Cand am facut afirmatia ca, mi-am luat, fara cea mai mica parere de rau, ramas bun de la "gara" sa stiti ca n-am exagerat cu nimic. Salariul era bun, intr-adevar, dar si stresul pe masura. La CFR orice greseala, cat de mica se platea. Aproape intotdeauna foarte scump ( mai ieftin, doar daca aveai relatii - dar nu garantat).
- Plateai un tampon presat ( in jur de sapte mii cinci sute lei te costa unul), plateai o cupla rupta ( pana intr-o mie ), plateai un geam culisant spart, plateai cupoane de sina si traverse (daca deraiai), discuri de semnalizare locomotiva (daca ti le furau ghebarii sa-si faca manere la cutite), plateai motorina (daca depaseai consumul), plateai motorina cat te costa o Dacie nou nouta, daca sargeai rezervorul,plateai depasirea vitezei (daca cei ce citeau banda la T1 o constatau), plateai daca mergeai prea incet si aveai intarziere de tren, plateai daca domn" instructor pe timp de noapte nu vedea lumina aprinsa in cabina de conducere cand locomotiva stationa (se considera automat- somn in timpul serviciului), plateai daca nu aprindeai lumina in cabina, cand treceai prin statie (si te raporta IDM-ul ), plateai daca domn" mecanic iti facea raport (fara sa stii )cum ca esti puturos, ori slab pregatit, plateai, plateai...plateai.... Satisfactii ??? Ajutorul, nici intr-un caz. Si pana a ajunge in "scoala de mecanici" aveai de suportat umilinte carca....Cine le putea suporta.....
Am avut parte de parinti de exceptie. Le-am explicat cum am hotarat sa renunt si din ce motive, la locul de munca si m-au inteles...Sa nu crezi ca ma simteam chiar atat de confortabil cu statutul de "casnica". Asa ca am inceput sa urmaresc rubrica de mica publicitate, a ziarului local. Era sfarsit de an, perioada in care nu prea se mai faceau angajari.
Intr-o buna zi, in apropierea craciunului imi cad ochii pe un anunt interesant : " Combinatul Siderurgic Galati, angajeaza personal de locomotiva. Relatii la tel" ....si urma numarul. Nu stiam aproape nimic despre "colosul" din partea de vest a orasului. O singura data intrasem cu un tren in triajul Malina ( din interiorul sau ) si ramasesem impresionat de marimea acestuia si de LDE-urile de 1250 C.P. pe care nu le mai vazusem niciunde.
Am hotarat, ca o incercare nu-mi strica. Asa incat, m-am prezentat frumos, la biroul de angajari de la poarta est a combinatului, am primit informatii despre actele necesare pentru dosar, am efectuat chiar si vizita medicala (care se facea intr-un cabinet improvizat tot langa poarta ), urmand, ca la completarea tuturor documentelor, sa predau dosarul si sa continui formalitatile de angajare la sectia respectiva. Pentru a te familiariza cat de cat cu ce va urma, am sa-ti prezint pe scurt, organizarea administrativa si teritoriala a combinatului.
Daca deschizi harta Google, pe municipiul Galati, iti poti da seama cu usurinta de dimensiunea combinatului. ( In versiunea mai veche, inca, harta era mult mai amanuntita - acum, probabil a protestat "neamul lui Gruia Stoica" ciur..aliul (jos cenzura) Mittal si nu mai dau astia de la google amanunte). Oricum, ca idee: Din extremitatea nordica, in cea sudica, ai de parcurs vreo sapte-opt km. iar de la est, la vest inca vreo trei. Daca ar fi sa parcurgi centura, pe calea ferata aferenta, de la Catusa pana la Movileni, ai face mai bine de douazeci de Km.
Combinatul era impartit in sapte uzine ( astazi deja au disparut doua, iar cele ramase au ajuns in stadiul de "caricaturi" a ceea ce au fost odata) : U.O.R. ( Uzina Otelarii Refractare ), U.A.F. ( Uzina Aglomerare Furnal), U.L.P.( Uzina Laminate Plate), U.C.C. ( Uzina Cocsochimica), U.P.D.E.S. ( Uzina Producere si Distribuire Energie Siderurgica), U.E.T.U ( Uzina Exploatare Transport Uzinal ) si U.P.S.R.S. ( Uzina Piese Schimb si Reparatii Siderurgice). Fiecare mai aveau la randul lor, sectii anexe.
Fiecare avea directorul ei, iar peste toti, pastorea directorul general (care avea rang de ministru, pe vremea aceea )
Luate la un loc, totalizau in 1967, cand s-a deschis combinatul aprox. 70 000 de salariati. Apoi numarul a fluctuat in jurul acestei cifre, pana la schimbarea regimului.............................................................................Suze, daca te-am plictisit.
Revenind, la ale noastre...Am depus dosarul complet la "personal" si am fost trimis, la sectie, pentru a primii semnatura de confirmare a sefului sectiei " Exploatare Locomotive" care era si sef de depou. De la poarta, pana la " Anexa turn" ( asta este un bloc turn de zece etaje, plin de birouri ale personalului administrativ, inclusiv a directorului general) am circulat fara probleme, pe magistrala turn ( o autostrada cu scuare pline de trandafiri, marginita de cladiri anexe, ale uzinelor - sub forma unor blocuri cu patru etaje ). De acolo, insa, trebuia sa traversez trei hale de productie, pana a ajunge la depou, care era situat in extremitatea vestica.
Cu doua, m-am descurcat eu cat de cat si am reusit sa le traversez, a treia insa mi-a venit de hac. M-am invartit ca o "gaina fara cap" abitionandu-ma sa ma descurc singur, pana m-am plictsit si am ajuns in locul din care plecasem. Asa inca, pana la urma, am lasat ambitia deoparte si al apelat la ajutorul unui muncitor din sectie. Cum ma departasem binisor de la ruta normala, trebuia acum, sa traversez o zona in constructie, ca in final sa ajung la destinatie. Daca solul ar fi fost inghetat, nu ar fi fost problema, dar se incalzise nitel peste zero grade astfel incat in momentul in care am intrat pe "off road", am constatat cat de lipicios si agasant poate fi noroiul de combinat....Cand in final am ajuns la depou, pantofii mei, lustruiti impecabil dimineata, aveau noroi pana aproape de sireturi...Gasisem ce-i drept o baltoaca dezghetata in care incercasem sa-i cosmetizez, dar tot jalnic aratau.
Un lacatus din depou, mi-a indicat locul unde era biroul sefului de depou ( undeva la etaj ) si m-am indreptat catre locatie, cu o usoara strangere de inima fata de personajul pe care urma sa-l intalnesc, raportata la relatia pe care o avusesem cu celalalt personaj cu functie similara de la CFR.
Urc scarile, ajung pe un hol lung, caut usa inscriptionata cu placuta "sef depou", imi fac cruce, discret cu limba, asa pentru orice eventualitate si bat timid....Intra ! Imi raspunde o voce sexi....Ete-a-naibii imi zic, si ma preling inauntru. Dincolo de usa, o bunaciune de secretara, de era sa ma impiedic de covorul persan, cu care era capitonata antecamera.....
- Vreau si eu....zic ( si in gandul meu, Doamne, da ce as mai vrea...) cu tovarasul ( ca sa fac impresie de adevarat comunist) sef de depou.
- Cu sefu" ?
Ma intreaba ea, ca si cum nu s-ar fi asteptat sa am asemenea "preferinte ciudate".
- Daca se poate...( oricum, cu tine as vrea de mai multe ori, gandeam eu, privind-o la "lupul cel rau'' )
- Ia loc nitel....sau daca preferi...poti astepta afara, pana il anunt. Nu dureaza mult.
- Prefer, indiscutabil placuta dumneavoastra companie....bag eu textul, gandindu-ma cam cate "primaveri" numara bunaciunea...
Caprioara, insfaca o statie de emisie receptie de pe birou si incepe sa se pisiceasca la ea.
- Sefu" e un tanar in birou, vrea sa vorbeasca cu dumneavoastra.
- In ce problema, cum il cheama ? ...intreaba vocea.
- Sar de pe scaun, ma apropii de caprioara, si ii soptesc numele meu.
- Costica...N.Costica, apoi si mai discret, sarut manusitele si-i sarut "plin de respect" stanga, dragalasa si singura disponibila.
- Caprioara, care nu se astepta, roseste un pic si-mi arunca o privire promitaoare.
- N-apucam sa "ne continuam relatia" ca in locatie isi face aparitia domnul sef de depou.
E un barbat bine, in jur de cincizeci de ani, usor grizonat si sigur mare iubitor de...secretare competente....
Fatuca il priveste cu dor, ca si cum nu l-ar fi vazut de cateva saptamani...si ingaima
- Despre dansul era vorba, sefu"...
- Maricico, rade el cu subanteles, eu "dansul- dansa" stii cui ii spui ???
- Maricica ( nu apucasem sa-i aflu numele) roseste intens...semn ca facuse cunostinta si nu numai o data cu "dansul" se pisiceste iarasi.
- O cafeluta sefu" ?
- Nu una, doua, dragalas-o, comanda el, parinteste privind-o dragastos...
E clar, imi zic, interviul o sa fie scurt. Tipul asteapta pe cineva, cu siguranta. Poate vine ala mai repede si mai raman eu un pic, singur cu caprioara....Oricum, seful pare de treaba...poate-o fi in ceas bun.
N-apuc sa termin de gandit, ca acesta deshide usa biroului sau si ...ma pofteste inauntru.
- Intra copile, intra si ia loc, mai invita el, aratandu-mi un fotoliu. Stam un pic de vorba, cat bem cafeaua si pe urma ,mai vedem noi.
Ce naiba-mi zic. Nu poate fi adevarat. Cred ca visez....Exista cu adevarat asemenea asemenea oameni in viata reala ???
- Domn" inginer, sunt plin de noroi, m-am incurcat printre hale, ma scuz eu, si-i pacat de covorul acela, ca vi-l murdaresc.
- Intra copile, da-l in p..zda masii de covor, ca de aia-i facut, sa se murdareasca.
Am intrat si mi-a facut semn sa inchid usa antecamerei. Am inchis-o cu parere de rau, fata de "piesajul" pe care il pierdeam si m-am asezat, pe o parte, in fotoliu.
Cati ani ai, unde esti nascut, studii, alea..alea...
Fatuca, respectuoasa ( ca in orice situatie, nu ma indoiam ) a batut la usa si a intrat cu doua cesti minuscule, de portelan.
A lasat una pe birou iar pe cealalta, in fata mea, atingandu-ma, ca din greseala....Am inghitit in sec si m-am relaxat in fotoliu..
A urmat pret de mai bine de jumatate de ora, interviul de angajare. Nu m-a intrebat nici macar o singura data de ce am plecat de la calea ferata, in schimb, dupa ce si-a cerut scuze, politicos, ceea ce m-a lasat perplex, mi-a cerut acordul sa ma chestioneze printr-o serie de intrebari legate de instructiile de serviciu aupra nivelului de pregatire. Ma simteam precum pestele in apa. aici eram "tatic". Terminasem cursurile cu media 8.85 si in plus, cu mecanicii mai ciufuti, le repetam vrand, nevrand, periodic.
Seria de intrebari, a inceput, precaut, cu "semnificatia culorilor de baza" ajungand spre final la "restrictii de viteze in trepte" si semnalizarea lor si tot aidoma si la celelate instructii.
Spre finalul interviului, domnul Filip Sergiu ( acesta era numele sefului de sectie si de depou) era tot o incantare. reusisem sa-l impresionez. Totusi, la un moment dat, am observat pe chipul sau, o usoara umbra de indoiala...si nu ma inselasem..
- Copile, zice el, din partea mea esti ca si angajat. Imi place de tine....o singura problema ar mai fi...
Trebuia sa fie ceva, imi zic, era prea frumos...Precis inca nu au locuri in schema, sau ceva de genul asta...mai asteapta nitel...sau mai stiu eu ce...
- Mai, continua el, esti casatorit ?
- Nu domn" inginer si nici n-am de gand deocamdata
Da...sincer...m-as cupla cu "caprioara" continui eu in gand...
- Si unde locuiesti ? Ai casa ?
- N-am si nici nu-mi trebuie domn" inginer, stau cu parintii....
- Bai....futu-ti capu-n *ur, stateam cu frica ca incepi cu miloaga sa ceri apartament...cum fac toti. E greu cu apartamentele mai copile, sau facut jde'mii de comisii, nu se mai dau ca inainte...intelegi ?
Fac iarasi o mica paranteza, ca sa intelegi. Pana in anii ''70 cat a durat nebunia angajarilor, cel ce se angaja in combinat, primea automat si repartitia unui apartament cu chirie, nou nout ( trei cartiere de blocuri fusesera construite in acest scop), in functie de numarul de membrii ai familiei. Incepand cu 1980 ritmul constructiei de apartamente se mai domolise un pic si criteriile erau mai severe....Se intocmeau tabele de prioritati avizate de catre sindicate, se faceau comisii etc...
- Domn" inginer, in privinta asta nu exista nici o problema...
- Bine copile, ma bucur sa aud asta...si pentru ca esti ca si angajat, pentru ca-mi place cum te descurci, am sa-ti spun o chestie. Din ianuarie, deschidem cursurile a doua "scoli de mecanici". Am aici, de la personal, copia dosarului tau. Vad ca ai un contract neonorat cu cei de la calea ferata.....Asta e...cine n-a fost tanar.... Uite, iti promit ca daca esti baiat de treaba si nu-mi faci probleme, nu numai ca intri garantat in scoala, ba mai mult, semnezi cu noi alt contract, tot pe cinci ani, si noi ti-l preluam pe cel vechi. Ce zici ? De acord ?
De acord ??? Imi venea sa-i zic, domn" inginer, pupati-as secretara ( ba chiar si mai mult ) mare om esti, Manitu te-a scos in calea mea. Deseara, dau de baut la toti prietenarii mei...mama ce chindie o sa-i f...m.
- Domn" inginer ( improvize scurt si la obiect ) sunt mandru de increderea pe care mi-o acordati si promit ca nu o sa va dezamagesc niciodata....
Domnul, deja deschisese usa biroului si se uita catre secretara, cu gandul, probabil, la importante probleme de serviciu...Am parcurs coridorul pana catre biroul echivalent celui numit " T1" de la gara, pentru a-mi continua formalitatile..........................
Cu personajul Ionescu Radu, ne vom mai intalni ( daca o sa aveti curiozitatea ), asa ca mi-am luat frumusel fisa de asistenta, la care nici macar nu indrazneam sa visez, doar cu cateva ore inainte, m-am dus la "magazie" unde mi s-a intocmit o fisa personala, ce-mi dadea drept echipament de protectie, iar de aici, inapoi la "serviciul personal" pentru predarea hartiilor semnate de catre seful de sectie, semnarea contractului si formalitatile legate de incadrare.
Normatorul sectiei se numea tot Radu....Nu mai retin numele de familie. In cateva zile, toate actele aveau sa fie gata, iar incadrarea in functia de mecanic ajutor locomotiva facea sa-mi revina pe statul de plata, la chenzine, suma de 2135 de lei. atat era salariul maxim de ajutor, pe grila CSG-ului......................................................Nici nu puteam visa mai frumos.... Din momentul acesta, urmau sa treaca 26 de ani, cu bune si cu rele, pana ce aveam sa fiu trecut, "pe linie moarta"... ca si celebrele locomotive cu aburi, din care a ramas doar amintirea.
- Plateai un tampon presat ( in jur de sapte mii cinci sute lei te costa unul), plateai o cupla rupta ( pana intr-o mie ), plateai un geam culisant spart, plateai cupoane de sina si traverse (daca deraiai), discuri de semnalizare locomotiva (daca ti le furau ghebarii sa-si faca manere la cutite), plateai motorina (daca depaseai consumul), plateai motorina cat te costa o Dacie nou nouta, daca sargeai rezervorul,plateai depasirea vitezei (daca cei ce citeau banda la T1 o constatau), plateai daca mergeai prea incet si aveai intarziere de tren, plateai daca domn" instructor pe timp de noapte nu vedea lumina aprinsa in cabina de conducere cand locomotiva stationa (se considera automat- somn in timpul serviciului), plateai daca nu aprindeai lumina in cabina, cand treceai prin statie (si te raporta IDM-ul ), plateai daca domn" mecanic iti facea raport (fara sa stii )cum ca esti puturos, ori slab pregatit, plateai, plateai...plateai.... Satisfactii ??? Ajutorul, nici intr-un caz. Si pana a ajunge in "scoala de mecanici" aveai de suportat umilinte carca....Cine le putea suporta.....
Am avut parte de parinti de exceptie. Le-am explicat cum am hotarat sa renunt si din ce motive, la locul de munca si m-au inteles...Sa nu crezi ca ma simteam chiar atat de confortabil cu statutul de "casnica". Asa ca am inceput sa urmaresc rubrica de mica publicitate, a ziarului local. Era sfarsit de an, perioada in care nu prea se mai faceau angajari.
Intr-o buna zi, in apropierea craciunului imi cad ochii pe un anunt interesant : " Combinatul Siderurgic Galati, angajeaza personal de locomotiva. Relatii la tel" ....si urma numarul. Nu stiam aproape nimic despre "colosul" din partea de vest a orasului. O singura data intrasem cu un tren in triajul Malina ( din interiorul sau ) si ramasesem impresionat de marimea acestuia si de LDE-urile de 1250 C.P. pe care nu le mai vazusem niciunde.
Am hotarat, ca o incercare nu-mi strica. Asa incat, m-am prezentat frumos, la biroul de angajari de la poarta est a combinatului, am primit informatii despre actele necesare pentru dosar, am efectuat chiar si vizita medicala (care se facea intr-un cabinet improvizat tot langa poarta ), urmand, ca la completarea tuturor documentelor, sa predau dosarul si sa continui formalitatile de angajare la sectia respectiva. Pentru a te familiariza cat de cat cu ce va urma, am sa-ti prezint pe scurt, organizarea administrativa si teritoriala a combinatului.
Daca deschizi harta Google, pe municipiul Galati, iti poti da seama cu usurinta de dimensiunea combinatului. ( In versiunea mai veche, inca, harta era mult mai amanuntita - acum, probabil a protestat "neamul lui Gruia Stoica" ciur..aliul (jos cenzura) Mittal si nu mai dau astia de la google amanunte). Oricum, ca idee: Din extremitatea nordica, in cea sudica, ai de parcurs vreo sapte-opt km. iar de la est, la vest inca vreo trei. Daca ar fi sa parcurgi centura, pe calea ferata aferenta, de la Catusa pana la Movileni, ai face mai bine de douazeci de Km.
Combinatul era impartit in sapte uzine ( astazi deja au disparut doua, iar cele ramase au ajuns in stadiul de "caricaturi" a ceea ce au fost odata) : U.O.R. ( Uzina Otelarii Refractare ), U.A.F. ( Uzina Aglomerare Furnal), U.L.P.( Uzina Laminate Plate), U.C.C. ( Uzina Cocsochimica), U.P.D.E.S. ( Uzina Producere si Distribuire Energie Siderurgica), U.E.T.U ( Uzina Exploatare Transport Uzinal ) si U.P.S.R.S. ( Uzina Piese Schimb si Reparatii Siderurgice). Fiecare mai aveau la randul lor, sectii anexe.
Fiecare avea directorul ei, iar peste toti, pastorea directorul general (care avea rang de ministru, pe vremea aceea )
Luate la un loc, totalizau in 1967, cand s-a deschis combinatul aprox. 70 000 de salariati. Apoi numarul a fluctuat in jurul acestei cifre, pana la schimbarea regimului.............................................................................Suze, daca te-am plictisit.
Revenind, la ale noastre...Am depus dosarul complet la "personal" si am fost trimis, la sectie, pentru a primii semnatura de confirmare a sefului sectiei " Exploatare Locomotive" care era si sef de depou. De la poarta, pana la " Anexa turn" ( asta este un bloc turn de zece etaje, plin de birouri ale personalului administrativ, inclusiv a directorului general) am circulat fara probleme, pe magistrala turn ( o autostrada cu scuare pline de trandafiri, marginita de cladiri anexe, ale uzinelor - sub forma unor blocuri cu patru etaje ). De acolo, insa, trebuia sa traversez trei hale de productie, pana a ajunge la depou, care era situat in extremitatea vestica.
Cu doua, m-am descurcat eu cat de cat si am reusit sa le traversez, a treia insa mi-a venit de hac. M-am invartit ca o "gaina fara cap" abitionandu-ma sa ma descurc singur, pana m-am plictsit si am ajuns in locul din care plecasem. Asa inca, pana la urma, am lasat ambitia deoparte si al apelat la ajutorul unui muncitor din sectie. Cum ma departasem binisor de la ruta normala, trebuia acum, sa traversez o zona in constructie, ca in final sa ajung la destinatie. Daca solul ar fi fost inghetat, nu ar fi fost problema, dar se incalzise nitel peste zero grade astfel incat in momentul in care am intrat pe "off road", am constatat cat de lipicios si agasant poate fi noroiul de combinat....Cand in final am ajuns la depou, pantofii mei, lustruiti impecabil dimineata, aveau noroi pana aproape de sireturi...Gasisem ce-i drept o baltoaca dezghetata in care incercasem sa-i cosmetizez, dar tot jalnic aratau.
Un lacatus din depou, mi-a indicat locul unde era biroul sefului de depou ( undeva la etaj ) si m-am indreptat catre locatie, cu o usoara strangere de inima fata de personajul pe care urma sa-l intalnesc, raportata la relatia pe care o avusesem cu celalalt personaj cu functie similara de la CFR.
Urc scarile, ajung pe un hol lung, caut usa inscriptionata cu placuta "sef depou", imi fac cruce, discret cu limba, asa pentru orice eventualitate si bat timid....Intra ! Imi raspunde o voce sexi....Ete-a-naibii imi zic, si ma preling inauntru. Dincolo de usa, o bunaciune de secretara, de era sa ma impiedic de covorul persan, cu care era capitonata antecamera.....
- Vreau si eu....zic ( si in gandul meu, Doamne, da ce as mai vrea...) cu tovarasul ( ca sa fac impresie de adevarat comunist) sef de depou.
- Cu sefu" ?
Ma intreaba ea, ca si cum nu s-ar fi asteptat sa am asemenea "preferinte ciudate".
- Daca se poate...( oricum, cu tine as vrea de mai multe ori, gandeam eu, privind-o la "lupul cel rau'' )
- Ia loc nitel....sau daca preferi...poti astepta afara, pana il anunt. Nu dureaza mult.
- Prefer, indiscutabil placuta dumneavoastra companie....bag eu textul, gandindu-ma cam cate "primaveri" numara bunaciunea...
Caprioara, insfaca o statie de emisie receptie de pe birou si incepe sa se pisiceasca la ea.
- Sefu" e un tanar in birou, vrea sa vorbeasca cu dumneavoastra.
- In ce problema, cum il cheama ? ...intreaba vocea.
- Sar de pe scaun, ma apropii de caprioara, si ii soptesc numele meu.
- Costica...N.Costica, apoi si mai discret, sarut manusitele si-i sarut "plin de respect" stanga, dragalasa si singura disponibila.
- Caprioara, care nu se astepta, roseste un pic si-mi arunca o privire promitaoare.
- N-apucam sa "ne continuam relatia" ca in locatie isi face aparitia domnul sef de depou.
E un barbat bine, in jur de cincizeci de ani, usor grizonat si sigur mare iubitor de...secretare competente....
Fatuca il priveste cu dor, ca si cum nu l-ar fi vazut de cateva saptamani...si ingaima
- Despre dansul era vorba, sefu"...
- Maricico, rade el cu subanteles, eu "dansul- dansa" stii cui ii spui ???
- Maricica ( nu apucasem sa-i aflu numele) roseste intens...semn ca facuse cunostinta si nu numai o data cu "dansul" se pisiceste iarasi.
- O cafeluta sefu" ?
- Nu una, doua, dragalas-o, comanda el, parinteste privind-o dragastos...
E clar, imi zic, interviul o sa fie scurt. Tipul asteapta pe cineva, cu siguranta. Poate vine ala mai repede si mai raman eu un pic, singur cu caprioara....Oricum, seful pare de treaba...poate-o fi in ceas bun.
N-apuc sa termin de gandit, ca acesta deshide usa biroului sau si ...ma pofteste inauntru.
- Intra copile, intra si ia loc, mai invita el, aratandu-mi un fotoliu. Stam un pic de vorba, cat bem cafeaua si pe urma ,mai vedem noi.
Ce naiba-mi zic. Nu poate fi adevarat. Cred ca visez....Exista cu adevarat asemenea asemenea oameni in viata reala ???
- Domn" inginer, sunt plin de noroi, m-am incurcat printre hale, ma scuz eu, si-i pacat de covorul acela, ca vi-l murdaresc.
- Intra copile, da-l in p..zda masii de covor, ca de aia-i facut, sa se murdareasca.
Am intrat si mi-a facut semn sa inchid usa antecamerei. Am inchis-o cu parere de rau, fata de "piesajul" pe care il pierdeam si m-am asezat, pe o parte, in fotoliu.
Cati ani ai, unde esti nascut, studii, alea..alea...
Fatuca, respectuoasa ( ca in orice situatie, nu ma indoiam ) a batut la usa si a intrat cu doua cesti minuscule, de portelan.
A lasat una pe birou iar pe cealalta, in fata mea, atingandu-ma, ca din greseala....Am inghitit in sec si m-am relaxat in fotoliu..
A urmat pret de mai bine de jumatate de ora, interviul de angajare. Nu m-a intrebat nici macar o singura data de ce am plecat de la calea ferata, in schimb, dupa ce si-a cerut scuze, politicos, ceea ce m-a lasat perplex, mi-a cerut acordul sa ma chestioneze printr-o serie de intrebari legate de instructiile de serviciu aupra nivelului de pregatire. Ma simteam precum pestele in apa. aici eram "tatic". Terminasem cursurile cu media 8.85 si in plus, cu mecanicii mai ciufuti, le repetam vrand, nevrand, periodic.
Seria de intrebari, a inceput, precaut, cu "semnificatia culorilor de baza" ajungand spre final la "restrictii de viteze in trepte" si semnalizarea lor si tot aidoma si la celelate instructii.
Spre finalul interviului, domnul Filip Sergiu ( acesta era numele sefului de sectie si de depou) era tot o incantare. reusisem sa-l impresionez. Totusi, la un moment dat, am observat pe chipul sau, o usoara umbra de indoiala...si nu ma inselasem..
- Copile, zice el, din partea mea esti ca si angajat. Imi place de tine....o singura problema ar mai fi...
Trebuia sa fie ceva, imi zic, era prea frumos...Precis inca nu au locuri in schema, sau ceva de genul asta...mai asteapta nitel...sau mai stiu eu ce...
- Mai, continua el, esti casatorit ?
- Nu domn" inginer si nici n-am de gand deocamdata
Da...sincer...m-as cupla cu "caprioara" continui eu in gand...
- Si unde locuiesti ? Ai casa ?
- N-am si nici nu-mi trebuie domn" inginer, stau cu parintii....
- Bai....futu-ti capu-n *ur, stateam cu frica ca incepi cu miloaga sa ceri apartament...cum fac toti. E greu cu apartamentele mai copile, sau facut jde'mii de comisii, nu se mai dau ca inainte...intelegi ?
Fac iarasi o mica paranteza, ca sa intelegi. Pana in anii ''70 cat a durat nebunia angajarilor, cel ce se angaja in combinat, primea automat si repartitia unui apartament cu chirie, nou nout ( trei cartiere de blocuri fusesera construite in acest scop), in functie de numarul de membrii ai familiei. Incepand cu 1980 ritmul constructiei de apartamente se mai domolise un pic si criteriile erau mai severe....Se intocmeau tabele de prioritati avizate de catre sindicate, se faceau comisii etc...
- Domn" inginer, in privinta asta nu exista nici o problema...
- Bine copile, ma bucur sa aud asta...si pentru ca esti ca si angajat, pentru ca-mi place cum te descurci, am sa-ti spun o chestie. Din ianuarie, deschidem cursurile a doua "scoli de mecanici". Am aici, de la personal, copia dosarului tau. Vad ca ai un contract neonorat cu cei de la calea ferata.....Asta e...cine n-a fost tanar.... Uite, iti promit ca daca esti baiat de treaba si nu-mi faci probleme, nu numai ca intri garantat in scoala, ba mai mult, semnezi cu noi alt contract, tot pe cinci ani, si noi ti-l preluam pe cel vechi. Ce zici ? De acord ?
De acord ??? Imi venea sa-i zic, domn" inginer, pupati-as secretara ( ba chiar si mai mult ) mare om esti, Manitu te-a scos in calea mea. Deseara, dau de baut la toti prietenarii mei...mama ce chindie o sa-i f...m.
- Domn" inginer ( improvize scurt si la obiect ) sunt mandru de increderea pe care mi-o acordati si promit ca nu o sa va dezamagesc niciodata....
Domnul, deja deschisese usa biroului si se uita catre secretara, cu gandul, probabil, la importante probleme de serviciu...Am parcurs coridorul pana catre biroul echivalent celui numit " T1" de la gara, pentru a-mi continua formalitatile..........................
Cu personajul Ionescu Radu, ne vom mai intalni ( daca o sa aveti curiozitatea ), asa ca mi-am luat frumusel fisa de asistenta, la care nici macar nu indrazneam sa visez, doar cu cateva ore inainte, m-am dus la "magazie" unde mi s-a intocmit o fisa personala, ce-mi dadea drept echipament de protectie, iar de aici, inapoi la "serviciul personal" pentru predarea hartiilor semnate de catre seful de sectie, semnarea contractului si formalitatile legate de incadrare.
Normatorul sectiei se numea tot Radu....Nu mai retin numele de familie. In cateva zile, toate actele aveau sa fie gata, iar incadrarea in functia de mecanic ajutor locomotiva facea sa-mi revina pe statul de plata, la chenzine, suma de 2135 de lei. atat era salariul maxim de ajutor, pe grila CSG-ului......................................................Nici nu puteam visa mai frumos.... Din momentul acesta, urmau sa treaca 26 de ani, cu bune si cu rele, pana ce aveam sa fiu trecut, "pe linie moarta"... ca si celebrele locomotive cu aburi, din care a ramas doar amintirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu