Ion, se pensionase prin "99. Sotia lui Maria, ramasa fara serviciu cu cativa ani inainte, in urma multiplelor privatizari "de succes" ale guvernelor postrevolutionare, pentru a-si completa vechimea in "cartea de munca", hotarase, de comun acord cu sotul, sa devina asistenta maternala pentru un copil necajit, abandonat in sistemul nostru corupt de asistenta sociala.
Asa a ajuns Aurel in casa lor. Ion a mormait nemultumit cateva zile, pentru disconfortul creat, dar Maria, muiere apriga, l-a pus mintenas cu "botul pe labe"..Avea prea multe "pacate" la activ, de spalat sotul ei, deci impotrivirea era din start, sortita esecului.
Copilasul, subtirel, anemic si usor retardat s-a aciuat ca un pui de vrabie pe langa casa lor. Maria isi luase foarte in serios rolul de asistent si nu-l scapa o clipa din ochi. L-a spalat, l-a imbracat frumusel ( atat cat isi puteau permite) si a inceput sa se chinuie cu el, incercand sa-l educe. Acuma, cu educatia era mai greu pentru Aurel. Ca sa priceapa ceva nou, trebuia sa-l iei incet, cu binisorul, sa-l lasi sa se concentreze si sa priceapa. Pricepea greu si uita repede, cum se spune. Si totusi, cu ajutorul femeii, Aurel ajunsese, incet, incet prin clasa a saptea, intr-o scoala ajutatoare.
Ion, in timpul sau liber, repara Dacii, la garajul pe care-l avea in spatele blocului sau. Ce era al lui, era. Autoturismul Dacia, nu avea secrete pentru el. Nu exista operatiune pe care sa nu o poata face. Motor, cutie de viteze, planetare, directie, suspensie, electrica...orice, in afara de tinichigerie, pentru care nu dispunea nici de spatiu nici de sculele aferente.
Aurel, dupa ce venea de la scoala si statea la masa, ii cerea voie mamasi sa se duca la garaj, la "tata".
La garaj era, de regula multa lume. Ion meseriasul, Petrica, prietenul si ajutorul sau, clientul si inca unu, doi gura casca, ce-si dau si ei cu inevitabil cu parerea, cand cineva mestereste. Piesele demontate ( din motor ) erau depozitate intr-o tava cu motorina, pentru degresare. Aurel, se strecura in dreptul ei si le studia meticulos, una cate una, scotandu-le din lichidul murdar, una cate una si minunandu-se de fiecare in parte.
Petrica, prietenul, ca sa-si rada de el il atentiona;
- Aurele, in p...a matii, vezi ca esti numai muci la nas. Pune mana si te sterge, nesimtitule !
Aurel, saracu' isi trecea dosul mainii murdare dintr-o parte in alta a nasului, crezand ca se curata, cand in realitate intindea pe fata toata vaselina murdara din cutia in care se jucase...Asistenta, pe burta de ras...
Ion se enerva ( abia astepta de fapt sa scape de el ) si-l expedia acasa:
- Pleaca-n p...a matii de bou, la mata. Te-ai murdarit ca prostu'', dobitocule
Aurel pleca acasa, trist ca renunta la distractie si ca in mod sigur, o sa si-o ia si de la masa, nervoasa ca-l vede murdar...
In putinele lui momente de compasiune, Ion a incercat, cat de cat sa si-l apropie si sa-l priveasca ca pe un copil, totusi. Momentele lui de compasiune, insa a fost foarte putine si neconvingatoare.
Imi povestea odata, ca-l luase cu el, la tara, unde traia o sora de-a lui, si bietul Aurel, copil crescut intre patru pereti, ajuns in ograda spatioasa, facuse un adevarat soc de groaza, nu la vederea cainelui, vitelului sau porcului din batatura, Aurel se ingrozise de...gaini. El care nu vazuse gaina niciodata, o asimilase in mintea lui confuza ca pe o creatura deosebit de periculoasa. Sau cine stie. Poate mintea lui primitiva, vazuse in galinacee pe ruda ei indepartata, dinozaurul....
Seara, la culcare, Aurel era supravegheat strict de Maria. Dupa masa de seara, se mai juca nitel prin casa, apoi, musai trebuia sa se duca la baie, sa se spele pe fata si pe corp, bana la brau ( asta daca nu era cazul de dus ) sa-si spele dintii si la urma sa-si puna pijamalele curate si sa se bage in pat. Maria tinea la el, asa cum era el, batut de soarta si inca mai spera sa "scoata ceva din el" dar in privinta regulilor instituite chiar de ea, era foarte severa.
Intr-o seara, inainte de culcare, Aurel il prinsese pe "tata" in toane bune. Se strecurase ca un animalut orfan, in camera si patul lui ( in apartamentul lor, fiecare dormea separat...nu spui de ce, prea multe detalii ) si stateau de vorba "ca intre barbati" despre masini, biciclete, fete...cine mai stie ce. Maria, cu ochii pe ceas. La 21.00, suna alarma:
- Aurel, in cinci minute sa te gasesc in baie !
Aurel, profund dezamagit pentru intreruperea savuroasei conversatii, priveste rugator catre "tata'"/
Tata-i face cu ochiul si-l incurajeaza:
- Laso-n pace Aurele, fa-te ca nu o auzi.
Aurel, incurajat, se relaxeaza si-si cauta o pozitie mai comoda, alaturi de "tata", pe care-l percepe ca pe un salvator... Dar, nu trec doua minute si:
- Aureleee ! Daca in cinci secunde nu esti in baie, ai pus-o !!!
Aurel priveste panicat catre "tata".
- Dao-n p..a mea Aurele ! Las-o sa manance rahat ! N-o baga in seama....
Curajul lui Aurel insa se dusese pe "apa sambetei". Se ridica mahnit din locul cucerit si se adreseaza "tatalui":
- Daaa...zici tu asa...Da nu pe tine te bate mama.. Ce-ti pasa tie... Si pleaca distrus, catre camera de baie....
Aurel, copil nevinovat si nedorit nici macar de mama lui naturala...Un an mai tarziu, Maria a murit, rapusa de boala si suparare...Ion, si-a gasit ( ce-i drept, dupa perioada regulamentara de doliu ) alta Marie, iar Aurel, copilul nedorit nici macar de ingeri a ajuns iarasi in centrul de plasament, unde-i harazise soarta nedreapta inca de la inceput sa fie...
Dupa cativa ani, l-am vazut pe Aurel intr-un autobuz. L-am recunoscut imediat. El, nu m-a recunoscut si cred ca nici macar nu ma mai tine minte. Timpul parca s-a oprit pentru el in ziua cand a murit Maria. Desi are cel putin 19 ani, nu-i dai mai mult de 14. E firav, subtirel si prost hranit. Il "bate vantul", cum se spune, dar, ca si o reminiscenta a educatiei primita in singura casa de oameni in care a avut sansa sa locuiasca, e curat, imbracat cu un costumas capatat candva si mic deja pe el, camasa si cravata... Macar pentru atat, Maria poate fi consolata... Aurel, copilul ignorat de Dumnezeu....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu