Toamna tarzie a acelui an, mi-a mai oferit o surpriza ( deloc placuta )....Intr-o tura de noapte, efectuam serviciul la otelaria nr.3 ( OLD 3 ), un loc destul de " caldut " de munca si tocmai de aceea, ravnit de catre multi " pretendenti ". Cu motorina stateam cam naspa, inca de la ora schimbului. Speram totusi ca activitatea din noaptea aceea sa nu fie atat de intensa incat sa ma lase fara...Speram si eu, cum spera si tarfa odata ajunsa la varsta senectutii, ca daca " rupe " usile bisericii cativa ani, se sterg cu buretele toate curvasarelile acumulate o viata....Nu se nimerise...Otelarii turnau in draci lingou dupa lingou si tren dupa tren, deoarece procesul de turnare continua era intrerupt din pricina unei avarii pe flux. Abia pe la 01.30-01.45, treaba s-a mai domolit, cand pesemne defectiunea fusese remediata, dar ce folos... Litrometrul de pe rezervorul masini mele indica aproximativ 50 L motorina. Era musai sa alimentez.
Daca solicitam "program de alimentare" evenimentele se derulau astfel: De la "Statia Otelarii" sosea o locomotiva de schimb la "Punctul de miscare OLD 3" ( unde prestam eu in acel moment ).
Eu primeam un "Ordin de Circulatie" pe baza caruia locomotiva mea era indrumata in linie curenta ca tren....avand urmatoarea ruta : Punct miscare Turnarea 1 - Statia Furnale - Statia Otelarii - PALD Otelarie ( Punct Alimentare Locomotive Diesel )...Traseul insuma vreo zece, cincisprezece km parcursi in 40-45 minute ca si durata ( din pricina traficului si timpului pierdut pe la indicatoarele " Asteapta "), dar insemna si pierderea locului initial, greu obtinut, deoarece, dupa alimentare locomotiva urma sa fie directionata acolo unde era nevoie de ea in acel moment.....Varianta a doua, mai convenabila pentru mine era urmatoarea : Scurtcircuitarea traseului oficial prin deplasarea cu locomotiva printre halele de productie si trenuri de turnare, oale zgura si oale fonta, etc, aidoma unui sofer din provincie ce nu cunoaste capitala si se vede nevoit, scurtcircuitand benzi de circulatie si sensuri giratorii, sa apeleze la clementa colegilor de trafic prin scoaterea mainii pe geam si gesticulare, pentru a ajunge la destinatie.... ( am trait aceasta experienta multi ani mai tarziu...poate voi ajunge sa v-o impartasesc odata, candva ) Asa ca, dupa ce discutai cu IDM-ul ( impiegatul de miscare ) care te asigura ca cel putin in urmatoarea ora iti poate acoperii lipsa, sareai in cabina si incepeai raliul...Turai motorul atat cat te tinea regulatorul pana la primul macaz ce trebuia manipulat. Sareai ca spiridusul jos, intorceai macazul, urcai iarasi in cabina si continuai fuga pana la urmatorul. Daca un coleg se gasea tocmai in momentul acela pe un tren, gata de plecare... ii " luai fata " cu promisiunea unei viitoare " beri " si goneai iarasi mai departe.... Totul tinea de inspiratie si tupeu....
Bineinteles, ca in noaptea cu pricina am optat pentru cea de a doua varianta....si gonind contra cronometru, am ajuns la OLD 2, dupa ce manipulasem deja cel putin zece macazuri. Din capatul nordic al halei am scos capul pe geam si asemenea unei suricate mi-am lungit gatul cat am putut, pentru a observa " parcursul "...Se parea ca totul este in regula. In grupul de racire erau destule linii libere, iar cele doua masini ale otelariei nr.2, se vede treaba ca erau prin hale, deoarece nu se zareau in zona de manevra. Mama bunului, mi-am zis si am turat motorul pana catre pozitia 14-15 a controlerului... Mai aveam de " lucrat " la cateva macazuri, cel mult 15 minute pana la destinatie si se parea ca ma voi incadra in timp cand.....deodata, in zona grupului liniilor de racire, langa HPL 2 ( Hala Pregatire Lingotiere a otelariei nr,2 ) mi s-au aprins in fata, dintre linii, doua lumini orbitoare..." Pe m**a, mi-am zis...Asta-i vreunul din " neamul lui manivela " dupa faruri. Se vede treaba ca l-am prins in c****" gol, printre linii si s-a speriat...Mamaaaa, sa vezi ce-l fac sa fuga acum" ..... Si reducand totusi putin viteza mi-am infipt degetul gros in butonul de fluier din capatul controlerului ( 363, regina, avea montat fluier de D.A. pe ea cu toate " fineturile " de comenzi auxiliare ) ... " Manivela ", saracu ( gandeam eu ) a intrat in panica si in loc sa " evacueze ringul ", a iesit in bataia farurilor facand semne disperate cu mainile amandoua.
" Mai, sa sti, mi-am zis : Bietul om o fi ramas blocat cu masina printre linii si eu l-am speriat de moarte...Da ce naiba sa caute acolo o masina ??? "
Reduc viteza dramatic si-i semnalizez omului cu " farul central " ca intre soferi ca l-am vazut si inteles. Dupa cativa metri ajung in dreptul lui si opresc. Intr-adevar, pe liniile grupului de racire, stationa o basculata " Tatra " cu farurile aprinse...Cobor din cabina si ma indrept catre individ cu chef de scandal....
- Bai baiatule, da tu nu esti prea sanatos, scuza-ma ca-ti zic...era sa ma pis pe mine de groaza cand te vedeam cu ce viteza vii....Ma interpeleaza " manivela ".
Mi-am intrerupt repertoriul de injuraturi si blasfemii ce-l pregatisem, pentru ca soferul era un tip in varsta, cam de seama tatalui meu si in plus, si-o luase destul saracul....
- Bre' tataie, da ce Doamne iarta-ma cauti bre cu " trabantul " cela printre liniile de cale ferata...Vrei sa te sinucizi ???
- Caut pe dracu sa ma ia... Aici mi-au ordonat sa stau, astia de la politia combinatului... Ia vino nitel incoace...
Omul se duce catre cabina Tatrei si stinge faza lunga a farurilor, luminand " peisajul " doar cu " lanternele "...Eu, " pun botul " si ma indrept catre masina...Hait !!! ...Observ ceva pe jos si sar in sus de trei metrii... In fata basculantei...doua jumatati de faptura umana.... Era primul astfel de cadavru ce-l vazusem in viata mea. O biata papusa de carpa, taiata impecabil in doua...Nici cea mai mica urma de sange la fata locului......., nu-mi venea sa cred...
- Ai vazut mai istetule, de ce sedeam eu acilea ?... Era sa ma faci " coleg " cu raposatul...Apropo, ai idee cine este ???
...L-am privit cu groaza, dar chipul lui deja inegrit, nu-mi spunea nimic...Mai tarziu, aveam sa aflu ca in cazul deceselor de genul acesta, bandajul rotii vagonului sau locomotivei, datorita latimii si greutatii sale, sudeaza efectiv tesuturile amputate, impiedecand hemoragia externa. Pana ce am plecat din combinat am mai avut parte de asemenea " privelisti"..... Mi-am privit ceasul si am constatat ca eram deja in intarziere..Oricum, nu-mi mai ardea de nimic. I-am urat " mosului " priveghi usor, m-am dus la masina mea si mi-am continuat ruta pe alta cale...Noaptea fusese iremediabil compromisa................
Pana in zori am aflat ce si cum se intamplase. Un " nefericit " ce lucra la HPL, dupa ora 00.00, cand activitatea se mai redusese, si-a facut de lucru cu o sticla de " rachiu de pufoaica - ( altceva nici nu se mai gasea ) pe la vestiar si " ostenit ", ca seful de echipa sa nu-l vada, a gandit sa se intinda nitel spre a trage un pui de somn, langa hala, trenurile de turnare alaturate, asigurandu-i confortul termic... Nesansa vietii lui ( intrerupte prematur ) a fost ca unul dintre manevrantii zonei de manevra, din lipsa de spatiu, sa gareze un tren de turnare, taman peste " canapeaua " sa.......
Bineinteles, mecanicii si manevrantii celor doua locomotive ce deserveau OLD 2 la prima ora au fost retinuti pentru ancheta, la politia judeteana... Acolo, procurorii si anchetatorii au inceput sa-i " lucreze metodic "pe la carii si proteze" vorba lui " Gore din Chitila ", pentru descoperirea adevarului. Partida unei locomotive a fost scoasa din culpa, iar toata " atentia " a fost indreptata catre mecanicul si manevrantul celei de a doua....
In PTE-ul statiei ( ca si in instructiile de serviciu ) era precizat, dupa cum cred ca deja stii, ca in cazul manevrarii trenurilor prin impingere, seful de manevra sau manevrantul, trebuie sa circule la acoperire, adica la o distanta corespunzatoare in fata trenului, sa observe linia si sa transmita semnale de oprire, imediat ce constata obstacole pe linie sau situatii periculoase...
Acelasi PTE al statiei Otelarii, avea insa un " apendice " valabil doar pentru trenurile tehnologice de turnare, a caror garare, in grupul liniilor de racire, urma a se face fara clasica " acoperire " din pricina simplului motiv ca, manevrantul nu avea cum circula " inaintea trenului " printre alte doua linii cu trenuri de turnare ( lingotiere ) incandescente, fara a i se topii instantaneu casca de protectie pe cap ( asta numai in cazul in care ar fi avut un " soric " ignifugant )....
Ma rog. Pana ce au inteles in sfarsit militienii cum sta treaba ( numai cu reconstituirea de rigoare ) mecanicul si manevrantul, au fost " incinsi " metodic, prin rotatie, de catre bravele " cadre "..........
Despre mecanicul de pe 125-364, masina trenului ucigas, am sa va mai povestesc. Cu toate ca era mai in varsta decat mine, ne intelegeam de minune....si in plus, concuram strans pentru titlul de : " cel mai rapid mecanic al anului, de pe cea mai rapida locomotiva a statiei ".....
Catre sfarsitul anului, 363 ( fusesem anuntati ) in functie de fondurile uzinei trebuia sa plece la Cluj, pentru reparatiile planificate. Se nimerise cum se poate mai rau. Pana ce avea sa se intoarca, noi, ( partida sa ) urma sa " umblam cu geanta " de colo, colo...luna si masina, luna si sectorul.
Nu-mi convenea de fel. Pe masina mea imi creasem ( si nu usor ) tot confortul posibil. Ca si sursa de caldura, pentru ca acele " firave " aeroterme din dotare,ce nu faceau fata " crivatului rusesc ", facusem rost de o cutie cu rezistente redresoare, de la un pod rulant dezafectat. Minunea aceasta, avea intr-insa trei placi cu rezistente ( nichelina de 2.5 mm )...In functie de temperatura ambientala, cuplam una, doua sau toate trei rezistentele... La minus 25 grade, cu toate rezistentele cuplate si geamurile laterale inchise ( lucram numai cu ajutorul oglinzilor laterale ) faceam serviciul numai in camasa, spre oftica si disperarea celor de afara, care fara clasica pufoaica matlasata sau suba tip CFR, nu puteau rezista...Aparatul radio canta in surdina ( bine, mai mult muzica populara sau clasica - la cea patriotica aveam alergie ), ceaiul de menta era in permanenta fierbinte....ce-si putea dorii mai mult un " om al muncii "...Ca si masa ( mobilier ), foloseam un dreptunghi de " tego " intarit cu doua sipci frumos fatuite, pe partea dorsala. Masa, pe timpul noptii isi schimba ( in rarele momente posibile ) destinatia initiala..in pat. Asezata perpendicular, intre masca controlerului si dulapul " dynamstarter-ului ", iti permitea sa te lungesti nitel pe ea, avand drept " perna " teava de otel a controlerului, si in acele rare momente, aveam senzatia ca sunt cazat la " Intercontinental " ( despre care auzisem o multime de povesti ).........Doamne, cat imi mai doream in cate o noapte sa am parte de " patul " acela macar jumatate de ora, si cat de dulce si odihnitoare era acea jumatate de ora, daca aveai parte de ea..... " Somnul " mi-era atat de sensibil incat, lungit pe masa, in plina noapte, "rupt in gura" de oboseala fiind, daca un biet maidanez uzinal trecea prin macadamul liniei saream instantaneu ca la comanda sau ca la un dus rece, apoi nu se mai punea problema sa adorm ore bune.....
Imi cunosteam locomotiva mai bine decat pe propria-mi sotie. Ii stiam mersul si bataia ca de ceasornic elvetian ( nu degeaba era un Sulzer ) a motorului. Stiam cu exactitate cand o supara un injector, cand are blocata o pompa de injectie, cand regulatorul mecanic da semne de oboseala...
De multe ori, chiar si noaptea, in pauze ( mai tarziu, dupa "89 ) cand nu puteam dormi, luam o mana de " bumbac " si o "ferchezuiam " de sus de pe capota mare, pana jos, la rama.
Mi-am iubit " masina " si am iubit fara discriminare toate locomotivele pe care am facut serviciu, asa cum un lapon, izolat in indepartatul tinut polar isi iubeste deopotriva cainii saniei, fara a caror devotament si ajutor nu are nici cea mai mica sansa de supravietuire...Vorbeam cu ele si le incurajam pe " veterane " cu un " hai ca poti, batranico ", atunci cand se opinteau cu un tren supra tonat, le mai " temperam " pe " junioare " atunci cand de dadeau la fuga peste limita admisa cu un : " ho, nebuno ", le multumeam atunci cand, la limita, reuseau sa ma scoata din cate o situatie dificila si am suferit pentru fiecare dintre ele, cand au ajuns abandonate, pe post de donatoare de organe in "parcul rece " printre balarii.....Nu cred ca nu am efectuat macar o tura de serviciu pe oricare dintre ele... Zeul pagan al locomotivelor a vegheat asupra mea astfel incat in toata " viata pe roata " m-a ferit de evenimente si accidente greu de evitat in acel context. Nu am avut " retinere pe statul de plata " nici macar un singur leu din aceasta pricina....
Mai tarziu, dupa lovitura de stat din "89, prin "93-"94 ( mi-aduc aminte ) la sala de testare, liderul de sindicat de pe atunci, m-a tras conspirativ deoparte si mi-a soptit cum ca are a-mi comunica ceva...
- Costele, uite despre ce este vorba.. zice nea" Sandu ( era mai mare cu mult decat mine )
- Sefu" s-a gandit sa promoveze cativa mecanici de pe fiecare tura, pentru a forma noi partide, de nadejde, pentru D.A.-uri ( pe vremea aceea, erau destule in exploatare ). Si pentru ca trebuia sa se consulte si cu " sindicatul ", adica cu mine, ca e democratie acum, te-am propus printre altii si pe tine....
- Ei ??? Ce zici ? Asta da veste, nu ?....Si nea" Sandu se uita la mine, asteptand sa-l imbratisez de bucurie..........................
- Nea Sandele, sa traiesti, sa-ti faci casa-n Bucuresti....
- Hai bai, lasa mistocareala...vezi sa nu ma faci de rusine, ca mi-am pus obrazul.....ma intrerupe el.....
- Nu nene, n-am sa te fac, il intrerup si eu la randul meu, pentru simplul motiv ca nu ma intereseaza propunerea dumitale...
- Hai, gata..acum vorbim serios...fara gluma...
- Fara gluma-ti zic si eu nene. Nu plec de la 363. Este locomotiva mea, din "83 si n-am de gand s-o las nici pentru toate DA-urile din lume.... Oricum, inca o data iti multumesc pentru gandul cel bun....
Omul, a ramas masca cateva secunde.... Si la acea vreme, ca si inainte, pentru " oportunitatea " de a efectua serviciul pe acest tip de locomotiva, trebuia musai " sa te simti ".....ori el, ma imbia gratuit la " savarina " si eu, precum catarul, dadeam cu copita....
- Pai bine colega ( o da el pe oficiala ), eu ce-i zic acum sefului, ca doar eu te-am propus ?
- .....Spune-i si matale, poezia cu " El Zorab ", de Cosbuc...o sa inteleaga el.....
M-a privit lung...ca pe o ciudatenie a firii, si-a facut cruce si a plecat vorbind singur.................
Seara, la ora schimbului, colegul de o viata, din partida, ma saluta si-mi povesteste cum la randul sau, a fost interpelat de catre acelasi lider de sindicat, cu aceeasi propunere....
- Si ce i-ai raspuns, amice ? Il intreb eu curios...
- Ce sa-i raspund ? Ca nu-mi trebuie nici o avansare...Nu plec nici mort de aici
- Bravos.. Mishule !!! Cel putin acum suntem doi tampiti ce dau " norocului " cu piciorul.....
- Ba nu, suntem trei.. Nici Fanica ( colegul din tura intai ) nu vrea...........................................
Cei trei muschetari........am fost cea mai unita si perfecta partida a unei locomotive, pana ce soarta ne-a schimbat macazul vietii.....
Pe la jumatatea lui decembrie "87, 125-363 a plecat la uzina reparatoare. Am avut parte de o iarna de groaza, atat la serviciu, cat si acasa.... Frig la munca, frig in casa... Foame, tristete, frustare...ode si imnuri pentru marele conducator ( ma infior astazi, cand unora..posibili numai, conducatori, li se dedica ode in versuri si sunt " alintati " cu epitete gen " galactic conducator "), alimente la ratie, apa la ratie, lumina la ratie...viata la ratie....
Daca solicitam "program de alimentare" evenimentele se derulau astfel: De la "Statia Otelarii" sosea o locomotiva de schimb la "Punctul de miscare OLD 3" ( unde prestam eu in acel moment ).
Eu primeam un "Ordin de Circulatie" pe baza caruia locomotiva mea era indrumata in linie curenta ca tren....avand urmatoarea ruta : Punct miscare Turnarea 1 - Statia Furnale - Statia Otelarii - PALD Otelarie ( Punct Alimentare Locomotive Diesel )...Traseul insuma vreo zece, cincisprezece km parcursi in 40-45 minute ca si durata ( din pricina traficului si timpului pierdut pe la indicatoarele " Asteapta "), dar insemna si pierderea locului initial, greu obtinut, deoarece, dupa alimentare locomotiva urma sa fie directionata acolo unde era nevoie de ea in acel moment.....Varianta a doua, mai convenabila pentru mine era urmatoarea : Scurtcircuitarea traseului oficial prin deplasarea cu locomotiva printre halele de productie si trenuri de turnare, oale zgura si oale fonta, etc, aidoma unui sofer din provincie ce nu cunoaste capitala si se vede nevoit, scurtcircuitand benzi de circulatie si sensuri giratorii, sa apeleze la clementa colegilor de trafic prin scoaterea mainii pe geam si gesticulare, pentru a ajunge la destinatie.... ( am trait aceasta experienta multi ani mai tarziu...poate voi ajunge sa v-o impartasesc odata, candva ) Asa ca, dupa ce discutai cu IDM-ul ( impiegatul de miscare ) care te asigura ca cel putin in urmatoarea ora iti poate acoperii lipsa, sareai in cabina si incepeai raliul...Turai motorul atat cat te tinea regulatorul pana la primul macaz ce trebuia manipulat. Sareai ca spiridusul jos, intorceai macazul, urcai iarasi in cabina si continuai fuga pana la urmatorul. Daca un coleg se gasea tocmai in momentul acela pe un tren, gata de plecare... ii " luai fata " cu promisiunea unei viitoare " beri " si goneai iarasi mai departe.... Totul tinea de inspiratie si tupeu....
Bineinteles, ca in noaptea cu pricina am optat pentru cea de a doua varianta....si gonind contra cronometru, am ajuns la OLD 2, dupa ce manipulasem deja cel putin zece macazuri. Din capatul nordic al halei am scos capul pe geam si asemenea unei suricate mi-am lungit gatul cat am putut, pentru a observa " parcursul "...Se parea ca totul este in regula. In grupul de racire erau destule linii libere, iar cele doua masini ale otelariei nr.2, se vede treaba ca erau prin hale, deoarece nu se zareau in zona de manevra. Mama bunului, mi-am zis si am turat motorul pana catre pozitia 14-15 a controlerului... Mai aveam de " lucrat " la cateva macazuri, cel mult 15 minute pana la destinatie si se parea ca ma voi incadra in timp cand.....deodata, in zona grupului liniilor de racire, langa HPL 2 ( Hala Pregatire Lingotiere a otelariei nr,2 ) mi s-au aprins in fata, dintre linii, doua lumini orbitoare..." Pe m**a, mi-am zis...Asta-i vreunul din " neamul lui manivela " dupa faruri. Se vede treaba ca l-am prins in c****" gol, printre linii si s-a speriat...Mamaaaa, sa vezi ce-l fac sa fuga acum" ..... Si reducand totusi putin viteza mi-am infipt degetul gros in butonul de fluier din capatul controlerului ( 363, regina, avea montat fluier de D.A. pe ea cu toate " fineturile " de comenzi auxiliare ) ... " Manivela ", saracu ( gandeam eu ) a intrat in panica si in loc sa " evacueze ringul ", a iesit in bataia farurilor facand semne disperate cu mainile amandoua.
" Mai, sa sti, mi-am zis : Bietul om o fi ramas blocat cu masina printre linii si eu l-am speriat de moarte...Da ce naiba sa caute acolo o masina ??? "
Reduc viteza dramatic si-i semnalizez omului cu " farul central " ca intre soferi ca l-am vazut si inteles. Dupa cativa metri ajung in dreptul lui si opresc. Intr-adevar, pe liniile grupului de racire, stationa o basculata " Tatra " cu farurile aprinse...Cobor din cabina si ma indrept catre individ cu chef de scandal....
- Bai baiatule, da tu nu esti prea sanatos, scuza-ma ca-ti zic...era sa ma pis pe mine de groaza cand te vedeam cu ce viteza vii....Ma interpeleaza " manivela ".
Mi-am intrerupt repertoriul de injuraturi si blasfemii ce-l pregatisem, pentru ca soferul era un tip in varsta, cam de seama tatalui meu si in plus, si-o luase destul saracul....
- Bre' tataie, da ce Doamne iarta-ma cauti bre cu " trabantul " cela printre liniile de cale ferata...Vrei sa te sinucizi ???
- Caut pe dracu sa ma ia... Aici mi-au ordonat sa stau, astia de la politia combinatului... Ia vino nitel incoace...
Omul se duce catre cabina Tatrei si stinge faza lunga a farurilor, luminand " peisajul " doar cu " lanternele "...Eu, " pun botul " si ma indrept catre masina...Hait !!! ...Observ ceva pe jos si sar in sus de trei metrii... In fata basculantei...doua jumatati de faptura umana.... Era primul astfel de cadavru ce-l vazusem in viata mea. O biata papusa de carpa, taiata impecabil in doua...Nici cea mai mica urma de sange la fata locului......., nu-mi venea sa cred...
- Ai vazut mai istetule, de ce sedeam eu acilea ?... Era sa ma faci " coleg " cu raposatul...Apropo, ai idee cine este ???
...L-am privit cu groaza, dar chipul lui deja inegrit, nu-mi spunea nimic...Mai tarziu, aveam sa aflu ca in cazul deceselor de genul acesta, bandajul rotii vagonului sau locomotivei, datorita latimii si greutatii sale, sudeaza efectiv tesuturile amputate, impiedecand hemoragia externa. Pana ce am plecat din combinat am mai avut parte de asemenea " privelisti"..... Mi-am privit ceasul si am constatat ca eram deja in intarziere..Oricum, nu-mi mai ardea de nimic. I-am urat " mosului " priveghi usor, m-am dus la masina mea si mi-am continuat ruta pe alta cale...Noaptea fusese iremediabil compromisa................
Pana in zori am aflat ce si cum se intamplase. Un " nefericit " ce lucra la HPL, dupa ora 00.00, cand activitatea se mai redusese, si-a facut de lucru cu o sticla de " rachiu de pufoaica - ( altceva nici nu se mai gasea ) pe la vestiar si " ostenit ", ca seful de echipa sa nu-l vada, a gandit sa se intinda nitel spre a trage un pui de somn, langa hala, trenurile de turnare alaturate, asigurandu-i confortul termic... Nesansa vietii lui ( intrerupte prematur ) a fost ca unul dintre manevrantii zonei de manevra, din lipsa de spatiu, sa gareze un tren de turnare, taman peste " canapeaua " sa.......
Bineinteles, mecanicii si manevrantii celor doua locomotive ce deserveau OLD 2 la prima ora au fost retinuti pentru ancheta, la politia judeteana... Acolo, procurorii si anchetatorii au inceput sa-i " lucreze metodic "pe la carii si proteze" vorba lui " Gore din Chitila ", pentru descoperirea adevarului. Partida unei locomotive a fost scoasa din culpa, iar toata " atentia " a fost indreptata catre mecanicul si manevrantul celei de a doua....
In PTE-ul statiei ( ca si in instructiile de serviciu ) era precizat, dupa cum cred ca deja stii, ca in cazul manevrarii trenurilor prin impingere, seful de manevra sau manevrantul, trebuie sa circule la acoperire, adica la o distanta corespunzatoare in fata trenului, sa observe linia si sa transmita semnale de oprire, imediat ce constata obstacole pe linie sau situatii periculoase...
Acelasi PTE al statiei Otelarii, avea insa un " apendice " valabil doar pentru trenurile tehnologice de turnare, a caror garare, in grupul liniilor de racire, urma a se face fara clasica " acoperire " din pricina simplului motiv ca, manevrantul nu avea cum circula " inaintea trenului " printre alte doua linii cu trenuri de turnare ( lingotiere ) incandescente, fara a i se topii instantaneu casca de protectie pe cap ( asta numai in cazul in care ar fi avut un " soric " ignifugant )....
Ma rog. Pana ce au inteles in sfarsit militienii cum sta treaba ( numai cu reconstituirea de rigoare ) mecanicul si manevrantul, au fost " incinsi " metodic, prin rotatie, de catre bravele " cadre "..........
Despre mecanicul de pe 125-364, masina trenului ucigas, am sa va mai povestesc. Cu toate ca era mai in varsta decat mine, ne intelegeam de minune....si in plus, concuram strans pentru titlul de : " cel mai rapid mecanic al anului, de pe cea mai rapida locomotiva a statiei ".....
Catre sfarsitul anului, 363 ( fusesem anuntati ) in functie de fondurile uzinei trebuia sa plece la Cluj, pentru reparatiile planificate. Se nimerise cum se poate mai rau. Pana ce avea sa se intoarca, noi, ( partida sa ) urma sa " umblam cu geanta " de colo, colo...luna si masina, luna si sectorul.
Nu-mi convenea de fel. Pe masina mea imi creasem ( si nu usor ) tot confortul posibil. Ca si sursa de caldura, pentru ca acele " firave " aeroterme din dotare,ce nu faceau fata " crivatului rusesc ", facusem rost de o cutie cu rezistente redresoare, de la un pod rulant dezafectat. Minunea aceasta, avea intr-insa trei placi cu rezistente ( nichelina de 2.5 mm )...In functie de temperatura ambientala, cuplam una, doua sau toate trei rezistentele... La minus 25 grade, cu toate rezistentele cuplate si geamurile laterale inchise ( lucram numai cu ajutorul oglinzilor laterale ) faceam serviciul numai in camasa, spre oftica si disperarea celor de afara, care fara clasica pufoaica matlasata sau suba tip CFR, nu puteau rezista...Aparatul radio canta in surdina ( bine, mai mult muzica populara sau clasica - la cea patriotica aveam alergie ), ceaiul de menta era in permanenta fierbinte....ce-si putea dorii mai mult un " om al muncii "...Ca si masa ( mobilier ), foloseam un dreptunghi de " tego " intarit cu doua sipci frumos fatuite, pe partea dorsala. Masa, pe timpul noptii isi schimba ( in rarele momente posibile ) destinatia initiala..in pat. Asezata perpendicular, intre masca controlerului si dulapul " dynamstarter-ului ", iti permitea sa te lungesti nitel pe ea, avand drept " perna " teava de otel a controlerului, si in acele rare momente, aveam senzatia ca sunt cazat la " Intercontinental " ( despre care auzisem o multime de povesti ).........Doamne, cat imi mai doream in cate o noapte sa am parte de " patul " acela macar jumatate de ora, si cat de dulce si odihnitoare era acea jumatate de ora, daca aveai parte de ea..... " Somnul " mi-era atat de sensibil incat, lungit pe masa, in plina noapte, "rupt in gura" de oboseala fiind, daca un biet maidanez uzinal trecea prin macadamul liniei saream instantaneu ca la comanda sau ca la un dus rece, apoi nu se mai punea problema sa adorm ore bune.....
Imi cunosteam locomotiva mai bine decat pe propria-mi sotie. Ii stiam mersul si bataia ca de ceasornic elvetian ( nu degeaba era un Sulzer ) a motorului. Stiam cu exactitate cand o supara un injector, cand are blocata o pompa de injectie, cand regulatorul mecanic da semne de oboseala...
De multe ori, chiar si noaptea, in pauze ( mai tarziu, dupa "89 ) cand nu puteam dormi, luam o mana de " bumbac " si o "ferchezuiam " de sus de pe capota mare, pana jos, la rama.
Mi-am iubit " masina " si am iubit fara discriminare toate locomotivele pe care am facut serviciu, asa cum un lapon, izolat in indepartatul tinut polar isi iubeste deopotriva cainii saniei, fara a caror devotament si ajutor nu are nici cea mai mica sansa de supravietuire...Vorbeam cu ele si le incurajam pe " veterane " cu un " hai ca poti, batranico ", atunci cand se opinteau cu un tren supra tonat, le mai " temperam " pe " junioare " atunci cand de dadeau la fuga peste limita admisa cu un : " ho, nebuno ", le multumeam atunci cand, la limita, reuseau sa ma scoata din cate o situatie dificila si am suferit pentru fiecare dintre ele, cand au ajuns abandonate, pe post de donatoare de organe in "parcul rece " printre balarii.....Nu cred ca nu am efectuat macar o tura de serviciu pe oricare dintre ele... Zeul pagan al locomotivelor a vegheat asupra mea astfel incat in toata " viata pe roata " m-a ferit de evenimente si accidente greu de evitat in acel context. Nu am avut " retinere pe statul de plata " nici macar un singur leu din aceasta pricina....
Mai tarziu, dupa lovitura de stat din "89, prin "93-"94 ( mi-aduc aminte ) la sala de testare, liderul de sindicat de pe atunci, m-a tras conspirativ deoparte si mi-a soptit cum ca are a-mi comunica ceva...
- Costele, uite despre ce este vorba.. zice nea" Sandu ( era mai mare cu mult decat mine )
- Sefu" s-a gandit sa promoveze cativa mecanici de pe fiecare tura, pentru a forma noi partide, de nadejde, pentru D.A.-uri ( pe vremea aceea, erau destule in exploatare ). Si pentru ca trebuia sa se consulte si cu " sindicatul ", adica cu mine, ca e democratie acum, te-am propus printre altii si pe tine....
- Ei ??? Ce zici ? Asta da veste, nu ?....Si nea" Sandu se uita la mine, asteptand sa-l imbratisez de bucurie..........................
- Nea Sandele, sa traiesti, sa-ti faci casa-n Bucuresti....
- Hai bai, lasa mistocareala...vezi sa nu ma faci de rusine, ca mi-am pus obrazul.....ma intrerupe el.....
- Nu nene, n-am sa te fac, il intrerup si eu la randul meu, pentru simplul motiv ca nu ma intereseaza propunerea dumitale...
- Hai, gata..acum vorbim serios...fara gluma...
- Fara gluma-ti zic si eu nene. Nu plec de la 363. Este locomotiva mea, din "83 si n-am de gand s-o las nici pentru toate DA-urile din lume.... Oricum, inca o data iti multumesc pentru gandul cel bun....
Omul, a ramas masca cateva secunde.... Si la acea vreme, ca si inainte, pentru " oportunitatea " de a efectua serviciul pe acest tip de locomotiva, trebuia musai " sa te simti ".....ori el, ma imbia gratuit la " savarina " si eu, precum catarul, dadeam cu copita....
- Pai bine colega ( o da el pe oficiala ), eu ce-i zic acum sefului, ca doar eu te-am propus ?
- .....Spune-i si matale, poezia cu " El Zorab ", de Cosbuc...o sa inteleaga el.....
M-a privit lung...ca pe o ciudatenie a firii, si-a facut cruce si a plecat vorbind singur.................
Seara, la ora schimbului, colegul de o viata, din partida, ma saluta si-mi povesteste cum la randul sau, a fost interpelat de catre acelasi lider de sindicat, cu aceeasi propunere....
- Si ce i-ai raspuns, amice ? Il intreb eu curios...
- Ce sa-i raspund ? Ca nu-mi trebuie nici o avansare...Nu plec nici mort de aici
- Bravos.. Mishule !!! Cel putin acum suntem doi tampiti ce dau " norocului " cu piciorul.....
- Ba nu, suntem trei.. Nici Fanica ( colegul din tura intai ) nu vrea...........................................
Cei trei muschetari........am fost cea mai unita si perfecta partida a unei locomotive, pana ce soarta ne-a schimbat macazul vietii.....
Pe la jumatatea lui decembrie "87, 125-363 a plecat la uzina reparatoare. Am avut parte de o iarna de groaza, atat la serviciu, cat si acasa.... Frig la munca, frig in casa... Foame, tristete, frustare...ode si imnuri pentru marele conducator ( ma infior astazi, cand unora..posibili numai, conducatori, li se dedica ode in versuri si sunt " alintati " cu epitete gen " galactic conducator "), alimente la ratie, apa la ratie, lumina la ratie...viata la ratie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu