Lectia de istorie
..De mai bine de doua saptamani, ora de istorie devenise "ora libera" pentru cele doua clase sectia "reala" la care preda tovarasul Danielescu..Pentru unii, printre care si subsemnatul, asta insemna o pauza binevenita celor sase ore de curs a zilei, cum se faceau atunci.. Pentru altii, dar mai cu seama "altele", un bun prilej de "toceala" pentru materiile ce urmau.. Deci, in ziua cu pricina, in clasa fara de profesor, era atmosfera carnavalului de la Rio..mai putin costumatia participantelor..care era mult mai austera: sarafan bleumarin peste genunchi, cu numarul matricol cusut cu ata galbena in partea stanga, camasa albastra sinelie completate de catre obligatoria bentita alba...pentru mai multa prospetime..iar in picioare, pantofi austeri stil "manastire de maici" obligatoriu de culoare neagra..Asta insa nu impiedeca imaginatia inflacarata a tinerilor masculi, plin de cosuri sa si le imagineze precum in Rio... Eram ferm convinsi ca "distractia" abia incepuse, cand, usa s-a deschis violent si in clasa a intrat ca o furtuna un personaj total necunoscut noua..
Era..un tanar acrobat frumos / cu pieptul tatuat de sus si pana jos" (aiurea..nu m-am putut abtine..) un tip al naibii de original: varsta _ trecut sigur de 60 de ani, tuns scurt, bronzat frumos, carunt, ochelari de vedere cu rame de calitate. De statura potrivita, constitutie atletica, imbracat intr-un costum lejer format dintr-un pantalon gri deschis de doc si un sacou cu maneca scurta, descheiat generos, lasand la vedere un piept paros, destul de musculos pentru varsta sa, din acelasi material, avand aceeasi culoare..Ajuns la jumatea distantei dintre usa si catedra, a aruncat catalogul pe ea, asa cum si-ar fi aruncat Fat Frumos buzduganul in cuiul din iatacul Lenutei Cosanzene. Apoi s-a oprit o clipa si ne-a certat rastit:
– Voi sunteti nebuni ? Ce-i harmalaia asta ?
Harmalaia incetase subit, din momentul in care usa se izbise de perete, dar "nebunii", in clipa aceea, incetasera si sa mai respire...Daca instantaneu in clasa s-ar fi revarsat cascada Niagara, nu cred ca ar fi putut depasi intensitatea suprizei produse de catre acesta.
Profesorul subit calmat, dupa interventie s_ a asezat relaxat pe scaunul de la catreda, tras mult catre perete, apoi a luat catalogul ca pe o gazeta asezata pe o banca si a inceput sa il rasfoiasca cu interes..
– Numele meu este Caraman Ion …Trimestrul acesta si restul anului scolar (era trimestrul trei, evident) il vom invata impreuna...
A ridicat usor capul dintre filele catalogului si a privit catre clasa pe deasupra lentilelor, ca si cum ar fi cautat pe cineva care nu era de acord cu afirmatia facuta..
Acum ca m-am prezentat, hai sa va cunosc si eu pe voi. Am sa va strig in ordine alfabetica. Cel mentionat, se va ridica in picioare si va adasta asa, pana imi iau eu privirea de pe el..
Toate acestea le spunea cu o voce joasa, fortandu-ne sa ciulim urechile la maxim...Apoi, deodata tonul s-a schimbat si a rabufnit cu multi decibeli n sus..
– Ati bagat la cap, sau imi bat gura de pomana ???
Soc in populatie...Nu mai pomenisem asa ceva, nici unul dintre noi..Mintea inca nu putea pricepe ce se intampla..Apoi, iarasi calm, a inceput sa strige catalogul:
– Aionesei Irina ( din motive ..obiective, numele nu sunt cele reale).
Fatuca a sarit instantaneu in sus, ca impinsa de un resort..Profesorul a privit-o pret de cateva secunde (iarasi) pe sub rama ochelarilor si cand a observat ca aceasta continua sa stea in picioare, i-a facut semn sa sada..
– Asa, deci...7 matematica, 8 romana, 7 fizica, 6 chimie, 7 istorie...8 geografie...10 socialism stiintific, 9 economie politica, 10 purtare..Am inteles...
Si asa a parcurs tot catalogul, pana la subsemnatul...fara graba, fara intrebari, fara nici o remarca..doar ca o insiruire de litere si cifre fara insemnatate, pana a ajuns la persoana mea..
– N...C..
Mi-am ridicat trupul lung de 1.87 m in pozitie bipeda..
– Ia sa vedem...6 matematica, 7 fizica, 5 chimie, 7 romana...8 istorie, 8 geografie..4 socialism stiintific, 5 economie politica si...8 purtare ???
Eu ma asezasem de mult in banca..
– Ia mai ridica-te nitel !...Asa deci..Multumesc, ia loc..
Cred ca am cam belit-o si cu mosul asta, mi-am spus in gand...E clar cam ce impresie “artistica” i-am facut... Asta e...Un "prieten" in plus pe lista. Si lista mea de "prieteni" era destul de lunga. In cap se afla tovarasa diriginta si in coada, "Basca"..proful de atelier..Acu' trebuia sa-l mai inghesui si pe tipul asta...
Mai ramasesera cam douazeci de minute din ora de curs, dupa interogarea catalogului. Profesorul s-a uitat grabit la ceasul frumos cu rama aurita de la mana si dupa o clipa de ezitare a comandat scurt:
– Sa pofteasca la tabla numerele 7, 12 si 23 (in clasa eram cam treizeci si una sau doua de suflete. 10 baieti si restul..fete)
Rumoare, panica..teroare..Ce vrea sa spuna ? Ce inseamna numerele alese? Ezitarea a reusit sa il enerveze iarasi pe profesor..
– Voi sunteti intregi la minte ? (s-a ratoit catre noi) Au trecut deja doua trimestre si inca nu stiti fiecare ce numar are in catalog ? Nu pot sa cred asa ceva... Sa stiti ca e prima si ultima oara cand tolerez indisciplina asta..Bagati la cap..Deci, ies la tabla primii trei cei mai buni elevi ai clasei. Asta, pentru ca prima impresie pe care ti-o faci despre cineva..in acest caz, clasa voastra..conteaza.
Cele trei VIP-uri au iesit in fata, cu aceeasi tragere de inima similara cu a Mariei Antoaneta in drum spre esafod..
– Sa incepem..s-a adresat el , primei "victime"..Cum se numeste subiectul despre care discutam ?..
Victima complet derutata..liniste..
– Mai fetita..vorbesc in mandarina ? ..Hai sa o luam altfel..poate pricepi si tu..
Victima, deja cu ochii inlacrimati.. Asemenea umilinta depasea orice inchipuire..
– Titlul lectiei fetita..Atat te-am intrebat..Cum se numeste lectia pe care tu, nu-i asa ai pregatit-o pentru astazi..
"Fetita"..usurata brusc de povara si usor relaxata, isi trage sufletul si ii turuie titlul..asa cum credea ca suna in carte..
– Tu iti bati joc de mine ???..Intreba proful vadit deranjat
– Ti-am cerut cel mai usor lucru posibil. Sa imi spui cum se numeste lectia, pe care pretinzi ca ai invatat-o. Retii ??? Cum se numeste..Adica cum este scris in carte, negru pe alb..nu aproximatii de ale tale. Stii..sau nu stii ??? Nu-mi place sa-mi pierd timpul de pomana..
Victima renunta la orice farama de demnitate si izbucneste in hohote de plans..
Imi pare rau pentru tine, draguta, dar sincer, chiar m-ai dezamagit..Treci la loc. Patru. Data viitoare sa fi mai atenta..
Fata se intoarce in banca, hohotind de plans, de parca tocmai cineva ar fi instiintat-o ca si-a pierdut ambii parinti intr-un accident auto. Colega de banca ( nu erau admisi in regulamentul scolari si colegi..doar colege..prietenii stiu de ce) sare ca o closca pe ea incercand sa o consoleze...Inimile celorlalti bat mai repede si mai tare..Profesorul ignora total telenovela si se concentreaza pe "victima" numarul doi..tot o fata..
Intre timp, profitand de busculada creata, un "temerar" din prima banca, cu riscuri si eforturi supraomenesti, reusise sa-i transmita soptit titul mot a mot al blestematei de lectii, astfel incat incriminata se afla intr-o stare de usoara relaxare..
– Da..Dumneata. Ai citit cu atentie, ori ba, lectia pentru care trebuia sa te pregatesti ? Aud ???
– Da domn' profesor..Am citit..
– Minunat..Atunci spune-mi cum se numeste primul subcapitol al lectiei.. Daca mi-l spui corect, iti dau zece si m-ai convins ca intr-adevar esti o eleva silitoare..
Lovitura de teatru...Nici in tragediile antice nu pomeneai asemenea intorsaturi de situatie..Victima cu numarul doi, renunta la randul ei la lupta si anticipand sfarsitul confruntarii se smiorcaie patetic..
– Domn' profesor..da' stiu lectia..Puteti sa ma ascultati..
– Mai fetita, cum poti sa ma minti asa, de la obraz. Daca tu nu cunosti macar ce se spune intr-un titlu, ai impresia ca eu imi mai pierd timpul cu tine, ascultand mai stiu eu ce aberatii ???
Si tonul crestea ca si "supararea" profesorului..
– Treci si tu la locul tau..patru.
Hohotele de plans sunai acum stereo, in clasa tacuta ca un mormant egiptean..Timpul parca statea pe loc si clopotelul refuza sa sune odata sfarsitul cosmarului..
Victima numarul trei, era de data asta, unul din cealalta tabara..Flacau de-l nostru..Profesorul si-a mai privit o data ceasul, ca sa constate ca ne mai despartea un minut de recreatie, apoi, deja plictisit s-a adresat elevului..
– Sti ce ? Hai sa fim sinceri unul cu celalalt, pentru ca nu mai avem timp de joaca..Esti pregatit, ori ba ?
– Baiatul, ca toti baietii, mai cu capul pe umeri..a ridicat stegul alb..
– Sincer..cam nu prea domn' profesor..Adica mai putin decat as fi putut..
– Apreciez sinceritatea dumitale. Asa ca poti trece la loc. 4...Si sa nu uit. Incepand din ora urmatoare, cand va voi invita la "tabla"...am sa intreb pe fiecare in parte daca este, sau nu pregatit sa raspunda intrebarilor adresate lui, in legatura cu lectia respectiva. Va mai ofer o sansa la sinceritate. Cine se crede pregatit, pofteste la tabla, cine se stie nepregatit, poate fi sincer, recunoscand aceasta. Primeste nota 4 si data viitoare va sti ce are de facut...Dar daca..si va rog sa retineti bine, afirmi cum ca esti pregatit, iar la tabla eu constat ca nu sti de fapt nimic, nota patru se transforma automat in 3..Pricepurati ???
In sfarsit...clopotelul suna.. Profesorul parasii clasa in acelasi mod cum isi facuse intrarea..de parca parul lui carunt si trasaturile de om trecut de 60 de ani ar fi fost doar o recuzita pentru dechizarea unui personaj cinematografic...
In urma lui, ne miscam ca niste zombii..Sangele inca nu circula cum trebuie prin vene..Ii mai trebuia minute bune sa se dezghete complet...
Si-a facut aparitia si “tovarasa” diriginta..Ca o mamica ce si-a dus puiul la prima zi de gradinita..Era emotionata si rosie foc in obraji, semn ca avusese oarece discutie pe holul scolii cu "noul" profesor de istorie..
– Cum a fost copii ??? Nici nu am avut timp sa va avertizez despre domnul profesor..Nici eu nu stiam cine va prelua clasa..
Si-a rotit ochii imprejur si le-a observat pe cele doua "orfeline" ravasite, cu batistele leoarca, la vedere, pe banca.. O "apropiata" a informat-o despre ce se intamplase in acea ora..S-a dus langa ele si le-a mangaiat mamos pe crestete..
– Hai gata, gata ...capul sus. Lasa ca o sa am eu niste discutii cu dumnealui..Nu se poate chiar asa..O sa aranjam noi pana la urma..
Asa era tovarasa diriginta..Pentru unii muma, pentru altii...mai putin muma. Dar asta e deja alta poveste..
Peste cateva zile..a venit din nou (conform orarului) ora de istorie. Intreaga zi avusese o atmosfera grea, dar ultima recreatie, cease deja panica...Toata lumea sedea in banca sa, recapituland si memorand litera cu litera titluri de lectii, de capitole si subcapitole... A sunat clopotelul pentru inceperea orelor si timpul iarasi a inghetat pe loc..Culmea. Desi trecusera cateva minute, profesorul nu isi facea aparitia...Apoi, ca si data trecuta, usa s-a izbit de perete (parca mai vijelios) si domnul Caraman (Mosu..caum gasisem de cuviinta sa-l "alint") si-a facut aparitia.. Era vizibil nervos (asta ne mai lipsea). Omisese pana si sa ne salute.. S-a asezat la catedra. A scos o batista calcata din buzunarul de la piept si fara sa scoata o vorba, si-a sters cu foarte mare atentie ochelarii de vedere. Si i-a pus pe nas, apoi i-a dat jos ca si cum vederea prin ei il nemultumea si i-a mai curat inca odata...Apoi, calm, a poruncit !
– Sa iasa in fata ...si a citat numele unei eleve care fusese "ascultata" in prima ora petrecuta impreuna..
Aceasta, emotionata vizibil, aproape impiedecandu-se a urcat pe podiumul catedrei..Profesorul a privit-o atent, apoi a comandat:
– Stop. Stai drept...Asa..Acum intoarce-te usor in jurul axei tale..Buuun. Inca o data, in sens invers..Foarte biine. Acum treci la locul dumitale.
A urmarit-o cu privirea pana s-a asezat in banca..
Si-a dres usor vocea si a rostit tare si raspicat, sa se auda pana in "fundul" clasei..
– Acum, cand ai sa ajungi acasa, sa-i spui lui tac'tu ca domnul profesor Caraman te-a "luat in vedere"..
…Circ populatie (vorba unui amic dintr-o clasa vecina).. Era sa cad din banca dupa replica asta..In viata mea nu mai pomenisem asa ceva... Bag sama ca tatal colegei..care era un "distins" medic intr-o policlinica a "elitelor" dupa ce aflase de la fica-sa ce patise la ora de istorie a venit iritat la scoala, pentru revendica un tratament preferential pentru odorul sau..Si a primit ce a meritat..Doar ca nu stiu cine ar mai fi avut un asemenea "tupeu" dintre "dascalii" si "dascalitele" asezamantului sa expuna public o “interventie” privata a unui asemenea personaj...Apoi, a inceput ora de curs..Profesorul a intrebat distrat despre subiectul chestionarii din acea zi si ..au inceput "invitatiile" de rigoare..Toata clasa era o soapta de rugacine.. Fecioare Marii, Isusi Cristosi, sfinti apropiati numelui mic, toti erau implorati sa trimita "napasta" asupra altui nefericit..
Drept sa spun, cu o zi inainte, acasa, citisem de doua ori lectia din manual, dar chiar in saptamana aceea, un prieten imi imprumutase o carte nemaipomenita, care se trebuia repede citita...pentru ca si el, la randul lui, o imprumutase de la altcineva..Lantul slabiciunilor...Astfel incat dupa doua lecturari din manual de istorie, am considerat ca ar fi cazul sa trec la lucruri mai serioase si m-am lasat purtat de valul fabulos al lecturii..Acum, constatam ca mare lucru nu mai retinusem din ce ar fi trebuit sa invat..dar, mizam pe "steaua mea norocosa" care ma mai ferise de belele si in trecut....Doi erau deja iesti la tabla, dar al treilea capitulase neconditionat, cum il sfatuise domn' profesor..fiind "slab inarmat" Deja fiecare isi cunostea numarul din catalog, mai ceva ca prizonierii din Birkenau..Eu purtam numarul 17 (il tin minte pana mor) ..Din cum arata catalogul deschis, din fata lui, se parea ca depasise cam doua treimi din numarul filelor...Incepeam deja sa rasuflu usurat. Cand..
– Numarul 17 !
– Ptiu drace ! Asta a dat foile inapoi...Am belit-o !
– Te-ai pregatit pentru azi domnule ?
Milioane de electroni alergau panicati in toate partile prin circuitele mele...Gata..”Alea jacta est..”
– Da domn profesor !
Cateva clipe de tacere..Allahu Akbar ! Se razgandeste…
– Sigur ?
– Da, domn profesor..
– Bine domnule. Cum spui dumneata..Poftim la lectie.
Ultima șansa sa recunosc..Capul plecat, poate ca nu-l taie sabia...Ba pe masa..Ce-am avut si ce-am pierdut..Si am plecat sigur de mine, spre locul executiei.
Mosu ma privea atent, ca pe o insecta ciudata, necunoscuta inca.. Eram deja in dreptul primei banci (eu "domiciliam" in ultima...sa nu aud comentarii) cand, deodata m-a oprit..
– Sti ce ?... Ia treci tu la locul tau...Am sa te ascult cand te prind nepregatit..
Aiurea...Proful zambea..Numai el stia de ce. Mai tarziu, aveam sa aflu si eu..
Oricum, era un pic mai bine dispus..A inveput sa-i chestioneze pe cei scosi la lectie. Eu imi scosesem manualul din pupitru si cu el deschis urmaream firul lectiei. La un moment dat, unul dintre intervievati s-a poticnit de tot..
– Deci, cati osteni numara aliotmanul sultanului si care erau localitati trecute prin foc si sabie pana atunci ???
– …………..
– Raspunzi, ori ba ???
Ala, saracu, intrase deja in "vartejul mortii" inhatat de crocodil...Deodata aud.
– Domn' Niki, da, da..numarul 17, ia spune dumneata..ca tot voiam sa te ascult azi..
Becul..da ce zic eu bec, reflectorul s-a aprins instantaneu..Cum eram cu manualul deschis in fata, imediat am localizat paragraful si am furnizat raspunsul asteptat..
– Bravo domn' Niki ! Ia loc..
Pana la sfarsitul procesului de "ascultare" am mai avut vreo trei interventii..la fel de pertinente..Interogatii au fost trecuti la locurile lor si i s-a comunicat fiecaruia nota primita, iar eu..sfanta nascatoare..am fost recompensat pentru participarea mea, cu nota 9...Un singur noua mai aveam in catalog...si ala la sport.
Am priceput imediat ca Mosului ii plac "baietii rai"..nu cei cu carnet de utecist si note de 10 la socialism stiintific..
Incet, incet ne-am obisnuit cu el..si el cu noi. Ce n-am sa uit pana in clipa in care voi uita ca nu trebuie sa uit..(jocuri de cuvinte) este ce reusea omul acesta sa faca dintr-o simpla lectie de istorie. Doamne..Nu am mai intalnit un asemenea pedagog..Intr-o ora de predare nu statea o secunda jos. Nu deschidea nici un manual, nu se inspira din nici o carte..Intreaga istorie ii curgea prin vene. Vorbea si scria in acelasi timp. La inceputul orei, impartea tabla in doua, pe orizontala, printr-o linie trasata cu creta, paralela cu marginile tablei. Apoi incepea sa ne vorbeasca..Spusele lui, asa cum erau formulate si oranduite te faceau sa vezi un adevarat film in fata ochilor, nu doar da asculti un orator..In acelasi timp, pe tabla erau trecute cu un scris marunt, ordonat, ideile principale care meritau retinute. Elevul de serviciu, care trebuia sa il secondeze, avea sarcina ca atunci cand ambele jumatati ajungeau pline de inscrisuri, la semnul lui tacit, sa stearga jumatatea care fusese completata prima, lasand expusa inca, pe cea de a doua, recent completata..Si continua astfel pana epuiza subiectul..
Noi, notam in "maculatoarele" noastre galbejite, din hartie reciclata, tot ce se scria pe tabla..Cat de ignorant ai fi fost si nu merita sa ratezi asa ceva. Acasa, doar daca dechideai maculatorul si citeai o singura data cele scrise de el pe tabla, nu mai era necesar sa consulti cartea de istorie..Au fost cele mai fascinane ore de istorie, pe care am avut sansa sa le traiesc..Si totusi..intr-o zi, aproape de finalul anului si finalul materiei din manual, am mai avut pare de o surpriza..Si ce surpriza..Studiam in acel am "Istoria Contemporana". Spre sfarsitul cartii era abordata si istoria contemporana a Romaniei..Deja, din diferite surse, mai mult sau mai putin veridice, aflasem cum ca domnul nostru profesor nu ar fi fost un simplu "profesoras de liceu" care accepta si o jumatate de norma la un liceu de provincie. Se povestea ca de fapt, domnia sa, ar fi fost profesor universitar, mult apreciat de cei cu care lucra sau le preda..Ca ar avea merite recunoscute dar..datorita unor simpatii catre extrema dreapta si antipatii catre cei de tipul ..”Ana Pauker si cu Dej, au bagat spaima-n burghezi !” fusese marginalizat de catre actualul regim. Dar.. revenind la idee..Dupa nenumarate ore minunate de istorie adevarata, la un moment dat, in manual care era destinat predarii, exista un capitol despre..Istoria Partidului Comunist Roman..Nu putea fi evitat..Figura in “programa”.. Asteptam toti, cu sufletul la gura, sa ajungem la ora de istorie in care domnul profesor Caraman, ne va povestii in stilul sau minunat, despre “maretul si neinfricatul” partid comunist, eroii sai si ispravile lor memorabile.
Si iata ca intr-o zi frumoasa de primavara tarzie, am ajuns si acolo..Proful a intrat in clasa indispus (il cunoseam de acum, ca pe un cal breaz). Aceia era ultima ora de curs din ziua respectiva. Nici macar nu a strigat catalogul..Privea absent pe geam...
– Astazi este o zi prea minunata pentru a fi petrecuta intre patru pereti..Sunteti liberi !.. Duceti-va la un suc, la o prajitura...unde vreti. Cine doreste, si este interesat, gaseste lectia pentru azi, in manual, incepand de la pagina 98 pana la pagina 103… Va rog doar sa parasiti sala in liniste, fara sa deranjam colegii si sa alertam cancelaria..
Imi venea pur si simplu sa il sarut..Doamne, ce revelatie !.. “Mosul” nostru i-a facut praf pe comunisti, prin simpla ignorare..Orele au mai continuat impreuna, dar nimeni nu a fost "ascultat" din acel capitol si nimeni nu l-a mai amintit vreodata..........
Si s-a sfarsit si anul scolar..Clasa noastra numara vreo 12 corigenti, cam tot atatia erau si in clasa paralela in care mai preda..Erau distrusi..Erau, gandeau ei, ca si repetenti..Pile, relatii, cunostinte...rugaminti, amenintari..nimic nu functiona. In ultimele ore de curs, proful a devenit mai ingaduitor..Ingaduitor in sensul in care le-a intocmit "proscrisilor" o lista cu ani de domnie si evenimente istorice, pe care, sustinea el e musai sa le cunoasca si unul cu patru clase pentru a putea fi considerat macar, un om “cu ceva carte”..Toate bune si frumoase..doar ca lista aia cuprindea mai bine de o suta de repere..Robot sa fi fost si tot nu reuseai sa le memorezi..Asa ca..jalea era mare.. Pentru ca aveam si eu pe "cineva drag mie" in aceasta situatie si din curiozitate, in ziua examenului de corigenta m-am infiintat in curtea liceului..Mama, ce atmosfera. Nefericitii isi verificau reciproc cunostintele si fiecare insista ca banuieste el cam ce ar putea sa "cada" la examen..Putin inainte de momentul evenimentului, a sosit si profesorul.. Era si mai bronzat, bine dispus si parea chiar mai tanar, decat in cursul anului. I-a poftit in clasa de examen. Mi-am luat ramas bun de la tanara mea insotitoare si i-am urat mult noroc..Noroc chior, gandeam in sinea mea..Cel mai rau ma durea faptul ca am fi putut fi siliti sa invatam in clase diferite anul urmator...daca va fi sa fie cu ghinion..Sa fi tot trecut..nu mai mult de 15 minute, cand am auzit o larma ingrozitoare si am vazut ceata proscrisilor parasind intempestiv cladirea liceului.
Nu puteam pricepe ce se putuse intampla..Sa sti, ca "Mosul" batran fiind a "dat coltul " subit..de se bucura aia atat.. Apoi am auzit MINUNEA...
.. Au intrat in clasa cufuriti. "Mosul" (si cand il numesc asa, il numesc cu dragoste..cum m-as adresa badiei Ernest Maftei, daca ar mai fi in viata) le-a impartit foile de examen, stampilate si cu colturile ce urmau a fi indoite si sigilate dupa ce se completau datele personale...Astora le tremurau pixurile in manuri..
– Gata ? Ati terminat toti de completat ?
– Da domn profesor..aproape la unison..
Atunci scrieti toti, ce va dictez eu..Ati inteles ?
– Da, domn profesor…(disperat)..
– Astazi..puneti data de azi..eu..numele si prenumele fiecaruia..gata ?
Aia nu mai erau in stare sa raspunda..
– In continuare la ce ati scris pana acum..Prin mila Domnului..cu majuscula ...declar in fata Celui De Sus ca dupa incheierea examenului de corigenta, voi aprinde o lumanare la biserica Buna Vestire si ma voi ruga pentru sanatatea profesorului meu de istorie Caraman Ion, ori de cate ori imi voi aduce aminte de el. Asa sa ma ajute Dumnezeu..Si semnati... Sunteti liberi ! Toata lumea a promovat examenul !
Aceasta a fost o lectie unica de istorie, o lectie pe care nu am s-o uit niciodata. Spiritul universului sa binecuvanteze acel om...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu