de Sus o fi facut o pomana si pentru un biet "amaras-
tean" ce-si petrecuse noaptea dintre ani, intre peretii cabinei locomotivei.... Cel de Sus, era probabil la ciorba de burta, asa incat, cabina locomotivei mele era tot goala, fara schimb in ea...Am luat o piatra dintre linii si am aruncat cu ea, plin de ciuda dupa un amarat de caine uzinal...Mare bou...Ala era si mai amarat decat mine. M-am suit in cabina si ca sa ma ierte i-am oferit ce-mi mai ramasese din pachetul de acasa...M-a privit temator, a insfacat hartia si a fugit cu ea in gura, la adapost, ca nu cumva sa ma razgandesc....Mai trecusera 15 minute. Printre linii..pustiu. Ceasul indica 08.00. Cobor iarasi din cabina si repet faza cu telefonatul...
- Tot eu, domn" sef...N-a aparut idiotul ala nici acum...Ce fac ?
- Mai, stai ma linistit. M-a sunat de la poarta mai inainte...nu's ce probleme a avut..am vorbit cu el... trebuie sa apara
Si iar telefonul se inchide scurt. Am epuizat tot repertoriul de injuraturi pe care-l cunosteam (si stiam destule) la adresa domnului sef, a sotiei si ficei acestuia ( cu precadere) si m-am mai racorit nitel....Cainele care terminase "gustarea" oferita vazand ca vin la masina, dadea bucuros din coada, la gandul ca se mai capata cu ceva...Am inceput sa-l injur si pe el, pana a fugit speriat, aiurea, dezamagit total de rasa umana...
Ora 08.30...Manevrantii terminasera "micul dejun" si "cafeaua" - la sticla, cu dop de cocean si se duceau catre locomotive, pentru a incepe activitatea.
Apare si la mine unul, bate in usa, deschid geamul si incepe sa-mi turuie planul de manevra....
- Mai badie, zic eu nervos, oprindu-l din trancanit. Du-te unde vezi cu ochii si nu ma enerva si tu. Nu mi-a venit schimbul. N-am ce-ti face...
Asta, bucuros tare de asa noroc neasteptat, o tuleste catre gara, cu oprire la vestiar ( pentru inca o gura de "cafea" ).
Ora 08.45..Se intoarce catre locomotiva manevrantul, insotit de catre IDM:
- Ce-i domn" mecanic, n-ai chef de treaba ? ...ma interpeleaza ID-mistu" cu superioritate...
- Exact. Bine ai intuit. N-am chef de treaba...Du-te si canta la alta masa.. (astia habar nu aveau despre instructia nr.7, a personalului de locomotiva...imi puteam bate joc de el in voie )
- Bai, schimba asta foaia, vezi ca iese panarama mare...
- Mai "trambulina" il iau eu tare, si-asa sunt "bolnav cu nervii" de nu mai pot. Tai-o d'acilea pana nu fac vreo minune...Du-te si ma reclama la directorul general, prostane....
IDM-ul infrant rusinos, precum Baiazid la "Rovine in campii"...dispare, sa ma raporteze superiorilor. Dispare si manevrantul..hac..cu oprire la vestiar..hac..pentru inca o ...cafea in gura..cu dop...de cocean...
Ora 09.25...Traiesc deja cu convingerea ca probabil, am fost un copil lepadat la nastere si infiat de actualii parinti, ca sotia mea, deja s-a cuplat cu vecinul de la doi si o sa ma parasesca, ca tramvaiul cu care voi pleca acasa o sa cada de pe viaduct si inca o mie de ganduri "vesele"...Mai arunc o privire ca a unui om "ratacit" printre linii....si ce-mi vad ochii..
Un cetatean, cu pantaloni albastrii, camasa alba iesita din pantaloni, cravata aruncata pe spate, tinand pe umar cu o mana, un sacou albastru, iar in cealalta o punga de plastic, incerca sa inainteze pe o carare serpuitoare imaginara, catre masina mea . Am avut o revelatie. Era schimbul...
Ora 09.35...Gore, urca pe masina. Dispozitie maxima:
- Haaaaai, haaaai, ia mai manati maaaai....Hai la multi ani, ba Costele, ba...Nu te-am mai zavut...vazut...de un an...baaaa !!!!
- Nafura matii de animal...il urez si eu nervos, cat e ceasu mai dobitocule...La ora asta se vine...boule ????
- La multi ani...mai Co..tele !!!...o ia asta de la inceput, semn ca-i rupt in gura...
Ora 09.45...Ma imbrac nervos ( toate planurile mele pentru intai ianuarie erau duse si mai aveam pana la poarta de parcurs doi kilometrii, trei pe viaduct, pana in oras si inca unul de la "intersectie" pana acasa...) si dau sa plec, zicandu-mi ca nu e normal sa-ti pui mintea cu betivanii....Insa Gore al meu, nu se lasa.
- Bai Costele...nu fi suparacios bai..ai sa te pup, da nu ai si tu ceva de baut pe aicilea ma ??? Ce dracu, e reveliomu" m..
N-a apucat sa mai continue, pentru ca "dopul la sticla de sampanie a sarit"...I-am administrat, colegial, fara resentimente "o dreapta" in gura si l-am trimis de urgenta pe "lada" de pe transmisie, la odihna....
Ajuns acasa, pe la 11.15 mai ...sa ma apuc si de "educatia" neveste-mi, care incepuse cu reprosurile, ca muierile...
<< unde dracu ai stat pana la ora asta ? te-ai dus cu betivanii la baut si eu stau ca proasta imbracata si te astept...>>
Noroc ca mi-a simtit privirea "ucigasa" si si-a dat seama ca nu miros deloc a alcool.....
Urmatoarea tura primesc reprosuri din partea sefului de tura cu pricina. Rau la mine, ca de ce i-am predat locomotiva nenorocitului, daca era beat ( dobitocul, la prima miscare de manevra, tamponase violent un vagon si-l daduse jos de o osie, dupa care s-a culcat pe lada, pana i-au trimis aia de la depou inlocuitor). L-am "asigurat" ca la predarea serviciului nu parea absolut de fel baut, mai ales ca aveam garantia domniei sale, care ma asigurase ca statuse de vorba cu el si-l indrumase catre locul unde era locomotiva...Ca sa nu mai vorbesc, despre atributiunile sefului de tura, pe care eram sigur, ca le cunoaste la perfectie si pe nu le-ar fi incalcat sub nici o forma...A ramas "ca-n tren"...Nimeni nu m-a mai deranjat vreodata, in aceasta privinta......Gore, a mai "prestat" cateva luni, apoi a fost concediat din combinat
Le-a mai mers navetistilor doar cateva luni, cu stilul acesta de prezentare la serviciu...Din vara lui "83, la poarta combinatu-
lui a fost amenajata o "sala de testare" ca la carte. La 06.15 sau 18.15, cel tarziu ( dupa cum era tura) seful de tura ce venea odata cu noi, de acasa, deschidea sala si intram cu totii in ea. Revizorii de locomotiva de la cele doua sectoare isi verificau oamenii (inclusiv prin test alcooloscopic) si-i bifau pe cei prezenti si apti de serviciu. Cei absenti erau inlocuiti inca de la poarta, astfel ca nici o masina nu mai ramanea fara schimb. Incepuse ca "armata sa se dea jos din pod".
Sefii de tura erau foarte plini de importanta lor...Unul mai important decat altul. Numai ca nu ma impresionau de loc. In viata, am constatat ca personajele "mici" au "veleitati" mari. Asisderea, revizorii de locomotiva, erau si mai patrunsi de menirea lor pe acest pamant.... Atunci, directorul uzinei, omul care raspundea de soarta a 1800 de suflete, cum era ? Iti vei pune, indreptatit intrebarea...Vrei sa stii ?...Ei bine...
Directorul uzinei se numea Sova Constantin. Poate n-ai sa ma crezi, dar n-am mai intalnit om asemanator lui, ca si carac-ter, de atunci. Anexa uzinei UETU, se afla pe magistrala dintre poarta si turnul personalului (unde-si avea biroul directorul general). Era o cladire cu trei etaje, de dimensiunea unui bloc de locuinte cu trei scari. Parterul si etajul intai apartineau uzi-
nei UPDES iar etajele doi si trei erau ale noastre. Biroul directorului se afla la etajul doi, pe partea estica. Accesul in cladire se facea pe doua intrari . Cea principala, din fata cladirii, prin care intrau directorii contabilii sefi si alte vip-uri ale celor doua uzine, si o intrare secundara, laterala prin care avea acces ..ulimea. La etajul doi, cel ce gazduia si biroul d.nului Sova ( si-
tuat tocmai in capatul holului) mai erau o multime de birouri. Biroul "Personal", biroul "Contabilitate",biroul "Normare", "Siguranta Circulatiei" etc, birouri la usa carora dimineata la prima ora se "facea coada" pentru tot soiul de probleme... Pro-
gramul celor de la tesa, nu coincidea cu programul nostru de serviciu (ar fi fost absurd). Ei incepeau serviciul la 07.30 dimi-
neta, noi la 06.30, astfel incat, dupa tura de noapte, daca aveai nevoie de cate o hartie ceva, asteptai 10-15 minute (depinde cat de degraba soseai ) pana venea si "tesa" la munca. Pe tot holul, in dreptul usilor ce rezolvau probleme se insirau, meca-
nici, sefi de manevra, acari....etc in asteptare.
La ora 07.00 (inaintea tuturor- dupa ceas) sosea la munca directorul, adus de acasa se catre masina de serviciu. Nu intra niciodata pe intrarea principala. Ocolea cladirea si-si facea aparitia in capatul holului, opus biroului sau. Subordonatii luau instinctiv pozitia de drepti....Omul acesta, inainta pe holul acela lung, se oprea in fata fiecaruia, ii strangea mana si-i spunea respectuos "sa traiti"...pana la ultma persoana ce stationa, apoi intra in birou sau si se apuca de treaba.
Prima data cand am observat comportamentul acestuia, am crezut ca este vorba de ceva accidental. << o fi omul bine dis-
pus, o fi dormit la amanta...cine stie >> Dar nu. Aceasta era lege la domnia sa si se repeta in fiecare dimineata.
A tinut efectiv la oamenii sai si a apreciat efortul lor. In combinat aveau loc saptamanal aproape, tot soiul de "evenimente de cale ferata" soldate cu pagube mai mari, sau mai mici. Intotdeauna, omul acesta, a incercat sa acopere un procent cat mai mare al valorii imputate (indiferent de gradul de vinovatie al autorului), din banii uzinei, destinati evenimentelor neprevazute...
Drept multumire, la revolutie, cand toti golanii si toate lichelele isi revendicau drepturile de invingatori ai odiosului regim, a fost inlocuit din functie (aidoma sefului de sectie ) si a disparut in anonimat......
Sa nu crezi ca am tinut sa consemnez degeaba acest capitol....Multi ani, dupa aceea, iesit la pensie si negasindu-mi lo-
cul printre "jucatorii de table si sah" din parcul reformatilor, m-am angajat, ca si sofer profesionist ( posesor de categoriile C,D,E) la Romtrans - devenit ulterior D.B.Schenker - filiala Galati. Filiala, ce numara aproape 30 de persoane ( cat avea un sef de schimb in depou) dar avea, bineinteles si un director...Dar ce director... Plin de mare importanta. Raspundea la salut in doua din zece cazuri, si ti se adresa aidoma unui supraveghetor de pe plantatia de bumbac din "Sclava Isaura", care "purta o conversatie de serviciu" cu Kunta Kinte..
Ma uitam la el....si-l compatimeam sincer, pentru micimea caracterului....A fost doar o mica paranteza, apropo de caracte-
rele oamenilor. Tot ca si o mica paranteza a existentei mele a fost si colaborarea mea cu D.B.Schenker - doi ani doar.......
Maine,daca o sa mai ai rabdare, o sa-ti povestesc despre instructorii depoului si inca o multime de istorii........Numai bine.
Daca insa, schimbul tau trebuia sa aiba loc in zona furnalelor, a granularii sau haldei de zgura...era jale. Pierdeai conventia ce trebuia sa te aduca la poarta si implicit si tramvaiul . In urma nenumaratelor plangeri catre sefi, se hotarase introducerea a inca unei curse conventii ( in interiorul combinatului ), care sa aduca navetistii la locomotive si sa preia personalul schimbat...
Iata rezolvarea,ai fi tentat sa spui...Teoretic da, practic insa, partial... Partial de ce ? Erau navetisti...si navetisti. Oameni seriosi, care veneau la munca pentru "o bucata de paine", dar erau si "panarame" (aidoma majorului locomotivei mele) care veneau la munca doar pentru a avea de unde se duce la carciuma. Cei din categoria acesta ( si fiecare tura si sector de activitate avea exemplarele ei), coborau, nu in gara centrala a orasului (unde debarcau toti navetistii), ci in Gara Barbosi, situata in vestul orasului, gara al carei "bufet" deschis aproape non-stop, atragea "mustele betive" din tot combinatul...
Aveam deja alt sef de tura. Barbu Gheorghe....Lucrasem in cea mai nenorocita tura de noapte ( gandeam eu pe atunci ), 31/01ianuarie. Noaptea de revelion a anului 1983. Cand plecasem la munca, in seara de 31dec. cainii trageau de mine...Ne-
vasta-mea lucra si ea in combinat (la alta uzina) si era schimbul doi (14.30 - 22.30)..Prietenii, cu care ar fi trebuit in mod normal sa petrec noaptea de revelion ma consolasera spunandu-mi ca suntem asteptati dimineata, ca or sa reinceapa petrecera pentru noi si ca oricum distractia va fi valabila..In noaptea aceea s-a muncit pana pe la 23.45, apoi a fost "relache". Ba chiar, am apucat sa ma si odihnesc putin. A venit dimineata si odata cu ea si schimbul...Al meu era navetist, mai aveam un pic de asteptat..A mai trecut jumatate de ora ( era deja 07.00) si s-a ivit si conventia "taranilor" ( cum le spuneam navetis-
tilor)...La mine, ioc schimb. Sar de pe locomotiva si ma duc, pusca la gara ( statia Otelarii) si sun la tura :
- Traiti sefu" ( Oi fi trait bine tu asta noapte acasa, la revelion...cuget in gand)....Sunt mecanicul....de pe 70-132.
- Ce-i mai ? Zice sefu". Vrei sa-mi spui " La multi ani " ?
<< esti spiritual ca o cizma...baga-mi piciorul in ea...>>
- Da sefu", traiti...La multi ani la toata lumea....numai ca mie, nu mi-a venit schimbul sefu". Ce fac ?
- Ce sa faci...astepti. O sa apara el...
Si legatura "se intrerupe" misterios....Ies din cladire, gandind ca Cel de Sus o fi facut o pomana si pentru un biet "amaras-
tean" ce-si petrecuse noaptea dintre ani, intre peretii cabinei locomotivei.... Cel de Sus, era probabil la ciorba de burta, asa incat, cabina locomotivei mele era tot goala, fara schimb in ea...Am luat o piatra dintre linii si am aruncat cu ea, plin de ciuda dupa un amarat de caine uzinal...Mare bou...Ala era si mai amarat decat mine. M-am suit in cabina si ca sa ma ierte i-am oferit ce-mi mai ramasese din pachetul de acasa...M-a privit temator, a insfacat hartia si a fugit cu ea in gura, la adapost, ca nu cumva sa ma razgandesc....Mai trecusera 15 minute. Printre linii..pustiu. Ceasul indica 08.00. Cobor iarasi din cabina si repet faza cu telefonatul...
- Tot eu, domn" sef...N-a aparut idiotul ala nici acum...Ce fac ?
- Mai, stai ma linistit. M-a sunat de la poarta mai inainte...nu's ce probleme a avut..am vorbit cu el... trebuie sa apara
Si iar telefonul se inchide scurt. Am epuizat tot repertoriul de injuraturi pe care-l cunosteam (si stiam destule) la adresa domnului sef, a sotiei si ficei acestuia ( cu precadere) si m-am mai racorit nitel....Cainele care terminase "gustarea" oferita vazand ca vin la masina, dadea bucuros din coada, la gandul ca se mai capata cu ceva...Am inceput sa-l injur si pe el, pana a fugit speriat, aiurea, dezamagit total de rasa umana...
Ora 08.30...Manevrantii terminasera "micul dejun" si "cafeaua" - la sticla, cu dop de cocean si se duceau catre locomotive, pentru a incepe activitatea.
Apare si la mine unul, bate in usa, deschid geamul si incepe sa-mi turuie planul de manevra....
- Mai badie, zic eu nervos, oprindu-l din trancanit. Du-te unde vezi cu ochii si nu ma enerva si tu. Nu mi-a venit schimbul. N-am ce-ti face...
Asta, bucuros tare de asa noroc neasteptat, o tuleste catre gara, cu oprire la vestiar ( pentru inca o gura de "cafea" ).
Ora 08.45..Se intoarce catre locomotiva manevrantul, insotit de catre IDM:
- Ce-i domn" mecanic, n-ai chef de treaba ? ...ma interpeleaza ID-mistu" cu superioritate...
- Exact. Bine ai intuit. N-am chef de treaba...Du-te si canta la alta masa.. (astia habar nu aveau despre instructia nr.7, a personalului de locomotiva...imi puteam bate joc de el in voie )
- Bai, schimba asta foaia, vezi ca iese panarama mare...
- Mai "trambulina" il iau eu tare, si-asa sunt "bolnav cu nervii" de nu mai pot. Tai-o d'acilea pana nu fac vreo minune...Du-te si ma reclama la directorul general, prostane....
IDM-ul infrant rusinos, precum Baiazid la "Rovine in campii"...dispare, sa ma raporteze superiorilor. Dispare si manevrantul..hac..cu oprire la vestiar..hac..pentru inca o ...cafea in gura..cu dop...de cocean...
Ora 09.25...Traiesc deja cu convingerea ca probabil, am fost un copil lepadat la nastere si infiat de actualii parinti, ca sotia mea, deja s-a cuplat cu vecinul de la doi si o sa ma parasesca, ca tramvaiul cu care voi pleca acasa o sa cada de pe viaduct si inca o mie de ganduri "vesele"...Mai arunc o privire ca a unui om "ratacit" printre linii....si ce-mi vad ochii..
Un cetatean, cu pantaloni albastrii, camasa alba iesita din pantaloni, cravata aruncata pe spate, tinand pe umar cu o mana, un sacou albastru, iar in cealalta o punga de plastic, incerca sa inainteze pe o carare serpuitoare imaginara, catre masina mea . Am avut o revelatie. Era schimbul...
Ora 09.35...Gore, urca pe masina. Dispozitie maxima:
- Haaaaai, haaaai, ia mai manati maaaai....Hai la multi ani, ba Costele, ba...Nu te-am mai zavut...vazut...de un an...baaaa !!!!
- Nafura matii de animal...il urez si eu nervos, cat e ceasu mai dobitocule...La ora asta se vine...boule ????
- La multi ani...mai Co..tele !!!...o ia asta de la inceput, semn ca-i rupt in gura...
Ora 09.45...Ma imbrac nervos ( toate planurile mele pentru intai ianuarie erau duse si mai aveam pana la poarta de parcurs doi kilometrii, trei pe viaduct, pana in oras si inca unul de la "intersectie" pana acasa...) si dau sa plec, zicandu-mi ca nu e normal sa-ti pui mintea cu betivanii....Insa Gore al meu, nu se lasa.
- Bai Costele...nu fi suparacios bai..ai sa te pup, da nu ai si tu ceva de baut pe aicilea ma ??? Ce dracu, e reveliomu" m..
N-a apucat sa mai continue, pentru ca "dopul la sticla de sampanie a sarit"...I-am administrat, colegial, fara resentimente "o dreapta" in gura si l-am trimis de urgenta pe "lada" de pe transmisie, la odihna....
Ajuns acasa, pe la 11.15 mai ...sa ma apuc si de "educatia" neveste-mi, care incepuse cu reprosurile, ca muierile...
<< unde dracu ai stat pana la ora asta ? te-ai dus cu betivanii la baut si eu stau ca proasta imbracata si te astept...>>
Noroc ca mi-a simtit privirea "ucigasa" si si-a dat seama ca nu miros deloc a alcool.....
Urmatoarea tura primesc reprosuri din partea sefului de tura cu pricina. Rau la mine, ca de ce i-am predat locomotiva nenorocitului, daca era beat ( dobitocul, la prima miscare de manevra, tamponase violent un vagon si-l daduse jos de o osie, dupa care s-a culcat pe lada, pana i-au trimis aia de la depou inlocuitor). L-am "asigurat" ca la predarea serviciului nu parea absolut de fel baut, mai ales ca aveam garantia domniei sale, care ma asigurase ca statuse de vorba cu el si-l indrumase catre locul unde era locomotiva...Ca sa nu mai vorbesc, despre atributiunile sefului de tura, pe care eram sigur, ca le cunoaste la perfectie si pe nu le-ar fi incalcat sub nici o forma...A ramas "ca-n tren"...Nimeni nu m-a mai deranjat vreodata, in aceasta privinta......Gore, a mai "prestat" cateva luni, apoi a fost concediat din combinat
Le-a mai mers navetistilor doar cateva luni, cu stilul acesta de prezentare la serviciu...Din vara lui "83, la poarta combinatu-
lui a fost amenajata o "sala de testare" ca la carte. La 06.15 sau 18.15, cel tarziu ( dupa cum era tura) seful de tura ce venea odata cu noi, de acasa, deschidea sala si intram cu totii in ea. Revizorii de locomotiva de la cele doua sectoare isi verificau oamenii (inclusiv prin test alcooloscopic) si-i bifau pe cei prezenti si apti de serviciu. Cei absenti erau inlocuiti inca de la poarta, astfel ca nici o masina nu mai ramanea fara schimb. Incepuse ca "armata sa se dea jos din pod".
Sefii de tura erau foarte plini de importanta lor...Unul mai important decat altul. Numai ca nu ma impresionau de loc. In viata, am constatat ca personajele "mici" au "veleitati" mari. Asisderea, revizorii de locomotiva, erau si mai patrunsi de menirea lor pe acest pamant.... Atunci, directorul uzinei, omul care raspundea de soarta a 1800 de suflete, cum era ? Iti vei pune, indreptatit intrebarea...Vrei sa stii ?...Ei bine...
Directorul uzinei se numea Sova Constantin. Poate n-ai sa ma crezi, dar n-am mai intalnit om asemanator lui, ca si carac-ter, de atunci. Anexa uzinei UETU, se afla pe magistrala dintre poarta si turnul personalului (unde-si avea biroul directorul general). Era o cladire cu trei etaje, de dimensiunea unui bloc de locuinte cu trei scari. Parterul si etajul intai apartineau uzi-
nei UPDES iar etajele doi si trei erau ale noastre. Biroul directorului se afla la etajul doi, pe partea estica. Accesul in cladire se facea pe doua intrari . Cea principala, din fata cladirii, prin care intrau directorii contabilii sefi si alte vip-uri ale celor doua uzine, si o intrare secundara, laterala prin care avea acces ..ulimea. La etajul doi, cel ce gazduia si biroul d.nului Sova ( si-
tuat tocmai in capatul holului) mai erau o multime de birouri. Biroul "Personal", biroul "Contabilitate",biroul "Normare", "Siguranta Circulatiei" etc, birouri la usa carora dimineata la prima ora se "facea coada" pentru tot soiul de probleme... Pro-
gramul celor de la tesa, nu coincidea cu programul nostru de serviciu (ar fi fost absurd). Ei incepeau serviciul la 07.30 dimi-
neta, noi la 06.30, astfel incat, dupa tura de noapte, daca aveai nevoie de cate o hartie ceva, asteptai 10-15 minute (depinde cat de degraba soseai ) pana venea si "tesa" la munca. Pe tot holul, in dreptul usilor ce rezolvau probleme se insirau, meca-
nici, sefi de manevra, acari....etc in asteptare.
La ora 07.00 (inaintea tuturor- dupa ceas) sosea la munca directorul, adus de acasa se catre masina de serviciu. Nu intra niciodata pe intrarea principala. Ocolea cladirea si-si facea aparitia in capatul holului, opus biroului sau. Subordonatii luau instinctiv pozitia de drepti....Omul acesta, inainta pe holul acela lung, se oprea in fata fiecaruia, ii strangea mana si-i spunea respectuos "sa traiti"...pana la ultma persoana ce stationa, apoi intra in birou sau si se apuca de treaba.
Prima data cand am observat comportamentul acestuia, am crezut ca este vorba de ceva accidental. << o fi omul bine dis-
pus, o fi dormit la amanta...cine stie >> Dar nu. Aceasta era lege la domnia sa si se repeta in fiecare dimineata.
A tinut efectiv la oamenii sai si a apreciat efortul lor. In combinat aveau loc saptamanal aproape, tot soiul de "evenimente de cale ferata" soldate cu pagube mai mari, sau mai mici. Intotdeauna, omul acesta, a incercat sa acopere un procent cat mai mare al valorii imputate (indiferent de gradul de vinovatie al autorului), din banii uzinei, destinati evenimentelor neprevazute...
Drept multumire, la revolutie, cand toti golanii si toate lichelele isi revendicau drepturile de invingatori ai odiosului regim, a fost inlocuit din functie (aidoma sefului de sectie ) si a disparut in anonimat......
Sa nu crezi ca am tinut sa consemnez degeaba acest capitol....Multi ani, dupa aceea, iesit la pensie si negasindu-mi lo-
cul printre "jucatorii de table si sah" din parcul reformatilor, m-am angajat, ca si sofer profesionist ( posesor de categoriile C,D,E) la Romtrans - devenit ulterior D.B.Schenker - filiala Galati. Filiala, ce numara aproape 30 de persoane ( cat avea un sef de schimb in depou) dar avea, bineinteles si un director...Dar ce director... Plin de mare importanta. Raspundea la salut in doua din zece cazuri, si ti se adresa aidoma unui supraveghetor de pe plantatia de bumbac din "Sclava Isaura", care "purta o conversatie de serviciu" cu Kunta Kinte..
Ma uitam la el....si-l compatimeam sincer, pentru micimea caracterului....A fost doar o mica paranteza, apropo de caracte-
rele oamenilor. Tot ca si o mica paranteza a existentei mele a fost si colaborarea mea cu D.B.Schenker - doi ani doar.......
Maine,daca o sa mai ai rabdare, o sa-ti povestesc despre instructorii depoului si inca o multime de istorii........Numai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu