Ora de romana
Era ziua tezei la romana si ca orice zi de teza, crea emotii… Profesor in acea clasa de liceu, ne era Domnul (cu majuscula) Caragea Vasile - nea’ Lica, cum ii spuneau gurile (nu rele) mai libertine ale scolii. Era un barbat rasat, cu o tinuta vesnic eleganta, dar sobra, ce impunea respect. Sa fi tot avut pe la 45 de ani la activ pe atunci. Nea’ Lica avea un set de reguli stricte, pe care ni le comunicase din prima ora de curs tinuta cu noi:
Nota zece, este doar nota profesorului. Niciodata un elev, cat ar fi el de pregatit, nu poate aspira la ea.
Cine se considera nepregatit pentru lectia din ziua respectiva, se poate scuza, la inceputul orei de curs…Inainte de a fi chemat la catedra.
Este admisa o singura scuza pe trimestru.
Cel/cea care deranjeaza ora de curs, indiferent cu ce, va parasii clasa. In catalog va fi trecut absent, iar atunci cand va fi “ascultat” i se vor scadea doua puncte din nota meritata.
Celui/ celei ce lipseste la teza (fara o motivare temeinica) in se vor scade trei puncte din nota obtinuta la corectare, dupa ce va sustine proba…
Si mai erau vreo doua, dar nu le mai tin minte..
Eu mai avusesem o mica “disputa” cu persoana dumisale, la teza din primul trimestru, al acelui an scolar. Atunci, imi picase sa fac nu mai stiu ce analiza a poeziei “Testament” scrisa de Tudor Arghezi…Pranteza - formula niste subiecte de te cruceai - Chiar el spunea, cu gurita lui: “domnilor, puteti incepe sa va etalati cunostintele. Va rog sa nu va chinuiti sa copiati din cartile de sub pupitru. Le puteti pune alaturi de voi, daca credeti ca asta va este de folos..Si nu glumea de fel..
Revenind..Nu imi placea absolut de loc mos Arghezi, cu “baronii” lui cu tot si obedienta fata de partidul comunist. Dar, pentru ca aveam “ureche muzicala” si versurile din “Testament” aveau ceva de “slagar” in ele, o invatasem pe de rost, pe toata, extrem de usor. Asa incat, ignorand voit subiectul, am transcris intreaga poezie pe doua pagini si am predat teza..
O saptamana mai tarziu, la ora lui, nea’ Lica a intrat in clasa cu teancul de caiete sub brat. “Taci ca-i bine..” Mi-am spus. Asta insemna ca toata ora se vor “discuta” tezele si nimeni nu va fi “scos la tabla”
Tezele erau aranjate si se imparteau dupa notele primite. Incepeau cele cu noua si se terminau cu cea mai mica nota, care putea fi chiar si trei..Asteptam, distrat, fara prea mari emotii,cu siguranta unei note de 4, care avea sa- mi compromita grav media trimestriala..Aia era..Cine era bucuros..Timpul se tot scurgea si nu mai ajungea odata la categoria: “cei din urma”...Bun asa..Incepeau in sfarsit notele de 4..Una, doua…trei..si gata. Nici aici nu ma incadram.. Treaba era naspa de tot. Mai era o singura teza..Aia sigur era a mea.
Nea Lica s-a incruntat usor si m-a strigat pe nume:
– Domnule, dupa ce ca nu te-ai pregatit pentru teza, ai mai avut nerusinare sa copiezi. Ai primit nota 3 si..sa zici mersi..Ai fi meritat sa-ti pun 2.
M-am inrosit pe loc la fata de indignare..”Oi fi eu in plop cu Arghezi asta al tau, dar hot nu sant mosule..”
– Multumesc, domn profesor ! Atata doar ca nu sunt nerusinat, pentru ca n-am copiat..
– Asa elev..Deci eu sunt un mincinos, zici dumneata ?
– Nu stiu cum sunteti dumneavoastra, dar eu stiu ca n-am copiat o buche..
– …Bineee. Prin urmare afirmi sus si tare ca ai invatat poezia aceasta pe de rost, fara sa ti-o ceara nimeni ?
Am dat din cap, a lehamite..
– Atunci, daca e asa cum spui, te rog sa o reciti acum..sa auzim si noi.
Am inceput sa turui: “ Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte. Decat un nume adunat pe-o carte. In seara razvratita care vine…”
Auzi, stai un pic, ma intrerupe el, convins fiind ca la mijloc exista vreo “scamatorie”..
– Vin-o te rog in fata, la catedra, sa se convinga toata lumea..
M-am executat..Am recitat toata poezia, “da capo al fine” fara sa ma poticnesc de loc.
– Ia uite domnule ! Chiar o sti pe de rost..n-ai copiat. Ai avut dreptate..In concluzie meriti cu adevarat o nota de 4.. felicitari.
Asa era nea’ Lica, un mare domn..
Dar astazi era ziua tezei pe trimestrul doi.. Extragerea speciala loto-prono. Aia are, aia n-are…aia e castigatoare..
Nea’ Lica a intrat sobru in clasa. A dat buna dimineata si ne-a aruncat o privire…compatimitoare.
E clar, am gandit eu..Iar ne-a copt niste subiecte de-ti cade parul din nas.
– Putina atentie va rog. (ca si cum jumatate de clasa ar fi jucat “baza” iar cealalta “septica”) Deja stiti cum se face numaratoarea randurilor..(desigur, forma sarpelui de la jocul cu sarpele..nici dracu sa nu se mai “inspire” de la colegul din fata) ..
A luat creta si a scris frumos, caligrafic pe tabla, subiectele. De la unu, la patru..
Pe masa..Iar o imbulinasem. Subiectul cu numarul 4, care mi se cuvenea mie, era cel mai idiot decat toate celelalte trei la un loc..Ceva de genul: “O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1800 nu stiu cat din perspectiva lui Titu Maiorescu..
Sa-ti dai cu tesla..nu altceva..Cum mama dracului tocmai asta a trebuit sa-mi cada mie ? Mi se rupe mie de Titu asta si de balivernele lui, cum i s-ar rupe si lui de mine daca ar mai traii.. Pot sa-i pun cruce si trimestrului asta..
Bai, esti nebun ! Trebuie musai sa scrii ceva acolo..Nu poti da teza goala..Fanaticul asta iti pune 3..atata stie…
Si, la inceput in gluma, apoi din ce in ce mai serios i-am “criticat” de le-au mers fulgii pe toti nefericitii poeti care avusesera ghinionul sa publice in acea perioada..Cinci pagini umplusem si as mai fi continuat, dar ora se sfarsise..
Peste o saptamana, conform ritualului, nea’ Lica a intrat in clasa cu vraful de caiete..Si show-ul a inceput. Am stat calm pana la nota 5.. N-a fost sa fie. Am injurat in gand si am inceput sa ma consolez cu gandul la sora ei mai mica.. Ei as ! Frate, asta nu-i intreg…Am depus atat efort omule. Macar un 4 meritam si eu… Nu mai ramasese nici un caiet…Ce naiba ! Sa sti ca asta mi-a pierdut teza si acum o sa ma puna sa dau alta..Asta chiar e bataie de joc, ma perpeleam eu ca pe jaratec…
Nea’ Lica terminase impartitul caietelor. Scosese din buzunarul sacoului o batista alb, imaculata si se stergea pedant pe maini..
– Domnisoarelor, domnilor…Am deosebita placere sa va prezint astazi un adevarat eveniment literar. O noua stea a criticii romanesti si-a facut aparitia printre noi. Ma simt onorat sa vi-l prezint pe junele…(imi rosteste numele si-mi face semn sa ma ridic)
Aia din clasa ..se uitau la mine ca curca-n lemne, nepricepand nimic. Nea’ Lica a continuat malitios..
– Domnilor..tanarul acesta are un simt critic foarte ridicat. A emis o serie de idei pe care chiar le-am apreciat, de o originalitate absoluta. Il felicit si ii doresc mult succes in aceasta ramura a literaturii…(golanii, deja erau pe burta de ras) dar…trebuie, nu-i asa, sa facem evaluarea tezei.. Pentru tratatea subiectul si avand in vedere ineditul situatiei…am considerat ca merita o nota de 8. Pentru faptul ca l-a ignorat total pe marele Titu Maiorescu si nu s-a incadrat pe subiect, ar merita sa primeasca un 3…Deci, tragand linie si facand media…ar iesii un 5,50. Eu am sa mai adaug 50 de sutimi, dreptul meu..In final rezulta nota 6 (gasca se manifesta aprobator, zgomotos) ..O mica remarca insa…Ai grija tinere. A doua oara nu mai merge schema asta… Sa fim intelesi…
Acesta a fost un mic vers, din “poemul” profesorului de limba si literatura romana numit (cu respect si recunostinta de catre elevi) Nea’ Lica…oficial Caragea Vasile…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu