Revenind unde ramasesem........"Sferele inalte ale depoului": Personajele despre care se vorbea cu deosebita "consideratie" si respect. Intotdeauna, o ureche atenta asculta si inregistra....Nu stiai carui magar ii apartine, dar daca spusele tale, transmise mai departe erau deranjante, nici situatia ta nu mai era prea roza....
Biroul T1. Aici se faceau "cartile". Se intocmea graficul de lucru, se fixau partidele de locomotiva si se repartizau pe locomotive, se stabileau sectoarele de activitate, se programau concediile de odihna, si liberele programate si cate si mai cate. Un "parlit de ajutor" nici macar nu visa sa calce dincolo de pragul usii pe care trona litera << T>> urmata de cifra<<1>>. Mecanicii, ajungeau aici ( nu la nota explicativa, ce pentru un anumit favor) numai prin seful de tura, personajul prin care "zeii" comunicau cu "muritorii obisnuiti". Daca o vizita in acest birou se incheia cu succes, urmatoarea luna ( sau urmatoarele, depindea de tine...) efectuai serviciul acolo unde "dorea muschii tai". Si " muschii tai" preferau in primul rand ( dar aici era greu de tot sa ajungi) serviciul pe Cale larga, cu iesire in CCCP, triaj Reni - pentru cei ce aveau salarii de drum, serviciul in Port Docuri sau Filesti Nord, pentru cei cu salarii de manevra, sau culmea rasfatului, serviciul la Calatori.
Sa nu crezi ca era doar un moft tot zbuciumul asta...Nici vorba. Lucrai pe "larga" la Reni numai daca dovedeai calitati de bun comerciant, dispuneai de un capital reinvestibil substantial, cunosteai piata si de o parte si de cealalta a granitei si bineinteles, erai atent la "doleantele" celor care te-au propulsat acolo.
Cumparai de la noi articole "irezistibile" si imediat vandabile ca: Basmale ( cat mai mari si mai colorate ), margele ( aidoma, ca la negrii ), pantofi de dama si barbatesti ( ii alegeai pe cei mai ieftini la 60-70 lei, nu te aruncai la cei peste 120 ca "rusul" nu era pretentios, cizme de cauciuc plus galosi si nelipsita Votca, Coniac, Gin, Tuica, Rachiu....tot ce sarea de 40% alcool.
Te intorceai cu: Servicii complete de tacamuri pentru masa ( de ce servicii ), aparate de radio cu tranzistori, aparate de ras, rasnite de cafea sau tot felul de electrocasnice, utile la casa omului, haine de blana sau de piele, aur sub forma de verighete....iar daca erai "meserias desavrasit" te aruncai chiar si la un motor de barca, adus in cateva drumuri. Sa nu credeti ca fabulez. O singura tura am facut pe "Reni" si asta din greseala, pentru ca se imbolnavise subit titularul si cineva trebuia sa-i ia locul de urgenta. Cand am ajuns in Reni, am vazut pe strazile oraselului ( stationai cateva ore la remiza, pana la compunerea unui tren pentru intoarcere ) rusoaice imbracate cu haine de blana pe care nu ai fi avut curaj sa o lasi in custodie, la garderoba teatrului cand mergeai la un spectacol, si incaltate cu cizme de cauciuc crapate si scorojite, prin care le ieseau degetele, nu alta. Atat de neinsemnate ca si valoare, erau la ei blanurile...Vamesii rusi, cei care faceau controlul trenului, la intoarcerea in romania, erau usor de "facuti prietenosi". O sticla ( sau doua, depindea de imprejurari ) de coniac la un litru ( 80 de lei costa in alimentara ) te scutea de "emotia" unei perchezitii. Nu erau lacomi, mai ales ca-si primeau partea si de la partida de locomotiva si de la cea de tren ( care venea si ea cu noi, pentru manevra din triaj ). Oricum, pe locomotiva, ca si pe tren, aveai ascunzatori ingenuos amenajate ( pentru situatii de avarie, cand intervenea neprevazutul ).
Dar, cum orice "distractie" costa, primeai regulat solicitari pentru fel de fel de "cadouri" din partea "protectorilor". Mai un serviciu de masa, mai un aparat de radio, mai una, mai alta...pe care le ofereai cu marinimie moaca, cu toate carespectivul se jura ca le achita la prima chenzina.........
Despre papica si bautura din Filesti Nord si "micul trafic de frontiera" din docuri ti-am povestit deja. Aici cotizai doar cu cate un "cartus" sau doua de Kent ( asta era la putere pe atunci ), o sticla doua de Whisky sau dincolo, 20-30L de vin, 20 de bere, ulei sau ce se poftea.
Partea interesanta, in schimb, se gasea la calatori.... Mecanicii ( ca si soferii ) prin definitie, nu sunt "familisti perfecti"...asta ca sa nu ma exprim vulgar si sa zic ca, sunt de-a dreptul "curvari". Superiorii acestora, provenind din acelasi "clan" inevitabil sufereau de aceeasi "deficienta". In depou, toata lumea era "neam" cu toata lumea. Fiecare avea o droaie de fini, cumetrii, nasi...etc. Daca jumatatea ta, de acasa, era dragalasa, daca la reuniunile familiale sau intre colegi, dovedea o fire mai "zglobie" fara prea multe prejudecati...aveai sanse mari de promovare la categoria sus numita. Aici se cunostea de la inceputul lunii turnusul de lucru. Se stia sigur, cand pleaca "seful familiei" si cand vine, fara surprize de "aparitie inopinanta" la domiciliul conjugal...Erau deja cunoscute si de notorietate( numai de catre "incornorat" nu - sau poate si de el, dar nu avea nimic impotriva ) legaturi nu tocmai ortodoxe intre sotii de mecanici si sefi de tura ori instructori. Ce-i drept, "doamnele" respective, meritau orice sacrificiu.......dar deja deviem de la subiect.
Inginerii tractionisti. Unul dintre ei era sters, nu se remarca prin nimic. Probabil ajunsese aici, la "recomandarea" cuiva. Celalalt insa, am sa-l numesc domnul "R'' era dracul gol. Ne-a fost si lector in scoala ( deci stiam foarte bine cate parale face), il puteai gasii si pe teren si la scoala personalului. Facuse in Iugoslavia ( unde se fabricau celebrele, pe atunci LE-uri) o perioada de stagiatura, de aproape un an. Manca LE-u cu paine, ca sa ma exprim metaforic. In scoala, insira o schema uriasa de LE, pe doua table, numai din memorie ( fara nici o hartiuta ajutatoare ). Era un baiat tanar ( treizeci si un pic de ani) foarte bine pregatit, la fel de bine de educat, si deosebit de popular. Nu suferea de "greata" specifica de domn" inginer.....
De multe ori, cand ne intersectam cu alti colegi pe sectie, il puteam zari la controler, remorcand un tren de calatori, sau un accelerat de marfa.......Mai tarziu, dupa cativa ani, l-am avut in comisia de examinare anuala ( care pe atunci era mixta ) in CSG ( combinatul siderurgic )............Si hai sa-ti povestesc si o patanie personala cu domnul respectiv:
O noapte de toamna tarzie. La c.c.a 25 km de Galati, suntem opriti si garati pe o linie secundara, intr-o mica statie. Pe drumul de intoarcere, de la Ciulnita, masina numai de cap si-a facut. Aproape jumatate de drum, am stat mai mult in sala, decat in cabina, apasand cu coada pixului supapa regulatorului....Mecanicul, rupt si el de oboseala si stres. Afara erau cateva grade peste zero, poua marunt si monoton, stergatoarele "harcaiau" geamurile cu un zgomot monoton, iar ceasul vitezometrului indica 03.35. Nu te gandeai decat sa ajungi cat mai repede in triaj, sa scapi de blestematul de tren si sa arunci locomotiva in remiza. Faptul ca ne garasera pe o linie secundara, semnifica o stationare de cel putin jumatate de ora. Mecanicul imi spune;
- Costelus, nene, imi cad ochii-n gura de somn. Ma duc in postul celalat sa ma intind, macar 15 minute....
- Du-te nene, zic...La-s ca stau eu pe felie
- Sa traiesti zice el..Daca e ceva....ma scoli repede. Si pleaca in partea opusa.
Am ramas singur in cabina de conducere. Mi-am aprins o tigara si am fumat-o incet, pe indelete, la geamul intredeschis ( mecanicul nu fuma si nici nu suporta mirosul ). Ploua bacovian in continuare si se racise binisor in cabina, din pricina geamului. Am deschis caldura, am tras "taburetul" ( asta era scaunul ajutorului -un taburet, capitonat ce-i drept, dar fara spatar ) mai aproape de bord, mi-am sprijinit cu coatele fata intre palme si gandind la cate si mai cate......am adormit, visand frumos.....M-am trezit brusc si speriat, ca intr-un cosmar. Locomotiva circula si prindea din ce in ce mai multa viteza, asta deoarece scaunul meu se legana serios. M-am uitat in dreapta, catre mecanic, convins fiind ca voi suporta reprosurile lui, fata de vigilenta mea precara....Sa fac infarct, nu alta. La controler se afla o persoana necunoscuta. Cred ca mi se facusera ochii ca la broscoi, de nedumerire....
- Ce-i p..lica, te-am speriat din somn, asa-i ? Ma scuzi.....Du-te dincolo, cheama-ti mecanicul si veniti incoace....se ratoieste vocea si pret de cateva secunde, aprinde lumina in cabina.
Era inginerul "R". Probabil venise cu alt tren ( in control ) si intrebase IDM-ul daca are tren spre casa, iar acesta ii indicase ternul nostru stationat. M-am deplasat prin sala, pana la postul secund, cum se deplasau condamnatii la ghilotinare, pe timpul revolutiei franceze. Mecanicul, care sarise si el din somn,statea palid, in fata usii, iar la vedera mea, m-a intampinat "prietenos"
- Ai adormit ca boul...si a continuat cu niste "complimente" adresate mamei....
- Ce p...a mea facem acu" ?.....Am belit-o amandoi...
Asta era...o comisesem, dar faptul era implinit...Ne-am impins unul pe altul in fata ( la inaintare ) si ne-am tarat ca melcii pana in cabina de conducere...
- Bai, ce v-a trebuit atata timp ? Ori ati facut si o "baza" ceva, sa va dezmortiti......
- .....Domn" inginer...cum sa va explic...incerca mecanicul un inceput de conciliere...
- Ce sa-mi explici domn" mecanic, ce ? Poate pe care parte dormeai, sau ce ai visat ? Situatia este destul de grava, cu voi..
.....Pa masa" gandeam eu. Si asa prea multi pureci, nu aveam de gand sa fac la CFR-ul vostru de r***t.....Ce ma sictireste, e tot circul care o sa iasa de aici...comisie de ancheta, note explicative, timp pierdut....
- Maine dimineata ( mi-a intrerup el gandurile ) la ora noua, va luati amandoi frumusel de manute si va prezentati la.....( la f..tut,unde alt undeva, gandesc eu cu obida ).... retaurantul Miorita, o masa la separeu si discutam acolo...................
Primul impuls a fost sa-l iau in brate, cu tot cu scaun, de fericire. M-am abtinut si "am urlat" din toti rarunchuii: Sa traiti !!!
.....Si acum ma gandesc cu placere la omul acesta si-mi zic si acum in minte, dupa atatia ani: " Sa-i dea Dumnezeu sanatate "
Si in sfarsit, am ajuns si la "cappo di tutti cappi" cum iti promiteam. Ca si la italieni, "seful mafiei" nu putea fi decat seful de depou. Detestat personaj. S.T se numea si n-am vazut in viata mea un om mai nenorocit ca acesta. Nu am idee ce facultate terminase, sau ce specializare, insa era paralel cu tot ceea ce insemna o locomotiva ( indiferent de tip ). Era,in schimb si "secretarul organizatiei de baza", functie mare, si anevoios de obtinut, pe vremea aceea. Daca "partidul" avea incredere in el, era destul pentru a fi considerat Seful de Depou ideal. Doamna "sef de depou", era o femeiusca cu cel putin zece ani mai "frageda" si din cale afara de apriga. Bietul ST, in fata ei nu prea avea succes, asa ca se racorea si el cu "argatii" sai, de pe mosie.
Exemplificand: Nefiind participant la "siguranta circulatiei", nu-i intra in atributiunile de serviciu sarcina de "control". Asta nu insemna, ca cineva ar fi putut sa-i rapeasca aceasta "mica placere nevinovata"....Ti-am povestit ca in Brates triaj, era munca sisifica. Mecanicii de pe H-urile ce faceau serviciu acolo, nu aveau ajutori. Dupa o repriza de 2-3 ore de manevra, cand in sfarsit partida de manevra pleca la masa ( si cine a lucrat in domeniu stie prea bine ritualul si durata mesei unui navetist ) prindeau si bietii oameni, jumatate de ora pauza. Infulecau ceva la repezeala si daca alaturi, la cateva linii distanta, se mai gasea un coleg, stangeau frana de mana, opreau motorul, incuiau usile cu "patrata" si se duceau sa schimbe cateva vorbe, la o tigara cu colegul.......Atunci ataca nemilosul Rambo ( ST-adica ). La adapostul intunericului ( pentru ca numai noaptea actiona ) se furisa ca o umbra, pe langa locomotiva cu pricina. Escalada scara de acces ( pe partea "invizibila a lunii"), deszavora usa ( cu patrata lui ), se prelingea pe langa dulapul transmisiei ( lumina in cabina fiind aprinsa ), intindea o mana criminala si sustragea " carnetul de bord, in care se afla si foaia de parcurs ", apoi geanta mecanicului in care indesa si pantalonii de oras plus pantofii si ca un duh rau, se facea nevazut in noapte ( catre dubita de serviciu ) . Pana ce se dadea alarma, reusea sa mai faca 2-3 victime. Apoi, pleca la depou, unde mai prindea cateva ore de somn, la dormitor.....Saraca doamna sef de depou.... Dimineata, in tramvaiul ce te ducea in oras tocmai de la "capatul lumii" unde se afla si triajul, puteai intalnii niste personaje bizare, ce faceau deliciul calatorilor casnici, ce plecau la piata. Imbracati frumos, pana-n talie, cu sacou sau geaca si in jos, intr-o pereche mai mult sau mai putin curata, de pantaloni de salopeta, unii incaltati in papuci, altii cu pantofi scalciati sau decupati la calcaie, priveau pe geamul tramvaiului pierduti, piesajul urban, in speranta de a nu intalnii vre-un cunoscut sau vecin de mahala.......Ca sa nu mai vorbesc, ca erau si rupti de foame, lipsiti fiind de pachetele de mancare din geanta. Ajunsi la depou, asteptau ca "sefu" sa-si termine telespicherul, sa-si bea cafeaua, sa termine de glumit cu cucuvelele din birouri ( pentru ca sefu" era si mare "crai" pe deasupra ) si pe la 09.30 - 10.00 se indispunea subit, amintindu-si de "infractorii" gasiti in neregula, pe timpul noptii. Ii chema in birou si incepea sa le explice despre "omul nou, multilateral dezvoltat" la care aspira societatea comunista si despre cat de mic inseamna a fi, incat sa-ti parasesti locomotiva, lasand-o la cheremul "fortelor imperialiste" care atat asteapta. Sa saboteze, brava economie socialista.........
Bine, dupa aia, se duceau la T1, la nota explicativa si urma "tot procesul tehnologic".... Unele "victime" mai cu "cohones" cum se zice acum, dar mai ales nemembrii de partid, protestau, punandu-se in gura, cu personajul... Era exact momentul pe care il dorea. Avea o placere nebuna de a se certa, aidoma unui surugiu suparat pe vatmanul de la tramvaiul cu cai, care a clopotit prea tare, de a panicat patrupedele sale tragatoare. Daca ajungeai sa te certi cu el, se ajungea foarte repede la schimburi de injuraturi, ca pe stadion, si de o parte si de alta. Nu-l deranjau de fel. Era expert la capitolul acesta, astfel incat, cu rusine, trebuia sa bati in retragere......Acesta era domnul " sef depou " S.T.un militian, fara cascheta ...............aici am cenzurat cateva injuraturi adresate-i din toata inima.
Uite ca am reusit sa ma enervez singur, deja.......Apropo de militieni, hai, ca sa ma calmez si sa te amuz un pic, vezi faza tare aici.
Nu existau sali de antrenament, pe atunci. Vroiai sala, te apucai de box.......si primeai pumni in cap, de-ti trecea. Imi pusesem in cap ( pentru ca se apropia sezonul estival ) sa-mi lucrez nitel musculatura bratelor si pieptului, pentru ca facea impresie printre reprezentantele sexului blond. Am cautat prin toata urbea niste gantere, dar fara rezultat. La un drum de noapte, pe cand eram cu locomotiva pe canal, am avut o revelatie. La capatul canalului, frumos stivuiti, se gaseau cateva duzine de saboti. Am luat unul in mana si am ramas placut impresionat de greutatea lui. Facea, ca la 9-10 kg ( si nu m-am inselat- chiar 10 acea, pe cantar ). Am insfacat doua bucati si pentru ca din turnare, aveau niste margini ascutite, ce te raneau la mana, m-am dus in hala, si la un polizor urias, le-am ajustat corespunzator. Apoi, presat de timp, i-am dosit in niste tufe de buruieni si am plecat la treaba. A doua zi, am ajuns in depou, dupa remorcarea altui tren la intoarcere, pe la 02-03 noapte. Imi luasem masina, intre timp si o aveam parcata pe o straduta, cam la 500m distanta de gara ( se moderniza parcarea garii si toate masinile fusesera evacuate de acolo ). Mecanicul, imi spusese ca ramane la dormitor, pentru ca a doua zi avea scoala personalului. Eu, mi-am recuperat sabotii din tufisul cu pricina, i-am dosit pe fundul gentii, am aruncat peste ei salopetele si ce mai aveam si am parasit depoul, spre parcare. Nici nu trecusem bine de cladirea garii de calatori, cand, din spate, aud pasi repezi si o voce taioasa ma someaza:
- Alo, tovarasu" stai pe loc unde esti !
M-am oprit contrariat, am intors capul si am observat doi militieni, ce zoreau catre mine...Pe mama lor, mi-am zis...
- De unde vii tu la ora asta baiete ???
M-a luat tare, unul mai durduliu, cu mai multe tablite pe umar...
- De un'' sa vin, de la munca...
Rasete ca la "Benny Hill ", la ei. Alalat, mai maruntel, care era subaltern, mai avea un pic si pica pe jos. Probabil sa-i faca pe plac sefului.
- De la munca zici....ai ??? Pai si noi, venim de la o nunta...
Ala micu" sa-si inghita limba de ras
- Asculta derbedeule, zice sefu" si privirea ii devine taioasa ca otelul.
- Am terminat cu gluma. Buletinul si legitimatia de servici, daca nu te jicnesc.
( In paranteza fie spus, derbedeul, adica subsemnatul, avea parul lung pana pe ceafa, o barba de aproximativ trei saptamani, tricou si geaca de "la mama ei" o pereche jeansi Levi Straus originali si niste "ciocate" pentru care ma invidiau toti prietenii mei de la bloc)
M-am legitimat si sectoristul a examinat pe indelete, cu maxima atentie actele, mai ceva ca un vames americam. Mi le-a inapoiat vadit dezamagit si a continuat imbufnat.
- Si in gentoiul ala ce ai ??? Nu cumva ai furat ceva ???
Brusc mi-a inghetat zambetul launtric pe buze. Hait, mi-am zis. M-am ars. M-a mancat in ...sa ma leg la cap cu cei saboti.
Vazand ca tac, "Garcea" a prins curaj.
- Ia da-l incoace. Si s-a aplecat sa-l ridice.
S-a opintit scurt, covarsit de greutate si a renuntat.
- Ia lumineaza bai aici, s-a adresat mititelului.
Ala tinea lanterna si celalat scotocea, pana a dat de saboti. I-a scos pe amandoi pe trotuar si i-a aliniat frumos.
- Ce-si astia tovarasul ( si-a mai arucat o privire pe legitimatie ) mecanic ajutor locomotiva.
Brusc, am avut o revelatie salvatoare.
- Ce sa fie toarasu" militian ? Saboti pentru locomotiva...asta sunt...
- Pai si de ce mama naibii i-ai furat ??? Sau ti ia bagat cineva in geanta, fara sa stii ???
Ala micu", dai si rade...
- Da nu i-am furat de loc toarasu" Astia fac parte din inventar...asa suntem obligati, de serviciu...
- Cum adica, zice "Garcea" si-si da cascheta mai pe ceafa..
- Pai,zic, uite asa. Cand suntem cu locomotiva pe linie ( explic eu ca pentru retarzi ) si noua ni se uzeaza un sabot de franare, e grav. Adica riscam sa nu mai putem frana cu locomotia. Atunci mecanicul ajutor, care are doi saboti de rezerva in geanta,asa ca mine, ia unul dintre ei si impreuna cu mecanicul, il pune la roata cu probleme. La intoarcere, e posibil sa se mai uzeze unul, asa ca il punem si pe celalalt. Cand ajung la depou, completez rezerva, ca acum, sa-i am pregatiti pentru drumul urmator....
Amandoi ma priveau concentrati la maxim, incercand sa-si imagineze filmul relatarii....Cateva secunde liniste absoluta, apoi sefu":
- Bai si tu vrei sa spui ca cari cacaturile astea cu tine de fiecare data ??? ( Scuzati...reproducere textuala )
- Da sefu" zic...Credeti ca mie imi face placere ???
- Bai, da tampita meserie ti-ai mai gasit si tu... Du-te ma acasa si te culca.....ai de soarta ta.
Si au facut amandoi stanga-nprejur lasandu-ma cu "marfa" pe trotuar, ca la piata. Ajuns la masina, am ras de am pocnit pret de 10 minute, pana ce am reusit sa-mi revin........................................................................................
Biroul T1. Aici se faceau "cartile". Se intocmea graficul de lucru, se fixau partidele de locomotiva si se repartizau pe locomotive, se stabileau sectoarele de activitate, se programau concediile de odihna, si liberele programate si cate si mai cate. Un "parlit de ajutor" nici macar nu visa sa calce dincolo de pragul usii pe care trona litera << T>> urmata de cifra<<1>>. Mecanicii, ajungeau aici ( nu la nota explicativa, ce pentru un anumit favor) numai prin seful de tura, personajul prin care "zeii" comunicau cu "muritorii obisnuiti". Daca o vizita in acest birou se incheia cu succes, urmatoarea luna ( sau urmatoarele, depindea de tine...) efectuai serviciul acolo unde "dorea muschii tai". Si " muschii tai" preferau in primul rand ( dar aici era greu de tot sa ajungi) serviciul pe Cale larga, cu iesire in CCCP, triaj Reni - pentru cei ce aveau salarii de drum, serviciul in Port Docuri sau Filesti Nord, pentru cei cu salarii de manevra, sau culmea rasfatului, serviciul la Calatori.
Sa nu crezi ca era doar un moft tot zbuciumul asta...Nici vorba. Lucrai pe "larga" la Reni numai daca dovedeai calitati de bun comerciant, dispuneai de un capital reinvestibil substantial, cunosteai piata si de o parte si de cealalta a granitei si bineinteles, erai atent la "doleantele" celor care te-au propulsat acolo.
Cumparai de la noi articole "irezistibile" si imediat vandabile ca: Basmale ( cat mai mari si mai colorate ), margele ( aidoma, ca la negrii ), pantofi de dama si barbatesti ( ii alegeai pe cei mai ieftini la 60-70 lei, nu te aruncai la cei peste 120 ca "rusul" nu era pretentios, cizme de cauciuc plus galosi si nelipsita Votca, Coniac, Gin, Tuica, Rachiu....tot ce sarea de 40% alcool.
Te intorceai cu: Servicii complete de tacamuri pentru masa ( de ce servicii ), aparate de radio cu tranzistori, aparate de ras, rasnite de cafea sau tot felul de electrocasnice, utile la casa omului, haine de blana sau de piele, aur sub forma de verighete....iar daca erai "meserias desavrasit" te aruncai chiar si la un motor de barca, adus in cateva drumuri. Sa nu credeti ca fabulez. O singura tura am facut pe "Reni" si asta din greseala, pentru ca se imbolnavise subit titularul si cineva trebuia sa-i ia locul de urgenta. Cand am ajuns in Reni, am vazut pe strazile oraselului ( stationai cateva ore la remiza, pana la compunerea unui tren pentru intoarcere ) rusoaice imbracate cu haine de blana pe care nu ai fi avut curaj sa o lasi in custodie, la garderoba teatrului cand mergeai la un spectacol, si incaltate cu cizme de cauciuc crapate si scorojite, prin care le ieseau degetele, nu alta. Atat de neinsemnate ca si valoare, erau la ei blanurile...Vamesii rusi, cei care faceau controlul trenului, la intoarcerea in romania, erau usor de "facuti prietenosi". O sticla ( sau doua, depindea de imprejurari ) de coniac la un litru ( 80 de lei costa in alimentara ) te scutea de "emotia" unei perchezitii. Nu erau lacomi, mai ales ca-si primeau partea si de la partida de locomotiva si de la cea de tren ( care venea si ea cu noi, pentru manevra din triaj ). Oricum, pe locomotiva, ca si pe tren, aveai ascunzatori ingenuos amenajate ( pentru situatii de avarie, cand intervenea neprevazutul ).
Dar, cum orice "distractie" costa, primeai regulat solicitari pentru fel de fel de "cadouri" din partea "protectorilor". Mai un serviciu de masa, mai un aparat de radio, mai una, mai alta...pe care le ofereai cu marinimie moaca, cu toate carespectivul se jura ca le achita la prima chenzina.........
Despre papica si bautura din Filesti Nord si "micul trafic de frontiera" din docuri ti-am povestit deja. Aici cotizai doar cu cate un "cartus" sau doua de Kent ( asta era la putere pe atunci ), o sticla doua de Whisky sau dincolo, 20-30L de vin, 20 de bere, ulei sau ce se poftea.
Partea interesanta, in schimb, se gasea la calatori.... Mecanicii ( ca si soferii ) prin definitie, nu sunt "familisti perfecti"...asta ca sa nu ma exprim vulgar si sa zic ca, sunt de-a dreptul "curvari". Superiorii acestora, provenind din acelasi "clan" inevitabil sufereau de aceeasi "deficienta". In depou, toata lumea era "neam" cu toata lumea. Fiecare avea o droaie de fini, cumetrii, nasi...etc. Daca jumatatea ta, de acasa, era dragalasa, daca la reuniunile familiale sau intre colegi, dovedea o fire mai "zglobie" fara prea multe prejudecati...aveai sanse mari de promovare la categoria sus numita. Aici se cunostea de la inceputul lunii turnusul de lucru. Se stia sigur, cand pleaca "seful familiei" si cand vine, fara surprize de "aparitie inopinanta" la domiciliul conjugal...Erau deja cunoscute si de notorietate( numai de catre "incornorat" nu - sau poate si de el, dar nu avea nimic impotriva ) legaturi nu tocmai ortodoxe intre sotii de mecanici si sefi de tura ori instructori. Ce-i drept, "doamnele" respective, meritau orice sacrificiu.......dar deja deviem de la subiect.
Inginerii tractionisti. Unul dintre ei era sters, nu se remarca prin nimic. Probabil ajunsese aici, la "recomandarea" cuiva. Celalalt insa, am sa-l numesc domnul "R'' era dracul gol. Ne-a fost si lector in scoala ( deci stiam foarte bine cate parale face), il puteai gasii si pe teren si la scoala personalului. Facuse in Iugoslavia ( unde se fabricau celebrele, pe atunci LE-uri) o perioada de stagiatura, de aproape un an. Manca LE-u cu paine, ca sa ma exprim metaforic. In scoala, insira o schema uriasa de LE, pe doua table, numai din memorie ( fara nici o hartiuta ajutatoare ). Era un baiat tanar ( treizeci si un pic de ani) foarte bine pregatit, la fel de bine de educat, si deosebit de popular. Nu suferea de "greata" specifica de domn" inginer.....
De multe ori, cand ne intersectam cu alti colegi pe sectie, il puteam zari la controler, remorcand un tren de calatori, sau un accelerat de marfa.......Mai tarziu, dupa cativa ani, l-am avut in comisia de examinare anuala ( care pe atunci era mixta ) in CSG ( combinatul siderurgic )............Si hai sa-ti povestesc si o patanie personala cu domnul respectiv:
O noapte de toamna tarzie. La c.c.a 25 km de Galati, suntem opriti si garati pe o linie secundara, intr-o mica statie. Pe drumul de intoarcere, de la Ciulnita, masina numai de cap si-a facut. Aproape jumatate de drum, am stat mai mult in sala, decat in cabina, apasand cu coada pixului supapa regulatorului....Mecanicul, rupt si el de oboseala si stres. Afara erau cateva grade peste zero, poua marunt si monoton, stergatoarele "harcaiau" geamurile cu un zgomot monoton, iar ceasul vitezometrului indica 03.35. Nu te gandeai decat sa ajungi cat mai repede in triaj, sa scapi de blestematul de tren si sa arunci locomotiva in remiza. Faptul ca ne garasera pe o linie secundara, semnifica o stationare de cel putin jumatate de ora. Mecanicul imi spune;
- Costelus, nene, imi cad ochii-n gura de somn. Ma duc in postul celalat sa ma intind, macar 15 minute....
- Du-te nene, zic...La-s ca stau eu pe felie
- Sa traiesti zice el..Daca e ceva....ma scoli repede. Si pleaca in partea opusa.
Am ramas singur in cabina de conducere. Mi-am aprins o tigara si am fumat-o incet, pe indelete, la geamul intredeschis ( mecanicul nu fuma si nici nu suporta mirosul ). Ploua bacovian in continuare si se racise binisor in cabina, din pricina geamului. Am deschis caldura, am tras "taburetul" ( asta era scaunul ajutorului -un taburet, capitonat ce-i drept, dar fara spatar ) mai aproape de bord, mi-am sprijinit cu coatele fata intre palme si gandind la cate si mai cate......am adormit, visand frumos.....M-am trezit brusc si speriat, ca intr-un cosmar. Locomotiva circula si prindea din ce in ce mai multa viteza, asta deoarece scaunul meu se legana serios. M-am uitat in dreapta, catre mecanic, convins fiind ca voi suporta reprosurile lui, fata de vigilenta mea precara....Sa fac infarct, nu alta. La controler se afla o persoana necunoscuta. Cred ca mi se facusera ochii ca la broscoi, de nedumerire....
- Ce-i p..lica, te-am speriat din somn, asa-i ? Ma scuzi.....Du-te dincolo, cheama-ti mecanicul si veniti incoace....se ratoieste vocea si pret de cateva secunde, aprinde lumina in cabina.
Era inginerul "R". Probabil venise cu alt tren ( in control ) si intrebase IDM-ul daca are tren spre casa, iar acesta ii indicase ternul nostru stationat. M-am deplasat prin sala, pana la postul secund, cum se deplasau condamnatii la ghilotinare, pe timpul revolutiei franceze. Mecanicul, care sarise si el din somn,statea palid, in fata usii, iar la vedera mea, m-a intampinat "prietenos"
- Ai adormit ca boul...si a continuat cu niste "complimente" adresate mamei....
- Ce p...a mea facem acu" ?.....Am belit-o amandoi...
Asta era...o comisesem, dar faptul era implinit...Ne-am impins unul pe altul in fata ( la inaintare ) si ne-am tarat ca melcii pana in cabina de conducere...
- Bai, ce v-a trebuit atata timp ? Ori ati facut si o "baza" ceva, sa va dezmortiti......
- .....Domn" inginer...cum sa va explic...incerca mecanicul un inceput de conciliere...
- Ce sa-mi explici domn" mecanic, ce ? Poate pe care parte dormeai, sau ce ai visat ? Situatia este destul de grava, cu voi..
.....Pa masa" gandeam eu. Si asa prea multi pureci, nu aveam de gand sa fac la CFR-ul vostru de r***t.....Ce ma sictireste, e tot circul care o sa iasa de aici...comisie de ancheta, note explicative, timp pierdut....
- Maine dimineata ( mi-a intrerup el gandurile ) la ora noua, va luati amandoi frumusel de manute si va prezentati la.....( la f..tut,unde alt undeva, gandesc eu cu obida ).... retaurantul Miorita, o masa la separeu si discutam acolo...................
Primul impuls a fost sa-l iau in brate, cu tot cu scaun, de fericire. M-am abtinut si "am urlat" din toti rarunchuii: Sa traiti !!!
.....Si acum ma gandesc cu placere la omul acesta si-mi zic si acum in minte, dupa atatia ani: " Sa-i dea Dumnezeu sanatate "
Si in sfarsit, am ajuns si la "cappo di tutti cappi" cum iti promiteam. Ca si la italieni, "seful mafiei" nu putea fi decat seful de depou. Detestat personaj. S.T se numea si n-am vazut in viata mea un om mai nenorocit ca acesta. Nu am idee ce facultate terminase, sau ce specializare, insa era paralel cu tot ceea ce insemna o locomotiva ( indiferent de tip ). Era,in schimb si "secretarul organizatiei de baza", functie mare, si anevoios de obtinut, pe vremea aceea. Daca "partidul" avea incredere in el, era destul pentru a fi considerat Seful de Depou ideal. Doamna "sef de depou", era o femeiusca cu cel putin zece ani mai "frageda" si din cale afara de apriga. Bietul ST, in fata ei nu prea avea succes, asa ca se racorea si el cu "argatii" sai, de pe mosie.
Exemplificand: Nefiind participant la "siguranta circulatiei", nu-i intra in atributiunile de serviciu sarcina de "control". Asta nu insemna, ca cineva ar fi putut sa-i rapeasca aceasta "mica placere nevinovata"....Ti-am povestit ca in Brates triaj, era munca sisifica. Mecanicii de pe H-urile ce faceau serviciu acolo, nu aveau ajutori. Dupa o repriza de 2-3 ore de manevra, cand in sfarsit partida de manevra pleca la masa ( si cine a lucrat in domeniu stie prea bine ritualul si durata mesei unui navetist ) prindeau si bietii oameni, jumatate de ora pauza. Infulecau ceva la repezeala si daca alaturi, la cateva linii distanta, se mai gasea un coleg, stangeau frana de mana, opreau motorul, incuiau usile cu "patrata" si se duceau sa schimbe cateva vorbe, la o tigara cu colegul.......Atunci ataca nemilosul Rambo ( ST-adica ). La adapostul intunericului ( pentru ca numai noaptea actiona ) se furisa ca o umbra, pe langa locomotiva cu pricina. Escalada scara de acces ( pe partea "invizibila a lunii"), deszavora usa ( cu patrata lui ), se prelingea pe langa dulapul transmisiei ( lumina in cabina fiind aprinsa ), intindea o mana criminala si sustragea " carnetul de bord, in care se afla si foaia de parcurs ", apoi geanta mecanicului in care indesa si pantalonii de oras plus pantofii si ca un duh rau, se facea nevazut in noapte ( catre dubita de serviciu ) . Pana ce se dadea alarma, reusea sa mai faca 2-3 victime. Apoi, pleca la depou, unde mai prindea cateva ore de somn, la dormitor.....Saraca doamna sef de depou.... Dimineata, in tramvaiul ce te ducea in oras tocmai de la "capatul lumii" unde se afla si triajul, puteai intalnii niste personaje bizare, ce faceau deliciul calatorilor casnici, ce plecau la piata. Imbracati frumos, pana-n talie, cu sacou sau geaca si in jos, intr-o pereche mai mult sau mai putin curata, de pantaloni de salopeta, unii incaltati in papuci, altii cu pantofi scalciati sau decupati la calcaie, priveau pe geamul tramvaiului pierduti, piesajul urban, in speranta de a nu intalnii vre-un cunoscut sau vecin de mahala.......Ca sa nu mai vorbesc, ca erau si rupti de foame, lipsiti fiind de pachetele de mancare din geanta. Ajunsi la depou, asteptau ca "sefu" sa-si termine telespicherul, sa-si bea cafeaua, sa termine de glumit cu cucuvelele din birouri ( pentru ca sefu" era si mare "crai" pe deasupra ) si pe la 09.30 - 10.00 se indispunea subit, amintindu-si de "infractorii" gasiti in neregula, pe timpul noptii. Ii chema in birou si incepea sa le explice despre "omul nou, multilateral dezvoltat" la care aspira societatea comunista si despre cat de mic inseamna a fi, incat sa-ti parasesti locomotiva, lasand-o la cheremul "fortelor imperialiste" care atat asteapta. Sa saboteze, brava economie socialista.........
Bine, dupa aia, se duceau la T1, la nota explicativa si urma "tot procesul tehnologic".... Unele "victime" mai cu "cohones" cum se zice acum, dar mai ales nemembrii de partid, protestau, punandu-se in gura, cu personajul... Era exact momentul pe care il dorea. Avea o placere nebuna de a se certa, aidoma unui surugiu suparat pe vatmanul de la tramvaiul cu cai, care a clopotit prea tare, de a panicat patrupedele sale tragatoare. Daca ajungeai sa te certi cu el, se ajungea foarte repede la schimburi de injuraturi, ca pe stadion, si de o parte si de alta. Nu-l deranjau de fel. Era expert la capitolul acesta, astfel incat, cu rusine, trebuia sa bati in retragere......Acesta era domnul " sef depou " S.T.un militian, fara cascheta ...............aici am cenzurat cateva injuraturi adresate-i din toata inima.
Uite ca am reusit sa ma enervez singur, deja.......Apropo de militieni, hai, ca sa ma calmez si sa te amuz un pic, vezi faza tare aici.
Nu existau sali de antrenament, pe atunci. Vroiai sala, te apucai de box.......si primeai pumni in cap, de-ti trecea. Imi pusesem in cap ( pentru ca se apropia sezonul estival ) sa-mi lucrez nitel musculatura bratelor si pieptului, pentru ca facea impresie printre reprezentantele sexului blond. Am cautat prin toata urbea niste gantere, dar fara rezultat. La un drum de noapte, pe cand eram cu locomotiva pe canal, am avut o revelatie. La capatul canalului, frumos stivuiti, se gaseau cateva duzine de saboti. Am luat unul in mana si am ramas placut impresionat de greutatea lui. Facea, ca la 9-10 kg ( si nu m-am inselat- chiar 10 acea, pe cantar ). Am insfacat doua bucati si pentru ca din turnare, aveau niste margini ascutite, ce te raneau la mana, m-am dus in hala, si la un polizor urias, le-am ajustat corespunzator. Apoi, presat de timp, i-am dosit in niste tufe de buruieni si am plecat la treaba. A doua zi, am ajuns in depou, dupa remorcarea altui tren la intoarcere, pe la 02-03 noapte. Imi luasem masina, intre timp si o aveam parcata pe o straduta, cam la 500m distanta de gara ( se moderniza parcarea garii si toate masinile fusesera evacuate de acolo ). Mecanicul, imi spusese ca ramane la dormitor, pentru ca a doua zi avea scoala personalului. Eu, mi-am recuperat sabotii din tufisul cu pricina, i-am dosit pe fundul gentii, am aruncat peste ei salopetele si ce mai aveam si am parasit depoul, spre parcare. Nici nu trecusem bine de cladirea garii de calatori, cand, din spate, aud pasi repezi si o voce taioasa ma someaza:
- Alo, tovarasu" stai pe loc unde esti !
M-am oprit contrariat, am intors capul si am observat doi militieni, ce zoreau catre mine...Pe mama lor, mi-am zis...
- De unde vii tu la ora asta baiete ???
M-a luat tare, unul mai durduliu, cu mai multe tablite pe umar...
- De un'' sa vin, de la munca...
Rasete ca la "Benny Hill ", la ei. Alalat, mai maruntel, care era subaltern, mai avea un pic si pica pe jos. Probabil sa-i faca pe plac sefului.
- De la munca zici....ai ??? Pai si noi, venim de la o nunta...
Ala micu" sa-si inghita limba de ras
- Asculta derbedeule, zice sefu" si privirea ii devine taioasa ca otelul.
- Am terminat cu gluma. Buletinul si legitimatia de servici, daca nu te jicnesc.
( In paranteza fie spus, derbedeul, adica subsemnatul, avea parul lung pana pe ceafa, o barba de aproximativ trei saptamani, tricou si geaca de "la mama ei" o pereche jeansi Levi Straus originali si niste "ciocate" pentru care ma invidiau toti prietenii mei de la bloc)
M-am legitimat si sectoristul a examinat pe indelete, cu maxima atentie actele, mai ceva ca un vames americam. Mi le-a inapoiat vadit dezamagit si a continuat imbufnat.
- Si in gentoiul ala ce ai ??? Nu cumva ai furat ceva ???
Brusc mi-a inghetat zambetul launtric pe buze. Hait, mi-am zis. M-am ars. M-a mancat in ...sa ma leg la cap cu cei saboti.
Vazand ca tac, "Garcea" a prins curaj.
- Ia da-l incoace. Si s-a aplecat sa-l ridice.
S-a opintit scurt, covarsit de greutate si a renuntat.
- Ia lumineaza bai aici, s-a adresat mititelului.
Ala tinea lanterna si celalat scotocea, pana a dat de saboti. I-a scos pe amandoi pe trotuar si i-a aliniat frumos.
- Ce-si astia tovarasul ( si-a mai arucat o privire pe legitimatie ) mecanic ajutor locomotiva.
Brusc, am avut o revelatie salvatoare.
- Ce sa fie toarasu" militian ? Saboti pentru locomotiva...asta sunt...
- Pai si de ce mama naibii i-ai furat ??? Sau ti ia bagat cineva in geanta, fara sa stii ???
Ala micu", dai si rade...
- Da nu i-am furat de loc toarasu" Astia fac parte din inventar...asa suntem obligati, de serviciu...
- Cum adica, zice "Garcea" si-si da cascheta mai pe ceafa..
- Pai,zic, uite asa. Cand suntem cu locomotiva pe linie ( explic eu ca pentru retarzi ) si noua ni se uzeaza un sabot de franare, e grav. Adica riscam sa nu mai putem frana cu locomotia. Atunci mecanicul ajutor, care are doi saboti de rezerva in geanta,asa ca mine, ia unul dintre ei si impreuna cu mecanicul, il pune la roata cu probleme. La intoarcere, e posibil sa se mai uzeze unul, asa ca il punem si pe celalalt. Cand ajung la depou, completez rezerva, ca acum, sa-i am pregatiti pentru drumul urmator....
Amandoi ma priveau concentrati la maxim, incercand sa-si imagineze filmul relatarii....Cateva secunde liniste absoluta, apoi sefu":
- Bai si tu vrei sa spui ca cari cacaturile astea cu tine de fiecare data ??? ( Scuzati...reproducere textuala )
- Da sefu" zic...Credeti ca mie imi face placere ???
- Bai, da tampita meserie ti-ai mai gasit si tu... Du-te ma acasa si te culca.....ai de soarta ta.
Si au facut amandoi stanga-nprejur lasandu-ma cu "marfa" pe trotuar, ca la piata. Ajuns la masina, am ras de am pocnit pret de 10 minute, pana ce am reusit sa-mi revin........................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu