Mecanic (41)

   Deja din 1992, sindicatele ajunsesera sa fie bagate in seama de catre mai marii combinatului. E drept ca si acestea se reformasera cat de cat. Daca la inceputuri, devenea lider de sindicat cel cu "gura cea mai mare", doi ani mai tarziu, lucrurile au incepaut sa se schimbe...
  Conducerea a realizat ca cea mai inteleapta cale de urmat pentru "concordie" si mult evoca "liniste" de care avea nevoie si Ilici Iliescu, e sa-ti "apropii" cumva pe cei ce pot stapanii masele.  Realizau ca situatia nu e prea "roza" in combinat, ca se munceste la fel de greu ca si pe timpul "odiosului", ca salariile n-au aproape nici o valoare, ca muncitorimea ( haita de caini flamanzi ) nu e chiar prea incantata de "maretele realizari" ale noului regim...Si "haita" nu dadea din loc din coada la vederea "stapanului", ba chiar unii deja maraiau.  Dar haita, ca orice forma de organizare canina este condusa de "specimenul alfa". Daca asta-i intarata cu siguranta harmalaia ce urmeaza e maxima si consecintele imprevizibile. Asa incat, mai bine ti-l faci prieten pe acesta, ii mai arunci cate un os, generos incarnat, de ros, si-l lasi sa-si faca ordine ( asa cum ii sugerezi ) in propria-i curte.
   Si uite astfel, sindicatele ( sustinute si de conducerea depoului ) au reusit sa impuna ideea cum ca mecanicii din SIDEX ( fost GSG ) care, vezi doamne, nu lucreaza in partida completa ( macanic + mecanic ajutor ) precum colegii lor de la CFR, ar fi indreptatiti sa primeasca in compensare jumatate din salariul mecanicului ajutor, lipsa.
   Dupa ceva negocieri, insotite de amenintari mai mult sau mai putin voalate, masura a fost implementata. Ne-am trezit cu o substantiala majorare salariala. ( nu jumatate de salariu, undeva mai putin decat jumatatea unui salariu de baza al unui mecanic ajutor, venit impozitat )
   Situatia devenise idilica...dar pentru ca tot ce e idilic tine putin, conducerea a realizat ca s-a cam pripit si ca situatia ar putea degenera, pentru ca imediat si personalul altor uzine ( cocsari, otelari, furnalisti ) au inceput la unison sa solicite majorari si recalculari salariale.  Inapoi insa nu mai puteau da. Asa incat, prin consultari comune, patronat -sindicat, s-a hotarat ca pentru concilierea intre "capra" si "varza" SIDEX-ul sa infiinteze un "curs de mecanici ajutori"...Toata lumea avea sa fie fericita:  Mecanicii, ca or sa aiba mecanic-ajutor, sefii ca vor devenii lectori platiti la acele cursuri si impreuna cu sindicalistii, isi vor putea angaja in combinat odraslele, nepotii sau obligatiile, iar patronatul ca poate linistii valul de nemultumiri creeat.
   La "Grupul Scolar" al combinatului, au inceput cursurile de calificare in functia de mecanic-ajutor. La inceput, timid, o clasa...apoi inca una...si inca una.
  Daca initial conditiile de inscriere erau destul de restrictive, in sensul ca se aproba inscrierea doar a celor ce veneau din meserii cat de cat inrudite, odata cu aprobarea celei de a doua clase, aceste sau relaxat, astfel incat in cea de a treia clasa pana si croitoria a devenit "meserie inrudita".  Si apoi de ce nu ? Croitorul lucreaza cu linii si ace...Linii si ace ( cum li se mai spun limbilor macazurilor ) sunt si la calea ferata...
   Pe la inceputul toamnei, cursantii au inceput stadiul de practica pe locomotiva. Logic deci, cei care primeau indemnizatia pentru mecanic -ajutor ( si nu o mai primeau decat o parte, se facuse deja o selectie a celor ce aveau dreptul la compania acestuia ) isi luau adio de la ea. Panarama, scandal...Nu-mi dai mie mecanic-ajutor, da-l altuia...Unii erau in stare sa alunge cu pietre bietul "copil" trimis de la depou, pentru asistenta... De altminteri, cum ne place noua sa ne fudulim, "Romanul este om cald si primitor. Isi da si camasa de pe el..." - Fudulii pe moatze,  propaganda de doi lei. Asa incat, ca sa nu mai fie suparare, indemnizatia suplimentara a fost anulata si toata lumea ( mai ales cei ce invidiau caprele vecinilor ) multumita....Conducere isi radea in barba.
   Sindicatele si-au unit interesele intr-o federatie comuna, ocazie cu care au primit "cadou de nunta" din partea patronatului sediul ( generos ) fostului comitet de partid pe platforma, masina de serviciu cu sofer la scara, si scoatere din productie ( pentru usurarea muncii sindicale )
   Catre sfarsitul anului si inceputul lui "93 au aparut si in Galati "cooperativele" de tip piramidal. Mady si David, Grimper si Mimi SRL erau in topul fraierilor. Fraier care cotizau intru imbogatirea fostilor militieni, procurori, activisti de partid (deveniti oameni de afaceri ) si golani aventurieri, baieti buni in orice ocazie.  Au falimentat pe rand, la cateva luni de la infiintare si nimeni nu i-a intrebat vreodata "de sanatate".  Peste 85% din deponenti au ramas cu "buza umflata". Asta nu i-a descurajat in prostia lor, sa fuga cu mic cu mare catre Clujul Caritasului lui Stoica. Pentru ca miza era la scara uriasa, statul Roman i-a ajut sa-si "rupa gatul" si de data asta. Trenuri speciale au fost puse la dispozitia celor "spalati pe creier" ce se visau milionari. Caritasul oferea, nu-i asa, o dobanda de 800 % ( de opt ori suma depusa )..."Goana dupa aur" a saracilor romaniei a luat sfarsit dupa mai putin de un an, in mocirla disperarii
  1994 a fost si mai nenorocit decat predecesorul sau. Prin vara inflatia devenise uriasa. Salariul incasat azi, a soua zi isi pierdea o treime din valoare. Manuiam deja bancnota de un milion lei. Prin vara, datorita sutelor de firme capusa ce impanzisera deja combinatul salariatii SIDEX-ului au inceput sa-si primeasca drepturile banesti cu intarziere. La inceput cateva zile, o saptamana apoi, culminand cu o perioada de neplata de doua luni de zile.
   Cocsarii, cei mai napastuiti salariati din tot combinatul au ales sa ignore "povestile" sindicalistilor cu cravata si camasa alba si s-au mobilizat la sfarsitul programului ( ora 12.00 pentru ei ) ocupand platoul din fata turnului administrativ.  La ora 14.00, cu toate incercarile disperate ale sindicatului, li s-au alaturat furnalistii si otelarii.
  Geamurile de la etajul intai al directorului general ( Dumitru Nicolae ) au zburat cat colo, in mii de tandari...Din oras deja veneau ajutoare. Politistii militieni, n-au reusit sa intre in perimetru. Multimea era din cale afara de furioasa si gata de orice. Exista pericolul ca situatia sa degenereze si "concordia" lui Ilici Iliescu sa dispara. Ba mai mult. Exista pericolul ca sindicatul sa ramana fara "obiectul muncii" ceea ce ar fi fost dezastruos pentru ei, mai cu seama acum, cand se obisnuisera deja cu luxul.  Astfel incat, au facut front comun si punandu-se pavaza l-au scos pe "mos teca" sa se adreseze multimii.  Mosul ezitant la inceput, a fost repede convins de un telefon primit de la Bucuresti, care-i cerea imperativ "sa faca totul" pentru "restabilirea unui climat tovarasesc de liniste si incredere"..
  A inceput sa se lamenteze cum ca nu este inteles. Cum ca SIDEXUL trece printr-o perioada foarte grea si cum numai datorita lui pop-ulimea care urla si se comporta necivilizat isi primeste banutii cu care pleaca acasa.   Le-a aratat obrazul nerusinatilor care au aruncat cu pietre si a facut referire la parul lui alb, garantie a seriozitatii si sinceritatii .
  Apoi, au luat cuvantul sindicalistii. S-au declarat si ei, evident, nemultumiti de intarzierile salariale, dar , in acelasi timp in total dezcord cu manifestatia violenta initiata pare-se de elemente rau voitoare, non sindicale, persoane certate cu etica si bunul simt, care nu fac cinste membrilor de sindicat...
   Revolta s-a blegit. Cei mai vehementi, scarbiti i-au huiduit si au plecat catre casele lor. Ceilalti au ramas sa-i asculte si sa creada in ei, asa cum au crezut ca se vor imbogatii depunand banii munciti cu sudoare la Caritas.
  Cert e, ca a doua zi, tot combinatul a primit salariul. Si asta a insemnat un efort urias, raportat la masa salariala, ce-si primea drepturile esalonat, pe parcursul unui intregi saptamani.  Dupa intamplarea aceasta n-au mai fost niciodata intarzieri salariale pe platforma....
   Incepand cu 1995, "cotatia titeiului la bursa subterana a explodat" Cum calea ferata intrase deja in declin ( pentru ca asa trebuia ) si transportul rutier luase o mare amploare iar pretul litrului de motorina "la locomotiva" era cotat la mai putin de jumatate fata de pretul litrului "la pompa" tot "neamul lui manivela" licita pentru un chilipir.
  " Afacera" a debutat timid la inceput. Se vindea cate un cazan, doua ( cazan = fost bidon de vopsea de 20 L curatat si dotat cu maner din fier-beton ) pe tura. Banii obtinuti ( modesti inca ) se dadeau pe gat la "Intersectie", de regula cu amicii.  In scurt timp insa, prin puterea exemplului, antrepenorii au inceput sa se inmulteasca si fenomenul a luat amploare.
    Pentru ca se lucra cu furtunuri de dimensiuni "serioase", litrometrul era demontat ( opt suruburi ) astfel incat prin spatiul liber sa se poata manevra in voie respectivul "tub flexibil"
   La final, pentru "intimidarea adversarului" sarma plutitorului litrometrului era torsionata intr-atat incat la final, dupa remontare indica acceeasi cantitate de motorina ca cea dinaitea "atacului".
   Conducerea s-a sesizat si a luat masuri de rigoare.  In pervazul locomotivei de 1250 C.P. a fost executata un orificiu simetric cu un altul in rezervorul locomotivei ( am mai povestit asta in alta pagina ). Prin ele era introdusa o sarma gradata stas, la depou care indica ( sau ar fi trebuit sa indica ) cantitatea corecta.
   Din 1996 a inceput sa-mi fie sila de meseria ce-o facusem atata amar de ani. Se vindea motorina din toate pozitiile si in toate ocaziile. "Foamea" era atat de mare incat daca cererea era de 200 L, apoi atunci 200 L era si oferta. Chit ca, asta reprezenta consumul normat al unei locomotive de 1250 C.P. pe intreaga tura de serviciu. Respectivul vindea 200 L apoi, cumva trebuia sa-si "traga in caramida" colegul ca sa-i semneze foaia, la ora schimbului.
   Si se inventasera mai multe "ghidusii"...De la golirea rezervorului de zi ( cel ce sta alimentat in permanenta ) pana la solutia finala, disperata, completarea cu apa...
  In anii 1997-1998 am stricat prietenii cu colegi cu care ma cunosteam din scoala de mecanici. Tocmai de aceea, amintirile acestor ani mi le-am stres singur "de pe hard". Afacerea devenise deja una de tip "mafiot" care implica colaborarea si impartirea castigului intre Operator R.C. impiegat de miscare, sef manevra si ultimul pe lista...cu voia dumneavoastra ( iarasi Ilici - ma obsedeaza) mecanicul de locomotiva.  De ce ??? Pentru ca:  Operatorul, retragea strategic o locomotiva din exploatare, IDM-ul o "ascundea" undeva prin statia lui si nimeni nu mai stia de ea, seful de manevra era omul de lagatura al IDM-ului si el ii executa parcursul pana unde era necesar, mecanicul ( si ajutorul, daca exista ) sustragea motorina, o cara, o desarta si daca totul se termina cu bine ( nu era prins in fapt de catre organele de control, cele de paza sau Domne Fereste de politia combinatului ) intocmea o foaie de parcurs fictiva,cu un consum adecvat, pe care IDM-ul o semna si aviza bineinteles, dupa ce primea partea sa... Daca ceva nu mergea bine, cel surprins in flagrant direct, evident purta toata raspunderea si era singurul vinovat.  Si incredibil, acceptau acest risc ......Gata, nu mai vorbesc despre asta, mi-am stricat ziua.
   In anul 1999 am fost promovat in functie, cariera mea de mecanic incheindu-se astfel definitiv.  Au fost ani frumosi, au fost ani urati...a fost o viata de om, traita zi si noapte pe "un morman de fier" pentru unii...alaturi de o mare iubire ( LDH 125-363 ) pentru mine.  O iubire ireala, reciproca, in care nu am fost dezamagit niciodata si care ma mai bantuie si acum........
   Va multumesc ca ati avut rabdarea sa ma ascultati !