1983..anul in care era cat pe ce sa "ma lepad" si de Combinatul Siderurgic Galati...
Efectuam vizita medicala oligatorie in fiece an, in functie de programare, la o policlinica sau alta din urbe. Emotii create de "eveniment" nu intampinam, deoarece la 27 de ani eram in forma maxima, pe care ti-o ofera cu generozitate tineretea. Partea stresanta o reprezenta insa, indelungile asteptari pe la usile cabinetelor de pe holurile interminabile, intesate de "tovarasi si tovarase" in aflati in suferinta. Trebuia sa trecem prin vreo sapte tipuri de controale, dar din pricina aglomeratiei, nu reuseai sa le rezolvi pe toate intr-o singura zi. Cel putin la cabinetul de "neurologie"..era dezastru.
Nu mai retin cum se numea tovarasul doctor ce presta in acea "pravalie", dar omul, se vede treaba ca avea ceva dereglari "profesionale" la scufitza, deoarece, la locatia cu pricina, se impotmolea tot fluxul (si asa, prost organizat) policlinicii judetene, la care fusesem programati pentru efectuarea fisei medicale, in acel an. Oameni mai tineri sau mai batrani, mai respectabili sau mai "zgubilitici" mai calmi sau mai nervosi, asteptau in serii de cate cinci sa paseasca dincolo de usa cu pricina. Tipul, un omulet uscativ cu parul valvoi, imbracat cu un halat descheiat, cu cateva numere mai mari decat ale destinatarului, "invita" racnind ca la cazarma:
- Urmatoarea serie...inauntru !
"Seria" elibera cu parere de rau scaunele rezemate de perete si se prelingea catre cabinet.
- Mai repede, mai repede...va moscaiti ca niste babe. Sau n-aveti chef de vizita ?
La gandul ca ar putea revenii, cine stie cand, pentru iarasi cateva ore bune de asteptare, "babele" se insufleteau rapid si se napusteau toate odata catre usa intredeschisa..
- Alinierea la perete si incetati cu harmalaia, ca va dau afara.
Harmalaie nu facea nimeni..bietii oameni erau deja pe jumatate "paralizati" de "groaza"..
- Sunteti odihniti, sa aud ? Si priviri sfredelitoare scrutau figurile interogatilor.
- Da, domn doctor...Raspundea cate unul mai curajos.
Eroare fatala. Domnului doctor, trebuia sa i se raspunda in cor, la unison de catre toti participantii.. (seria a doua, invata lectia)
- Odihniti pe naiba. Am vazut eu cum motaiati pe scaune...Mai aveati nitel si sforaiati.
Nu vreti sa bagati la cap, nu ? La controlul medical se vine odihnit, nu de la piata si nici ca de la prasit fasole. Afara ! Data viitoare sa procedati ca atare...
Seria "intai" parasea campul de lupta, devastata. Din spirit de colegialitate, dezvaluia insa,celorlalti "participanti la fiesta" umilinta indurata...Astia bagau la cap, convinsi fiind ca astfel vor fi scutiti de surprize.. Ocupantii scaunelor seriei doi, erau aproape toti navetisti si inevitabil, stateau la coada dupa tura de noapte, prestata in combinat. Nici un navetist care s-ar fi respectat cat de cat, nu ar fi venit de acasa, in mod special pentru asemenea obligatie... Au dezbatut aspectul problemei intre ei si si-au stabilit strategia fata de "adversar", astfel incat, atunci cand doctorul s-a ivit in pragul fatidicei usi, au sarit ca la un semn in picioare, s-au aliniat si au patruns in cabinet in mai putin de zece secunde.
- Alinierea si sa nu aud musca...ca va dau afara...
Inutila comanda. Oamenii asteptau tacuti precum pestii, aliniati dupa inaltime.
cateva secunde bune, doctorul isi face de lucru intr-un registru de pe birou, spionand cu coada ochiului cea mai insignifianta dovada de indisciplina...Deziluzie, "armata" nu misca in front. Abandoneaza registrul iritat si incepe sa dea tarcoale, formatiei de "cinci candidati" pentru examinare. Termina o tura si imediat o incepe pe a doua..
- Mainile intinse in fata si nu misca nimeni...Ordona "generalul".
- Formatia intinde mainile, asteptand noi ordine.
Cel din prima pozitie, are o usoara ezitare...si se clatina aproape imperceptibil, cand doctorul trece prin spatele lui.. Fatalitate..infernul se dezlantuie iarasi.
- Nu v-ar fi rusine sa va fie. R'ati ai naibii de betivani..Si se baga in nasul victimei ce se clatinase in front.
- Ai de capul meu..n-am mai vazut de cand sunt atata nesimtire. De la o posta putiti a bautura. Chiar nu aveti pic de rusine in voi ? Oameni in varsta...Veniti rupti de beti la controlul medical...Afara nesimtitilor, sa nu va mai vad in fata mea !
Cativa "betivani" au inceput sa comenteze..insa "liderul formatiei" si decan de varsta in acelasi timp, i-a temperat rapid... A te certa cu un medic la "fisa medicala" insemna practic sa-ti bati cuie in talpi singur....
A doua zi, veniti de acasa si mancati bine de la prima ora, sau oprit la o terasa de cartier, au baut cate doua beri iefitne, la halba, pentru a-si potolii setea si a-si face curaj, apoi, decisi sa riposteze ferm la un nou "atac psihologic", in aceeasi formatie sau aliniat iarasi in cabinetul cu pricina.
De data acesata insa, ca prin farmec, domnul doctor i-a gasit perfect constienti si apti pentru serviciul de mecanic locomotiva...
Mai tarziu, dupa ce prin astfel de faze trecusera mai multe serii pentru examinare, aveam sa ne convingem ca tot circul domnului doctor, se repeta zilnic, cu cate doua randuri de "victime", dupa care-si intra in normal si examinarea decurgea fara alte incidente similare.
Eu m-am nimerit intr-o serie norocoasa la neurologie, asa incat am reusit sa-mi finalizez fisa medicala in doar doua zile. Imi mai trebuia doar avizul de la "medicina muncii" si pentru un an de zile, scapasem de stres...Oare ?
La cabinetul "medicina muncii" nu era coada. Bateai la usa, erai invitat inauntru, tovarasa doctorita iti cerea buletinul de identitate, pentru identificare, te privea lung (comparandu-ti figura cu cea din poza), semna si stampila pe ultima rubrica din fisa...si la revedere, pana la anul.
Anul acela, insa, "mamaia" ce ocupase acel post, fusese pensionata si locul ei devenit vacant, era ocupat de catre o tovarasa cu functie de partid in organizatia cadrelor medicale din policlinica. Imediat ce am intrat in biroul "tovarasiei" sale si m-a observat, am simtit ca ma priveste ca pe un gandac rosu de bucatarie, surprins alergand, in farfuria de ciorba ce astepta sa fie umpluta...
- Dumneata, ce doresti ?
Ma intreba tovarasa, ca si cum as fi aparut in biroul dumisale, costumat in "Mos Gerila"
- Sarutmana, doamna...Am terminat fisa medicala si-mi mai trebuie semnatura dumneavoastra..
- Nu zau ? Da' in halul asta se vine la medic ?
Hait ! Ce masa mai vrea si asta de la mine, imi zic ? Te pomenesti ca o fi ruda cu "bolnavul" ala de la neurologie..si-mi aplica aceeasi schema...
- Nu inteleg doamna...La ce faceti referiere ?
- Nu intelegi ? Da sa apari in halul asta in fata mea...nebarbierit si cu plete, intelegi ai ? Asta este atitudine de om al muncii si de membru de partid ?
Cabinetul era situat la penultimul etaj al policlinicii ( etajul noua), afara era cald si geamul era larg deschis. In secunda imediat urmatoare, mi-am imaginat cum ma duc la individa, o insfac de reverele halatului, ii mut fizicul in rama geamului deschis si o fac sa plonjeze in gol, pestedouazeci de metrii, cat avea cladirea.
Tipa, ca si cum mi-ar fi citit gandurile, s-a ridicat de la birou repezindu-se sa deschida usa si din pragul ei, a inceput sa tipe isteric.
- Te duci acasa si-ti revizuesti tinuta. Dupa ce te tunzi si te barbieresti, ca sa arati ca un om, vii la usa mea sa-ti semnez fisa.
Am trecut pe langa ea, reusind s-o "ating din greseala" un pic, cu umarul..Pe hol, deja erau mai multi gura casca si cateva asistente alarmate... Era 13.15. M-am aruncat in primul tramvai de combinat si in jurul orei 14.15, bateam la usa sefului de depou.
"Prietena mea", Maricica, tocmai isi terminase rectificarea rimelului si a fardului, inaintea plecarii catre casa.
Am "marait" neprietenos catre ea.
- Sefu" este ?
- Da, se pregateste de plecare...Stai sa te aunt, da ce-ai patit ?
N-am mai asteptat ca fata sa-si faca meseria. Am batut la usa si am intrat instantaneu..
Tata Filip, ma privea contrariat.
- Ce-i copile, ce sa intamplat ?
- Domn" inginer, am venit sa va anunt, cum era firesc, ca incepand de maine, demarez formalitatile de lichidare...( Nici nu-mi gaseam cuvintele de indignare)...adica ma duc la naiba sa ma ia..
- Mai, ce-i cu tine ? Cine te-a suparat in jalul asta si de ce ?
- Domn" inginer, nu vreau sa va retin prea mult si asa este ora de plecare ( era deja 14.30 sfarsit de program ). Sunt inapt mecanic locomotiva, declarat astfel de catre tovarasa de la medicina muncii din policlinica Spitalului Judetean, asa incat o sa-mi caut alt serviciu.
- Copile...hai calmeaza-te..Stai nitel jos, avem timp. Dubita, dao'n .....masii, ca nu pleaca fara mine..Spune-mi ce s-a intamplat.
I-am povestit la ce tratament si din ce pricina, m-a supus "tovarasa" cu pricina criticelor aspre dar "intemeiate", ale unui adevarat reprezentant al "clasei muncitoare". Clasa muncitoare purtatoare de basca si costum asortat cu cravata rosie, nu de barba si plete, pecum drojdia scursurii capitaliste decadente...
M-a ascultat atent si linistit, apoi, dupa ce mi-am varsat "naduful" m-a intrebat.
- Deci tu, in concluzie, sa inteleg ca mai bine renunti la locul de munca, decat la principiile tale ?
- Da domn' inginer. Tot din pricina asta am plecat de la calea ferata si o sa plec si de aici...si o sa ma duc la dracu'n praznic, pana unde o sa fie nevoie, si pana unde n-am sa mai intalnesc dobitoace cu idei preconcepute....Fi"le"ar tovarasiile de partid sa le fie de cap....
Tata Filip, s-a inegrit subit la fata (semn rau)...Putin imi pasa. Zarurile fusesera aruncate...
- Te rog sa astepti doua minute afara, da ? Si pe urma mai vorbim...te rog.
Am iesit si "caprioara" ma privea cu repros ca i-am suparat seful si i-am taraganat plecarea acasa...Am ridicat din umeri, a neputinta, si privirile ei mi-au dat de inteles ca pe jumatate eram iertat... Din biroul cu usa capitonata, a sefului, se putea ghicii o discutie animata.. Au trecut mai bine de cinci minute. Seful de sectie a iesit din birou, cu geanta in mana, semn ca "programul cu publicul" luase sfarsit.
- Copile, tu trebuia sa intrii deseara de serviciu nu ?
- Da sefu" asa trebuia....
- Te duci acasa, ca esti obosit acuma, si nu mai ai timp sa te odihnesti. Am vorbit cu Adrian ( Ionescu, de la T1 ) si i-am spus sa te treaca liber in noaptea asta...Maine dimineta, te duci inca o data la cabinetul medicina muncii, si-ti iei de acolo fisa..semnata sau nesemnata, indiferent cum o fi. Apoi ma suni la telefon si vorbim. Ai inteles mai ?
- Am inteles sefu"...si pentru ca va respect prea mult, am sa fac si gestul asta, cu toate ca eram hotarat, ca de maine sa ma apuc de fisa de lichidare....
- Tu faci asa cum zic eu, tu"ti capu'n ..r si haide acuma la dubita, pentru ca autobuzul conventie a plecat de mult..( era trecut de 15.00 )
A doua zi,la ora 09.00, eram la usa individei din policlinica. Tovarasa, a aparut pe la 09.30. Mi-a ignorat total prezenta, cu toate ca eram singura fiinta insufletita ce astepta la usa ei. Am mai stat cinci minute, apoi si-a facut aparitia o asistenta ce mi-a adus si inmanat fisa medicala, pe hol, ca si cand ar fi stiut de mult de prezenta mea acolo. Fisa purta verdictul final "apt mecanic locomotiva" iar peste semnatura, trona impunatoare stampila "medicinii muncii".. Tata Filip, nu se certase el in zadar, cu cine se certase la telefon in biroul capitonat. Apelase la cunostintele lui, pentru un "parlit" de salariat..
Cateva zile mai tarziu, prin interventia unor relatii sus puse ale sotiei, am reusit, ca in contrapartida cu o sticla de Whisky si un carton de Kent (de la vapor) sa-mi inlocuiesc buletinul de identitate vechi, cu unul actualizat, in poza caruia ma "hlizeam" obraznic "barbos" si "pletos" precum in realitate. Evident, ca nu am mai inceput fisa de lichidare si am ramas in continuare, mecanic de locomotiva al Combinatului Siderurgic Galati.
A trecut si am ajuns si in "Anno Domine" 1984. An cu doua evenimente insemnate pentru viata mea. In februarie am devenit "tata de baiat"...Doamne, ce fericire...Cine a fost macar o data tata, cunoaste... Cine nu, o sa aiba parte, de buna seama.
Al doilea eveniment, se prefigura, fara ca eu sa am cea mai mica banuiala. In martie 1984, de la "Remarul Cluj", uzina reparatoare cu care CSG-ul avea contract, mi s-a intors,proaspat reconditionata, vopsita si ferchezuita, locomotiva mea de suflet, 70-132.
Era tot ce-mi doream mai mult. O locomotiva aproape perfecta. Lonjeroane "trase la ata", "sorturi" impecabile, "pluguri" cu bare perfect paralele, vopsea lucioasa si motor in cote nominale... Ce-si mai putea dorii mai mult un mecanic, inebunit dupa perfectiune. Ce sa mai zic . Eram intr-al noulea cer. Scapasem si de "betivanul" de Gore. Eram "major", deci imi puteam alege partida dupa preferinte..Edenul se prefigura la orizont...
Pana in septembrie am lucrat cu maximul de satisfatie profesionala. Gandeam ca, urmatorii doi ani si jumatate-trei ani, pana la urmatoarea reparatie ( locomotivele plecau la reparat dupa un numar de aproximativ 20-22.000 ore functionare ) nu mai parte de stres, la locul de munca. Singura chestie ce ma deranja, era faptul ca, de la poarta (sala de testare) eram cateodata indrumat sa fac serviciul, in "regim de avarie" - la "abateri" cum se spunea la noi,cand trebuia sa inlocuiesti in exploatare, un mecanic ce din varii motive nu se putuse prezenta la serviciu, pe tot felul de locomotive de 1250 CP (LDH-uri sau LDE-uri) in orice locatie a combinatului.
Cea mai bizara senzatie, era pe LDH-urile din seria zero ( 125-001, 125-005, 125-008, 125-011, 125-020, 125-021), veteranele platformei siderurgice, locomotive ale caror robinet de "franare directa" se afla in controler. Deci robinetul "FD1" era practic inexistent. Pentru franarea locomotivei, controlerul, dupa ce era adus inevitabil in pozitia "zero", trebuia a fi impins catre inainte, pentru a se realiza franarea. Partea deficitara in exploatarea acestor locomotive, se manifesta in cazul "inversarii sensului de mers", operatiune ce impunea aducerea controlerului in pozitia neutra ( locomotiva fiind in aceasta stare defranata) pentru actionarea selectorului de sens.. Daca te aflai in palier, aveai sanse sa realizezi comanda. Daca insa,profilul liniei se afla in rampa sau panta, locomotiva se misca si inevitabil realizarea inversarii devenea imposibila. Erai nevoit sa actionezi robinetul KD2...si deja un lucru simplu se complica. Nu mai vorbesc, de pericolul de tamponare sau acostare, atunci cand ( in cazul unui neavizat) cautai disperat robinetul de franare, la locul sau obisnuit, si pana realizai diferenta...o comiteai.
Ma obisnuisem insa deja cu toate aceste aspecte, ca si cu faptul ca, din cand in cand trebuia sa "prestez" in alte locatii si ca sa fiu sincer, chiar ma magulea ideea ca "sunt bagat in seama" si cineva, acolo, se poate bizuii pe priceperea mea...
Apoi, a venit marea schimbare, la care nici macar nu visasem vreo-data....................
Urmarea insa..inevitabil, in urmatorul episod. Multumesc.
Efectuam vizita medicala oligatorie in fiece an, in functie de programare, la o policlinica sau alta din urbe. Emotii create de "eveniment" nu intampinam, deoarece la 27 de ani eram in forma maxima, pe care ti-o ofera cu generozitate tineretea. Partea stresanta o reprezenta insa, indelungile asteptari pe la usile cabinetelor de pe holurile interminabile, intesate de "tovarasi si tovarase" in aflati in suferinta. Trebuia sa trecem prin vreo sapte tipuri de controale, dar din pricina aglomeratiei, nu reuseai sa le rezolvi pe toate intr-o singura zi. Cel putin la cabinetul de "neurologie"..era dezastru.
Nu mai retin cum se numea tovarasul doctor ce presta in acea "pravalie", dar omul, se vede treaba ca avea ceva dereglari "profesionale" la scufitza, deoarece, la locatia cu pricina, se impotmolea tot fluxul (si asa, prost organizat) policlinicii judetene, la care fusesem programati pentru efectuarea fisei medicale, in acel an. Oameni mai tineri sau mai batrani, mai respectabili sau mai "zgubilitici" mai calmi sau mai nervosi, asteptau in serii de cate cinci sa paseasca dincolo de usa cu pricina. Tipul, un omulet uscativ cu parul valvoi, imbracat cu un halat descheiat, cu cateva numere mai mari decat ale destinatarului, "invita" racnind ca la cazarma:
- Urmatoarea serie...inauntru !
"Seria" elibera cu parere de rau scaunele rezemate de perete si se prelingea catre cabinet.
- Mai repede, mai repede...va moscaiti ca niste babe. Sau n-aveti chef de vizita ?
La gandul ca ar putea revenii, cine stie cand, pentru iarasi cateva ore bune de asteptare, "babele" se insufleteau rapid si se napusteau toate odata catre usa intredeschisa..
- Alinierea la perete si incetati cu harmalaia, ca va dau afara.
Harmalaie nu facea nimeni..bietii oameni erau deja pe jumatate "paralizati" de "groaza"..
- Sunteti odihniti, sa aud ? Si priviri sfredelitoare scrutau figurile interogatilor.
- Da, domn doctor...Raspundea cate unul mai curajos.
Eroare fatala. Domnului doctor, trebuia sa i se raspunda in cor, la unison de catre toti participantii.. (seria a doua, invata lectia)
- Odihniti pe naiba. Am vazut eu cum motaiati pe scaune...Mai aveati nitel si sforaiati.
Nu vreti sa bagati la cap, nu ? La controlul medical se vine odihnit, nu de la piata si nici ca de la prasit fasole. Afara ! Data viitoare sa procedati ca atare...
Seria "intai" parasea campul de lupta, devastata. Din spirit de colegialitate, dezvaluia insa,celorlalti "participanti la fiesta" umilinta indurata...Astia bagau la cap, convinsi fiind ca astfel vor fi scutiti de surprize.. Ocupantii scaunelor seriei doi, erau aproape toti navetisti si inevitabil, stateau la coada dupa tura de noapte, prestata in combinat. Nici un navetist care s-ar fi respectat cat de cat, nu ar fi venit de acasa, in mod special pentru asemenea obligatie... Au dezbatut aspectul problemei intre ei si si-au stabilit strategia fata de "adversar", astfel incat, atunci cand doctorul s-a ivit in pragul fatidicei usi, au sarit ca la un semn in picioare, s-au aliniat si au patruns in cabinet in mai putin de zece secunde.
- Alinierea si sa nu aud musca...ca va dau afara...
Inutila comanda. Oamenii asteptau tacuti precum pestii, aliniati dupa inaltime.
cateva secunde bune, doctorul isi face de lucru intr-un registru de pe birou, spionand cu coada ochiului cea mai insignifianta dovada de indisciplina...Deziluzie, "armata" nu misca in front. Abandoneaza registrul iritat si incepe sa dea tarcoale, formatiei de "cinci candidati" pentru examinare. Termina o tura si imediat o incepe pe a doua..
- Mainile intinse in fata si nu misca nimeni...Ordona "generalul".
- Formatia intinde mainile, asteptand noi ordine.
Cel din prima pozitie, are o usoara ezitare...si se clatina aproape imperceptibil, cand doctorul trece prin spatele lui.. Fatalitate..infernul se dezlantuie iarasi.
- Nu v-ar fi rusine sa va fie. R'ati ai naibii de betivani..Si se baga in nasul victimei ce se clatinase in front.
- Ai de capul meu..n-am mai vazut de cand sunt atata nesimtire. De la o posta putiti a bautura. Chiar nu aveti pic de rusine in voi ? Oameni in varsta...Veniti rupti de beti la controlul medical...Afara nesimtitilor, sa nu va mai vad in fata mea !
Cativa "betivani" au inceput sa comenteze..insa "liderul formatiei" si decan de varsta in acelasi timp, i-a temperat rapid... A te certa cu un medic la "fisa medicala" insemna practic sa-ti bati cuie in talpi singur....
A doua zi, veniti de acasa si mancati bine de la prima ora, sau oprit la o terasa de cartier, au baut cate doua beri iefitne, la halba, pentru a-si potolii setea si a-si face curaj, apoi, decisi sa riposteze ferm la un nou "atac psihologic", in aceeasi formatie sau aliniat iarasi in cabinetul cu pricina.
De data acesata insa, ca prin farmec, domnul doctor i-a gasit perfect constienti si apti pentru serviciul de mecanic locomotiva...
Mai tarziu, dupa ce prin astfel de faze trecusera mai multe serii pentru examinare, aveam sa ne convingem ca tot circul domnului doctor, se repeta zilnic, cu cate doua randuri de "victime", dupa care-si intra in normal si examinarea decurgea fara alte incidente similare.
Eu m-am nimerit intr-o serie norocoasa la neurologie, asa incat am reusit sa-mi finalizez fisa medicala in doar doua zile. Imi mai trebuia doar avizul de la "medicina muncii" si pentru un an de zile, scapasem de stres...Oare ?
La cabinetul "medicina muncii" nu era coada. Bateai la usa, erai invitat inauntru, tovarasa doctorita iti cerea buletinul de identitate, pentru identificare, te privea lung (comparandu-ti figura cu cea din poza), semna si stampila pe ultima rubrica din fisa...si la revedere, pana la anul.
Anul acela, insa, "mamaia" ce ocupase acel post, fusese pensionata si locul ei devenit vacant, era ocupat de catre o tovarasa cu functie de partid in organizatia cadrelor medicale din policlinica. Imediat ce am intrat in biroul "tovarasiei" sale si m-a observat, am simtit ca ma priveste ca pe un gandac rosu de bucatarie, surprins alergand, in farfuria de ciorba ce astepta sa fie umpluta...
- Dumneata, ce doresti ?
Ma intreba tovarasa, ca si cum as fi aparut in biroul dumisale, costumat in "Mos Gerila"
- Sarutmana, doamna...Am terminat fisa medicala si-mi mai trebuie semnatura dumneavoastra..
- Nu zau ? Da' in halul asta se vine la medic ?
Hait ! Ce masa mai vrea si asta de la mine, imi zic ? Te pomenesti ca o fi ruda cu "bolnavul" ala de la neurologie..si-mi aplica aceeasi schema...
- Nu inteleg doamna...La ce faceti referiere ?
- Nu intelegi ? Da sa apari in halul asta in fata mea...nebarbierit si cu plete, intelegi ai ? Asta este atitudine de om al muncii si de membru de partid ?
Cabinetul era situat la penultimul etaj al policlinicii ( etajul noua), afara era cald si geamul era larg deschis. In secunda imediat urmatoare, mi-am imaginat cum ma duc la individa, o insfac de reverele halatului, ii mut fizicul in rama geamului deschis si o fac sa plonjeze in gol, pestedouazeci de metrii, cat avea cladirea.
Tipa, ca si cum mi-ar fi citit gandurile, s-a ridicat de la birou repezindu-se sa deschida usa si din pragul ei, a inceput sa tipe isteric.
- Te duci acasa si-ti revizuesti tinuta. Dupa ce te tunzi si te barbieresti, ca sa arati ca un om, vii la usa mea sa-ti semnez fisa.
Am trecut pe langa ea, reusind s-o "ating din greseala" un pic, cu umarul..Pe hol, deja erau mai multi gura casca si cateva asistente alarmate... Era 13.15. M-am aruncat in primul tramvai de combinat si in jurul orei 14.15, bateam la usa sefului de depou.
"Prietena mea", Maricica, tocmai isi terminase rectificarea rimelului si a fardului, inaintea plecarii catre casa.
Am "marait" neprietenos catre ea.
- Sefu" este ?
- Da, se pregateste de plecare...Stai sa te aunt, da ce-ai patit ?
N-am mai asteptat ca fata sa-si faca meseria. Am batut la usa si am intrat instantaneu..
Tata Filip, ma privea contrariat.
- Ce-i copile, ce sa intamplat ?
- Domn" inginer, am venit sa va anunt, cum era firesc, ca incepand de maine, demarez formalitatile de lichidare...( Nici nu-mi gaseam cuvintele de indignare)...adica ma duc la naiba sa ma ia..
- Mai, ce-i cu tine ? Cine te-a suparat in jalul asta si de ce ?
- Domn" inginer, nu vreau sa va retin prea mult si asa este ora de plecare ( era deja 14.30 sfarsit de program ). Sunt inapt mecanic locomotiva, declarat astfel de catre tovarasa de la medicina muncii din policlinica Spitalului Judetean, asa incat o sa-mi caut alt serviciu.
- Copile...hai calmeaza-te..Stai nitel jos, avem timp. Dubita, dao'n .....masii, ca nu pleaca fara mine..Spune-mi ce s-a intamplat.
I-am povestit la ce tratament si din ce pricina, m-a supus "tovarasa" cu pricina criticelor aspre dar "intemeiate", ale unui adevarat reprezentant al "clasei muncitoare". Clasa muncitoare purtatoare de basca si costum asortat cu cravata rosie, nu de barba si plete, pecum drojdia scursurii capitaliste decadente...
M-a ascultat atent si linistit, apoi, dupa ce mi-am varsat "naduful" m-a intrebat.
- Deci tu, in concluzie, sa inteleg ca mai bine renunti la locul de munca, decat la principiile tale ?
- Da domn' inginer. Tot din pricina asta am plecat de la calea ferata si o sa plec si de aici...si o sa ma duc la dracu'n praznic, pana unde o sa fie nevoie, si pana unde n-am sa mai intalnesc dobitoace cu idei preconcepute....Fi"le"ar tovarasiile de partid sa le fie de cap....
Tata Filip, s-a inegrit subit la fata (semn rau)...Putin imi pasa. Zarurile fusesera aruncate...
- Te rog sa astepti doua minute afara, da ? Si pe urma mai vorbim...te rog.
Am iesit si "caprioara" ma privea cu repros ca i-am suparat seful si i-am taraganat plecarea acasa...Am ridicat din umeri, a neputinta, si privirile ei mi-au dat de inteles ca pe jumatate eram iertat... Din biroul cu usa capitonata, a sefului, se putea ghicii o discutie animata.. Au trecut mai bine de cinci minute. Seful de sectie a iesit din birou, cu geanta in mana, semn ca "programul cu publicul" luase sfarsit.
- Copile, tu trebuia sa intrii deseara de serviciu nu ?
- Da sefu" asa trebuia....
- Te duci acasa, ca esti obosit acuma, si nu mai ai timp sa te odihnesti. Am vorbit cu Adrian ( Ionescu, de la T1 ) si i-am spus sa te treaca liber in noaptea asta...Maine dimineta, te duci inca o data la cabinetul medicina muncii, si-ti iei de acolo fisa..semnata sau nesemnata, indiferent cum o fi. Apoi ma suni la telefon si vorbim. Ai inteles mai ?
- Am inteles sefu"...si pentru ca va respect prea mult, am sa fac si gestul asta, cu toate ca eram hotarat, ca de maine sa ma apuc de fisa de lichidare....
- Tu faci asa cum zic eu, tu"ti capu'n ..r si haide acuma la dubita, pentru ca autobuzul conventie a plecat de mult..( era trecut de 15.00 )
A doua zi,la ora 09.00, eram la usa individei din policlinica. Tovarasa, a aparut pe la 09.30. Mi-a ignorat total prezenta, cu toate ca eram singura fiinta insufletita ce astepta la usa ei. Am mai stat cinci minute, apoi si-a facut aparitia o asistenta ce mi-a adus si inmanat fisa medicala, pe hol, ca si cand ar fi stiut de mult de prezenta mea acolo. Fisa purta verdictul final "apt mecanic locomotiva" iar peste semnatura, trona impunatoare stampila "medicinii muncii".. Tata Filip, nu se certase el in zadar, cu cine se certase la telefon in biroul capitonat. Apelase la cunostintele lui, pentru un "parlit" de salariat..
Cateva zile mai tarziu, prin interventia unor relatii sus puse ale sotiei, am reusit, ca in contrapartida cu o sticla de Whisky si un carton de Kent (de la vapor) sa-mi inlocuiesc buletinul de identitate vechi, cu unul actualizat, in poza caruia ma "hlizeam" obraznic "barbos" si "pletos" precum in realitate. Evident, ca nu am mai inceput fisa de lichidare si am ramas in continuare, mecanic de locomotiva al Combinatului Siderurgic Galati.
A trecut si am ajuns si in "Anno Domine" 1984. An cu doua evenimente insemnate pentru viata mea. In februarie am devenit "tata de baiat"...Doamne, ce fericire...Cine a fost macar o data tata, cunoaste... Cine nu, o sa aiba parte, de buna seama.
Al doilea eveniment, se prefigura, fara ca eu sa am cea mai mica banuiala. In martie 1984, de la "Remarul Cluj", uzina reparatoare cu care CSG-ul avea contract, mi s-a intors,proaspat reconditionata, vopsita si ferchezuita, locomotiva mea de suflet, 70-132.
Era tot ce-mi doream mai mult. O locomotiva aproape perfecta. Lonjeroane "trase la ata", "sorturi" impecabile, "pluguri" cu bare perfect paralele, vopsea lucioasa si motor in cote nominale... Ce-si mai putea dorii mai mult un mecanic, inebunit dupa perfectiune. Ce sa mai zic . Eram intr-al noulea cer. Scapasem si de "betivanul" de Gore. Eram "major", deci imi puteam alege partida dupa preferinte..Edenul se prefigura la orizont...
Pana in septembrie am lucrat cu maximul de satisfatie profesionala. Gandeam ca, urmatorii doi ani si jumatate-trei ani, pana la urmatoarea reparatie ( locomotivele plecau la reparat dupa un numar de aproximativ 20-22.000 ore functionare ) nu mai parte de stres, la locul de munca. Singura chestie ce ma deranja, era faptul ca, de la poarta (sala de testare) eram cateodata indrumat sa fac serviciul, in "regim de avarie" - la "abateri" cum se spunea la noi,cand trebuia sa inlocuiesti in exploatare, un mecanic ce din varii motive nu se putuse prezenta la serviciu, pe tot felul de locomotive de 1250 CP (LDH-uri sau LDE-uri) in orice locatie a combinatului.
Cea mai bizara senzatie, era pe LDH-urile din seria zero ( 125-001, 125-005, 125-008, 125-011, 125-020, 125-021), veteranele platformei siderurgice, locomotive ale caror robinet de "franare directa" se afla in controler. Deci robinetul "FD1" era practic inexistent. Pentru franarea locomotivei, controlerul, dupa ce era adus inevitabil in pozitia "zero", trebuia a fi impins catre inainte, pentru a se realiza franarea. Partea deficitara in exploatarea acestor locomotive, se manifesta in cazul "inversarii sensului de mers", operatiune ce impunea aducerea controlerului in pozitia neutra ( locomotiva fiind in aceasta stare defranata) pentru actionarea selectorului de sens.. Daca te aflai in palier, aveai sanse sa realizezi comanda. Daca insa,profilul liniei se afla in rampa sau panta, locomotiva se misca si inevitabil realizarea inversarii devenea imposibila. Erai nevoit sa actionezi robinetul KD2...si deja un lucru simplu se complica. Nu mai vorbesc, de pericolul de tamponare sau acostare, atunci cand ( in cazul unui neavizat) cautai disperat robinetul de franare, la locul sau obisnuit, si pana realizai diferenta...o comiteai.
Ma obisnuisem insa deja cu toate aceste aspecte, ca si cu faptul ca, din cand in cand trebuia sa "prestez" in alte locatii si ca sa fiu sincer, chiar ma magulea ideea ca "sunt bagat in seama" si cineva, acolo, se poate bizuii pe priceperea mea...
Apoi, a venit marea schimbare, la care nici macar nu visasem vreo-data....................
Urmarea insa..inevitabil, in urmatorul episod. Multumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu