...Bai tata, ce viata... Am uitat mintenas cata suferita am suportat din pricina "ciorii". De aproape o saptamana, mi-am "reperat onoarea...daca pot pentru ca sa zic.." Sunt "scrib" cu statut special. Ma doare la basca de colegii mei, fututii ( vorba Margaritului )... Am "mesterit" deja cateva harti, si "tatuca" nu ma mai scoate din "superlative". La capitolul "Completare Ordin de Zi pe Unitate" am facut impresie maxima, astfel incat, aidoma unei pase ( din Vidin ) ma lafai in sala de "sedinte operative", dedicate in exclusivitate activitatilor mele... Sunt un jupan... Ma duc la masa cand vrea "muschiul" meu, la culcare cand "mi se culca"...si deja, prietenia cu broscoiul brailean imi face impresia ca imi cam dauneaza noului meu "statut social"...Bai, da bou am mai fost...Atunci cand, din dispozitia comandantului, noi aia, vreo 7-8 cu liceul, din tot ciclul unu', am avut oportunitatea de a ne alege viitorul "post de lucru"...eu ca, coclitu'..am optat pentru "operator statie" numa' la gandul ca o sa fac armata cat mai departe de ofiteri, subofiteri si "alte fudulii pe moate"... Fraier mare...Ii vad pa astia.."plansetistii pulii " cum "se invart" nonsalant printre ofiterimea unitatii, si cum fac glumite si se trag de putulici, unii cu altii... Mare bou am fost...ca de obicei....Da' nu-i nimic.." Sapa frate, sapa, sapa pana dai de apa"...Eu am dat de apa deja...
Ma iertati... Este trecut de ora 21.30.. Ieri am primit "pachet" de acasa. Pe langa cateva "bunaciuni culinare"si un carton de "Snavov", ai mei au "strecurat"...intr-un cozonac fals ( perchezitia s-o ia in...ura ) o sticla de coniac Ovidiu... Mare si indragit poet...cu patruzeci de grade, militare, la "umbra". I-am "ascultat versurile" de unul singur, astfel incat...sincer, la aceasta ora din noapte..sunt cam ...nitel baut. Ei si !!! Din continutul sticlei nu a mai ramas mare lucru. Ar trebui sa ma duc la culcare, dar nu prea am chef. In noaptea asta S.S.C. este boul de Margarit. Cred ca o intru in dormitor dupa ora 22.00...cand deja dorm toti. Pe unul dintre peretii camerei sta un cuier. In el, spanzurata o manta de-a comandantului si pe policioara de deasupra, se odihneste o sapca cu frunze de laur...Ma impopotonez cu ele si ma privesc in oglinda...Nu, pe bune...Chiar mi-ar sta bine ca maior...Vis a vis ( intre cele doua laturi formate de "U-ul" cladirii se afla corpul de garda si langa el, sala de baie si centrala...Hobbit-ul care bantuie in lumea asta intunecata si misterioasa are un nume...Miron.
Soldatul Miron este o "aratare" de cca 1.65 inaltime...asta doar atunci cand incearca sa ia "pozitia de drepti"...in restul timpului, coloana vertebrala, usor incovoiata, ii mai rapeste cativa cm. din dimensiunea pe verticala...Ca si cum, statura "impozanta" nu i-ar fi fost deajuns, diavolul care a asistat la nasterea lui, in cine stie ce sopron, a hotarat sa-l mai "binecuvanteze" si cu un ten masliniu, un nas coroiat si o dictie defectuoasa...La capitolul educatie, tot meritul a fost insa a "ursitului"...care cu eforturi supraomenesti, a reusit sa treaca de ciclul primar cu o jumatate de clasa, dupa care, rapus de "surmenaj intelectual" a abandonat bancile ( si asa incomode ) ale scolii.
Dupa perioada de instructie in vederea depunerii juramantului, Miron, si-a gasit locul mult visat, sub soare si "protectia" sub aripa Bunicului ( un veteran caruia din pricina catorva luni de "reeducare" in batalionul disciplinar, ii fusese prelungit stagiul militar in mod corespunzator ) in labirintul intunecos de tevi, robinete, vane si boilere in care un claustrofob ar fi inebunit, pur si simplu..Nu era cazul "hobbit-lui" Miron, care se invartea in lumea asta intunecata precum pestele in apa. "Bunicului" in sfarsit, i-a venit, intr-un tarziu, ordinul de "liberare", astfel incat Miron, s-a trezit, cu mult inainte de termenul oficial, stapan al regatului intunericului..
N-o fi suferit el de "claustrofobie", biet Miron, in schimb era terorizat de "gradofobie" ( termen medical, inventat de subsemnatul, definind frica paralizanta fata de gradele superioare, in armata)...Margarit cunoscand "boala" sarmanului soldat, facea tot posibilul sa-i alimenteze fobia... Dormitorul bibanilor, jumatate de ora inainte de "stingere"..Caporalul, cauta din priviri o "marioneta" pentru reprezentatia de seara... Ezita pret de cateva clipe, apoi se hotaraste:
- Soldat Miron, la mine !
Soldatul derapeaza printre sapatiile inguste dintre paturi si se prezinta in fata gradatului...
- Solndat Miron, la ord'nele dumneavoastra, sa traiti !
- Soldat Miron...incepe caporalul, deosebit de amabil...In seara asta, neavand ce face, am trecut prin sala de baie....Mai bine nu treceam, pentru ca era sa inebunesc la ce am observat, in fuga - ca daca era sa te scobesc cu "boldu", era jale - pe acolo...
- Ca...incerca Miron sa intervina...
- Taci in pizda matii, pula cu urechi ce esti !!! Acu' eu mananc cacat...si tu stai cu gura cascata si asculti...futu-ti mortii matii de biban nenorocit...
Miron a intrat deja jumatate de metru in cimentul pardoselii..
- Bai, scamatorule, ca ai reusit sa ma scoti din pepeni....Ce pizda matii e mizeria aia din sala de baie ???
Miron, trage o gura de aer proaspat si incerca sa se justifice, cu vocea lui ptigaiata si defectul grotesc de pronuntie a grupurilor de consoane ascutite, gen " che-chi, ghe-ghi " asa cum crede el de cuviinta, mai convingator ...
- Toaresu' caporal ca ci vina al io, daca golanii aistia arunca cistoacilii in ciuvete si sa cisa la dusuri...ca ci sa li fac io...toata ziulica li strang, da ei li face la loc...
- Drepti !!! Se chisa la dusuri zici ??? Tine-i de ...la Miroane si du-i la WC,sa faca unde trebuie, mortaciunea pamantului...
Dormitorul hohoteste de ras...
- Ai noroc Miroane, ca eu sunt un om cu suflet mare...colegii tai pot sa confirme...
Asa e...asa e...intareste grupa de "caini comunitari"...
- Bai soldat...asta e ultimu' avertisment...Daca da dracu' si o singura data mai gasesc mizerie in baie, iti dau cuvantul meu ca te fac sef de cocina la "studenti"...si ai sa ranesti la ei pana la liberare...
Miron inghite "papara", stacojiu la fata si adanc mahnit in suflet...Dumnezeu se vede treaba ca atunci cand el a fost conceput, era in concediu de odihna...Prea si-au batut joc ursitoarele de el...Apoi, in mintea rudimentar dezvoltata a soldatului se produce un fel de "bing-bang" al neuronilor inteligenti din tartacuta sa...Gasise ca prin miracol modul de riposta, non violent, la magariile "camarazilor"...
Prima sambata de dupa "mustruluiala", in care se executa "programul de baie" ...Cum e normal si firesc, in seria intai intra "veteranii" urmand ca in seria a doua, la randul ei impartita in doua grupe de cate zece..."bibanii". Fiecare serie are dreptul la cincisprezece minute de balaceala, cronometrate dupa ceas. Nici mai mult, nici mai putin.. Veteranii din seria intai, au terminat...Se instaleaza in sala de dusuri primul grup de zece racani...Afara inca este frig...In incapere e cald si aburul prietenos te gadila intr-un mod placut si perves in zonele intime... Zece racani se aliniaza in graba in cele zece despartituri in perete, deasupra carora, zece tevi ruginite asteapta desfatarea "agentului termic"...Apa, incepe sa curga, indecisa inca in privinta temperaturii, peste crestetele soldatilor..Cei mai isteti, prind a se sapunii la urgenta, pentru a profita cat mai mult de suvoiul cald, desfatator, ce urma sa se reverse...E minunat...Uiti de toate supararile si angoasele...Doamne....Deodata soc !!! Un suvoi de sloiuri reci ca moartea ii loveste in tartacute..
- Centralist !!! Futu-ti....si un cor de injuraturi porcoase, cu trimitere catre anatomia intima a "doamnei" Miron, mama, originile indepartate ale fiului si diferite perversiuni sexuale la care ar trebui sa se astepte cat de curand faptasul se aclameaza pe diferite tonalitati, la unison..
Macelarul, cu tenul sau slab pigmentat si foarte expus la variatiile de temperatura e cel mai vehement..
- Miroane..bisericuta si cristosii matii...iti tai coaiele si ti le bag in gura, avortatule !!! Da drumu' mai repede la apa calda !!!
Mintenas, teava ruginita cu pretentii de dus, isi schimba brusc optiunea...si un suvoi de apa oparita, se pravaleste aidoma cazanelor cu smoala topita, varsate in scufitele invadatorilor barbari ai cetatilor medievale..Urlete, zbierete, aburi de apa incinsa...Trimiteri catre partile anatomice ale "doamnei" Miron, mama...Apoi, in ultimele cinci minute ramase, ca prin minune, totul reintra in normalitate si dusul se incheie cu bine...Grupa a doua, are parte de un tratament identic, cu singura deosebire ca pentru ea, surpriza incepe cu apa oparita....
Un "comando" ad-hoc organizat la urgenta, cauta sa prinda si sa pedepseasca "criminalul"...Fara sansa...Cotloanele centralei, tunelurile de tevi, boilerele si camarutele acestora fac "hobbit-ul" invizibil privirilor muritorilor...Nu dam cu ochii de soldatul Miron, decat dupa vreo trei zile...si atunci, deja gandurile "ucigase" au pierit...Nu se mai ia nimeni de el...Paradoxal !!! In urmatoarea sambata executam un "program de baie" ca la carte, cu apa numai buna de "balacit" ...ba chiar uitata "deschisa" mai bine de un minut peste durata obligatorie...Hobbit-ul nostru, ne invata cum ca daca vrem a trai in "armonie", trebuie musai sa-i lasam si pe altii, din alte lumi subpamantene sa traiasca.....
...Toata lumea sa traiasca, numai noi sa nu murim !!! Mama ce vesel sunt...Ma doare-n pix de parasuta care m-a uitat si se "cotobaneste" cu cine stie dracu' se nimereste...Ma doare la basca ca mai am inca trei sute si ceva de zile pana la liberare...ca in principiu, ma bantuiau ganduri sinucigase, dupa ce in prealabil imi veneau fel de fel de idei de "omoruri in masa"...Pasarelele ciripesc...cirip cirip...Tomita Caragiu...' la mea...am terminat toata sticla..Ma intolesc iarasi cu mantaua si sapca maiorului...Dracu' nu ma lasa in pace.. Ia sa-l bag eu pe Miron in "lichituri"..."licituri...cum ar zice el " si sa o fac pe "doamna" Miron ( aia, incaltata cu gumari si neinbaiata de sase luni ) sa-i "toarne cositorul"...
Ies pe furis din cladirea comandamentului...Santinela din "prepeleac" priveste catre alte zari, probabil... Trec pe langa corpul de garda si intru tiptil in spatiul "pamantului de mijloc" al hobbit-ului... Trupul mi se destinde..Sunt o uriasa umbra de maior... Imi lipseste "cravasa" si monoclul... Pasesc ferm si cu tupeu, prin obiectiv...O umbra precauta, se scurge din intuneric, catre lumina, intrigata de spectacolul ce se desfasoara... Ajung in "bataia" unui tub de neon orbitor...Miron ajunge si el, in acelasi loc, odata cu mine.. Apuca sa zareasca sapca impopotonata cu frunze de laur, si mantaua cu stea proeminenta..."Gradofobia" pune stapanire pe el instantaneu... Fuge mancand pamantul, urland din toti bojoci:
Toaresu' Maior !!! Toaresu' Maior !!!...Ajunge in sfarsit in corpul rezervat dormitoarelor si reuseste sa tranteasca in goana lui nebuna, plantonul, alarmat de strigate, ivit in calea lui....Acesta, retine ca ar fi vorba "in propozitie" despre tovarasul maior - comandantul unitatii - care, bineinteles s-ar afla incognito in "perimetru" pentru a testa vigilenta bravilor "aparatori ai patriei" si cu de la sine putere incepe la randul sau a striga din toti bojocii :
- Alarmaaaaaa !!! Alarmaaaaa !!!
Se dezlantuie iadul... Caporalii racnesc...Efectivul se buluceste sa intre in echipamentul de lupta, ofiterul de serviciu pe unitate alearga debusolat pe coridoare....
Imi trece instantaneu si mama urmei de euforie bahica si panica cum ca "am belit plua" pune stapanire pe mine...Scot la urgenta mantaua de pe mine, ascund sapca sub ea si dispar in noapte, ca magarul...in "chilia" mea...
Tarziu...prea tarziu...Unitatea deja incepe a se alinia pe platou...Ordinele se latra scurt si cateva minute mai tarziu, toata suflarea UM 01959 R, asteapta prezenta comandantului, care sa le certifice ori ba, reusita sau esecul exercitiului nocturn...
Comandantul, doarme linistit la acea ora, in patul sau conjugal, fara sa banuiasca nimic din agitatia creata in numele sau....Epigonul insa...e cufurit tot...Gurile de balaur ale iadului l-au aspirat din paradisul abia castigat si l-au aruncat in cazanul negru smolit, al disperarii...
Ofiterul de serviciu astepata un timp pe platou aparita comandantului...Pulimea tremura somnoroasa si injura in gand...Cum tovarasul comandant intarzie sa apara, O.S. isi face curaj ( incalcand fisa postului ) si se duce dupa el....Mascarada iese la iveala si impostorul este demascat...Sunt iute "arestat" in corpul de garda, unde imi petrec restul ( de cacat ) al noptii..
A doua zi dimineata sunt chemat in fata tribunalului "inchizitiei"... Inchizitorul sef este, cum era de asteptat capitanul Bounegru. Isi sustine pledoaria si recomanda "curtii" pedepsirea exemplara a "diversionistului care a incercat sa destabilizeze capacitatea de lupta si moralul de neclintit a militarilor unitatii 01959 R Dumbraveni"... Cele cinci zile de arest in garnizoana batalionului din Botosani se transforma in cele din urma, prin bunavointa "tatucului" in doar cinci zile de "salubrizat" sectorul zootehnic, ramura porcine, scurtarea la nivelul zero, a podoabei capilare si consemnarea timp de o luna in unitate....
Si uite asa, din inaltimile ozonate ale "elvetiei" cazone, aterizez pe burta, intr-un maldar de excremente porcine, la cheremul si batjocura "gradelor" macaronate si camarazilor dornici de "platit polite"....Adio mama, completare "Ordin de zi"...adio tata, "harti"...totul se intoarce la "origini"....
Ma iertati... Este trecut de ora 21.30.. Ieri am primit "pachet" de acasa. Pe langa cateva "bunaciuni culinare"si un carton de "Snavov", ai mei au "strecurat"...intr-un cozonac fals ( perchezitia s-o ia in...ura ) o sticla de coniac Ovidiu... Mare si indragit poet...cu patruzeci de grade, militare, la "umbra". I-am "ascultat versurile" de unul singur, astfel incat...sincer, la aceasta ora din noapte..sunt cam ...nitel baut. Ei si !!! Din continutul sticlei nu a mai ramas mare lucru. Ar trebui sa ma duc la culcare, dar nu prea am chef. In noaptea asta S.S.C. este boul de Margarit. Cred ca o intru in dormitor dupa ora 22.00...cand deja dorm toti. Pe unul dintre peretii camerei sta un cuier. In el, spanzurata o manta de-a comandantului si pe policioara de deasupra, se odihneste o sapca cu frunze de laur...Ma impopotonez cu ele si ma privesc in oglinda...Nu, pe bune...Chiar mi-ar sta bine ca maior...Vis a vis ( intre cele doua laturi formate de "U-ul" cladirii se afla corpul de garda si langa el, sala de baie si centrala...Hobbit-ul care bantuie in lumea asta intunecata si misterioasa are un nume...Miron.
Soldatul Miron este o "aratare" de cca 1.65 inaltime...asta doar atunci cand incearca sa ia "pozitia de drepti"...in restul timpului, coloana vertebrala, usor incovoiata, ii mai rapeste cativa cm. din dimensiunea pe verticala...Ca si cum, statura "impozanta" nu i-ar fi fost deajuns, diavolul care a asistat la nasterea lui, in cine stie ce sopron, a hotarat sa-l mai "binecuvanteze" si cu un ten masliniu, un nas coroiat si o dictie defectuoasa...La capitolul educatie, tot meritul a fost insa a "ursitului"...care cu eforturi supraomenesti, a reusit sa treaca de ciclul primar cu o jumatate de clasa, dupa care, rapus de "surmenaj intelectual" a abandonat bancile ( si asa incomode ) ale scolii.
Dupa perioada de instructie in vederea depunerii juramantului, Miron, si-a gasit locul mult visat, sub soare si "protectia" sub aripa Bunicului ( un veteran caruia din pricina catorva luni de "reeducare" in batalionul disciplinar, ii fusese prelungit stagiul militar in mod corespunzator ) in labirintul intunecos de tevi, robinete, vane si boilere in care un claustrofob ar fi inebunit, pur si simplu..Nu era cazul "hobbit-lui" Miron, care se invartea in lumea asta intunecata precum pestele in apa. "Bunicului" in sfarsit, i-a venit, intr-un tarziu, ordinul de "liberare", astfel incat Miron, s-a trezit, cu mult inainte de termenul oficial, stapan al regatului intunericului..
N-o fi suferit el de "claustrofobie", biet Miron, in schimb era terorizat de "gradofobie" ( termen medical, inventat de subsemnatul, definind frica paralizanta fata de gradele superioare, in armata)...Margarit cunoscand "boala" sarmanului soldat, facea tot posibilul sa-i alimenteze fobia... Dormitorul bibanilor, jumatate de ora inainte de "stingere"..Caporalul, cauta din priviri o "marioneta" pentru reprezentatia de seara... Ezita pret de cateva clipe, apoi se hotaraste:
- Soldat Miron, la mine !
Soldatul derapeaza printre sapatiile inguste dintre paturi si se prezinta in fata gradatului...
- Solndat Miron, la ord'nele dumneavoastra, sa traiti !
- Soldat Miron...incepe caporalul, deosebit de amabil...In seara asta, neavand ce face, am trecut prin sala de baie....Mai bine nu treceam, pentru ca era sa inebunesc la ce am observat, in fuga - ca daca era sa te scobesc cu "boldu", era jale - pe acolo...
- Ca...incerca Miron sa intervina...
- Taci in pizda matii, pula cu urechi ce esti !!! Acu' eu mananc cacat...si tu stai cu gura cascata si asculti...futu-ti mortii matii de biban nenorocit...
Miron a intrat deja jumatate de metru in cimentul pardoselii..
- Bai, scamatorule, ca ai reusit sa ma scoti din pepeni....Ce pizda matii e mizeria aia din sala de baie ???
Miron, trage o gura de aer proaspat si incerca sa se justifice, cu vocea lui ptigaiata si defectul grotesc de pronuntie a grupurilor de consoane ascutite, gen " che-chi, ghe-ghi " asa cum crede el de cuviinta, mai convingator ...
- Toaresu' caporal ca ci vina al io, daca golanii aistia arunca cistoacilii in ciuvete si sa cisa la dusuri...ca ci sa li fac io...toata ziulica li strang, da ei li face la loc...
- Drepti !!! Se chisa la dusuri zici ??? Tine-i de ...la Miroane si du-i la WC,sa faca unde trebuie, mortaciunea pamantului...
Dormitorul hohoteste de ras...
- Ai noroc Miroane, ca eu sunt un om cu suflet mare...colegii tai pot sa confirme...
Asa e...asa e...intareste grupa de "caini comunitari"...
- Bai soldat...asta e ultimu' avertisment...Daca da dracu' si o singura data mai gasesc mizerie in baie, iti dau cuvantul meu ca te fac sef de cocina la "studenti"...si ai sa ranesti la ei pana la liberare...
Miron inghite "papara", stacojiu la fata si adanc mahnit in suflet...Dumnezeu se vede treaba ca atunci cand el a fost conceput, era in concediu de odihna...Prea si-au batut joc ursitoarele de el...Apoi, in mintea rudimentar dezvoltata a soldatului se produce un fel de "bing-bang" al neuronilor inteligenti din tartacuta sa...Gasise ca prin miracol modul de riposta, non violent, la magariile "camarazilor"...
Prima sambata de dupa "mustruluiala", in care se executa "programul de baie" ...Cum e normal si firesc, in seria intai intra "veteranii" urmand ca in seria a doua, la randul ei impartita in doua grupe de cate zece..."bibanii". Fiecare serie are dreptul la cincisprezece minute de balaceala, cronometrate dupa ceas. Nici mai mult, nici mai putin.. Veteranii din seria intai, au terminat...Se instaleaza in sala de dusuri primul grup de zece racani...Afara inca este frig...In incapere e cald si aburul prietenos te gadila intr-un mod placut si perves in zonele intime... Zece racani se aliniaza in graba in cele zece despartituri in perete, deasupra carora, zece tevi ruginite asteapta desfatarea "agentului termic"...Apa, incepe sa curga, indecisa inca in privinta temperaturii, peste crestetele soldatilor..Cei mai isteti, prind a se sapunii la urgenta, pentru a profita cat mai mult de suvoiul cald, desfatator, ce urma sa se reverse...E minunat...Uiti de toate supararile si angoasele...Doamne....Deodata soc !!! Un suvoi de sloiuri reci ca moartea ii loveste in tartacute..
- Centralist !!! Futu-ti....si un cor de injuraturi porcoase, cu trimitere catre anatomia intima a "doamnei" Miron, mama, originile indepartate ale fiului si diferite perversiuni sexuale la care ar trebui sa se astepte cat de curand faptasul se aclameaza pe diferite tonalitati, la unison..
Macelarul, cu tenul sau slab pigmentat si foarte expus la variatiile de temperatura e cel mai vehement..
- Miroane..bisericuta si cristosii matii...iti tai coaiele si ti le bag in gura, avortatule !!! Da drumu' mai repede la apa calda !!!
Mintenas, teava ruginita cu pretentii de dus, isi schimba brusc optiunea...si un suvoi de apa oparita, se pravaleste aidoma cazanelor cu smoala topita, varsate in scufitele invadatorilor barbari ai cetatilor medievale..Urlete, zbierete, aburi de apa incinsa...Trimiteri catre partile anatomice ale "doamnei" Miron, mama...Apoi, in ultimele cinci minute ramase, ca prin minune, totul reintra in normalitate si dusul se incheie cu bine...Grupa a doua, are parte de un tratament identic, cu singura deosebire ca pentru ea, surpriza incepe cu apa oparita....
Un "comando" ad-hoc organizat la urgenta, cauta sa prinda si sa pedepseasca "criminalul"...Fara sansa...Cotloanele centralei, tunelurile de tevi, boilerele si camarutele acestora fac "hobbit-ul" invizibil privirilor muritorilor...Nu dam cu ochii de soldatul Miron, decat dupa vreo trei zile...si atunci, deja gandurile "ucigase" au pierit...Nu se mai ia nimeni de el...Paradoxal !!! In urmatoarea sambata executam un "program de baie" ca la carte, cu apa numai buna de "balacit" ...ba chiar uitata "deschisa" mai bine de un minut peste durata obligatorie...Hobbit-ul nostru, ne invata cum ca daca vrem a trai in "armonie", trebuie musai sa-i lasam si pe altii, din alte lumi subpamantene sa traiasca.....
...Toata lumea sa traiasca, numai noi sa nu murim !!! Mama ce vesel sunt...Ma doare-n pix de parasuta care m-a uitat si se "cotobaneste" cu cine stie dracu' se nimereste...Ma doare la basca ca mai am inca trei sute si ceva de zile pana la liberare...ca in principiu, ma bantuiau ganduri sinucigase, dupa ce in prealabil imi veneau fel de fel de idei de "omoruri in masa"...Pasarelele ciripesc...cirip cirip...Tomita Caragiu...' la mea...am terminat toata sticla..Ma intolesc iarasi cu mantaua si sapca maiorului...Dracu' nu ma lasa in pace.. Ia sa-l bag eu pe Miron in "lichituri"..."licituri...cum ar zice el " si sa o fac pe "doamna" Miron ( aia, incaltata cu gumari si neinbaiata de sase luni ) sa-i "toarne cositorul"...
Ies pe furis din cladirea comandamentului...Santinela din "prepeleac" priveste catre alte zari, probabil... Trec pe langa corpul de garda si intru tiptil in spatiul "pamantului de mijloc" al hobbit-ului... Trupul mi se destinde..Sunt o uriasa umbra de maior... Imi lipseste "cravasa" si monoclul... Pasesc ferm si cu tupeu, prin obiectiv...O umbra precauta, se scurge din intuneric, catre lumina, intrigata de spectacolul ce se desfasoara... Ajung in "bataia" unui tub de neon orbitor...Miron ajunge si el, in acelasi loc, odata cu mine.. Apuca sa zareasca sapca impopotonata cu frunze de laur, si mantaua cu stea proeminenta..."Gradofobia" pune stapanire pe el instantaneu... Fuge mancand pamantul, urland din toti bojoci:
Toaresu' Maior !!! Toaresu' Maior !!!...Ajunge in sfarsit in corpul rezervat dormitoarelor si reuseste sa tranteasca in goana lui nebuna, plantonul, alarmat de strigate, ivit in calea lui....Acesta, retine ca ar fi vorba "in propozitie" despre tovarasul maior - comandantul unitatii - care, bineinteles s-ar afla incognito in "perimetru" pentru a testa vigilenta bravilor "aparatori ai patriei" si cu de la sine putere incepe la randul sau a striga din toti bojocii :
- Alarmaaaaaa !!! Alarmaaaaa !!!
Se dezlantuie iadul... Caporalii racnesc...Efectivul se buluceste sa intre in echipamentul de lupta, ofiterul de serviciu pe unitate alearga debusolat pe coridoare....
Imi trece instantaneu si mama urmei de euforie bahica si panica cum ca "am belit plua" pune stapanire pe mine...Scot la urgenta mantaua de pe mine, ascund sapca sub ea si dispar in noapte, ca magarul...in "chilia" mea...
Tarziu...prea tarziu...Unitatea deja incepe a se alinia pe platou...Ordinele se latra scurt si cateva minute mai tarziu, toata suflarea UM 01959 R, asteapta prezenta comandantului, care sa le certifice ori ba, reusita sau esecul exercitiului nocturn...
Comandantul, doarme linistit la acea ora, in patul sau conjugal, fara sa banuiasca nimic din agitatia creata in numele sau....Epigonul insa...e cufurit tot...Gurile de balaur ale iadului l-au aspirat din paradisul abia castigat si l-au aruncat in cazanul negru smolit, al disperarii...
Ofiterul de serviciu astepata un timp pe platou aparita comandantului...Pulimea tremura somnoroasa si injura in gand...Cum tovarasul comandant intarzie sa apara, O.S. isi face curaj ( incalcand fisa postului ) si se duce dupa el....Mascarada iese la iveala si impostorul este demascat...Sunt iute "arestat" in corpul de garda, unde imi petrec restul ( de cacat ) al noptii..
A doua zi dimineata sunt chemat in fata tribunalului "inchizitiei"... Inchizitorul sef este, cum era de asteptat capitanul Bounegru. Isi sustine pledoaria si recomanda "curtii" pedepsirea exemplara a "diversionistului care a incercat sa destabilizeze capacitatea de lupta si moralul de neclintit a militarilor unitatii 01959 R Dumbraveni"... Cele cinci zile de arest in garnizoana batalionului din Botosani se transforma in cele din urma, prin bunavointa "tatucului" in doar cinci zile de "salubrizat" sectorul zootehnic, ramura porcine, scurtarea la nivelul zero, a podoabei capilare si consemnarea timp de o luna in unitate....
Si uite asa, din inaltimile ozonate ale "elvetiei" cazone, aterizez pe burta, intr-un maldar de excremente porcine, la cheremul si batjocura "gradelor" macaronate si camarazilor dornici de "platit polite"....Adio mama, completare "Ordin de zi"...adio tata, "harti"...totul se intoarce la "origini"....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu