POPA VALERIU. " Alintat " de catre unii " Valerica "... poreclit de catre altii " Nebunul "...Valeriu era exact opusul lui Simion. Firav de statura si slab, cu toate ca era destul de inalt, Valerica parea ca in orice moment, va fi luat pe sus de catre o rafala mai violenta de vant si aruncat in varful ametitor al unui turn de racire...Purta un halat scurtat deasupra genunchilor, ce flutura in jurul sau, facandu-l sa para si mai slab. La munca, venea intotdeauna cu bicicleta, pana toamna tarziu, cand cadea prima nea. Nu vorbea cu mai nimeni si nutrea convingerea ca toata lumea inconjuratoare comploteaza impotriva sa.. Valerica, efectua serviciul pe locomotiva 70-302 ( masina de 700 CP, evident ). Era mecanic mai " vechi " decat mine, dar mai mult de atat, nu reusise sa performeze.
Si ai sa vezi si de ce. In mintea sa ( care fie vorba intre noi, lasa de dorit ), era convins ca se poate numi un adevarat " specialist in locomotive ". Acesta convingere ii era alimentata si de faptul, ca, inainte a se apuca de mecanicie, fusese lacatus, cativa ani, in depou. Bine, si acolo, mai mult de schimbat saboti, curatat filtre de motorina sau inlocuit ulei, nu facuse...dar nu puteai " face ceva " in parerea omului...
Odata preluat schimbul, Valerica isi intra in mana. Demara procedura de revizie a locomotivei. Toate usile capotelor erau deschise toate in laturi. Dupa examinarea nivelelor de ulei ( unde era expert ), Valerica revenea in cabina locomotivei si, pentru " a se aduna " se invartea de cateva ori prin perimetru, vadit preocupat. Apoi, insfaca cateva chei din panoul de scule si intra cu totul in compartimentul motor. Ori i se " nazarea " ca pe la o conducta se prelinge o picatura de motorina, ori avea impresia ca o supapa electropneumatica sta sa pice, ori ca un surub de reglaj al pompei de injectie nu se afla in pozitia optima...cert e, ca mesterea zdravan 15-20 minute. Dupa ce se linistea, se spala, ca un bun gospodar, la vestiarul improvizata in capota mica si revenea in cabina.
Dupa putin timp, isi facea aparitia si partida de manevra, urmand ca impreuna, sa inceapa activitatea. Aproape intotdeauna insa, locomotiva fie se incapatana sa mai porneasca, fie refuza cu indarjire sa " schimbe sensul de mers " , fie motorul diesel nu " mai avea chef " sa tureze.... Manevrantii, cu bucurie ( si vesnic fara chef de treaba ) plecau fericiti la " gara ", iar Valerica, inarmat cu si mai multe chei, isi relua procesul " distructiv ".... In final, exasperat de atatea reclamatii primite, seful de tura suna la revizorul de sector, iar acesta trimitea doi trei " meseriasi " pe teren sau o locomotiva " schimb revizii " sa-l aduca pe PALD.... Urmarea !!! Un ordin scris al sefului de depou, prin care, la intrarea in serviciu al respectivului mecanic, indiferent de masina pe care executa serviciul, revizorul de sector, avea obligatia de a se prezenta la locomotiva acestuia si de ai incuia inventarul de scule ( in lada locomotivei ) pana la sfarsitul turei de serviciu..
Initial, bietul Valerica a fost cam descumpanit de " abuziva " masura luata impotriva sa. Dar...conform vorbei ce umbla prin popor, cum ca " nebunii sunt inventivi " nu a capitulat, ci dimpotriva. Cheile din trusa portabila a bicicletei, au fost mintenas puse la treaba...bineinteles insa, cu efecte si mai devastatoare....
Tin minte, ca acum. Era iarna, inainte de "89...Caldura in apartamente era un vis frumos, de craciun.... Doamna Popa ( sotia distinsului personaj ) tocmai ii adusese pe lume un " vrednic " urmas. Eram in zona Striperului. Locomotiva mea, era alaturata celei conduse de catre Valerica. Mesterisem ceva, in prealabil si cand sa ma spal, constatasem ca sobolanii ( inca nu erau rosii pe vremea aceea ) imi devorasera, lihniti de foame, sapunul de la vestiar. L-am intrebat, ca intre colegi, daca ma pot spala la vestiarul sau... Pentru ca in mine, avea cat de cat incredere, a acceptat si mi-a facut semn sa-l folosesc. Dupa ce am terminat, am zis sa fiu si eu amabil cu dansul si sa-i fac nitica conversatie...Am intrat in cabina lui si pentru ca pe unul din " caloriferele " masinei se afla un patrat marisor de finet, m-am apucat sa ma sterg pe maini cu el....Eroare !!! Valerica a sarit ca ars de pe scaun si a inceput sa tipe, tinandu-se cu mainile de cap...
- Ce faci acolo ??? Ma nenorocesti !!! Ia mana imediat de pe el ( adica carpa aceea..)
- Ce ai mai baiatule, zic eu contrariat....ce ti s-a casunat ??? Ti-am mancat carpa ??? Lasa mai ca nu ti-o fura nimeni......
- Ce carpa ba ? Esti chior...Nu vezi ca ala e scutec, nenorocitule !!!
Ce facuse " nebunul " ?.... Adusese de acasa, toate scutecele spalate de muiere, intr-o punga de plastic si le insirase, la uscat, prin tot locul ce garanta aceasta procedura...... Pe galeriile chiulaselor, pe racitoarele motorului si transmisiei, pe caloriferele din cabina de conducere... Pana la ziua, avea de gand sa le rotesaca pe toate cele unde din sacosa...Atunci m-am convins si eu ca respectivul domn, avea ceva probleme ca tartacuta....
La catva timp, dupa aceea...Tura de zi, in plina vara... Locomotiva mea se afla la revizie, pe PALD, Otelarie. Peste ea, pe aceeasi linie, 125-364, rezerva, buna de serviciu. Pe PALD existau doua linii. Pe linia unu, se afla un canal de revizii, folosit pentru procesul tehnologic pe timp calduros ( canal pe care stationau si locomotivele noastre ) iar pe linia doi, langa rampa de acces al punctului de alimentare se aflau si pompele de alimentare cu combustibil si in capatul acesteia, hala de revizii ( in care se lucra in sezonul rece ).. Adiacent liniei doi, se gasea si baraca unde-si facea veacul revizorul de locomotiva. Respectivul, la acea ora se afla, undeva pe teren, astfel ca eu, impreuna cu " prietenul " Luparu, scosesem o banca afara, la umbra si sedeam pe ea, trancanind vrute si nevrute....
La un moment dat, o " pleava " de masina de " furnale " intra pentru alimentare. Era vai de steaua ei, cum erau cam toate masinile " exilate " pe Halda...Pentru ca oprise foarte aproape ne noi, am observat ca farul ( coltar ) din partea dreapta are geamul ramei spart, oglinda si fasungul becului lipsa, iar cele doua fire ce ar fi trebuit sa-i asigure functionarea, atarnand ca niste intestine ale unui defunct pe masa de la morga (...n-am gasit alta rima, maestre..vorba scenetei ), cu capetele vraiste, dezizolate...Din " cadavrul " de masina, isi face aparitia un halat " lalai "...Da, prietenul nostru comun, Valerica.
Cu Luparu nu vorbea de foarte multa vreme, deranjat de " mistourile " lui. Pe mine, m-a salutat rezervat si si-a vazut de treaba. Si-a alimentat masina, s-a spalat, si-a completat rubrica respectiva, din foaia de parcurs si tocmai ce se pregatea sa paraseasca locatia, cand " bulibasa " imi spune:
- Stai sa vezi ce-i fac nebunului...Fa-te serios si nu-l baga in seama...
De pe banca pe care se afla, numai ce intinde usurel mainile si " imperecheaza " in " scurt " cele doua fire electrice ale farului cu pricina...La bord, voltmetrul indica imediat " punere la masa " 24 V..
Valerica, nu observa din prima, dar cand se indreapta spre selector, pentru a porni motorul, sare in sus de trei metrii...Isi pune mainile in cap si incepe a se invartii ca leul prin cabina....Noi, pe banca " pe burta " de ras.... Electrician la PALD, pe schimbul acela, era un baiat cuminte si linistit, Cocu, pe numele sau. Era si singurul pe care-l agrea Valerica, pentru faptul ca de multe ori ii tinuse partea in " conflictele " sale cu lacatusii remizei ( cu care, bineinteles, nu se intelegea )....
Orele fiind in jur de 11.00 a.m. domn" Cocu, ce-si terminase partea lui de revizia, la locomotiva mea, tocmai isi intinsese masa, sa-si serveasca pachetul personal...
Pe cand se pregatea sa savureze prima imbucatura, in pragul atelierului sau, apare Valerica, disperat, cu figura ravasita...
- Cocule ! Cocule ! Hai repede pana la masina ca iau foc !!!
- Ce-i mai Valerica ? Ce-ai patit ? zice baiatul nitel ingrijorat, abandonandu-si indeletnicirea, cu vadit regret...
- Hai repede, ca am o punere la masa de 24 de volti ! Mi-e frica sa nu iasa cu belea mare....
- Stai asa Valerica, linistete-te nene...Uite imi iau trusa si vedem imediat despre ce e vorba...Unde-ti este masina ?
- Aici, aici pe PALD, striga Valerica, deloc " linistit ".....
Ajung la masina stationata si pe cand incepeau sa urce pe scara de acces, " bulibasa " scoate firele din scurt, fara bineinteles, ca sa fie observat.... Voltmetrul isi revine si el, docil,la valorile normale...Cocu, priveste curios indicatiile acestuia si-i arata si mecanicului..
- Ce punere la masa ziceai ca ai domn" mecanic ? Eu nu vad nimic ?
- Bai Cocule, pe cuvantul meu ca erau 24 de volti...ce dracu", ma crezi nebun...?
- Nu te cred in nici un fel mai Valerica, da" uita-te si tu, vezi tu ceasul ala ca indica vreo punere la masa, cat de mica..?
Valerica, descumpanit incepe a bodoganii fara noima, Cocu, cu gandul la pachetul intins pe masa, isi recupereaza geanta cu scule si lampi de control si coboara grabit....
Luparu, il lasa sa intre in baraca, mai zaboveste cateva momente ( cat calculeaza el ca acesta se va aseza la masa ) si....hat ! Pune iarasi firele in scurt....
Scena cu Valerica se repeta...Iarasi maini puse in cap, iarasi rotocoale prin cabina si ...inevitabil..iarasi la usa electricianului, ce apucase deja sa inghita o singura data....
- Cocule ! Hai repede ca iar a aparut...Data asta am asteptat sa ma conving bine de tot...
Cocu, injura discret printre dinti, semn ca se simte deranjat enorm, impinge nervos pentru a doua oara pachetul, cat colo, insfaca geanta iritat si fara sa sufle o vorba, o ia trap catre masina.
Halatul lui Valerica flutura in urma lui. Bulibasa, pe banca mai sa faca " apoplexie " de atata ras. eu asemenea. Personajele incep urcarea spre cabina de conducere, iar firele sunt ( inevitabil ) iarasi scoase din scurt......
In cateva secunde, in cabina locomotivei cu pricina, taraboi maxim. Injuraturi ca pe stadion, acuze si invinuiri. Cocu meu, negru de suparare si nervi. Desface toate dulapurile si " suna " principalele fire, deschide capacele bateriilor si verifica cablurile de alimentare, il pune pe mecanic sa miste locomotiva in sus si in jos, sa inverseze, sa schimbe regimul, sa tureze sa actioneze dispozitivul de vigilenta...ma rog, tot ce e omeneste posibil... Punerea la masa, parca intrase in pamant...
- Domn" mecanic, te-ai convins ca nu exista nici o punere la masa, sau ai de gand sa ma omori cu zile...nafura mamei ei de meserie si de ce nu m-oi fi facut eu pescar , ca tata, saracu, sa ma cert doar cu broastele pe balta si cu cormoranii......
Agata geanta de interventie si paraseste locomotiva trantind violent usa cabinei..Valerica, inchide panourile ramase deschise, capacele bateriilor, inverseaza sensul de mers si....cand sa plece, mana criminala, repeta fatalul ciclu...
Valerica, precaut nu mai coboara din cabina, dar apuca sa strige ca din gura de sarpe :
- Electrician !!! Electrician !!! ...cu ochii lipiti de voltmetru
Electricianul, iese a treia oara din baraca, insfaca un sabot uzat de pe marginea canalului si cu o privire monstruoasa se indreapta spre locomotiva...Bulibasa cade de pe banca, razand in hohote, in timp ce eu ma ridic fulgerator, urc la urgenta in cabina locomotivei lui Valerica, il imping brutal de pe locul sau si turand la maxim, parasesc cu tot cu locomotiva, locul ostilitatilor..............................
Cateva zeci de metrii mai incolo, il linistesc pe Valerica alb ca varul la fata, si facandu-ma ca ma invart pe langa masina lui, descoper " ca din intamplare " cauza scurtcircuitului. Nici nu vrei sa sti cat de stimat am fost, dupa aceasta intamplare si ce bun prieten al lui, m-a considerat Valerica, pana ce s-a pensionat.............................................................................................................
CHETRONE ILIE.. Navetist, tip serios si muncitor, om la locul sau...Pana aici, toate bune. Ce-i mai special cu Ilie ? Nu suporta glumele, de nici un fel, nu suporta ca cineva, voit sau involuntar sa-l puna intr-o situatie delicata si mai ales, dorea ca toata lumea sa-i aprecieze " puterea de munca" si faptul ca era printre putinii mecanici carora, atat colegii cat si superiorii nu au avut ai reprosa nimic ( legat de natura serviciului ). Stand de vorba cu Ilie, erai suspectat imediat si urmarit foarte atent. Daca Ilie te banuia de ceva necurat, imediat iti intorcea spatele si te injura cu obida:
- Dute-n haltarul matii !
De regula, era mai bine renunti la replici, pentru ca " taranul " era iute la manie si " atos la fibra "...
Intr-o tura de noapte, sosisem cu un tren de " fier vechi " din " baza ", il garasem, ma retrasesem la marca si pe linia alaturata observ locomotiva lui Ilie, 70-534. Subit mi-am amintit cum, seara, la sala de testare se laudase minute bune, cu noul sau ceas achizitionat recent ( o Pobeda, sovietica pe care daduse destui bani ) Aveam " un drac " de ajutor, pus numai pe rele. Ne-am aprins cate o tigara si stateam la barfa. Ceasul vitezometrului indica ora cinci si cateva minute....Mai era putin si venea schimbul...Afara era destul de rece ( toamna tarzie ) dar oprisem motorul locomotivei pentru ca in cabina era cald si in plus, doream sa stam o tara, linistiti. Locomotiva lui Ilie, avea motorul pornit, iar el, lungit pe lada de scule, dormea adanc. Pe " port orar " se zarea, stralucind sub o raza de lumina rebela, ceasul sau cel nou...Dracul de ajutor, arunca tigara pe geam si-mi zice :
- Ia stai un pic, bre, sa vezi ce-i fac lu" nea" Ilie...
- Mai drace, ii zic, nu te-ai apuca acuma sa-i furi omului ceasul...Nu se face asa ceva...
- Nu-i fur bre nimica...stai ca ai sa vezi...
Coboara tiptil din cabina si urca ca un indian " apache " in cabina locomotivei 534....Deschide incetisor usa si se strecoara inauntru....Eu...emotii mari cu gandul la " circoteca " ce va urma, daca Ilie il surprinde...As..copilul e dat dracului... Ia ceasul de pe port orar si cu grija, il muta cu o ora in urma. ( Ca o paranteza. Pe locomotiva respectiva, abia sosita de la reparat, inca nu fusese montat vitezometrul " Hasler ". Tocmai din aceasta pricina isi cumparase bietul Ilie, ceas de mana...)
Dupa ce ispraveste " operatiunea " agata ornicul la locul sau initial si coboara la fel de " discret " cum urcase.... Inca nu reuseam sa inteleg scopul actiunii, dar privind catre cabina de miscare, vad seful de manevra ce se pregatea sa iasa pe usa, cu lampa de manevra( clasica, cu fitil si ulei de rapita ) aprinsa....Ma dumirisem,,in sfarsit. Mi-am aruncat ochii pe cesul luminat discret in verde, al vitezometrului. Indica deja 05.25...
Seful de manevra, era si el un om in varsta, corect si muncitor, tot navetist ca si Ilie....Ajunge asta in dreptul locomotivei si bate cu palma in usa :
- Domn' mecanic !...Domn' mecanic !... Hai ca avem treaba...
ilie se ridica morocanos de pe lada, intinde mana catre ceas, ii priveste cu atentie cadranul ( care in urma " actiunii teroriste " indica 06.28), apoi vizibil iritat deschide trage fereastra culisanta si se ratoieste la agent :
- Bre'... ti vad om serios...Chiar vrei sa ma superi ? Dute-n...plata Domnului si lasama-n pace...si inchide geamul cu zgomot.
" Omul ", care avea o misiune precisa de indeplinit, nu se intimideaza si bate iarasi in usa, de data aceasta mai perseverent.
- Hai mai Ilie, da-o dracului de treaba...Ai chef de scandal sau ce ? Ma rog de tine sa-ti faci meseria, te stiam om serios, nu panarama.....
...Ultimul cuvant rostit, ii creaza lui Ilie un disconfort mental maxim, astfel incat se repede la usa, o deschide si incepe a se ratoii la manevrant, iritat la maxim:
- Bai, mosule....Nu ma faci tu pi mini " panarama " ca ti e dracu acusica. Esti tampit la cap, sau ai baut apa la caini... Manevra asta o s-o faca de-amu schimbu", ca io nu mai misc roata d-acilea..
- Nea Ilie...fi atent ca iese panarama mare, sa nu spui ca nu ti-am zis....rosteste cu obida " mosul " si se duce catre punctul de miscare....
Chetrone, aprinde lumina in cabina, isi mai consulta odata ceasornicul ( care indica deja 06.35 ) si se apuca tacticos sa-si " incheie " foaia de parcurs...
De la " punctul de miscare " manevrantul se intoarce insotit de IDM, discutand aprins.
IDM-ul bate nervos in peretele cabinei si cand mecanicul deschide geamul il interpeleaza suparat :
- Nea Ilie, uite ce e, daca in doua secunde nu treci la treaba, sun direct la " dispecerul pe uzina " si o sa iasa urat de tot !
Ilie, un pachet de nervi, rosu la fata si cu venele gatului ingrosate de adrenalina tipa din toti rarunchii :
- Bai "andicapatule, te bag in p...a matii, nu ma ameninti tu pi mini !!! Este ( si-si mai priveste inca o data ceasul - de data asta pus la mana ) 06.40, boule...Eu am iesit deja din serviciu, ai si faci manevra ta imputita cu schimbu, bai....
- Ce schimb bre ? Nu esti sanatos ?....Si vezi ca ceasul este abia 05.40, vrei sa ti-l arat ?
.....Lumea lui Ilie se naruie brusc...Priveste iarasi ravasit ceasul, apoi striga catre mine disperat :
- Costica !!! ...Bai Costele, cat ii ceasu' bre ?
Eu ii raspund, ca si cum n-as fi fost martor la toata tarasenia.
- 05.39 Ilie...da de ce intrebi, n-ai ceas ?
Ilie, saracul, se albeste la fata instantaneu....Cu miscari masinale, isi scoate incet ceasul de pe mana, il strange in pumn, apoi ca o oala sub presiune careia ii cedeaza capacul, il izbeste violent de podeaua locomotivei, racnind si facandu-l sa se dezmembreze in zeci de parti componente.....
- Haltarul matii di ceas !!!.......................................................................................................
Acestia au fost tovarasii mei...V-as putea povesti ore intregi despre cei cu care fost coleg de serviciu, prieten sau rival, timp de douazeci si sase de ani, batuti pe muchie....Nu vreau insa sa va plictisesc, astfel incat ma opresc aici cu acest capitol, dar daca mai sunteti dispusi, continuam cu altele..............
Si ai sa vezi si de ce. In mintea sa ( care fie vorba intre noi, lasa de dorit ), era convins ca se poate numi un adevarat " specialist in locomotive ". Acesta convingere ii era alimentata si de faptul, ca, inainte a se apuca de mecanicie, fusese lacatus, cativa ani, in depou. Bine, si acolo, mai mult de schimbat saboti, curatat filtre de motorina sau inlocuit ulei, nu facuse...dar nu puteai " face ceva " in parerea omului...
Odata preluat schimbul, Valerica isi intra in mana. Demara procedura de revizie a locomotivei. Toate usile capotelor erau deschise toate in laturi. Dupa examinarea nivelelor de ulei ( unde era expert ), Valerica revenea in cabina locomotivei si, pentru " a se aduna " se invartea de cateva ori prin perimetru, vadit preocupat. Apoi, insfaca cateva chei din panoul de scule si intra cu totul in compartimentul motor. Ori i se " nazarea " ca pe la o conducta se prelinge o picatura de motorina, ori avea impresia ca o supapa electropneumatica sta sa pice, ori ca un surub de reglaj al pompei de injectie nu se afla in pozitia optima...cert e, ca mesterea zdravan 15-20 minute. Dupa ce se linistea, se spala, ca un bun gospodar, la vestiarul improvizata in capota mica si revenea in cabina.
Dupa putin timp, isi facea aparitia si partida de manevra, urmand ca impreuna, sa inceapa activitatea. Aproape intotdeauna insa, locomotiva fie se incapatana sa mai porneasca, fie refuza cu indarjire sa " schimbe sensul de mers " , fie motorul diesel nu " mai avea chef " sa tureze.... Manevrantii, cu bucurie ( si vesnic fara chef de treaba ) plecau fericiti la " gara ", iar Valerica, inarmat cu si mai multe chei, isi relua procesul " distructiv ".... In final, exasperat de atatea reclamatii primite, seful de tura suna la revizorul de sector, iar acesta trimitea doi trei " meseriasi " pe teren sau o locomotiva " schimb revizii " sa-l aduca pe PALD.... Urmarea !!! Un ordin scris al sefului de depou, prin care, la intrarea in serviciu al respectivului mecanic, indiferent de masina pe care executa serviciul, revizorul de sector, avea obligatia de a se prezenta la locomotiva acestuia si de ai incuia inventarul de scule ( in lada locomotivei ) pana la sfarsitul turei de serviciu..
Initial, bietul Valerica a fost cam descumpanit de " abuziva " masura luata impotriva sa. Dar...conform vorbei ce umbla prin popor, cum ca " nebunii sunt inventivi " nu a capitulat, ci dimpotriva. Cheile din trusa portabila a bicicletei, au fost mintenas puse la treaba...bineinteles insa, cu efecte si mai devastatoare....
Tin minte, ca acum. Era iarna, inainte de "89...Caldura in apartamente era un vis frumos, de craciun.... Doamna Popa ( sotia distinsului personaj ) tocmai ii adusese pe lume un " vrednic " urmas. Eram in zona Striperului. Locomotiva mea, era alaturata celei conduse de catre Valerica. Mesterisem ceva, in prealabil si cand sa ma spal, constatasem ca sobolanii ( inca nu erau rosii pe vremea aceea ) imi devorasera, lihniti de foame, sapunul de la vestiar. L-am intrebat, ca intre colegi, daca ma pot spala la vestiarul sau... Pentru ca in mine, avea cat de cat incredere, a acceptat si mi-a facut semn sa-l folosesc. Dupa ce am terminat, am zis sa fiu si eu amabil cu dansul si sa-i fac nitica conversatie...Am intrat in cabina lui si pentru ca pe unul din " caloriferele " masinei se afla un patrat marisor de finet, m-am apucat sa ma sterg pe maini cu el....Eroare !!! Valerica a sarit ca ars de pe scaun si a inceput sa tipe, tinandu-se cu mainile de cap...
- Ce faci acolo ??? Ma nenorocesti !!! Ia mana imediat de pe el ( adica carpa aceea..)
- Ce ai mai baiatule, zic eu contrariat....ce ti s-a casunat ??? Ti-am mancat carpa ??? Lasa mai ca nu ti-o fura nimeni......
- Ce carpa ba ? Esti chior...Nu vezi ca ala e scutec, nenorocitule !!!
Ce facuse " nebunul " ?.... Adusese de acasa, toate scutecele spalate de muiere, intr-o punga de plastic si le insirase, la uscat, prin tot locul ce garanta aceasta procedura...... Pe galeriile chiulaselor, pe racitoarele motorului si transmisiei, pe caloriferele din cabina de conducere... Pana la ziua, avea de gand sa le rotesaca pe toate cele unde din sacosa...Atunci m-am convins si eu ca respectivul domn, avea ceva probleme ca tartacuta....
La catva timp, dupa aceea...Tura de zi, in plina vara... Locomotiva mea se afla la revizie, pe PALD, Otelarie. Peste ea, pe aceeasi linie, 125-364, rezerva, buna de serviciu. Pe PALD existau doua linii. Pe linia unu, se afla un canal de revizii, folosit pentru procesul tehnologic pe timp calduros ( canal pe care stationau si locomotivele noastre ) iar pe linia doi, langa rampa de acces al punctului de alimentare se aflau si pompele de alimentare cu combustibil si in capatul acesteia, hala de revizii ( in care se lucra in sezonul rece ).. Adiacent liniei doi, se gasea si baraca unde-si facea veacul revizorul de locomotiva. Respectivul, la acea ora se afla, undeva pe teren, astfel ca eu, impreuna cu " prietenul " Luparu, scosesem o banca afara, la umbra si sedeam pe ea, trancanind vrute si nevrute....
La un moment dat, o " pleava " de masina de " furnale " intra pentru alimentare. Era vai de steaua ei, cum erau cam toate masinile " exilate " pe Halda...Pentru ca oprise foarte aproape ne noi, am observat ca farul ( coltar ) din partea dreapta are geamul ramei spart, oglinda si fasungul becului lipsa, iar cele doua fire ce ar fi trebuit sa-i asigure functionarea, atarnand ca niste intestine ale unui defunct pe masa de la morga (...n-am gasit alta rima, maestre..vorba scenetei ), cu capetele vraiste, dezizolate...Din " cadavrul " de masina, isi face aparitia un halat " lalai "...Da, prietenul nostru comun, Valerica.
Cu Luparu nu vorbea de foarte multa vreme, deranjat de " mistourile " lui. Pe mine, m-a salutat rezervat si si-a vazut de treaba. Si-a alimentat masina, s-a spalat, si-a completat rubrica respectiva, din foaia de parcurs si tocmai ce se pregatea sa paraseasca locatia, cand " bulibasa " imi spune:
- Stai sa vezi ce-i fac nebunului...Fa-te serios si nu-l baga in seama...
De pe banca pe care se afla, numai ce intinde usurel mainile si " imperecheaza " in " scurt " cele doua fire electrice ale farului cu pricina...La bord, voltmetrul indica imediat " punere la masa " 24 V..
Valerica, nu observa din prima, dar cand se indreapta spre selector, pentru a porni motorul, sare in sus de trei metrii...Isi pune mainile in cap si incepe a se invartii ca leul prin cabina....Noi, pe banca " pe burta " de ras.... Electrician la PALD, pe schimbul acela, era un baiat cuminte si linistit, Cocu, pe numele sau. Era si singurul pe care-l agrea Valerica, pentru faptul ca de multe ori ii tinuse partea in " conflictele " sale cu lacatusii remizei ( cu care, bineinteles, nu se intelegea )....
Orele fiind in jur de 11.00 a.m. domn" Cocu, ce-si terminase partea lui de revizia, la locomotiva mea, tocmai isi intinsese masa, sa-si serveasca pachetul personal...
Pe cand se pregatea sa savureze prima imbucatura, in pragul atelierului sau, apare Valerica, disperat, cu figura ravasita...
- Cocule ! Cocule ! Hai repede pana la masina ca iau foc !!!
- Ce-i mai Valerica ? Ce-ai patit ? zice baiatul nitel ingrijorat, abandonandu-si indeletnicirea, cu vadit regret...
- Hai repede, ca am o punere la masa de 24 de volti ! Mi-e frica sa nu iasa cu belea mare....
- Stai asa Valerica, linistete-te nene...Uite imi iau trusa si vedem imediat despre ce e vorba...Unde-ti este masina ?
- Aici, aici pe PALD, striga Valerica, deloc " linistit ".....
Ajung la masina stationata si pe cand incepeau sa urce pe scara de acces, " bulibasa " scoate firele din scurt, fara bineinteles, ca sa fie observat.... Voltmetrul isi revine si el, docil,la valorile normale...Cocu, priveste curios indicatiile acestuia si-i arata si mecanicului..
- Ce punere la masa ziceai ca ai domn" mecanic ? Eu nu vad nimic ?
- Bai Cocule, pe cuvantul meu ca erau 24 de volti...ce dracu", ma crezi nebun...?
- Nu te cred in nici un fel mai Valerica, da" uita-te si tu, vezi tu ceasul ala ca indica vreo punere la masa, cat de mica..?
Valerica, descumpanit incepe a bodoganii fara noima, Cocu, cu gandul la pachetul intins pe masa, isi recupereaza geanta cu scule si lampi de control si coboara grabit....
Luparu, il lasa sa intre in baraca, mai zaboveste cateva momente ( cat calculeaza el ca acesta se va aseza la masa ) si....hat ! Pune iarasi firele in scurt....
Scena cu Valerica se repeta...Iarasi maini puse in cap, iarasi rotocoale prin cabina si ...inevitabil..iarasi la usa electricianului, ce apucase deja sa inghita o singura data....
- Cocule ! Hai repede ca iar a aparut...Data asta am asteptat sa ma conving bine de tot...
Cocu, injura discret printre dinti, semn ca se simte deranjat enorm, impinge nervos pentru a doua oara pachetul, cat colo, insfaca geanta iritat si fara sa sufle o vorba, o ia trap catre masina.
Halatul lui Valerica flutura in urma lui. Bulibasa, pe banca mai sa faca " apoplexie " de atata ras. eu asemenea. Personajele incep urcarea spre cabina de conducere, iar firele sunt ( inevitabil ) iarasi scoase din scurt......
In cateva secunde, in cabina locomotivei cu pricina, taraboi maxim. Injuraturi ca pe stadion, acuze si invinuiri. Cocu meu, negru de suparare si nervi. Desface toate dulapurile si " suna " principalele fire, deschide capacele bateriilor si verifica cablurile de alimentare, il pune pe mecanic sa miste locomotiva in sus si in jos, sa inverseze, sa schimbe regimul, sa tureze sa actioneze dispozitivul de vigilenta...ma rog, tot ce e omeneste posibil... Punerea la masa, parca intrase in pamant...
- Domn" mecanic, te-ai convins ca nu exista nici o punere la masa, sau ai de gand sa ma omori cu zile...nafura mamei ei de meserie si de ce nu m-oi fi facut eu pescar , ca tata, saracu, sa ma cert doar cu broastele pe balta si cu cormoranii......
Agata geanta de interventie si paraseste locomotiva trantind violent usa cabinei..Valerica, inchide panourile ramase deschise, capacele bateriilor, inverseaza sensul de mers si....cand sa plece, mana criminala, repeta fatalul ciclu...
Valerica, precaut nu mai coboara din cabina, dar apuca sa strige ca din gura de sarpe :
- Electrician !!! Electrician !!! ...cu ochii lipiti de voltmetru
Electricianul, iese a treia oara din baraca, insfaca un sabot uzat de pe marginea canalului si cu o privire monstruoasa se indreapta spre locomotiva...Bulibasa cade de pe banca, razand in hohote, in timp ce eu ma ridic fulgerator, urc la urgenta in cabina locomotivei lui Valerica, il imping brutal de pe locul sau si turand la maxim, parasesc cu tot cu locomotiva, locul ostilitatilor..............................
Cateva zeci de metrii mai incolo, il linistesc pe Valerica alb ca varul la fata, si facandu-ma ca ma invart pe langa masina lui, descoper " ca din intamplare " cauza scurtcircuitului. Nici nu vrei sa sti cat de stimat am fost, dupa aceasta intamplare si ce bun prieten al lui, m-a considerat Valerica, pana ce s-a pensionat.............................................................................................................
CHETRONE ILIE.. Navetist, tip serios si muncitor, om la locul sau...Pana aici, toate bune. Ce-i mai special cu Ilie ? Nu suporta glumele, de nici un fel, nu suporta ca cineva, voit sau involuntar sa-l puna intr-o situatie delicata si mai ales, dorea ca toata lumea sa-i aprecieze " puterea de munca" si faptul ca era printre putinii mecanici carora, atat colegii cat si superiorii nu au avut ai reprosa nimic ( legat de natura serviciului ). Stand de vorba cu Ilie, erai suspectat imediat si urmarit foarte atent. Daca Ilie te banuia de ceva necurat, imediat iti intorcea spatele si te injura cu obida:
- Dute-n haltarul matii !
De regula, era mai bine renunti la replici, pentru ca " taranul " era iute la manie si " atos la fibra "...
Intr-o tura de noapte, sosisem cu un tren de " fier vechi " din " baza ", il garasem, ma retrasesem la marca si pe linia alaturata observ locomotiva lui Ilie, 70-534. Subit mi-am amintit cum, seara, la sala de testare se laudase minute bune, cu noul sau ceas achizitionat recent ( o Pobeda, sovietica pe care daduse destui bani ) Aveam " un drac " de ajutor, pus numai pe rele. Ne-am aprins cate o tigara si stateam la barfa. Ceasul vitezometrului indica ora cinci si cateva minute....Mai era putin si venea schimbul...Afara era destul de rece ( toamna tarzie ) dar oprisem motorul locomotivei pentru ca in cabina era cald si in plus, doream sa stam o tara, linistiti. Locomotiva lui Ilie, avea motorul pornit, iar el, lungit pe lada de scule, dormea adanc. Pe " port orar " se zarea, stralucind sub o raza de lumina rebela, ceasul sau cel nou...Dracul de ajutor, arunca tigara pe geam si-mi zice :
- Ia stai un pic, bre, sa vezi ce-i fac lu" nea" Ilie...
- Mai drace, ii zic, nu te-ai apuca acuma sa-i furi omului ceasul...Nu se face asa ceva...
- Nu-i fur bre nimica...stai ca ai sa vezi...
Coboara tiptil din cabina si urca ca un indian " apache " in cabina locomotivei 534....Deschide incetisor usa si se strecoara inauntru....Eu...emotii mari cu gandul la " circoteca " ce va urma, daca Ilie il surprinde...As..copilul e dat dracului... Ia ceasul de pe port orar si cu grija, il muta cu o ora in urma. ( Ca o paranteza. Pe locomotiva respectiva, abia sosita de la reparat, inca nu fusese montat vitezometrul " Hasler ". Tocmai din aceasta pricina isi cumparase bietul Ilie, ceas de mana...)
Dupa ce ispraveste " operatiunea " agata ornicul la locul sau initial si coboara la fel de " discret " cum urcase.... Inca nu reuseam sa inteleg scopul actiunii, dar privind catre cabina de miscare, vad seful de manevra ce se pregatea sa iasa pe usa, cu lampa de manevra( clasica, cu fitil si ulei de rapita ) aprinsa....Ma dumirisem,,in sfarsit. Mi-am aruncat ochii pe cesul luminat discret in verde, al vitezometrului. Indica deja 05.25...
Seful de manevra, era si el un om in varsta, corect si muncitor, tot navetist ca si Ilie....Ajunge asta in dreptul locomotivei si bate cu palma in usa :
- Domn' mecanic !...Domn' mecanic !... Hai ca avem treaba...
ilie se ridica morocanos de pe lada, intinde mana catre ceas, ii priveste cu atentie cadranul ( care in urma " actiunii teroriste " indica 06.28), apoi vizibil iritat deschide trage fereastra culisanta si se ratoieste la agent :
- Bre'... ti vad om serios...Chiar vrei sa ma superi ? Dute-n...plata Domnului si lasama-n pace...si inchide geamul cu zgomot.
" Omul ", care avea o misiune precisa de indeplinit, nu se intimideaza si bate iarasi in usa, de data aceasta mai perseverent.
- Hai mai Ilie, da-o dracului de treaba...Ai chef de scandal sau ce ? Ma rog de tine sa-ti faci meseria, te stiam om serios, nu panarama.....
...Ultimul cuvant rostit, ii creaza lui Ilie un disconfort mental maxim, astfel incat se repede la usa, o deschide si incepe a se ratoii la manevrant, iritat la maxim:
- Bai, mosule....Nu ma faci tu pi mini " panarama " ca ti e dracu acusica. Esti tampit la cap, sau ai baut apa la caini... Manevra asta o s-o faca de-amu schimbu", ca io nu mai misc roata d-acilea..
- Nea Ilie...fi atent ca iese panarama mare, sa nu spui ca nu ti-am zis....rosteste cu obida " mosul " si se duce catre punctul de miscare....
Chetrone, aprinde lumina in cabina, isi mai consulta odata ceasornicul ( care indica deja 06.35 ) si se apuca tacticos sa-si " incheie " foaia de parcurs...
De la " punctul de miscare " manevrantul se intoarce insotit de IDM, discutand aprins.
IDM-ul bate nervos in peretele cabinei si cand mecanicul deschide geamul il interpeleaza suparat :
- Nea Ilie, uite ce e, daca in doua secunde nu treci la treaba, sun direct la " dispecerul pe uzina " si o sa iasa urat de tot !
Ilie, un pachet de nervi, rosu la fata si cu venele gatului ingrosate de adrenalina tipa din toti rarunchii :
- Bai "andicapatule, te bag in p...a matii, nu ma ameninti tu pi mini !!! Este ( si-si mai priveste inca o data ceasul - de data asta pus la mana ) 06.40, boule...Eu am iesit deja din serviciu, ai si faci manevra ta imputita cu schimbu, bai....
- Ce schimb bre ? Nu esti sanatos ?....Si vezi ca ceasul este abia 05.40, vrei sa ti-l arat ?
.....Lumea lui Ilie se naruie brusc...Priveste iarasi ravasit ceasul, apoi striga catre mine disperat :
- Costica !!! ...Bai Costele, cat ii ceasu' bre ?
Eu ii raspund, ca si cum n-as fi fost martor la toata tarasenia.
- 05.39 Ilie...da de ce intrebi, n-ai ceas ?
Ilie, saracul, se albeste la fata instantaneu....Cu miscari masinale, isi scoate incet ceasul de pe mana, il strange in pumn, apoi ca o oala sub presiune careia ii cedeaza capacul, il izbeste violent de podeaua locomotivei, racnind si facandu-l sa se dezmembreze in zeci de parti componente.....
- Haltarul matii di ceas !!!.......................................................................................................
Acestia au fost tovarasii mei...V-as putea povesti ore intregi despre cei cu care fost coleg de serviciu, prieten sau rival, timp de douazeci si sase de ani, batuti pe muchie....Nu vreau insa sa va plictisesc, astfel incat ma opresc aici cu acest capitol, dar daca mai sunteti dispusi, continuam cu altele..............
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu